Anulare partiala act administrativ fiscal emis de autoritatea publica. Tichete cadou. Spor de confidentialitate. Indemnizatie de dispozitiv. Prima de vacanta.

                               Art.238 - Legea nr.53/2003 privind  Codul muncii
                               Art.72 - Legea nr.188/1999
                               Art.15, art.17 - OG nr.6/2007
                               Art.13 al.1, art.23 - OG nr.10/2008
                               Art.13 - Legea nr.138/1999
                               Art.1 - Legea nr.193/2006
                               Art.21 - Cod fiscal
                               Art.1, art.8, art.10, art.24, art.27 - Legea nr.13o/1996
                               Art.4 - Legea nr.273/2006 privind finantele publice locale
                               Art.41 al.5 - Constitutia Romaniei
                             
Prin cererea formulata si inregistrata pe rolul Curtii de Apel Constanta, la data de 29.01.2010 reclamantii Primaria Mun. Constanta, Consiliul Local Constanaa, Mun. Constanta prin primar si Primarul Mun. Constanta, au solicitat in contradictoriu cu paratele Curtea de Conturi a Romaniei si Camera de Conturi Constanta anularea procesului verbal de constatare din 23.10.2009 cu privire la punctele nr. 4 si 5, decizia nr. 34/24.11.2009 sub aspectul masurilor 4 si 5.
In motivarea actiunii s-a aratat ca prin decizia nr. 34/24.11.2009, Camera de Conturi Constanta a constatat ca in privinta anumitor sume platite salariatilor acestea au un caracter nelegal, impunandu-se masurile prevazute la pct 4 si 5, respectiv virarea la bugetele publice a obligatiilor datorate in referire la plata catre salariatii institutiei a sumei de 603 600 lei in luna aprilie 2008 reprezentand tichete cadou; precum si stabilirea intinderii prejudiciului creat prin plata sporului de confidentialitate, spor de stabilitate, indemnizatie de dispozitiv, drepturi speciale pentru mentinerea sanatatii, prima de concediu si recuperarea acestora.
Constatarile Curtii de Conturi au un caracter nelegal si netemeinic pentru urmatoarele considerente:
1. Cu privire la acordarea tichetelor cadou, au fost avute in vedere dispozitiile Legii nr.193/2006 si a HG nr.1317/2006. De altfel, anterior acordarii acestor tichete a fost formulate cerere catre Biroul Metodologie si Asistenta Contribuabili, care in raspunsul formulat au aratat ca tichetele cadou nu intra in categoria veniturilor impozabile. Totodata art. 55, alin.4, lit.a C.fiscal prevede ca nu sunt venituri impoabile cadourile oferite salariatilor, daca sunt primite in baza unor legi speciale si finantate de buget.
S-a impus a se stabili, de asemenea, daca au fost platite si alte sume care sunt asimilate veniturilor din salarii pentru care sa fie calculate si virate obligatiile de natura impozitului pe venit si a contributiilor aferente. Aceasta masura nu este stabilita in fapt si in drept, reprezentand o dispozitie fara continut juridic si care nu poate da nastere unei obligatii. In cauza de fata nu se precizeaza care ar fi abaterea constatata pentru ca aceasta sa poata fi inlaturata prin masura impusa.
2. Cu privire la masura dispusa la pct.5 se arata ca sumele au fost acordate in anul 2008. Acestea au fost achitate in conformitate cu prevederile acordului colectiv de munca nr.25254 din 13.12.2006 si aprobate prin HCLM nr. 598 din 13.12.2006. Acest act administrativ nu a fost contestat in contencios, astfel ca au devenit obligatorii. Caracterul legal al acordului la nivel de unitate e demonstrat si prin prevederile contractului colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010, care la art.38, alin.4, prevede ca salariul cuprinde indemnizatii, sporuri si alte adaosuri. Trebuie precizat ca art.3, alin.2 din contractul colectiv unic au avut in vedere doar acele categorii de drepturi salariale care sunt enumerate expres si al caror cuantum este determinat de lege, neputand fi modificate prin negociere la nivelul institutiei publice. Faptul ca DMPS a sesizat cu ocazia depunerii spre inregistrate nelegalitatea unor prevederi nu lipseste de efecte juridice clauzele contractului, intrucat aceasta avea cadrul legal de a refuza inregistrarea actului principal si a celor aditionale. Singura autoritatea de a stabili legalitatea unor prevederi a contractului colectiv de munca este instanta de judecata.
2.1. Cu privire la sporul de confidentialitate de 10%, este aplicabil inclusiv functionarilor publici, cat timp se are in vedere respectarea principiilor constitutionale privind nediscriminarea, dreptul la plata egala pentru munca egala, dreptul la salariu. Conform art.46 din Legea nr.188/1999, functionarul public are obligatia de a pastra secretul de serviciu precum si confidentialitatea  in legatura cu faptele, informatiile sau documentele de care iau cunostinta in exercitarea functiei publice. Nerespectarea secretului professional constituie abatere disciplinara. Sporul de confidentialitate este primit de tot personalul institutiilor si autoritatilor care gestioneaza informatii clasificate din clasa secrete de stat si secrete de serviciu, care prin acte normative specifice prevad acest spor. In toate cazurile, cuantumurile sporului de confidentialitate si conditiile de acordare se stabilesc in limitele prevazute de reglementarile in vigoare de catre ordonatorii principali de credite. In ce priveste sporurile la salariul de baza, acestea trebuie sa fie acordate tuturor salariatilor, indiferent de posturile si functiile pe care le ocupa si de domeniul in care isi desfasoara activitatea, atata timp cat lucreaza in conditiile prescrise de legea care reglementeaza plata sporurilor respective.
2.2. Cu privire la sporul de stabilitate acesta a fost negociat in baza art. 3, lit.f din Legea nr.188/1999, legalitatea acestuia fiind confirmata de art.3, alin.2 din CCM unic.
2.3. Cu privire la indemnizatia de dispozitiv de 25%, aceasta a fost acordata legal, considerand ca nu se justifica discriminarea salariatilor din aparatul de specialitate al Primarului fata de salariatii Prefecturii. Totodata prevederile constitutionale impun premise de regim unitar de reglementare, iar prin legea nr.137/2000 se previn si se sanctioneaza toate formele de discriminare.
2.4. Cu privire la drepturile speciale pentru mentinerea sanatarii si securitatii muncii plata acestora a fost efectuata in conformitate cu prevederile contractului cadru, obligatoriu pentru parti. Au fost avute in vedere si dispozitiile art.236, alin.1 Cmuncii si art.72 din Legea nr.188/1999. Existenta si cuantumul acestor drepturi nu sunt stabilite prin dispozitii legale dar nici nu sunt prohibite. Aceste sume reprezinta drepturi cu caracter social a caror plata este suportata din veniturile proprii ale institutiei si nu de la bugetul de stat. Nu exista nici o ingradire legala, pentru ca in baza autonomiei locale si cu respectarea legislatiei finantelor publice locale autoritatile deliberative sa sustina cuprinderea si aprobarea in bugetele locale a fondurilor destinate imbunatatirii conditiilor la locul de munca.
2.5. Cu privire la prima de vacanta, la fel a fost acordata in baza contractului colectiv de munca.
In ceea ce priveste obligatia de a calcula, de a retine si de a vira la bugetul de stat impozitul pe venit aferent sumelor de bani achitate, acestea nu constituie venituri de natura salariala si nici nu pot fi assimilate unor asemenea venituri. Platile considerate nelegale au avut fundament HCLM nr.65/2008 privind aprobarea bugetului propriu pe anul 2008, in care au fost prevazute si aceste drepturi. Aceasta hotarare a fost comunicata prefectului care nu i-a contestat legalitatea si ca urmare a fost adusa la indeplinire. Totodata nu exista documente din care sa rezulte ca fondurile bugetare au fost depasite, finantarea fiind asigurata de la bugetul local.
In sustinerea actiunii au fost depuse in copie, HCLM 304/14.01.2010, process verbal de constatare din 23.10.2009 incheiat de Camera de Conturi Constanta, contestatia nr. 1129/13.11.2009, dispozitia nr. 8590/09.12.2009, contract colectiv de munca, acte aditionale, process verbal de negociere, dovada inregistrarii contractului la DMPS Constanta, HCLM nr. 40/08.09.2008, documentatia ce a stat la baza emiterii HCLM nr. 598/13.12.2006 si a actelor aditionale, adresa nr. 39280/26.02.2008 emisa de AFP Constanta, practica judiciara.
La termenul de judecata din 15.02.2010, a fost formulata cerere de interventie in interes alaturat reclamantilor de catre Sindicatul Liber al Salariatilor din Administratia Publica Constanta.
In motivarea cererii s-a aratat ca interesul angajatilor este atins prin masurile impuse, fiind emise impotriva functionarilor publici dispozitii de imputare, iar impotriva salariatilor contractuali au fost introduce actiuni in instanta in raspundere patrimoniala. Totodata drepturile membrilor au fost afectate de dispozitia primarului nr. 172/07.01.2010 prin care a fost suspendata plata acestor sporuri, incepand cu luna decembrie 2009. Sindicatul este semnatar al contractului colectiv de munca incheiat in 2006 si prelungit, astfel ca negarea acestor drepturi negociate cu respectarea legii ar reprezenta o grava atingere adusa principiului constitutional al negocierii.
Pe fondul cauzei s-a aratat ca, tichetele cadou sunt incluse in categoria cheltuielilor sociale pentru care nu e datorat impozit, iar in privinta drepturilor speciale s-a avut in vedere Legea nr.188/1999., art.72, alin.1. De altfel art.12 din Legea nr.140/1996 nu exclude astfel de drepturi. Curtea de Conturi a procedat contrar legii cand a dispus in sensul nelegalitatii acordarii acestor drepturi.
In sustinerea cererii au fost depuse in copie dispozitia nr.172/07.01.2010, dispozitia de imputare nr.8373/30.11.2009, dovada formularii actiunii impotriva personalului contractual.
La acelasi termen de judecata reclamantii si-au completat actiunea cu un nou capat de cerere, in sensul anularii si a incheierii nr.VI.41/23.02.2010 emisa de Comisia de Solutionare a Contestatiilor si implicit introducerea in cauza in calitate de parat a Curtii de Conturi a Romaniei - Comisia de Solutionare a Contestatiilor.
In sustinerea cererii a fost depusa in copie, incheierea nr.VI.41 din 23.02.2010 emisa de Comisia de Solutionare a Contestatiilor.
Parata, Curtea de Conturi a Romaniei a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata. S-a precizat ca Comisia de Solutionare a Contestatiilor nu are personalitate juridica si nu poate sta in judecata in nume propriu. Pe fond s-a aratat ca sustinerile reclamantilor sunt neintemeiate raportat la prevederile legale care reglementeaza acordarea drepturilor salariale si a altor drepturi pentru personalul bugetar. Astfel potrivit art.157 din codul muncii, sistemul de salarizare al personalului din cadrul autoritatilor si institutiilor publice finantate integral sau partial de la bugetul de stat sau bugetele locale se stabileste prin lege, cu consultarea organizatiilor salariale reprezentative. In perioada supusa controlului, sporurile si primele erau reglementate prin OG nr.6/2007, OG nr.10/2007 si OG nr.10/2008, acte normative care nu prevad drepturi speciale. Abuzul de drept constituie o varietate a faptei ilicite, tinand cont de faptul ca datorita modului in care a fost exercitat se produce vatamarea unei persoane, raspunderea neputand fi inlaturata. Or, prin clauzele contractului colectiv de munca incheiat la nivelul aparatului de specialitate al Primariei s-au stabilit drepturi de natura salariala ce incalca legile speciale de salarizare a functionarilor publici. Aceste drepturi salariale au fost acordate in afara cadrului legal. Este atributul legiuitorului sa stabileasca atat categoria de drepturi salariale cat si cuantumul acestuia. Toate reglementarile care vizeaza statutul functionarului public prevad pe de o parte natura legala a drepturilor salariale, iar pe de alta parte interdictia ca prin contractul colectiv de munca sa se stabileasca drepturi de natura salariala care sunt atributul legiuitorului.
Referitor la sporul de confidentialitate, potrivit legislatiei aplicabile nu se acorda salariatilor din cadrul institutiei auditate, ci numai celor mentionati la art. 15, alin.1 din OG nr.6/2007 si art.13, alin.1 din OG nr.10/2008. De altfel si celelalte drepturi de natura salariala exceed cadrului legal, asa cum a fost precizat mai sus, care reglementeaza acordarea de sporuri si premii functionarilor publici. Contractele colective de munca se pot incheia si pentru salariatii din institutiile bugetare, insa prin acestea nu se pot negocia clause referitoare la drepturi ale caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale. Cat priveste plata indemnizatiei de dispozitiv s-a considerat in mod eronat ca dispozitiile art.13 din Legea nr.138/1999 ii sunt aplicabile. Autoritatile administratiei publice locale nu pot face parte din structura administratiei publice centrale, implicit nu pot fi in subordinea MAI. Sporul de dispozitiv nu este stabilit prin ordin ci prin lege. Orice alta abordare care contravene prevederilor legale nu poate fi luata in considerare.
Referitor la sporul de stabilitate si securitate in munca in mod corect s-a constatat ca, acest drept nu se regaseste printre sporurile prevazute de art.11-art.17 din OG nr.6/2007. Nici plata indemnizatiei de vacanta nu a avut baza legala, dat fiind ca art.23 din OG nr.10/2008 nu reglementeaza plata unui astfel de drept salarial si pentru aceasta categorie de salariati. Toate aceste plati exceed cadrului legal care reglementeaza acordarea acestor sporuri.
Prin Sentinta civila nr.156/CA/26.04.2010, Curtea de Apel Constanta a admis exceptia necompetentei materiale si a declinat solutionarea cauzei in favoarea Tribunalului Constanta.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta  la 24.06.2010, dosar nr.128/36/2010.
La termenul de judecata din 04.11.2010, instanta a incuviintat in principiu cererea de interventie in interes alaturat reclamantilor formulata de Sindicatul Liber al Salariatilor din Administratia Publica Constanta.
Totodata, la acelasi termen de judecata a admis exceptia de litispendenta si a dispus atasarea dosarului nr. 2372/118/2010, avand in vedere ca sunt aceleasi parti, acelasi obiect si acceasi cauza, astfel ca nu se impune reiterarea cererii de chemare in judecata, a cererii de interventie in interes alaturat si a intampinarii formulate in dosarul mentionat.
La acelasi termen de judecata, instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesual passive a Consiliului Local Constanta, pentru motivele expuse in incheierea de amanare a pronuntarii, ce fac corp comun cu prezenta hotarare.
Prin Sentinta civila nr.1431/CA/11.11.2010 s-a admis in parte, actiunea principala formulata de reclamantii PRIMARIA MUNICIPIULUI CONSTANtAMUNICIPIUL CONSTANtA si PRIMARUL MUNICIPIULUI CONSTANtA, s-a admis in parte cererea de interventie in interes alaturat formulata de Sindicatul Liber al Salariatilor din Administratia  Publica Constanta.
S-au anulat in parte, procesul verbal de constatare intocmit de Curtea de Conturi a Romaniei - Camera de Conturi a jud. Constanta la data de 23.10.2009, respectiv punctele II si III si  Decizia nr.34/24.11.2009 emisa de Camera de Conturi a jud. Constanta, respectiv punctele 4 si 5 si s-a anulat Incheierea nr. VI.41/23.02.2010 emisa de Comisia de Solutionare a Contestatiilor de pe langa Curtea de Conturi a Romaniei.
De asemenea, a fost obligata parata la plata catre Mun. Constanta prin primar, Primarul Mun. Constanta si Primaria mun. Constanta a sumei de 447 lei reprezentand onorariu avocat si a fost respinsa cererea de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecata catre interveninetul in interes alaturat ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta a retinut ca, cu ocazia efectuarii auditului financiar al contului de executie bugetara pe anul 2008 la Primaria Mun. Constanta, Camera de Conturi Constanta a constatat ca in cursul anului 2008, entitatea auditata a acordat salariatilor sai o serie de drepturi salariale prevazute in contractul colectiv de munca, respectiv drepturi banesti reprezentand sporul de confidentialitate in procent de 10%, spor de stabilitate calculate la salariul de baza, indemnizatie de dispozitiv de 25%, drepturi speciale pentru mentinerea sanatatii in cuantum de 500 lei, prima de vacanta egala cu salariul de baza.
Totodata s-a constatat ca, a fost platita suma de 603 600 lei, cu titlu de tichete cadou, pentru care nu au fost calculate si virate impozitul pe venit si contributiile de asigurari sociale, de sanatate.
Acordarea acestor drepturi a fost apreciata de catre organul de auditare ca fiind abatere de la legalitate si regularitate, astfel ca, pentru valorificarea procesului verbal de constatare nr.155797/30.10.2009 a fost emisa Decizia nr. 34/24.11.2009 prin care s-au stabilit masuri de remediere a deficientelor constatate.
Impotriva acestei decizii, entitatea auditata a formulat contestatie in conditiile art. 92 din Regulamentul privind organizarea si desfasurarea activitatilor specifice Curtii de Conturi, contestatie ce a fost respinsa de catre Comisia de Solutionare a Contestatiilor Curtii de Conturi a Romaniei prin incheierea nr. VI.41/23.02.2010 pentru argumentele de fapt si drept invocate su prin intampinarea formulata in prezenta cauza.
1. In ceea ce priveste punctul 4 din Decizia nr.34/24.11.2009 privind acordarea de tichete cadou angajatilor, este de mentionat ca art.1, alin.1 din Legea nr.193/2006 stipuleaza ca, societatile comerciale, regiile autonome, societatile si companiile nationale, institutiile din sectorul bugetar, unitatiile cooperatiste, celelalte persoane juridice precum si persoanele fizice care incadreaza personal pe baza de contract individual de munca pot utilize bilete de valoare sub forma tichetelor cadou si a tichetelor de masa.
De asemenea, in 2.3 din HG nr.1317/2006 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.193/2006 se prevede ca angajatii persoane fizice, care desfasoara o activitate intr-o relatie de angajare, in baza unui raport de munca reglementat de Legea nr.53/2003 - Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare, sau de o lege speciala, pot beneficia de tichete cadou acordate de angajatorii lor, numai pentru destinatiile sau evenimentele care se incadreaza in cheltuielile sociale. Angajatorii acorda angajatilor proprii tichete cadou, in limita sumei prevazute in bugetul de venituri de cheltuieli aprobat potrivit legii, intr-o pozitie distincta de cheltuieli denumita "Tichete cadou" pentru cheltuieli sociale, in timp ce conform 1.1, lit.b fac parte din categoria angajatorilor prevazuti la art.1 din Legea nr.193/2006, institutiile din sectorul bugetar, definite de legea privind finantele publice si de legea privind finantele publice locale, indiferent de sistemul de finantare si subordonare, inclusiv cele care se finanteaza integral din venituri proprii.
Este adevarat ca prin art.V din Legea nr.343/2006 s-a abrogat art.12.2 din HG nr.1317/2006, in care se mentiona ca, tichetele cadou nu sunt impozabile si nu se calculeaza contributii la bugetul asigurarilor sociale.
Insa art.21, alin.3, lit.c din Codul fiscal precizeaza ca pentru determinarea profitului impozabil sunt incluse in categoria cheltuielilor deductibile - cheltuielile sociale in limita unei cote de 2%, aplicata asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului, fiind prevazute si cadourile oferite salariatilor.
Pentru considerentele expuse anterior, instanta a apreciat  ca, in mod nelegal, Curtea de Conturi a incadrat sumele acordate cu titlu de tichete cadou in categoria veniturilor supuse impozitarii, stabilind in sarcina entitatii auditate a obligatiei de a plati contributiile la bugetul de stat si la bugetul de asigurari sociale, motiv pentru care s-a anulat masura ca nefiind in conformitate cu legea.
2. In ceea ce priveste punctul 5 din Decizia nr.35/24.11.2009 privind acordarea catre angajatii din aparatul de specialitate al Primarului Mun. Constanta a sumelor reprezentand sporul de confidentialitate in procent de 10%, spor de stabilitate calculate la salariul de baza, indemnizatie de dispozitiv de 25%, drepturi speciale pentru mentinerea sanatatii in cuantum de 500 lei, prima de vacanta egala cu salariul de baza s-a retinut ca se impune a se observa faptul ca au fost acordate in temeiul acordului colectiv de munca inregistrat la DMSSF Constanta sub nr.25254/13.12.2006 si aprobat prin HCLM nr.598/13.12.2006 incheiat intre Primaria Mun.Constanta si functionarii publici si personalul contractual din aparatul de specialitate al Primarului Mun. Constanta.
Prin semnarea acordului/contractului colectiv de munca de catre ambele parti au fost insusite si prevederile prin care s-a prevazut acordarea acestor drepturi, ca urmare fiind achitate persoanelor indreptatite.
Mai mult, din probatoriul administrat in cauza nu a rezultat ca acordul/contractul colectiv in discutie a fost contestat sau anulat de o instanta de judecata, acesta, conform art. 969 Cciv. producandu-si efectele.
Art.1 alin. 1 din Legea nr.130/1996, stipuleaza ca, un contract colectiv de munca este conventia incheiata intre patron sau organizatia patronala pe de o pare si salariati, reprezentati prin sindicate sau in alt mod prevazut de lege de cealalta parte, prin care se stabilesc clauze privind conditiile de munca, salarizarea iar clauzele contractelor colective de munca pot fi stabilite numai in limitele si conditiile prevazute de prezenta lege.
Potrivit art.12 alin.1 din acelasi act normativ, contractele colective de munca se pot incheia si pentru salariatii institutiilor bugetare, insa prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare al drepturile ale caror acordare si cuantum cuprinse si in art.3 alin. 2 din contractul colectiv de munca unic la nivel national pentru anii 2007-2010.
Interpretand, per a contrario, dispozitiile legale mentionate, a rezultat ca prin contractele/acordurile colective de munca pot fi negociate clauzele referitoare la drepturile a caror acordare si al caror cuantum nu sunt stabilite prin dispozitii legale. Folosind acelasi principiu in interpretarea prevederilor art.3 alin. 3 din contractul colectiv de munca unic la nivel national, precum si ale art. 82 alin.2 din Legea nr.130/1996 potrivit cu care contractele colective de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca incheiate la nivel superior se impune concluzia ca se pot negocia clauze care sa acorde salariatilor mai mult decat s-a prevazut in contractul colectiv de munca incheiat la nivel superior.
In acest sens, sunt si prevederile art.238 alin.3 din Codul Muncii care se completeaza cu Legea nr.188/1999 ce statueaza ca, la incheierea contractului colectiv de munca, dispozitiile legale referitoare la drepturile salariatilor au un caracter minimal.
In aceste conditii, acordarea drepturilor speciale nu este nelegala, din moment ce nu exista nici un text de lege care sa o interzica, ci, dimpotriva, drepturile stabilite prin lege constituie un minim dincolo de care, in raporturile juridice dintre partile sociale, intervine principiul liberei negocieri. In acest sens a fost incheiata Conventia OIM nr.131/1970 si reglementat art.238, alin.3 din Codul muncii, care permite ca prin contractele colective de munca sa se prevada drepturi cu un caracter superior celor prevazute de normele legale.
Nu trebuie omise, in acest context, nici dispozitiile Conventiei O.I.M nr.154/1981 privind promovarea negocierii colective care, prin art.5, impune ca negocierea colectiva sa fie posibila pentru toti cei vizati prin conventie (art.1), iar negocierea poate purta asupra fixarii conditiilor de munca si angajari si /sau reglementarii relatiilor intre cei ce angajeaza sau organizatiile lor si una sau mai multe organizatii ale lucratorilor.
Prin urmare, o restrangere de orice natura cu privire la drepturile care pot fi negociate contravine dispozitiilor O.I.M.
Mai mult, obligatiile decurgand din contractul colectiv de munca nu puteau fi incalcate, intrucat acesta a devenit opozabil si in acelasi timp, obligatoriu pentru partile contractului, potrivit art.243 din Codul Muncii si art.30 alin.1 din Legea nr.130/1996, iar obligativitatea executarii contratului colectiv de munca deriva si din prevederile Conventiei O.I.M. nr.131/1970, dupa cum s-a aratat, pe langa faptul ca alin. 2 al ambelor articole prevede atragerea raspunderii partilor care se fac vinovate de neindeplinirea obligatiilor avansate prin contractul colectiv de munca.
Potrivit art. 8 din Legea nr.130/1996, clauzele din contractele colective se stabilesc in limitele si in conditiile prevazute de lege, iar clauzele negociate cu incalcarea dispozitiilor legale sunt lovite de nulitate absoluta, conform art.24, alin.1, nulitate care se constata de instanta competenta, la cererea partii interesate, conform art.24, alin.2 din Legea nr.130/1996.
Art.27 reglementeaza ca la momentul inregistrarii, directia teritoriala de munca exercita controlul de legalitate si daca se constata negocierea unor clauze cu incalcarea art.8 avea obligatia de a lua masuri de intrare in legalitate, de a se inlatura din contract clauzele contrare legii.
In speta, chiar data DMSSF Constanta a formulat obiectiuni in legatura cu negocierea unor sporuri, aceasta nu a urmat procedura legala, respectiv nu a cerut instantei competente exercitarea controlului de legalitate.
Trebuie amintit si art.4 din Legea nr.273/2006 privind finantele publice locale care prevede ca prin aprobarea bugetelor prevazute la art.1 alin.(2) se autorizeaza, pentru anul bugetar, veniturile si cheltuielile bugetare, dupa caz.
 Sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele prevazute la art. 1 alin.(2), in cadrul carora se angajeaza, se ordonanteaza si se efectueaza plati, reprezinta limite maxime, care nu pot fi depasite.
 Angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai in limita creditelor bugetare aprobate.
 Angajarea si utilizarea creditelor bugetare in alte scopuri decat cele aprobate atrag raspunderea celor vinovati, in conditiile legii, iar potrivit art. 14, alin.3 din acelasi act normativ nici o cheltuiala nu poate fi inscrisa in bugetele prevazute la art.1 alin.(2) si nici nu poate fi angajata si efectuata din aceste bugete, daca nu exista baza legala.
Concluzionand, reclamantul Primarul Mun. Constanta a facut dovada ca a efectuat cheltuielile privind drepturile salariale catre personalul bugetar in baza contractului colectiv de munca, inregistrat la autoritatea publica competenta, act juridic care prin necontestarea sa a dobandit putere de lege pentru partile contractante si a caror respectare in conditiile nedeclararii nulitatii acestora este garantata de art.41, alin.5 din Constitutia Romaniei.
Instanta a  constatat ca actele administrative emise de catre autoritatea publica parata prin care s-a constatat ca angajarea cheltuielilor bugetare de catre reclamant sunt partial nelegale, in limitele contestarii acestora, angajarea acestor cheltuieli avand baza legala, respectiv contractul colectiv de munca. Motivele de drept retinute de Curtea de Conturi in rapoartele de audit nu sunt suficiente pentru inlaturarea unor acte juridice, declararea nulitatii fiind atributul exclusiv al instantei de judecata si nu al unei autoritati publice, indiferent de atributiile legale ale acesteia. Organele de auditare nu pot declara, in mod unilateral ca nelegale, acte juridice incheiate de terte persoane, incalcandu-se in acest fel principiul securitatii raporturilor juridice.
Pentru considerentele expuse anterior, s-a admis in parte actiunea principala si cererea de interventie in inters alaturat formulata de Sindicatul Liber al salariatilor din Administratia  Publica Constanta,  s-a anulat , in parte, procesul verbal de constatare intocmit de Curtea de Conturi a Romaniei - Camera de Conturi a jud. Constanta la data de 23.10.2009, respectiv punctele II si III. Pe cale de consecinta s-a anulat , in parte, decizia nr. 34/24.11.2009 emisa de Camera de Conturi a jud. Constanta, respectiv punctele 4 si 5 si Incheierea nr. VI.41/23.02.2010 emisa de Comisia de Solutionare a Contestatiilor de pe langa Curtea de Conturi a Romaniei.
Fata de dispozitiile art.274, alin.1 Cpc si fata de faptul ca, a fost admisa exceptia lipsei calitatii procesual pasive a Consiliului Local Constanta,  a fost obligata parata la plata catre Mun.Constanta prin primar, Primarul Mun. Constanta si Primaria mun.Constanta, a sumei de 447 lei reprezentand onorariu avocat.
Avand in vedere ca, interveninetul in interes alaturat, nu a facut dovada suportarii cheltuielilor de judecata,  a fost respinsa cererea de obligare a paratei la plata acestora.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs parata CURTEA DE CONTURI A ROMANIEI, aratand ca hotararea este nelegala si netemeinica, aducandu-se critici acesteia prin prisma dispozitiilor art.3041 raportat la art.304 pct.9 Cod procedura civila.
In motivarea recursului, dupa prezentarea situatia de fapt si cu trimitere la textele de lege aplicabile, se arata ca gresit prima instanta a apreciat ca recurenta a declarat ca nelegal contractul/acordul colectiv de munca, retinand existenta unor abateri de la legalitatea si regularitatea a unor plati efectuate pentru drepturi de natura salariala, intrucat acestea exced cadrul legal, deoarece procesul verbal a fost incheiat conform pct.171 din Regulamentul privind organizarea si desfasurarea activitatilor specifice Curtii de Conturi, precum si valorificarea actelor rezultate din aceste activitati.
La emiterea actelor contestate s-au avut in vedere dispozitiile art.25 din H.G. nr.833/2007 aplicabile in cazul acordurilor de munca si potrivit carora, acordurile colective nu pot contine prevederi contrare, drepturi si obligatii sub nivelul minim stabilit prin acte normative. Clauzele acordurilor colective nu pot excede sau , dupa caz, nu pot stabili ingradirea drepturilor si obligatiilor reglementate prin lege sau drepturi ori obligatii suplimentare fata de cele reglementate prin lege in derularea raporturilor de serviciu.
De asemenea potrivit prevederilor art.12 alin.3 din Legea nr.130/1996 R., referitor la contractele colective de munca ce se pot incheia pentru salariatii institutiilor bugetare, prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii  legale.
Fata de acestea, daca se constata existenta unor abateri de la legalitate si regularitate care au determinat producerea unor prejudicii, Curtea de Conturi comunica entitatii publice auditate aceasta stare de fapt, conform art.33 alin.3 din Legea nr. 1992R.
Aceste dispozitii legale au fost respectate, fiind emise actele atacate, instanta neavand in vedere ca recurenta a adus la indeplinire prevederile legale, in continuare, Primarul Municipiului Constanta putand aprecia daca este necesar a se promova o actiune pentru analizarea clauzelor contractuale care incalcau prevederile legale.
In ce priveste fondul cauzei se arata ca in fapt in urma controlului efectuat s-a constatat ca pentru perioada 2006 august 2009 s-au acordat in baza acordului/contractului colectiv de munca inregistrat la DMSSF Constanta sub nr.25254/13.12.2006 si aprobat prin H.C.L.M nr.598/13.12.2006 drepturi speciale de natura salariala tichete cadou, spor de confidentialitate de 10%, spor de stabilitate, indemnizatie de dispozitiv, drepturi speciale pentru mentinerea sanatatii si securitatii in munca, etc.
Sustinerile reclamantelor din actiunea promovata la instanta de fond sunt neintemeiate, raportat la prevederile legale care reglementeaza acordarea drepturilor salariale si a altor drepturi, dispozitiile art.157 din Codul muncii fiind in acest sens, sistemul de salarizare al personalului ca cel din cauza stabilindu-se prin lege.
In perioada supusa controlului, sporurile si primele ce se puteau acorda erau reglementate prin O.G. nr.6/2007, O.G. nr.10/2007 si O.G. nr.10/2008, care nu prevad "drepturi speciale" din categoria celor acordate.
Se exprima apoi consideratii asupra abuzului de drept, o varietate a faptei ilicite si care a fost exercitat in situatia in care prin clauzele contractului colectiv de munca s-au acordat drepturi de natura salariala, ce incalca dispozitiile legale speciale de salarizare a functionarilor publici si s-a pus in executare contractul, conform art.236 alin.4 din Codul Muncii, neavandu-se in vedere ca actul respectiv trebuia incheiat cu respectarea dispozitiilor legale.
Drepturile din cauza au fost acordate de autoritatea publica in afara cadrului legal, fiind de atributul legiuitorului sa stabileasca atat categoria drepturilor salariale, partea fixa si cea variabila, cat si cuantumul acesteia, in acest sens fiind si adoptarea Legii nr.330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fondurile publice.
In referire la sporul de confidentialitate, acesta nu se acorda salariatilor din cadrul institutiilor auditate, ci numai conform art.15 alin.1 din O.G. nr.6/2007 si art.13 alin.1 din O.G. nr.10/2008.
De altfel si celelalte drepturi de natura salariala prevazute in acordul /contractul colectiv de munca, exced cadrului legal, in contractele colective neputandu-se negocia clauze referitoare la drepturi ale caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale.
In ce priveste indemnizatia de dispozitiv, s-a considerat eronat ca institutia auditata este parte componenta a M-A.I., facand astfel aplicabile dispozitiile art. 13 din Legea nr.138/1999, sporul de dispozitiv  nefiind stabilit prin Ordin al ministrului, ci prin lege.
Referitor la sporul de stabilitate si securitate in munca, acest drept salarial nu se regaseste printre sporurile prevazute de art.11 - art.17 din O.G. nr.6/2007 si nici de O.G. nr.10/2008.
De asemenea, nici plata indemnizatiei de vacanta acordata personalului contractual al reclamantei nu a avut baza legala, prevederile art.23 din O.G. nr.10/2008 nereglementand plata unui astfel de drept salarial si pentru aceasta categorie de salariati.
Se mai arata in final ca toate platile la care s-a referit actul recurentei exced cadrului legal care reglementeaza acordarea acestora, respectiv art.17 alin. 1 si alin.2 si art.19 alin.2 din Legea nr.47/2006 si Legea nr.142/1998.
S-a mai concluzionat ca, in baza dispozitiilor legale aplicabile in materie, comisia de solutionare a contestatiilor din cadrul Curtii de Conturi a Romaniei, a respins prin Incheierea nr.VI.41 din 23.02.2010 contestatia entitatii auditate, astfel ca, solicita in raport de toate considerentele sus expuse admiterea recursului, modificarea in parte a hotararii recurate, in sensul respingerii actiunii reclamantelor si mentinerea masurilor dispuse prin Decizia nr.34/2009 a Camerei de Conturi a Judetului Constanta si a Incheierii nr.VI.41 a Comisiei de solutionare din cadrul Curtii de Conturi a Romaniei .
Recursul este nefondat.
Prin controlul efectuat la Primaria Municipiului Constanta - audit financiar al contului de executie bugetara pe anul 2008, Camera de Conturi Constanta a apreciat ca, aceasta a acordat nelegal salariatilor sai, functionari publici si personal contractual, sporuri si alte drepturi, constand in sume de  bani platite sub forma sporului de confidentialitate in procent de 10%, spor de stabilitate calculate la salariul de baza, indemnizatie de dispozitiv de 25%, drepturi speciale pentru mentinerea sanatatii in cuantum de 500 lei , prima de vacanta egala cu un salariu de baza.
S-a mai constatat ca, a fost platita si suma de 603.600 lei cu titlu de tichete cadou, pentru care nu au fost calculate si virate impozitul pe venit si contributiile de asigurari sociale de sanatate.
Prin Decizia nr.34/24.11.2009 emisa de Camera de Conturi Constanta, organul de control a stabilit ca, pentru remedierea abaterilor de la legalitate si regularitate, entitatea auditata sa ia masuri de remediere a deficientelor constatate, respectiv recuperarea sumelor platite nelegal angajatilor institutiei, iar reclamantii intimati au contestat actul respectiv .
Avand in vedere obiectul cererii de chemare in judecata si dispozitiile legale aplicabile, se constata ca in cauza legal prima instanta a anulat in parte procesul verbal de constatare intocmit de Curtea de Conturi Constanta la data de 23.10.2009, punctele II si III si Decizia nr.34/24.11.2009 emisa de Camera de Conturi in ce priveste pct. 4 si pct.5 si a anulat Incheierea nr.VI.41/23.02.2010 emisa de Comisia de solutionare a Contestatiilor de pe langa Curtea de Conturi a Romaniei.
Astfel, in ce priveste prima critica, desi este adevarat ca procesul verbal incheiat in urma controlului a avut la baza dispozitiile pct.171 din Regulamentul privind organizarea si desfasurarea activitatilor specifice Curtii de Conturi si s-au intemeiat pe dispozitiile art.25 din H.G. nr.833/2007 si art.12 alin.3 din Legea nr.130/1996 R, legal prima instanta a concluzionat ca prin acordarea drepturilor, entitatea auditata nu a savarsit abateri de la legalitate si regularitate, actul de control comunicat conform art.33 alin.3 din Legea nr.94/1992 R, nefiind emis gresit, pentru considerentele exprimate in cuprinsul hotararii recurate, contractul colectiv de munca producand efecte intre partile contractante, nefiind desfiintat .
In ce priveste fondul cauzei criticile din recurs referitoare la acesta, sunt nefondate.
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.130/1996 "un contract colectiv de munca este conventia incheiata intre patron sau organizatia patronala, pe de o parte, si salariati, reprezentati prin sindicate ori in alt mod prevazut de lege, de cealalta parte, prin care se stabilesc clauze privind conditiile de munca, salarizarea, precum si orice alte drepturi si obligatii ce decurg din raporturile de munca", iar clauzele contractelor colective de munca pot fi stabilite numai in limitele si conditiile prevazute de prezenta lege.
De asemenea, conform art.12 alin.1 din acelasi act normativ "contractele colective de munca se pot incheia si pentru salariatii institutiilor bugetare, insa prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale" aceleasi dispozitii fiind cuprinse si in art.3 alin.2 din contractul colectiv de munca unic la nivel national pentru anii 2007 - 2010.
Potrivit art.8 din Legea nr.130/1996, clauzele din contractele colective se stabilesc in limitele si in conditiile prevazute de lege, iar clauzele negociate cu incalcarea dispozitiilor legale sunt lovite de nulitate absoluta (art.24 alin.1), nulitate care se constata de instanta competenta, la cererea partii interesate (art.24 alin.2 din Legea nr.130/1996).
Potrivit dispozitiilor Legii nr.188/1999 permit incheierea de acorduri colective intre institutiile publice si sindicatele reprezentative sau reprezentantii functionarilor publici. Aceste acorduri pot sa cuprinda numai masuri referitoare la: constituirea si folosirea fondurilor destinate imbunatatirii conditiilor la locul de munca, sanatatea si securitatea in munca, programul zilnic de lucru,  perfectionarea profesionala, alte masuri decat cele prevazute de lege, referitoare la protectia celor alesi in organele de conducere ale organizatiilor sindicale (art.72 alin. 1 din Legea nr.188/1999).
Drepturile salariale privind personalul din administratia publica locala au fost acordate in baza contractului/acordului colectiv de munca si a actului aditional anexa, contracte incheiate intre sindicate si autoritatea publica locala cu raportare la prevederile Legea nr.130/1996, Legea nr.188/1999 si Legea nr.53/2003 si care ulterior a fost inregistrat si la Directia de Munca Judeteana Constanta, acorduri a caror legalitate nu a fost pusa la indoiala in conditiile in care autoritatea are sursa de finantare, respectiv suportarea platii acestora se face de la bugetul local.
In acest context, obligatiile decurgand din contractul colectiv de munca nu puteau fi incalcate intrucat el a fost inregistrat, devenind opozabil si in acelasi timp obligatoriu pentru partile contractante, potrivit art.243 din Codul Muncii si art. 30 alin.1 din Legea nr.130/1996, iar obligativitatea exercitarii contractului colectiv de munca deriva si din prevederile Conventiei O.I.M. nr.131/1970.
Si prevederile din acordul colectiv de munca se circumscriu notiunii de ,,imbunatatire a conditiilor de munca", partile angajate in negociere cazand de acord cu privire la faptul ca suplimentarile  in discutie sunt necesare dezvoltarii conditiilor de munca.
Nu trebuie omise in acest context nici dispozitiile Conventiei O.I.M. nr.154/1981 privind promovarea negocierii colective care, prin art.5 impune ca negocierea colectiva sa fie posibila pentru toti cei vizati prin conventie (art.1), iar negocierea sa poarte asupra fixarii conditiilor de munca si angajarii, si /sau reglementarii relatiilor intre cei ce angajeaza sau organizatiile or una sau mai multe organizatii ale lucratorilor.
Astfel, in ceea ce priveste modalitatea de acordare a tichetelor cadou, instanta a apreciat ca, in mod nelegal Curtea de Conturi a incadrat sumele acordare cu acest titlu in categoria veniturilor supuse impozitarii, stabilind in sarcina Primariei Municipiului Constanta obligatia de a plati contributiile la bugetul de stat si la bugetul de asigurari sociale. S-au avut in vedere dispozitiile art.21 alin.3 lit.c din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal care include in categoria cheltuielilor deductibile pentru determinarea profitului impozabil si acele cheltuieli sociale, inclusiv cadourile oferite angajatilor, in limita unei cote de 2 % din valoarea cheltuielilor cu salariul personalului, dispozitie suficienta pentru a complini abrogarea mentiunii exprese din H.G. nr.1317/2006 referitoare la neimpozitarea tichetelor cadou, gresit recurenta incluzandu-le in drepturi speciale de natura salariala.
La nivelul aparatului de specialitate al Primarului Municipiului Constanta sunt acordate drepturi speciale pentru mentinerea sanatatii si securitatii in munca care nu au natura juridica a unor drepturi salariale, fiind drepturi speciale acordate pentru sanatatea si securitatea in munca pentru care exista o dispozitie expresa in chiar cuprinsul legii cadru pentru functionarii publici, respectiv Legea nr.188/1999, republicata si modificata. Astfel, conform art.72 alin.(1), in cuprinsul acordurilor ce se incheie cu sindicatele reprezentative, se pot negocia masuri referitoare la constituirea si folosirea fondurilor destinate imbunatatirii conditiilor la locul de munca, precum si masuri referitoare la sanatatea si securitatea in munca. In aceste drepturi speciale acordate nu sunt incluse asa cum gresit afirma in motivarea recursului sau Curtea de Conturi toate sporurile enumerate si nici tichetele cadou. De altfel in motivarea recursului, Curtea de Conturi, considera  toate drepturile banesti ca fiind unele speciale, le exclude sustinand ca acestea exced cadrului legal, sustinand ca acestea ar trebui sa fie acordate strict cu respectarea art.17 alin.1 si alin.2 si ale art.19 alin.2 din Legea nr.47/2006 privind sistemul national de asistenta sociala, sub forma de prestatii sociale.
Ori pentru fiecare dintre aceste drepturi banesti, care gresit au fost calificate ca fiind drepturi speciale exista o justificare in forma contractului colectiv de munca.
De asemenea, in mod corect a retinut instanta de fond sumele reprezentand sporul de confidentialitate in procent de 10%, sporul de stabilitate calculat la salariul de baza, indemnizatia de dispozitiv in procent de 25%, drepturile speciale pentru mentinerea sanatatii si securitatii in munca in cuantum de 500 lei, precum si prima de vacanta egala cu un salariu de baza acordat personalului contractual au fost in mod legal acordate in temeiul Acordului/Contractului colectiv de munca inregistrat la DMSSF Constanta sub nr.25254/13.12.2006 si aprobat prin H.C.L.M. nr.598/2006, semnarea acestuia de catre ordonatorul de credite si reprezentantii functionarilor publici si ai personalului contractual din aparatul de specialitate al Primarului Municipiului Constanta fiind o exprimare expresa si lipsita de echivoc a vointei acestora, nefiind denuntat de catre parti, contestat in modalitatile prevazute de lege si nefiind supus controlului judecatoresc si anulat de catre o instanta de judecata, acordul/contractul colectiv de munca isi produce efecte, inclusiv in ceea ce priveste acordarea drepturilor banesti negociate.
Singura modalitate de inlaturare a unor clauze dintr-un contract colectiv de munca este actiunea expresa a celui interesat indreptata in justitie pentru desfiintarea acestor clauze. Or, Curtea de Conturi s-a multumit doar sa constate si sa "eticheteze" clauzele din contractul colectiv de munca ca fiind nelegale fara insa a supune punctul sau de vedere, asa cum in mod imperativ cere legea si controlului judecatoresc, care sa constate intr-adevar daca acele clauze sunt sau nu nelegale.
Instanta de fond corect a constatat ca modalitatea de interventie a Curtii de Conturi in acordarea unor drepturi neprevazute expres de acte normative prin contractul colectiv de munca de la nivelul aparatului de specialitate al Primarului Municipiului Constanta contravine principiului liberei negocieri, precum si unor dispozitii ale Conventiei OIM.
Astfel, art.238 alin.3 din Legea nr.53/2003 privind Codul muncii care reglementeaza in plan intern dispozitiile Conventiei OIM nr.13/1970 permite ca prin contractele colective de munca sa se prevada drepturi cu caracter superior celor prevazute de norme legale, iar art.5 al Conventiei OIM nr.154/1981 privind promovarea negocierii colective, impune ca negocierea colectiva sa fie posibila pentru toti cei vizati de Conventie, iar negocierea sa poata purta asupra fixarii conditiilor de munca si angajarii si/sau reglementarii relatiilor intre cei ce angajeaza sau organizatiile lor si de munca si una sau mai multe organizatii ale lucratorilor.
In referire la abuzul de drept se constata ca sustinerea recurentei in acest sens este neintemeiata , dimpotriva aceasta fiind cea care a procedat in acest sens.
In ceea ce priveste individual drepturile considerate nelegale, fata de cele negociate de partenerii sociali, rezulta fara dubiu faptul ca acestia au inteles sa acorde sporuri in favoarea lucratorilor din primarie, avand in vedere faptul ca acestia lucreaza cu documente secrete, motiv pentru care exista ratiunile pentru care sa beneficieze de spor de confidentialitate, se obliga sa se prezinte la locul de munca in cazul in care intervin situatii de exceptie care impun prezenta lor, deci exista ratiunea acordarii sporului de dispozitiv si este normal sa existe o modalitate de a recompensa fidelitatea lor in munca fata de institutia in care isi desfasoara fara intrerupere activitatea, astfel justificandu-se si acordarea sporului de stabilitate.
Fata de natura activitatii desfasurate de catre functionarii publici din cadrul aparatului de specialitate al Primarului, activitatea care implica prelucrari de informatii si documente cu caracter secret, precum si de date cu caracter personal, fiind necesara protectia persoanelor fizice in activitatea de prelucrare a acestor date, in conformitate cu Legea nr.677/2001 privind protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date, este mai mult decat justificata acordarea sporului de confidentialitate.
De asemenea, este justificata si acordarea sporului de dispozitiv, functionarii publici din cadrul Primariei Constanta prin negociere directa asumandu-si obligatia de a se prezenta la locul de munca in afara programului obisnuit daca prezenta lor este necesara pentru situatii de exceptie. Cu atat mai mult, trebuie recompensata fidelitatea in munca fata de institutia in care functionarii publici isi desfasoara activitatea, aceasta fiind ratiunea acordarii sporului de stabilitate.
Nu se poate retine pozitia exprimata de Curtea de Conturi in sensul ca negocierea s-a facut cu nerespectarea dispozitiilor art.12 din Legea nr.130/1996, republicata, deoarece in nici o reglementare legala, la momentul in care aceste drepturi au fost negociate si acordate in baza Acordului/Contractului colectiv de munca nu existau dispozitii contrare. Faptul ca sunt reglementari care stabilesc anumite categorii care beneficiaza prin lege de sporul de confidentialitate, sau indemnizatia de dispozitiv nu inseamna ca in urma negocierii nu este posibil ca partenerii sociali sa negocieze astfel de drepturi si pentru alte categorii de angajati bugetari, fie ei functionari publici sau salariati contractuali.
Art.12 din Legea nr.130/1996, republicata are in vedere acele drepturi predeterminate prin lege si care nu pot fi modificate prin negocieri (de ex., stabilirea unor salarii de incadrare fixe pentru anumite categorii de functionari sau personal contractual, care nu pot fi negociate si modificate prin acordul partenerilor sociali).
In consecinta, sporurile si indemnizatiile negociate prin Acordul/Contract colectiv de munca sunt perfect legale, neexistand deci nici o ratiune care sa permita Curtii de Conturi sa le considere nelegale si sa dispuna in sensul recuperarii lor de la angajati.
In ce priveste drepturile speciale, asa cum s-a mentionat exista o dispozitie expresa in chiar cuprinsul legii cadru pentru functionarii publici, respectiv Legea nr.188/1999, republicata si modificata. Astfel conform art.72 alin.(1), in cuprinsul acordurilor ce se incheie cu sindicatele reprezentative se pot negocia masuri referitoare la constituirea si folosirea fondurilor destinate imbunatatirii conditiilor la locul de munca, precum si masuri referitoare la sanatatea si securitatea in munca. Or, atata vreme cat art.30 din acordul/contract colectiv de munca la nivelul Primariei Constanta, astfel cum a fost modificat prin actele aditionale ulterioare, face referire la drepturile acordate lunar pentru mentinerea sanatatii si securitatii in munca, rezulta ca astfel de drepturi implica chiar acele masuri referitoare la sanatatea si securitatea in munca avute in vedere de art.72 alin. (1) lit.(b) din Legea nr.188/1999.
Chiar in lipsa unei dispozitii exprese care sa faca referire la sanatatea si securitatea in munca, drepturile astfel acordate functionarilor si salariatilor contractuali din Primaria Constanta nu pot fi negate ca fiind drepturi negociabile avand in vedere si dispozitiile art.72 alin.1 lit.a) din aceeasi lege, a functionarului public. Astfel, atata vreme cat legea permite ca obiect de negociere constituirea si folosirea fondurilor destinate imbunatatirii conditiilor la locul de munca pe buna dreptate se poate retine ca prin negociere si agrearea unor drepturi speciale, partile au urmarit si imbunatatirea conditiilor de la locul de munca pentru functionarii publici si salariati, cu atat mai mult cu cat fondurile necesare au fost prevazute in bugetul Primariei pentru anul 2008 si cu privire la acordarea acestor drepturi, consiliul local a dispus prin hotarare.
In ce priveste situatia salariatilor contractuali, sfera de negociere pentru acestia, conform art.12 din Legea nr.140/1996, republicata nu exclude nici cum astfel de drepturi.
Drepturile speciale pentru sanatate si securitate in munca se regasesc in art.30, acesta facand parte din cap.IV al acordului/contract colectiv de munca, adica exact capitolul despre care face referire Curtea de Conturi ca regland suficient problema acestor drepturi si fara existenta unor drepturi banesti circumscrise. In consecinta angajatorul si-a asumat anumite obligatii legate de acest cadru organizatoric in ceea ce priveste sanatatea si securitatea in munca, obligatii pe care le-a respectat intru totul, acordand in plus pana in luna decembrie 2009 si drepturile banesti de acest tip rezultate din conventia colectiva.
Pentru aceste considerente se constata ca toate criticile aduse hotararii recurate sunt nefondate, urmand ca in temeiul art.312 alin.1 Cod procedura civila recursul sa fie respins ca atare.
In baza art.274 Cod procedura civila obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecata catre intimati astfel : catre Sindicatul Liber al Salariatilor din Administratia Publica; 2625,70 lei avocat V.M; 2976 lei avocat C.M ; 1000 lei avocat T.C si catre intimatul Municipiul Constanta la 372 lei.