Legea privind procedura insolventei. Autorizarea creditorului care detine mai mult de jumatate din valoarea tuturor creantelor, pentru introducerea actiunii avand ca obiect antrenarea raspunderii personale patrimoniale a fostului administrator al de...
(Decizie nr. 1794/COM/ din data de 14.10.2010 pronuntata de Curtea de Apel Constanta)Art.21, art.126 al.2 - Constitutie
Art.138 - Legea nr.85/2006
Prin cererea adresata Tribunalului Constanta si inregistrata sub nr.2406/118/26.11.2009, creditoarea DGFP Constanta a solicitat autorizarea sa, in calitate de creditor care detine mai mult de jumatate din valoarea tuturor creantelor, pentru introducerea actiunii avand ca obiect antrenarea raspunderii personale patrimoniale a fostului administrator al debitoarei.
Motivand cererea, creditoarea DGFP Constanta a invederat in esenta ca lichidatorul judiciar S.A.L. a publicat Raportul asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa, in cuprinsul caruia afirma ca, nu este in masura sa intocmeasca, in temeiul art.59 alin.1 din Legea nr.85/2006, raportul amanuntit asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia insolventei debitorului cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila, motivat de faptul ca, debitorul nu a inteles sa depuna la dosarul cauzei documentele prevazute de art. 28 alin.1 din Legea insolventei.
A aratat creditoarea DGFP Constanta ca, desi in aceasta situatie, lichidatorul judiciar desemnat de judecatorul-sindic avea obligatia de a face aplicarea prevederilor art.147 din Legea nr.85/2006, practicianul in insolventa se multumeste doar sa constate ca "nu este in masura sa intocmeasca raportul".
De aceea, DGFP Constanta a solicitat Tribunalului Constanta - judecator sindic sa o autorizeze, in calitatea sa de creditor majoritar al SC N.I. SRL - in procedura insolventei, sa formuleze si sa depuna actiunea avand ca obiect antrenarea raspunderii personale patrimoniale a fostilor asociati ai debitoarei.
Prin Incheierea nr.2810/COM din 06.05.2010, Tribunalul Constanta a respins cererea de autorizare formulata de creditoarea DGFP Constanta, ca nefondata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut in esenta ca, potrivit dispozitiilor art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006 "Comitetul creditorilor sau creditorul care detine mai mult de jumatate din valoarea tuturor creantelor poate cere judecatorului sindic sa fie autorizat sa introduca actiunea prevazuta la alin.1, daca administratorul judiciar sau lichidatorul a omis sa indice, in raportul sau asupra cauzelor insolventei, persoanele culpabile de starea de insolventa a patrimoniului debitorului persoana juridica ori daca acesta a omis sa formuleze actiunea prevazuta la alin.1 si raspunderea persoanelor la care se refera alin.1 ameninta sa se prescrie".
Se arata ca, din acest text de lege rezulta ca, pentru a ne afla in ipoteza prevazuta de prevederea legala, este necesar ca administratorul judiciar sau lichidatorul sa fi omis sa indice, in raportul sau asupra cauzelor insolventei, persoanele culpabile de starea de insolventa a patrimoniului debitorului persoana juridica, ori acesta sa fi omis sa formuleze actiunea prevazuta la alin.1, cu mentiunea ca, in ambele cazuri se cere ca raspunderea persoanelor la care se refera alin.1 ameninta sa se prescrie .
In cauza de fata, arata instanta de fond, prin raportul asupra cauzelor si imprejurarilor care au condus la starea de faliment, depus la dosar la data de 15.10.2009, lichidatorul judiciar a precizat ca, nu a intrat in posesia documentelor contabile si nu a putut analiza actele si operatiunile comerciale stabilite de lege a fi suspuse verificarii in cadrul procedurii insolventei; ca urmare, in baza informatiilor financiare postate pe site, nefiind indeplinite conditiile de atragere a raspunderii patrimoniale a fostului administrator, nu intelege sa formuleze cerere in temeiul prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Prin urmare, retine instanta de fond, in cauza de fata nu ne aflam in nici una din cele doua ipoteze care, sa justifice solicitarea creditorului DGFP de autorizare, cat timp lichidatorul judiciar nu a omis nici sa precizeze persoanele culpabile de starea de insolventa si nici sa formuleze actiunea, ci a mentionat in mod expres ca, nu sunt indeplinite conditiile de atragere a raspunderii patrimoniale si introducerea cererii nu se justifica.
Nefiind intrunite conditiile textului de lege, judecatorul sindic a respins ca nefondata cererea formulata de DGFP Constanta.
Impotriva acestei hotarari in termen, a declarat recurs creditoarea DGFP CONSTANTA, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prevazut de dispozitiile art.8 din Legea nr.85/2006, art.304 al.9 si art.3041 Cod pr.civila, si urmatoarea motivatie, in esenta:
- gresit instanta de fond - judecator sindic a respins cererea de autorizare formulata de creditoare pentru introducerea actiunii avand ca obiect antrenarea raspunderii personale patrimoniale a fostului administrator al intimatei debitoare, motivat de faptul ca, lichidatorul judiciar nu a intrat in posesia documentelor contabile si nu a putut stabili cauzele care au dus la intrarea in insolventa a debitoarei;
- faptul ca DGFP CONSTANTA are o creanta semnificativa fata de debitoare, exista risc mare generat de efectele specifice hotararilor de inchidere a procedurii, in ce priveste descarcarea debitorului si a lichidatorului judiciar de orice indatoriri si responsabilitati, in conditiile in care, nu este antrenata raspunderea administratorului, prin aplicarea disp.art.137 din Legea nr.85/2006.
Solicita admiterea recursului, sa se constate ca cererea de autorizare indeplineste cumulativ cele doua conditii prevazute de legea insolventei: lichidatorul judiciar a omis sa indice in raportul asupra cauzelor insolventei persoanele culpabile de aceasta stare a patrimoniului debitorului, ori a omis sa formuleze actiunea, dispunandu-se admiterea cererii de autorizare a DGFP CONSTANTA ca si creditor ce figureaza inscris in tabelul definitiv consolidat cu o creanta mai mare de 50%.
Prin intampinare, lichidatorul judiciar al SC N.I. SRL solicita respingerea recursului, cu motivatia ca a intrat in posesia documentelor contabile si in urma analizarii acestora a apreciat ca, nu sunt indeplinite conditiile privind incidenta art.138 din Legea nr.85/2006.
Examinand actele si lucrarile dosarului, prin prisma criticilor aduse hotararii recurate si care au fost incadrate in dispozitiile art.304 pct.9 dar si potrivit art.3041 din Codul de procedura civila, vazand si dispozitiile art.312 Cod pr.civila, Curtea apreciaza in sensul respingerii recursului, ca nefondat, pentru urmatoarele considerente, in esenta:
Dispozitiile art. 138 al.3 din Legea nr. 85/2006, in vigoare la momentul pronuntarii hotararii, stabilesc urmatoarele: "comitetul creditorilor sau creditorul care detine mai mult de jumatate din valoarea tuturor creantelor poate cere judecatorului-sindic sa fie autorizat sa introduca actiunea prevazuta la alin. (1), daca administratorul judiciar sau lichidatorul a omis sa indice, in raportul sau asupra cauzelor insolventei, persoanele culpabile de starea de insolventa a patrimoniului debitorului persoana juridica ori daca acesta a omis sa formuleze actiunea prevazuta la alin. (1) si raspunderea persoanelor la care se refera alin. (1) ameninta sa se prescrie. "
Aceste dispozitii trebuie interpretate in acord cu actuala reglementare a art. 138 al.1 din Legea nr. 85/2006, introdusa prin OUG 173/2008 conform caruia: "In cazul in care in raportul intocmit in conformitate cu dispozitiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane carora le-ar fi imputabila aparitia starii de insolventa a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecatorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de conducere si/sau supraveghere din cadrul societatii, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre urmatoarele fapte:"
Potrivit dispozitiilor art. 138 alin.1, in vigoare la momentul pronuntarii hotararii, in principiu, au calitate procesuala activa pentru promovarea actiunii in raspundere civila administratorul sau lichidatorul si doar, in subsidiar, comitetul creditorilor, cu autorizarea prealabila a judecatorului sindic, conditionat alternativ de:
- omisiunea administratorului judiciar sau lichidatorului de a indica, in raportul sau asupra cauzelor insolventei, a persoanelor culpabile de starea de insolventa a patrimoniului debitoarei;
- omisiunea administratorului/lichidatorului de a formula actiunea prevazuta la alin.1 si raspunderea persoanelor la care se refera alin.1 ameninta sa se prescrie.
In speta, lichidatorul judiciar prin rapoartele anterioare intocmite conform art.59 din Legea 85/2006 a invederat ca, nu poate face aprecieri asupra cauzelor si imprejurarilor care au condus la aparitia starii de insolventa si a persoanelor vinovate de aparitia starii de incetare de plati.
A concluzionat lichidatorul ca, nu se identifica elemente care sa conduca la atragerea raspunderii personale patrimoniale a administratorului societatii debitoare.
Intr-o astfel de situatie, Curtea retine ca hotararea judecatorului sindic este legala, cererea de autorizare pentru introducerea actiunii in raspundere civila nefiind circumscrisa conditiilor obligatorii, alternative stabilite de legiuitor, nefiind deci in prezenta unei omisiuni a lichidatorului de a indica cauzele insolventei si persoanele culpabile ori de a formula actiune.
Asa cum rezulta din practica constanta a Curtii Constitutionale, dispozitiile art.138 alin.3 au fost declarate constitutionale, chiar daca conditioneaza autorizarea comitetului de creditori de a introduce actiunea de stabilire a raspunderii patrimoniale a persoanelor membre ale organelor de supraveghere din cadrul societatii sau de conducere, precum si a oricaror alte persoane, de indeplinirea celor doua conditii prevazute de lege.
S-a retinut ca, specificul procedurii a impus adoptarea unor reguli de procedura speciale, care deroga de la normele dreptului comun, stabilirea acestora constituind atributul exclusiv al legiuitorului, potrivit art. 126 alin.2 din Constitutie si in acest context, actiunea de stabilire a raspunderii patrimoniale a persoanelor prevazute de lege, poate fi supusa anumitor conditii restrictive intrucat, nu reprezinta o actiune in sine statatoare, ci o cerere incidenta care intervine intr-un cadru procesual preexistent.
De asemenea, s-a retinut ca, aceste conditii impuse prin art.138 alin.3 din lege sunt justificate si de intentia legiuitorului de a atribui comitetului creditorilor o calitate procesuala activa subsidiara, circumstantiata de lipsa de diligenta a titularilor acestei actiuni, si anume administratorul judiciar sau lichidatorul.
In aceasta materie, Curtea Constitutionala a statuat ca oriunde legiuitorul a conditionat valorificarea unui drept de indeplinirea anumitor cerinte si respectarea anumitor proceduri, nu s-a operat in acest fel cu intentia de a restrange accesul liber la justitie, de care, in mod evident, cel interesat a beneficiat in cadrul termenului legal instituit, ci exclusiv pentru a instaura un climat de ordine, indispensabil, in vederea exercitarii dreptului constitutional prevazut de art.21, asigurand protectia drepturilor si intereselor legitime a tuturor partilor.
Concluzionand, cum autorizarea comitetului creditorilor sau a creditorului care detine mai mult de jumatate din valoarea tuturor creantelor, reprezinta o masura de exceptie, pendinte de concluziile lichidatorului judiciar investit cu atributii de verificare si evidentiere a cauzelor aparitiei insolventei si a persoanelor culpabile de aparitia acestei stari, iar in raportul intocmit conform art. 59 din Legea nr. 85/2006, lichidatorul judiciar nu a identificat persoanele culpabile de aparitia starii de insolventa a debitoarei, Curtea retine ca judecatorul sindic a facut o corecta aplicare a dispozitiilor legale in materie cand a apreciat ca, nu sunt indeplinite cerintele legale si a respins cererea de autorizare.
Pentru considerentele aratate mai sus, Curtea retine ca hotararea tribunalului este legala, criticile aduse de recurenta nefiind de natura a atrage modificarea acesteia, motiv pentru care in temeiul art.312 din Codul de procedura civila recursul va fi respins ca nefondat.
Art.138 - Legea nr.85/2006
Prin cererea adresata Tribunalului Constanta si inregistrata sub nr.2406/118/26.11.2009, creditoarea DGFP Constanta a solicitat autorizarea sa, in calitate de creditor care detine mai mult de jumatate din valoarea tuturor creantelor, pentru introducerea actiunii avand ca obiect antrenarea raspunderii personale patrimoniale a fostului administrator al debitoarei.
Motivand cererea, creditoarea DGFP Constanta a invederat in esenta ca lichidatorul judiciar S.A.L. a publicat Raportul asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa, in cuprinsul caruia afirma ca, nu este in masura sa intocmeasca, in temeiul art.59 alin.1 din Legea nr.85/2006, raportul amanuntit asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia insolventei debitorului cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila, motivat de faptul ca, debitorul nu a inteles sa depuna la dosarul cauzei documentele prevazute de art. 28 alin.1 din Legea insolventei.
A aratat creditoarea DGFP Constanta ca, desi in aceasta situatie, lichidatorul judiciar desemnat de judecatorul-sindic avea obligatia de a face aplicarea prevederilor art.147 din Legea nr.85/2006, practicianul in insolventa se multumeste doar sa constate ca "nu este in masura sa intocmeasca raportul".
De aceea, DGFP Constanta a solicitat Tribunalului Constanta - judecator sindic sa o autorizeze, in calitatea sa de creditor majoritar al SC N.I. SRL - in procedura insolventei, sa formuleze si sa depuna actiunea avand ca obiect antrenarea raspunderii personale patrimoniale a fostilor asociati ai debitoarei.
Prin Incheierea nr.2810/COM din 06.05.2010, Tribunalul Constanta a respins cererea de autorizare formulata de creditoarea DGFP Constanta, ca nefondata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut in esenta ca, potrivit dispozitiilor art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006 "Comitetul creditorilor sau creditorul care detine mai mult de jumatate din valoarea tuturor creantelor poate cere judecatorului sindic sa fie autorizat sa introduca actiunea prevazuta la alin.1, daca administratorul judiciar sau lichidatorul a omis sa indice, in raportul sau asupra cauzelor insolventei, persoanele culpabile de starea de insolventa a patrimoniului debitorului persoana juridica ori daca acesta a omis sa formuleze actiunea prevazuta la alin.1 si raspunderea persoanelor la care se refera alin.1 ameninta sa se prescrie".
Se arata ca, din acest text de lege rezulta ca, pentru a ne afla in ipoteza prevazuta de prevederea legala, este necesar ca administratorul judiciar sau lichidatorul sa fi omis sa indice, in raportul sau asupra cauzelor insolventei, persoanele culpabile de starea de insolventa a patrimoniului debitorului persoana juridica, ori acesta sa fi omis sa formuleze actiunea prevazuta la alin.1, cu mentiunea ca, in ambele cazuri se cere ca raspunderea persoanelor la care se refera alin.1 ameninta sa se prescrie .
In cauza de fata, arata instanta de fond, prin raportul asupra cauzelor si imprejurarilor care au condus la starea de faliment, depus la dosar la data de 15.10.2009, lichidatorul judiciar a precizat ca, nu a intrat in posesia documentelor contabile si nu a putut analiza actele si operatiunile comerciale stabilite de lege a fi suspuse verificarii in cadrul procedurii insolventei; ca urmare, in baza informatiilor financiare postate pe site, nefiind indeplinite conditiile de atragere a raspunderii patrimoniale a fostului administrator, nu intelege sa formuleze cerere in temeiul prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Prin urmare, retine instanta de fond, in cauza de fata nu ne aflam in nici una din cele doua ipoteze care, sa justifice solicitarea creditorului DGFP de autorizare, cat timp lichidatorul judiciar nu a omis nici sa precizeze persoanele culpabile de starea de insolventa si nici sa formuleze actiunea, ci a mentionat in mod expres ca, nu sunt indeplinite conditiile de atragere a raspunderii patrimoniale si introducerea cererii nu se justifica.
Nefiind intrunite conditiile textului de lege, judecatorul sindic a respins ca nefondata cererea formulata de DGFP Constanta.
Impotriva acestei hotarari in termen, a declarat recurs creditoarea DGFP CONSTANTA, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prevazut de dispozitiile art.8 din Legea nr.85/2006, art.304 al.9 si art.3041 Cod pr.civila, si urmatoarea motivatie, in esenta:
- gresit instanta de fond - judecator sindic a respins cererea de autorizare formulata de creditoare pentru introducerea actiunii avand ca obiect antrenarea raspunderii personale patrimoniale a fostului administrator al intimatei debitoare, motivat de faptul ca, lichidatorul judiciar nu a intrat in posesia documentelor contabile si nu a putut stabili cauzele care au dus la intrarea in insolventa a debitoarei;
- faptul ca DGFP CONSTANTA are o creanta semnificativa fata de debitoare, exista risc mare generat de efectele specifice hotararilor de inchidere a procedurii, in ce priveste descarcarea debitorului si a lichidatorului judiciar de orice indatoriri si responsabilitati, in conditiile in care, nu este antrenata raspunderea administratorului, prin aplicarea disp.art.137 din Legea nr.85/2006.
Solicita admiterea recursului, sa se constate ca cererea de autorizare indeplineste cumulativ cele doua conditii prevazute de legea insolventei: lichidatorul judiciar a omis sa indice in raportul asupra cauzelor insolventei persoanele culpabile de aceasta stare a patrimoniului debitorului, ori a omis sa formuleze actiunea, dispunandu-se admiterea cererii de autorizare a DGFP CONSTANTA ca si creditor ce figureaza inscris in tabelul definitiv consolidat cu o creanta mai mare de 50%.
Prin intampinare, lichidatorul judiciar al SC N.I. SRL solicita respingerea recursului, cu motivatia ca a intrat in posesia documentelor contabile si in urma analizarii acestora a apreciat ca, nu sunt indeplinite conditiile privind incidenta art.138 din Legea nr.85/2006.
Examinand actele si lucrarile dosarului, prin prisma criticilor aduse hotararii recurate si care au fost incadrate in dispozitiile art.304 pct.9 dar si potrivit art.3041 din Codul de procedura civila, vazand si dispozitiile art.312 Cod pr.civila, Curtea apreciaza in sensul respingerii recursului, ca nefondat, pentru urmatoarele considerente, in esenta:
Dispozitiile art. 138 al.3 din Legea nr. 85/2006, in vigoare la momentul pronuntarii hotararii, stabilesc urmatoarele: "comitetul creditorilor sau creditorul care detine mai mult de jumatate din valoarea tuturor creantelor poate cere judecatorului-sindic sa fie autorizat sa introduca actiunea prevazuta la alin. (1), daca administratorul judiciar sau lichidatorul a omis sa indice, in raportul sau asupra cauzelor insolventei, persoanele culpabile de starea de insolventa a patrimoniului debitorului persoana juridica ori daca acesta a omis sa formuleze actiunea prevazuta la alin. (1) si raspunderea persoanelor la care se refera alin. (1) ameninta sa se prescrie. "
Aceste dispozitii trebuie interpretate in acord cu actuala reglementare a art. 138 al.1 din Legea nr. 85/2006, introdusa prin OUG 173/2008 conform caruia: "In cazul in care in raportul intocmit in conformitate cu dispozitiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane carora le-ar fi imputabila aparitia starii de insolventa a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecatorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de conducere si/sau supraveghere din cadrul societatii, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre urmatoarele fapte:"
Potrivit dispozitiilor art. 138 alin.1, in vigoare la momentul pronuntarii hotararii, in principiu, au calitate procesuala activa pentru promovarea actiunii in raspundere civila administratorul sau lichidatorul si doar, in subsidiar, comitetul creditorilor, cu autorizarea prealabila a judecatorului sindic, conditionat alternativ de:
- omisiunea administratorului judiciar sau lichidatorului de a indica, in raportul sau asupra cauzelor insolventei, a persoanelor culpabile de starea de insolventa a patrimoniului debitoarei;
- omisiunea administratorului/lichidatorului de a formula actiunea prevazuta la alin.1 si raspunderea persoanelor la care se refera alin.1 ameninta sa se prescrie.
In speta, lichidatorul judiciar prin rapoartele anterioare intocmite conform art.59 din Legea 85/2006 a invederat ca, nu poate face aprecieri asupra cauzelor si imprejurarilor care au condus la aparitia starii de insolventa si a persoanelor vinovate de aparitia starii de incetare de plati.
A concluzionat lichidatorul ca, nu se identifica elemente care sa conduca la atragerea raspunderii personale patrimoniale a administratorului societatii debitoare.
Intr-o astfel de situatie, Curtea retine ca hotararea judecatorului sindic este legala, cererea de autorizare pentru introducerea actiunii in raspundere civila nefiind circumscrisa conditiilor obligatorii, alternative stabilite de legiuitor, nefiind deci in prezenta unei omisiuni a lichidatorului de a indica cauzele insolventei si persoanele culpabile ori de a formula actiune.
Asa cum rezulta din practica constanta a Curtii Constitutionale, dispozitiile art.138 alin.3 au fost declarate constitutionale, chiar daca conditioneaza autorizarea comitetului de creditori de a introduce actiunea de stabilire a raspunderii patrimoniale a persoanelor membre ale organelor de supraveghere din cadrul societatii sau de conducere, precum si a oricaror alte persoane, de indeplinirea celor doua conditii prevazute de lege.
S-a retinut ca, specificul procedurii a impus adoptarea unor reguli de procedura speciale, care deroga de la normele dreptului comun, stabilirea acestora constituind atributul exclusiv al legiuitorului, potrivit art. 126 alin.2 din Constitutie si in acest context, actiunea de stabilire a raspunderii patrimoniale a persoanelor prevazute de lege, poate fi supusa anumitor conditii restrictive intrucat, nu reprezinta o actiune in sine statatoare, ci o cerere incidenta care intervine intr-un cadru procesual preexistent.
De asemenea, s-a retinut ca, aceste conditii impuse prin art.138 alin.3 din lege sunt justificate si de intentia legiuitorului de a atribui comitetului creditorilor o calitate procesuala activa subsidiara, circumstantiata de lipsa de diligenta a titularilor acestei actiuni, si anume administratorul judiciar sau lichidatorul.
In aceasta materie, Curtea Constitutionala a statuat ca oriunde legiuitorul a conditionat valorificarea unui drept de indeplinirea anumitor cerinte si respectarea anumitor proceduri, nu s-a operat in acest fel cu intentia de a restrange accesul liber la justitie, de care, in mod evident, cel interesat a beneficiat in cadrul termenului legal instituit, ci exclusiv pentru a instaura un climat de ordine, indispensabil, in vederea exercitarii dreptului constitutional prevazut de art.21, asigurand protectia drepturilor si intereselor legitime a tuturor partilor.
Concluzionand, cum autorizarea comitetului creditorilor sau a creditorului care detine mai mult de jumatate din valoarea tuturor creantelor, reprezinta o masura de exceptie, pendinte de concluziile lichidatorului judiciar investit cu atributii de verificare si evidentiere a cauzelor aparitiei insolventei si a persoanelor culpabile de aparitia acestei stari, iar in raportul intocmit conform art. 59 din Legea nr. 85/2006, lichidatorul judiciar nu a identificat persoanele culpabile de aparitia starii de insolventa a debitoarei, Curtea retine ca judecatorul sindic a facut o corecta aplicare a dispozitiilor legale in materie cand a apreciat ca, nu sunt indeplinite cerintele legale si a respins cererea de autorizare.
Pentru considerentele aratate mai sus, Curtea retine ca hotararea tribunalului este legala, criticile aduse de recurenta nefiind de natura a atrage modificarea acesteia, motiv pentru care in temeiul art.312 din Codul de procedura civila recursul va fi respins ca nefondat.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Autorizare; Faliment
Contestatie formulata impotriva unei hotarari emise in procedura administrativa de contestare a deciziilor de pensie. Obligatia instantei de a proceda la un examen efectiv al sustinerilor reclamantului. - Hotarare nr. 70/AS din data de 08.04.2014Contestatie decizie de pensionare. Interzicerea cumulului pensiei de stat cu veniturile de natura salariala provenite de la bugetul de stat daca nivelul acesteia depaseste nivelul salariului mediu brut pe economie. - Hotarare nr. 113/AS din data de 30.09.2014
Contestatie decizie de pensionare. Recuperarea debitului rezultat in urma recalcularii drepturilor de pensie cuvenite reclamantei prin revizuirea stagiului de cotizare realizat de aceasta. - Hotarare nr. 128/AS din data de 10.06.2014
Conditionarea dreptului de a obtine recalcularea sau revizuirea pensiei de efectuarea unui demers administrativ: contestatie, cerere de revizuire sau de recalculare. - Hotarare nr. 13/AS din data de 04.02.2014
Aplicarea indicelui de corectie prevazut de art. 170 din Legea nr. 263/2010 si art. IV alin. 1 din OUG nr. 1/2014 persoanelor pensionate pentru limita de varsta in perioada 1 ianuarie 2011 - 22 ianuarie 2013, care anterior anului 2011 au beneficiat de pen - Hotarare nr. 179/AS din data de 12.11.2014
Aplicabilitatea art. 149 - 151 din Legea nr. 263/2010 numai in cazul contestatiilor impotriva deciziilor caselor teritoriale si sectoriale de pensii - Hotarare nr. 17/AS din data de 24.02.2014
Raspunderea patrimoniala a salariatilor. Incasarea unor drepturi salariale necuvenite raportat la criteriile stabilite in contractul colectiv de munca pentru acordarea lor. - Decizie nr. 262/CM din data de 24.06.2014
Protectia drepturilor salariatelor care efectueaza concediul pentru cresterea copilului in varsta de pana la doi ani. Situatia gradatiei de merit acordate in invatamantul preuniversitar. - Decizie nr. 203/CM din data de 27.05.2014
Necesitatea reinfiintarii postului desfiintat in cazul unei concedieri efectuate in baza art. 65 Codul muncii, care a fost anulata. - Decizie nr. 386/CM din data de 14.10.2014
Inlocuirea sanctiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de munca cu alta sanctiune. Prerogativa disciplinara a angajatorului de a aplica sanctiunea in temeiul art. 247 Codul muncii, dar cu respectarea criteriilor prevazute de art. 250 - Decizie nr. 286/CM din data de 09.09.2014
Incetare contract de munca. Contestatie decizie de concediere. Reorganizare activitate societate. - Decizie nr. 234/CM din data de 17.06.2014
Imposibilitatea reintegrarii in postul detinut anterior concedierii, cand intre timp a intervenit un caz de incetare de drept a contractului individual de munca. - Decizie nr. 97/CM din data de 18.03.2014
Descrierea faptei care constituie abatere disciplinara. - Decizie nr. 280/CM din data de 20.08.2014
Contestatie in anulare formulata pentru motivul incalcarii normelor referitoare la alcatuirea instantei. Conditii de admisibilitate. - Decizie nr. 188/CM din data de 13.05.2014
Contestatie decizie de concediere. Reintegrarea contestatorilor pe posturile de?inute anterior. Plata de despagubiri pana la reintegrarea efectiva. Stabilirea criteriilor de individualizare. - Decizie nr. 144/CM din data de 09.04.2014
Concediere disciplinara. Director de agentie al unei societati de asigurari. - Decizie nr. 282/CM din data de 02.09.2014
Concediere colectiva. Modul de indeplinire a procedurii de informare si consultare prealabila in cazul existentei unor organizatii sindicale nereprezentative. - Decizie nr. 260/CM din data de 24.06.2014
Concediere pentru desfiintarea locului de munca. Conditii. Inexistenta unei cauze reale si serioase. - Decizie nr. 19/CM din data de 21.01.2014
Competenta generala a instantelor romane. Termenul de recurs. Identificarea, in cazul muncii pe platforme petroliere mobile, a locului "in care angajatul isi desfasoara in mod obisnuit activitatea", la care se refera art. 19 pct. 2 lit. a) din Regulamentu - Decizie nr. 181/CM din data de 10.06.2014
Competenta generala a instantelor romane in contractele de munca incheiate cu un angajator dintr-un stat membru UE. Incidenta art. 19 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001. - Decizie nr. 182/CM din data de 10.06.2014