Anulare decizie impunere DGFP. TVA persoane fizice. Teren arabil inclus in certificatulde urbaism in zona de locuinte si functiuni complementare.

  Pentru astazi fiind amanata pronuntarea asupra solutionarii cererii formulata de catre reclamantul S. L. in contradictoriu cu parata DGFP BRASOV, avand ca obiect ”anulare act administrativ”.
       La apelul nominal facut in sedinta publica,  la pronuntare se constata lipsa partilor.
       Procedura indeplinita.
       Dezbaterile in fond au avut loc in sedinta publica din data de 31.01.2012, cand partile prezente au pus concluzii in sensul celor consemnate in incheierea de sedinta din aceea zi, care face parte integranta din prezenta, iar instanta pentru a da posibilitate partilor sa depuna la dosarul cauzei concluzii scrise, vazand si dispozitiile art. 146 Cod de procedura civila a amanat pronuntarea la data de 07.02.2012.
        
TRIBUNALUL,

      Deliberand asupra cauzei de fata, constata:
      Prin actiunea formulata la data de 13.07.2011, inregistrata sub nr. 9333/62/2011, reclamantul S. L. a solicitat instantei ca prin hotararea ce o va pronunta in contradictoriu cu parata DGFP Brasov sa se dispuna anularea deciziei nr. 318/30.06.2011, a deciziei de impunere nr. 63/05.04.2011 si a raportului de inspectie fiscala nr. 2742/05.04.2011, emise de parata DGFP Brasov, fara cheltuieli de judecata.
      In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca organul de control a efectuat in perioada 26.05.2010 – 31.05.2010 o inspectie fiscala cu privire la tranzactiile imobiliare efectuate in perioada 2005 – 2009 si a stabilit in sarcina sa obligatii fiscale in suma de 14.725 lei cu titlu de TVA si 7.122 lei cu titlu de majorari de intarziere TVA.
      Reclamantul a mai aratat ca operatiunile de vanzare – cumparare incheiate reprezinta livrari de terenuri scutite de la plata TVA conform art. 141 alin. 2 lit. f) c.fiscal, care prevede ca beneficiaza de scutire operatiunile de „livrare de constructii/parti de constructii si terenurile pe care sunt construite, precum si a oricaror alte terenuri”, teza a doua a acestei norme care se refera la constructii noi, parti de constructii noi sau terenuri construibile neaplicandu-se in cauza, deoarece terenurile instrainate aveau categoria de folosinta de „teren arabil”.
      In plus, reclamantul a mai sustinut ca la data efectuarii tranzactiilor terenurile respective erau terenuri arabile, chiar daca erau incluse in PUG in intravilanul Comunei C., deoarece pentru a fi construibile era necesara scoaterea lor din circuitul agricol, in conditiile art. 92 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, modificata. A mai aratat ca art. 31 din Legea nr. 350/2001 s-a modificat ulterior tranzactiilor in sensul ca pentru a fi construibil un teren nu mai trebuia scos din circuitul agricol daca se afla in intravilanul localitatii, dar ca aceasta modificare nu poate afecta tranzactiile in care a fost implicat, deoarece s-ar incalca principiul neretroactivitatii legii consacrat de art. 15 din Constitutie.
      Reclamantul a mai aratat ca prin pct. 37 alin. 4 din HG nr. 44/2004 prin care au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal s-a stabilit ca notiunea de teren construibil sau din alta categorie trebuie raportata la momentul vanzarii sale de catre proprietar, prin raportare la mentiunile din certificatul de urbanism. Or, potrivit certificatului de urbanism nr. 322/01.08.2008 eliberat de Primaria Comunei Cristian, terenul respectiv era calificat ca tern arabil, fiind instituita interdictia de construire asupra acestuia pana la elaborarea PUZ sau PUD.
      Fata de toate aceste considerente, pe care le-a adus la cunostinta organului de control, reclamantul apreciaza ca actele contestate nu sunt legale, apreciind ca se impune anularea lor.
      In drept a fost invocata aplicarea c. fiscal, c.pr.fiscala si HG nr. 44/2004.
      Actiunea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in valoare de 39 lei si timbru judiciar in valoare de 0,3 lei.
      In probatiune, reclamantul a solicitat, iar instanta a incuviintat proba cu inscrisuri, in sedinta publica din data de 31.01.2012 acesta renuntand la administrarea probei testimoniale si cu expertiza fiscala.
      Parata DGFP Brasov, prin intampinare (filele 19-23), a solicitat respingerea actiunii promovate de catre reclamant.
      In motivarea acestei pozitii procesuale a aratat ca organele de inspectie fiscala au constatat ca operatiunile realizate de catre reclamant reprezinta operatiuni cu caracter economic care nu sunt scutite de TVA. Astfel, reclamantul a detinut in coproprietate imobile care au facut obiectul unor contracte de vanzare cumparare si a depasit plafonul de scutire prevazut de art. 152 alin. 1 c.fiscal la data de 30.09.2008, avand obligatia sa se inregistreze ca platitor de TVA, incepand cu data de 10.10.2008, obligatie pe care nu a respectat-o.
      Parata a mai aratat ca art. 126 alin. 1 si 2 c.fiscal indica operatiunile supuse taxarii, iar art. 127 alin. 1 c.fiscal defineste notiunea de „persoana impozabila”.
      De asemenea, parata a mai aratat ca reclamantul a achizitionat o serie de imobile in scop de revanzare, pentru obtinerea de profit, fiind intrunite conditiile art. 127 c.fiscale si cele ale pct. 3 din HG nr. 44/2004.
      In perioada analizata, parata a mai sustinut ca reclamantul a efectuat un numar de 8 tranzactii, pentru care a realizat venituri de 1.221.917 lei, plafonul de scutire fiind depasit la data de 30.09.2008, astfel ca numai pentru doua tranzactii a fost calculata valoarea TVA-ului datorata, toate aceste operatiuni avand caracter de continuitate, in intelesul legii fiscale.
      Parata a mai aratat ca nu pot fi avute in vedere apararile reclamantului referitoare la caracterul construibil al terenurilor, deoarece terenurile respective se aflau in intravilan, fiind incidente prevederile art. 2 lit. d din Legea nr. 18/1991, art. 1 anexa 1 din Ordinul nr. 897/798/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind continutul documentatiilor referitoare la scoaterea terenurilor din circuitul agricol, anexa 2 din Legea nr. 350/2001,  anexa 2 din Legea nr. 50/1991 si art. 4 din HG nr. 44/2004.
      Parata a mai aratat ca si din certificatul de urbanism rezulta ca destinatia terenului este de locuinte si functiuni complementare, fiind teren construibil in sensul legii fiscale.
      In drept a fost invocata aplicarea c. fiscal, c.pr.fiscala, a Legii nr. 50/1991, a Legii nr. 350/2001 si HG nr. 44/2004.
      In probatiune, parata a depus la dosar, la solicitarea instantei, toate actele ce au stat la baza emiterii actelor administrative contestate.
      Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
      In fapt, prin raportul de inspectie fiscala nr. 2742/05.04.2011 (filele 66-85) parata a stabilit in sarcina reclamantului obligatii fiscale in suma totala de 14.725 lei cu titlu de TVA pe perioada  18.08.2008-30.01.2009 si suma de 7.122 lei cu titlu de obligatii fiscale accesorii, aceste sume fiind cuprinse apoi in decizia de impunere nr. 63/05.04.2011 (filele 57-65).
      Reclamantul a formulat impotriva acestei decizii contestatie administrativa, in termen legal, ce a fost solutionata prin decizia nr. 318/30.06.2011, rectificata prin decizia nr. 318bis/07.07.2011, in sensul respingerii acesteia ca neintemeiata (filele 26-39).
      Prin prezenta actiune reclamantul solicita anularea tuturor acestor acte administrative cu privire la obligatiile stabilite in sarcina sa cu titlu de TVA si accesorii, in principal, motivat de faptul ca operatiunile de vanzare – cumparare incheiate reprezinta livrari de terenuri scutite de la plata TVA conform art. 141 alin. 2 lit. f) c.fiscal, deoarece la data efectuarii tranzactiilor terenurile respective erau terenuri arabile, neconstruibile.
      In drept, art. 126 al. 1 si 2 din Leg. 571/2003 privind Codul Fiscal stabileste ca „(1) Din punct de vedere al taxei sunt operatiuni impozabile in Romania cele care indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:
    a) operatiunile care, in sensul art. 128 - 130, constituie sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, in sfera taxei, efectuate cu plata;
    b) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi in Romania, in conformitate cu prevederile art. 132 si 133;
    c) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizata de o persoana impozabila, astfel cum este definita la art. 127 alin. (1), actionand ca atare;
    d) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor sa rezulte din una dintre activitatile economice prevazute la art. 127 alin. (2)”.
Persoana impozabila este definita de dispozitiile art. 127 al. 1 si 2 din Leg. 571/2003 privind Codul Fiscal, potrivit carora „(1) este considerata persoana impozabila orice persoana care desfasoara, de o maniera independenta si indiferent de loc, activitati economice de natura celor prevazute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activitati”, iar „(2) In sensul prezentului titlu, activitatile economice cuprind activitatile producatorilor comerciantilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitatile extractive, agricole si activitatile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economica exploatarea bunurilor corporale sau necorporale in scopul obtinerii de venituri cu caracter de continuitate.”
Potrivit pct. 3 din HG 44/2004, in explicitarea art. 127 al. 2 din Leg. 571/2003 privind Codul Fiscal, „in sensul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal, obtinerea de venituri de catre persoanele fizice din vanzarea locuintelor proprietate personala sau a altor bunuri care sunt folosite de catre acestea pentru scopuri personale, nu va fi considerata activitate economica, cu exceptia situatiilor in care se constata ca activitatea respectiva este desfasurata in scopul obtinerii de venituri cu caracter de continuitate in sensul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal. Transferul bunurilor sau serviciilor achizitionate in scop personal de persoanele fizice in patrimoniul comercial in scopul utilizarii pentru desfasurarea de activitati economice, nu este o operatiune asimilata unei livrari de bunuri/prestari de servicii, efectuate cu plata, iar persoana fizica nu poate deduce taxa aferenta bunurilor/serviciilor respective prin aplicarea procedurii de ajustare prevazuta la art. 148 si 149 din Codul fiscal.”
      De asemenea, conform art. 141 alin. 2 lit. f) c.fiscal stabileste ca „urmatoarele operatiuni sunt, de asemenea, scutite de taxa: f) livrarea de catre orice persoana a unei constructii, a unei parti a acesteia si a terenului pe care este construita, precum si a oricarui alt teren. Prin exceptie, scutirea nu se aplica pentru livrarea unei constructii noi, a unei parti a acesteia sau a unui teren construibil. In sensul prezentului articol, se definesc urmatoarele: 1. teren construibil reprezinta orice teren amenajat sau neamenajat, pe care se pot executa constructii, conform legislatiei in vigoare”.
      Reclamantul nu contesta caracterul de operatiuni impozabile al tranzactiilor efectuate, nici faptul ca este persoana impozabila, dar invoca faptul ca terenurile care au facut obiectul tranzactiilor supuse analizei inspectorilor fiscali sunt situate in intravilanul Comunei Cristian cu privire la care, potrivit certificatului de urbanism nr. 322/2008 (filele 87-88), exista o interdictie temporara de construire pana la elaborarea unui PUZ, PUD si aveau la data tranzactiilor destinatia de teren arabil, astfel ca nu puteau fi considerate „construibile”.
Interpretarea reclamantului este insa eronata.
      Legea fiscala – art. 141 alin. 2 lit. f) pct. 1 c.fiscal – defineste notiunea de „teren construibil” ca fiind „orice teren amenajat sau neamenajat, pe care se pot executa constructii, conform legislatiei in vigoare”.
      Faptul ca eliberarea unei autorizatii de construire este conditionata de efectuarea unui PUZ si PUD nu echivaleaza cu o interdictie temporara de construire cum sustine reclamantul, ci impune numai conditia prealabila a efectuarii unui PUZ si a unui PUD pentru eliberarea autorizatiei respective.
De asemenea, faptul ca terenurile respective aveau categoria de folosinta arabila nu prezinta relevanta cu privire la posibilitatea construirii sau nu pe acele terenuri. Este evident ca terenurile pot fi scoase din categoria arabil/agricol si sunt construibile, fiind situate in intravilanul localitatii.
      Acest aspect este demonstrat si de pretul de vanzare, fiind de notorietate ca un teren pe care nu se poate construi si care se foloseste in scop agricol are o valoare de piata mult mai mica decat cel avut in vedere la tranzactiile analizate in cadrul inspectiei fiscale.
      In plus, terenurile respective au suprafete mici (intre 565 mp si 592 mp), destinate evident construirii de locuinte, iar nu exploatarii agricole, care, pentru a fi rentabila trebuie sa fie efectuata pe suprafete mari (de ordinul hectarelor).
Modificarile legislative referitoare la necesitatea scoaterii terenurilor din circuitul agricol pentru obtinerea autorizatiei de constructie – art. 31 din Legea nr. 350/2001, modificari intervenite ulterior datei tranzactiilor efectuate de catre reclamant nu pot avea relevanta in cauza, deoarece aceasta formalitate era necesara numai pentru obtinerea autorizatiei de constructie, neavand incidenta cu privire la notiunea de „teren construibil” in sensul legii fiscale.
      De altfel, terenurile respective sunt si evidentiate in certificatul de urbanism nr. 322/2008 ca „regim economic – folosinta actuala – zona de locuinte si functiuni complementare”, fiind terenuri construibile in sensul legii fiscale – pe acestea pot fi edificate constructii, cu respectarea normelor legale in vigoare la data cererii eliberarii autorizatiei de constructie.
      Argumentul de practica judiciara invocat de reclamant nu poate fi retinut de catre instanta, avand in vedere, pe de o parte faptul ca aceasta nu este izvor de drept, iar, pe de alta parte, faptul ca in cadrul Curtii de Apel Brasov solutia pronuntata asupra acestui aspect este diferita (sentinta nr. 1802/CA/06.12.2010 a Tribunalului Brasov, irevocabila prin decizia nr. 259/R/15.02.2011 Curtea de Apel Brasov).
      Prin urmare, fata de toate aceste considerente, instanta constata ca actiunea reclamantului nu este fondata, urmand a fi respinsa. 

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:

      Respinge actiunea promovata de catre reclamantul S.L., cu domiciliul ales in B., str. I. R., nr. X, in contradictoriu cu parata DGFP Brasov, cu sediul in B., str. M. K.nr. X, jud. Brasov.
      Definitiva.
      Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 07.02.2012.