Societate comerciala cu raspundere limitata. Actiune avand ca obiect retragere asociat. Lipsa conditii admisibilitate - motive temeinice de retragere.

Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, modificata,
art.  226 si urmatoarele, cu referire la art. 236

Institutia retragerii asociatilor societatii comerciale isi gaseste o reglementare sumara in legea societatilor comerciale, consacrata, in principal, societatilor in nume colectiv, in comandita simpla si cu raspundere limitata (art. 226 din legea societatilor comerciale) si cu titlu exceptional, societatilor pe actiuni (art. 134 din legea societatilor comerciale).
Retragerea din societate reprezinta iesirea voluntara a unui asociat din societate, cu consecinta incetarii calitatii de asociat a acestuia.
Astfel, un asociat se poate retrage din societatile in nume colectiv, in comandita simpla si cu raspundere limitata in cazurile prevazute in actul constitutiv sau cu acordul tuturor celorlalti asociati.
Prin retragerea asociatului, societatea sufera o modificare fata de situatia initiala, dar ea isi continua existenta.
Legea reglementeaza atat o retragere amiabila, prin conventia asociatilor, cat si una judiciara, conflictuala, supusa aprecierii instantei competente.
Este de retinut ca retragerea poate deveni judiciara chiar si atunci cand actul constitutiv cuprinde dispozitii privind cazurile in care se poate retrage un asociat, dar nu exista un acord concret al asociatilor in acest sens.
Se poate concluziona ca asociatul se poate retrage din societate in conditiile stabilite de art. 226 din Legea nr. 31/1990, si anume:
a) in cazurile prevazute in actul constitutiv, retragerea realizandu-se exclusiv in temeiul cererii asociatului in cauza.
b) cu acordul tuturor celorlalti asociati in situatia in care prin actul constitutiv nu s-au prevazut cazurile de retragere, in baza unei cereri formulate de respectivul asociat, care trebuie aprobata prin consimtamantul tuturor celorlalti asociati;
c) prin hotararea tribunalului, cu precizarea ca asociatul se poate retrage pentru "motive temeinice", ce trebuie apreciate/examinate de instanta (art. 226 lit. c din legea societatilor comerciale).
In privinta societatii cu raspundere limitata, Legea nr. 31/1990 reglementeaza un caz special de retragere a asociatului din societate cand nu este de acord cu modificarile aduse actului constitutiv, dar numai daca acest drept a fost prevazut in actul constitutiv.
Argumentatia retinuta, impusa de legiuitor se circumscrie ratiunii retragerii asociatului ca o procedura pur functionala, care poate fi uzitata numai daca exista considerente care ar justifica optiunea pentru retragere.
Rezulta deci ca procedura retragerii este subsecventa cesiunii partilor sociale catre asociati sau catre terti, cesiunea fiind o garantie a intangibilitatii capitalului social si un mijloc de protectie a societatii si a tertilor creditori ai acesteia.
Prin urmare, conditia de admisibilitate a cererii de retragere judiciara este dovada dezacordului co-asociatilor la preluarea partilor sociale ale celui ce doreste sa se retraga din societate si  la proiectul de cesiune a partilor sociale catre un tert, dublate de refuzul cererii de retragere a petentului.
Numai in acest cadru, instanta va putea autoriza retragerea, daca se intruneste conditia de fond, care rezulta din aprecierea ca admiterea retragerii este singurul mijloc de a proteja atat interesul personal al asociatului, cat si interesul social .
Faptul ca fiecare asociat invoca motive temeinice de retragere imputate celuilalt asociat, fara a se administra dovezi in acest sens, nu justifica pronuntarea unei hotarari de tribunal privind retragerea reclamantului si aceasta pentru ca paratul nu este de acord cu preluarea partilor sociale iar in contractul de societate nu exista o clauza de continuare a societatii cu asociat unic.

1. Obiectul cererii si partile din proces
Prin cererea inregistrata sub nr. 944 /118/ 22.09.2006 la Tribunalul Constanta, reclamantul R.I.F. a chemat in judecata pe paratii SC V.I. SRL si S.V.C. solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna retragerea sa din calitatea de asociat si administrator detinuta in cadrul SC V.I. SRL si obligarea paratilor la cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii reclamantul a aratat ca in anul 2001 a constituit o societate comerciala cu raspundere limitata, respectiv SC M.G. SRL, fiind asociat unic si administrator al acesteia. Societatea avea un capital social de 2.000.000 ROL, divizat in 20 de parti sociale, detinute in intregime de reclamant in calitate de asociat unic.
In data de 16.08.2002 reclamantul a cesionat paratului S.V.C. 16 parti sociale, convenind totodata cu acesta schimbarea denumirii societatii in SC V.I. SRL.
Inca de la momentul cesionarii partilor sociale catre parat, au existat grave neintelegeri cu acesta, ce s-au concretizat in imposibilitatea exercitarii de catre reclamant a calitatii de asociat si administrator. Astfel, pana la acest moment, paratul s-a ocupat in exclusivitate de administrarea societatii, refuzand sa-l informeze pe reclamant cu privire la activitatea sa curenta, asupra operatiunilor aflate in derulare cat si asupra situatiei economico financiara a societatii.
Fiind practic in imposibilitatea exercitarii calitatii de asociat si administrator in cadrul SC V.I. SRL, inca de la momentul cesionarii partilor sociale, din cauza gravelor neintelegeri cu paratul, reclamantul apreciaza ca in lipsa elementului affectio societatis, activitatea societatii nu se poate desfasura cu actuala structura a actionariatului.
Reclamantul a notificat in acest sens paratul, in vederea cesionarii catre acesta a partilor sociale pe care le mai detine, dar acesta a refuzat sa se prezinte la data stabilita, situatie in care reclamantul a promovat prezenta actiune.
Fata de caracterul intuitu personae al acestui tip de societate comerciala apreciaza ca in cauza sunt indeplinite conditiile prevazute de art.221 din Legea nr.31/1990 republicata, pentru a opera retragerea sa din societate.
In dovedirea cererii reclamantul a solicitat proba cu interogatoriul paratului si inscrisuri, sens in care a depus la dosar certificat de inregistrare a SC V.I. SRL, notificarea nr.192/05.09.2006 comunicata paratului S.V.C., certificat eliberat de ORC, act aditional la actul constitutiv al SC M.G. SRL autentificat sub nr.1898/16.08.2002, Hotararea asociatului unic al SC M.G. SRL din 01.08.2002, incheierea nr. 2285/14.12.2001 a judecatorului delegat la ORC, act constitutiv al SC M.G. SRL.
In drept, au fost invocate dispozitiile art.221 din Legea nr.31/1990.
Prin intampinarea depusa la dosar la data de 21.02.2007, paratul S.V.C. a aratat ca nu este de acord cu retragerea reclamantului din societate in conditiile aratate in cererea de chemare in judecata. In acest sens, paratul a precizat ca nu sunt reale mentiunile privind refuzul sau de a-l informa pe reclamant cu privire la activitatea societatii, a operatiunilor aflate in derulare si in general asupra intregii activitati economico financiare a societatii.
In calitatea sa de asociat si mai ales de administrator al societatii, reclamantul a avut permanent acces la documentele societatii.
Intre parti au aparut neintelegeri, dar acestea au fost determinate de conducerea defectuoasa a societatii de catre reclamant in calitate de administrator si de refuzul acestuia de a coopera cu paratul in tot ceea ce impunea conlucrarea si de a-l informa pe acesta.
Totodata, paratul S.V.C. a formulat, conform art.119 Cod pr.civila, cerere reconventionala, prin care a solicitat instantei sa dispuna retragerea sa din societate, urmand ca reclamantul sa continue activitatea, acesta fiind cel care a infiintat SC M.G. SRL ca asociat unic, paratul fiind ulterior cooptat.
Intrucat paratul S.V.C. locuieste in Bucuresti si este mai mult plecat, reclamantului ii este mai facil sa se ocupe in continuare de activitatea societatii, cu atat mai mult cu cat s-a ocupat permanent.
In masura in care niciuna dintre parti nu va dori continuarea activitatii prin transformarea societatii in societate comerciala cu asociat unic, paratul a apreciat ca se impune dizolvarea acesteia, cu consecintele ce decurg din aceasta.
In drept au fost invocate dispozitiile art.221, 227 din Legea nr.31/1990 si art.274 Cod pr.civila.
In sustinerea cererii s-a solicitat proba cu interogatoriul reclamantului, expertiza contabila si inscrisuri.
La termenul de judecata din 06.11.2007 reclamantul a precizat ca renunta la administrarea probei cu interogatoriu, instanta luand act de aceasta precizare. Paratul S.V.C. a aratat prin intampinare, respectiv cererea reconventionala ca intelege sa se foloseasca de proba cu inscrisuri, interogatoriu si expertiza contabila, insa nu s-a prezentat in instanta in vederea discutarii si administrarii probelor solicitate.
2. Hotararea tribunalului
Prin sentinta civila nr. 5918/com/13.11.2007, Tribunalul Constanta a respins atat actiunea principala formulata de reclamatul R.I.F. cat si cererea reconventionala formulata de paratul-reconvenient S.V.C., ca nefondate.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de fond a retinut ca reclamantul si paratul sunt asociati in cadrul SC V.I. SRL, constituita initial in forma unei societati cu raspundere limitata avand ca asociat unic si administrator pe reclamantul R.I.F. si transformata mai apoi, prin cooptarea in anul 2002 a paratului S.V.C. in calitate de co-asociat, prin preluarea de catre acesta a 16 parti sociale.
Dupa cooptarea paratului in societate, conducerea acesteia a fost incredintata in continuare reclamantului R.I.F., care a pastrat calitatea de administrator.
Potrivit sustinerilor partilor, ulterior acestei modificari, intre cei doi asociati au intervenit anumite neintelegeri, fapt care l-a determinat pe reclamant sa hotarasca cesionarea partilor sale sociale catre co-asociat si retragerea sa din societate, sens in care l-a notificat pe paratul S.V.C., fara ca acesta sa raspunda .
In speta, fata de dispozitiile din art.236 din Legea nr.31/1990 instanta a retinut ca atat reclamantul prin cererea introductiva, cat si paratul prin cererea reconventionala, au sustinut ca si motiv al retragerii lor din societate existenta intre asociati a unor neintelegeri grave, care fac imposibila continuarea activitatii societatii, fara insa a detalia si a argumenta in ce constau aceste neintelegeri si modul in care ele impiedica desfasurarea normala a activitatii societatii comerciale sau fac imposibila continuarea acesteia. Desi au sustinut existenta unor neintelegeri grave, niciuna dintre parti nu a produs probe in acest sens.
Cat priveste dizolvarea societatii, la cererea asociatilor, dispozitiile art.227 alin.1 lit."e" din Legea nr.31/1990 impun de asemenea existenta unor motive temeinice, neintelegerile grave intre asociati putand constitui un astfel de motiv, insa in masura dovedirii lor.
Avand in vedere ca in speta partile nu au facut dovada unor motive temeinice, respectiv a existentei unor neintelegeri intre asociati de natura personala sau comerciala, care ar afecta buna desfasurare a activitatii societatii sau care ar impiedica continuarea activitatii acesteia, instanta a apreciat ca nu se justifica autorizarea retragerii unuia sau altuia dintre asociati, acestia putand proceda la cesionarea partilor lor sociale catre terte persoane, cu respectarea dispozitiilor prevazute in acest sens in actul constitutiv.
Pentru aceleasi considerente, in conditiile in care societatea functioneaza si in continuare, realizandu-si obiectul de activitate tribunalul a retinut ca nu se impune nici dizolvarea SC V.I. SRL.
3. Recursul
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamantul R.I.F. criticand-o pentru nelegalitate si netemeinice, solicitand admiterea recursului, modificarea hotararii tribunalului in sensul admiterii cererii principale si respingerii cererii reconventionale pentru urmatoarele motive:
- gresit instanta de fond a respins cererea de retragere din societate obligandu-l astfel sa ramana in aceasta asociere contrar vointei sale in conditiile in care a facut dovada ca a disparut temeiul care a stat la baza asocierii de persoane, respectiv affectio societatis
- instanta de fond motiveaza contradictoriu faptul ca partile nu au dovedit existenta neintelegerilor grave , desi retine ca am recunoscut reciproc prin cererile depuse faptul ca nu se mai poate continua asocierea
- gresit instanta de fond a motivat solutia respingerii cererii reconventionale, aceasta trebuind sa fie intemeiata pe lipsa notificarii reclamantului cu privire la cererea de retragere a paratului
Recursul nu a fost motivat in drept de recurent.
Paratul legal citat nu a inteles sa depuna intampinare potrivit art.308 al 2 din Codul de procedura civila.
4. Curtea
Examinand recursul prin prisma criticilor formulate ce au fost incadrate in dispozitiile art.304 pct.9 din Codul de procedura civila dar si potrivit art.304 1 curtea apreciaza ca este nefondat pentru urmatoarele considerente:
In conformitate cu dispozitiile art.226 alin.1 lit. "c" din Legea nr.31/1990 asociatul intr-o societate cu raspundere limitata se poate retrage, in lipsa unor prevederi in actul constitutiv sau cand nu se realizeaza acordul unanim, numai pentru motive temeinice si in baza unei hotarari a tribunalului.
Curtea retine ca argumentatia retinuta de tribunal corespunde cerintelor impuse de legiuitor , ratiunea retragerii asociatului din societate fiind in viziunea legiuitorului o procedura pur functionala, care poate fi utilizata numai daca exista considerente care ar justifica optiunea pentru retragere.
Rezulta deci ca procedura retragerii este subsecventa cesiunii partilor sociale catre asociati sau catre terti, cesiunea fiind o garantie a intangibilitatii capitalului social si un mijloc de protectie a societatii si a tertilor creditori ai acesteia.
Prin urmare, conditia de admisibilitate a cererii de retragere judiciara este dovada dezacordului co-asociatilor la preluarea partilor sociale ale celui ce doreste sa se retraga din societate si  la proiectul de cesiune a partilor sociale catre un tert, dublate de refuzul cererii de retragere a petentului.
Numai in acest cadru, instanta va putea autoriza retragerea, daca se intruneste conditia de fond, care rezulta din aprecierea ca admiterea retragerii este singurul mijloc de a proteja atat interesul personal al asociatului, cat si interesul social .
In speta, reclamantul a depus la dosar dovada notificarii paratului, in vederea cesionarii catre acesta a partilor sociale, cu consecinta retragerii acestuia din societate. Neprezentarea paratului la aceasta convocare, face insa dovada dezacordului acestuia referitor la preluarea partilor sociale ale reclamantului, nu insa si a opozitiei lui cu privire la cesiunea partilor sociale catre o terta persoana.
Asa cum rezulta din cele doua cereri formulate de parti asazisele motive temeinice pentru retragerea fiecaruia din societate sunt diametral opuse: reclamantul invocand administrarea societatii exclusiv de catre parat si impiedicarea sa in derularea operatiunilor economico-financiare in timp ce paratul a mentionat ca nu este de acord cu retragerea reclamantului, acesta facandu-se vinovat de administrarea defectuoasa a societatii fapt pentru care a solicitat la randu-l sau retragerea din societate.
Faptul ca fiecare asociat invoca motive temeinice de retragere imputate celuilalt asociat, fara a se administra dovezi in acest sens, nu justifica pronuntarea unei hotarari de tribunal privind retragerea reclamantului si aceasta pentru ca pa ratul nu este de acord cu preluarea partilor sociale iar in contractul de societate nu exista o clauza de continuare a societatii cu asociat unic.
Potrivit dispozitiilor art.236 al.2 si 3 din Legea nr.31/1990 in situatia prevazuta la alin. (1) lit. c), instanta judecatoreasca avea obligatia, prin aceeasi hotarare de retragere, sa dispuna si cu privire la structura participarii la capitalul social a celorlalti asociati, drepturile asociatului retras, cuvenite pentru partile sale sociale, stabilindu-se prin acordul asociatilor ori de un expert desemnat de acestia sau, in caz de neintelegere, de tribunal.
Ori, asa cum rezulta din dosar nici unul dintre asociati nu doreste sa preia partile sociale ale celuilalt instanta fiind astfel in imposibilitate de a face aplicarea dispozitiilor art.236 alin. 2 si 3 mai sus mentionate.
Este de retinut ca, desi invoca in sustinerea recursului sau recunoasterea de catre parat a disparitiei temeiurilor care au stat la baza asocierii, iar cum prin contractul de societate nu este posibila continuarea cu asociat unic, recurentul evita sa solicite dizolvarea societatii, nedorind sa efectueze cheltuieli cu aceasta procedura.
In ceea ce priveste critica referitoare la rezolvarea cererii reconventionale formulata de paratul S.V.C., mai precis a argumentelor pe care si-a intemeiat tribunalul solutia, curtea constata ca este lipsita de interes in conditiile aceasta cerere nu a fost formulata de recurent si a fost respinsa de instanta, recurentul necazand in pretentii fata de parat, care nu a declarat recurs, pentru a fi indreptatit sa o critice.
Pentru considerentele mai sus aratate, insusindu-si deopotriva si argumentele tribunalului, curtea apreciaza ca recursul este nefondat, motiv pentru care, in temeiul art.312 din Codul de procedura civila, il respinge.