Obligare autoritate publica la daune morale, urmare refuzului solutionarii notificarii in baza Legii nr.10/2001. Competenta materiala.

                                                           Art.1, art.8, art.10 - Legea nr.554/2004
                                                           Art.25 - Legea nr.10/2001
                                                           Art.2 lit."d" Cod pr.civila

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta - Sectia comerciala, contencios-administrativ si fiscal  sub nr. 2821/118  din 17.04.2008 reclamanta  W.E. a chemat in judecata paratii: PRIMARUL ORASULUI B, SECRETARUL ORASULUI B si PRIMARIA ORASULUI B, solicitand obligarea acestora in solidar  la plata sumei de 5000 Euro calculata la valoarea cursului oficial al B.B.R., dar nu mai putin de 18.100 lei, cu titlul de daune morale pentru refuzul de solutionare a notificarii formulate in baza Legii nr. 10/2001, si la plata sumei de 1450 lei pentru fiecare zi de intarziere pana la solutionarea prin decizie/dispozitie motivata a notificarii. 
Reclamanta si-a motivat in fapt cererea aratand ca in calitate de persoana indreptatita a notificat PRIMARIA ORASULUI B, jud. Harghita, solicitand prin notificarea nr. 186 retrocedarea unui imobil nationalizat abuziv, in natura sau prin echivalent banesc, in temeiul Legii nr. 10/2001. Paratii refuza implicit sa solutioneze cererea. Cu toate ca potrivit art. 25 din Legea nr. 10/2001 unitatea detinatoare trebuia sa solutioneze cererea in termen de 60 de zile de la inregistrare, paratii refuza sa raspunda la notificare, sa invite reclamanta sa-si sustina cererea in fata Comisiei de aplicare a legii nr. 10/2001 si a-i solicita actele doveditoare ale dreptului de proprietate. Paratii in calitatea lor de functionari refuza solutionarea notificarii, astfel ca sunt aplicabile disp. art.1 alin.1 din  Legea nr. 554/2004 .
         Cererea de chemare in judecata a fost intemeiata pe disp. art.1 alin.1, art.8, art. 10 din Legea nr. 554/2004. 
Legal citati, paratii PRIMARUL ORASULUI B si SECRETARUL ORASULUI B  au formulat intampinare prin care au solicitat respingerea cererii de chemare in judecata ca nefondata.
S-a aratat ca reclamanta a solicitat in baza Legii nr. 10/2001 restituirea unei fabrici de cherestea, fara a depune insa acte doveditoare ale  proprietatii si a calitatii de mostenitor. Notificarea inaintata prin posta la data de 30.11.2005 era tardiva, termenul prevazut de legea nr. 10/2001 pentru depunerea notificarilor fiind 14 februarie 2001. Intrucat nu a fost posibila identificarea imobilului, Comisia locala de aplicare a legii fondului funciar a solicitat reclamantei prezentarea unui extras de carte funciara. Acest extras nu a fost prezentat, in schimb reclamanta a contestat decizia comisiei locale, contestatie respinsa prin Hotararea nr. 16/14.11.2007 a Comisiei judetene de stabilire a dreptului de proprietate, cu motivarea ca cererea formeaza obiectul Legii nr. 10/2001. Dosarul reclamantei nu a fost respins, urmand a fi rediscutat in sedinta comisiei locale in momentul in care ar fi fost prezentat un act de proprietate din care sa reiasa identificarea cadastrala a terenului solicitat.
In cauza au fost administrate probele: inscrisuri: notificare nr. 186 /29.11.2005; adresele nr. 326/28.02.2006, 3554/17.01.2007, 1233/17.01.2008 ale Orasului B; contestatie; extras din Hotararea nr. 16/14.11.2007 a Comisiei judetene de stabilire a dreptului de proprietate; raport de expertiza tehnica, alte inscrisuri.
S-au invocat din oficiu exceptiile lipsei capacitatii civile a paratei PRIMARIA ORASULUI B si a lipsei calitatii procesuale pasive a SECRETARUL ORASULUI B, exceptii admise prin incheierea de sedinta din data de 15.05.2009, urmand ca in temeiul art. 161 Cod proc.civ. a se anula cererea de chemare in judecata formulata  in contradictoriu cu parata Primaria Orasului B a se respinge cererea de chemare in judecata formulata in contradictoriu cu paratul Secretarul Orasului B ca formulata in contradictoriu cu o persoana fara calitate procesuala pasiva, respectiv a se respinge  cererea de chemare in judecata formulata in contradictoriu cu paratul Secretarul Orasului B ca formulata in contradictoriu cu o persoana fara calitate procesuala pasiva.
Prin sentinta civila nr. 326/19.03.2010, pronuntata de Tribunalul Constanta a fost anulata cererea de chemare in judecata formulata de reclamant W.E. in contradictoriu cu parata Primaria Orasului B.
A fost respinsa cererea de chemare in judecata formulata in contradictoriu cu paratul Secretarul Orasului B ca fiind  formulata in contradictoriu cu o persoana fara calitate procesuala pasiva.
S-a respins cererea de chemare in judecata formulata in contradictoriu cu paratul Primarul Orasului B  ca nefondata.
Pentru a pronunta in acest sens, prima instanta a retinut ca prin notificarea e nr. 186 /29.11.2005 s-a solicitat de catre reclamanta W.E. unitatii detinatoare PRIMARIA ORASULUI B, in temeiul Legii nr. 10/2001,  restituirea unor bunuri nationalizate - teren, constructii si mijloace fixe, situate in orasul Borsec, jud. Harghita.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului  administrativ: Orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata. Interesul legitim poate fi atat privat, cat si public.
Potrivit art. 2 lit. h  din Legea nr. 554/2004 este definit refuzul nejustificat de a solutiona o cerere ca fiind exprimarea explicita, cu exces de putere, a vointei de a nu rezolva cererea.
Reclamanta reclama faptul ca se afla in ipoteza  refuzului nejustificat de a i se solutiona cererea, respectiv notificarea formulata in baza Legii nr. 10/2001, sustinere nefondata insa intrucat paratul nu si-a exprimat vointa de a nu solutiona cererea, ci, prin adresa nr. 3554/17.01.2007 solicita reclamantei depunerea unor inscrisuri necesare solutionarii notificarii. Astfel, nu se poate retine existenta unui refuz nejustificat de solutionare a cererii.
De asemenea, potrivit art. 8 din Legea nr. 554/2004:  Persoana vatamata intr-un drept recunoscut de lege sau intr-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemultumita de raspunsul primit la plangerea prealabila sau care nu a primit niciun raspuns in termenul prevazut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanta de contencios administrativ competenta, pentru a solicita anularea in tot sau in parte a actului, repararea pagubei cauzate si, eventual, reparatii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instantei de contencios administrativ si cel care se considera vatamat intr-un drept sau interes legitim al sau prin nesolutionarea in termen sau prin refuzul nejustificat de solutionare a unei cereri, precum si prin refuzul de efectuare a unei anumite operatiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim .
Potrivit art. 18 alin.1 si 3 din Legea nr. 554/2004:
   (1) Instanta, solutionand cererea la care se refera art. 8 alin. (1), poate, dupa caz, sa anuleze, in tot sau in parte, actul administrativ, sa oblige autoritatea publica sa emita un act administrativ, sa elibereze un alt inscris sau sa efectueze o anumita operatiune administrativa. 
   (3) In cazul solutionarii cererii, instanta va hotari si asupra despagubirilor pentru daunele materiale si morale cauzate, daca reclamantul a solicitat acest lucru.
Iar potrivit art. 19 alin.1: Cand persoana vatamata a cerut anularea actului administrativ, fara a cere in acelasi timp si despagubiri, termenul de prescriptie pentru cererea de despagubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia sa cunoasca intinderea pagubei.
Rezulta din textele legale ca actiunea in despagubiri este, in contenciosul administrativ, intotdeauna susbsidiara unei cereri in anularea actului administrativ sau in  obligarea  autoritatii publice sa emita un act administrativ, sa elibereze un alt inscris sau sa efectueze o anumita operatiune administrativa.
Reclamanta nu se afla in situatia in care un act administrativ vatamator pentru drepturile si interesele sale sa fi fost anulat, si nici in ipoteza nesolutionarii sau refuzului nejustificat de a-i fi solutionata o cerere, astfel ca actiunea sa la obligarea paratului la plata de despagubiri este nefondata, urmand a fi respinsa ca atare.
Impotriva sentintei civile nr. 326/19.03.2010, pronuntata de Tribunalul Constanta a formulat, in termen legal, recurs reclamanta W.E., solicitand admiterea recursului, desfiintarea in tot a sentintei recurate si pronuntarea unei hotararii legale.
Prin motivele de recurs formulate s-a sustinut  de recurenta ca motivarea instantei de fond este nefondata din urmatoarele considerente:
Instanta de fond analizand doar inscrisurile administrate de intimati retine ca notificarea nr.186/29.11.2005 a fost solutionata prin Hotararea nr. 16/14.11.2007 si ca solutia nefavorabila dispusa nu echivaleaza cu refuzul nejustificat de a  solutiona o cerere, in sensul Legii nr. 554/2004.
Fara a cerceta si inscrisurile administrate de reclamanta in cauza pentru aflarea adevarului, instanta de fond constata ca  nefiind in ipoteza nesolutionarii sau refuzului de a-i fi solutionata notificarea sau in  situatia in care prin actul administrativ i se aduce o grava vatamare.
Faptul ca notificarea 186/2005 a fost solutionata peste termenul legal de 60 de zile prevazut de Legea nr. 10/2001, ca intimatul nu si-a exprimat vointa de a nu solutiona notificarea, si instanta de fond nu a sesizat vina intimatilor Primarul Orasului B si  Secretarul Orasului B, hotararea  de fond este nelegala.
Cat priveste anularea cererii formulate in contradictoriu cu Primaria orasului B, instanta de fond nu a luat act ca reclamanta motivand si indicand temeiul juridic  a aratat  ca intimata este Orasul B.
Raportat la inscrisurile si notele de sedinta aflate la dosar apreciaza recurenta ca hotararea pronuntata este nefondata.
Curtea, examinand recursul prin prisma dispozitiilor art. 3041 c. proc. civ., retine caracterul sau fondat pentru urmatoarele considerente:
Obiectul cererii de chemare in judecata l-a constitut cererea recurentei reclamante W.E. de a fi obligati primarul orasului B, secretarul orasului B si Primaria orasului B la plata sumei de 5000 euro cu titlul de reparatii pentru daune morale, pentru refuzul de solutionare a notificarii adresate in baza Legii nr. 10/2001, precum si la plat de 1450 lei pentru fiecare zi de intarziere pana la executarea hotararii pronuntate asupra daunelor solicitate.
Temeiul juridic al cererii de chemare in judecata a fost indicat ca fiind cel regasit in prevederile art. 1, alin. (1), art. 8 si art. 10 din Legea nr. 554/2004, art. 2, lit. d c. proc. civ.
Cererea de acordare a daunelor morale este o cerere accesorie, asupra careia instanta se poate pronunta in masura in care solutioneaza cererea principala in sensul prevazut de art. 18, alin.(1) din Legea contenciosului administrativ.
Insa, in prezenta cauza, chiar daca recurenta reclamanta a inteles sa-si fundamenteze cererea pe dispozitiile prevazute in legea contenciosului administrativ,
Curtea retine ca procedura notificarii formulate de reclamanta in aplicarea dispozitiilor Legii nr. 10/2001 instituie plenitudinea de competenta asupra solutiilor pe care le poate emite unitatea detinatoare asupra acestor notificari in favoarea sectiilor civile ale tribunalelor.
Desi art. 25 din Legea nr. 10/2001 vorbeste de raspunsul explicit al unitatii detinatoare, Curtea constata ca refuzul neintemeiat al entitatii careia i s-a adresat notificarea nu poate fi solutionat decat in cadrul aceleiasi competente speciale instituite prin actul normativ suscitat, potrivit argumentului de analogie folosit in interpretarea logica a acestei dispozitii imperative prin care se stabileste caracterul civil, in competenta de prima instanta a tribunalelor, a cererilor principale sau accesorii rezultate din solutiile date de unitatea detinatoare notificarilor ce i-au fost adresate.
Prin urmare, plecand de la natura civila a litigiului privind refuzul nejustificat, in opinia recurentei reclamante, de a-i fi solutionata notificarea trimisa potrivit Legii nr. 10/2001, Curtea retine ca si cererea de acordare a daunelor morale pentru  prejudiciul cauzat in urma acestui refuz este de competenta sectiei civile a tribunalului.
In aceste conditii, Curtea constata incidenta motivului de ordine publica prevazut de art. 304 pct.3, fapt pentru care, in conformitate cu dispozitiile art. 312 c. proc civ va admite recursul declarat de recurenta asupra sentintei civile nr. 326/19.03.2010 a Tribunalului Constanta, va casa hotararea recurata si va trimite cauza spre rejudecare la sectia civila a Tribunalului Constanta, pentru a analiza cererea de chemare in judecata sub toate aspectele, inclusiv cel al competentei sale teritoriale in prezenta cauza.