Actiune avand ca obiect obligarea autoritatii publice la comunicarea unor acte administrative - procese verbale de contraventie. Refuz nejustificat.

           Art.2 lit."b", art.8 - Legea nr.554/2004
           Art.32 - OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, R
           Art.118 - OUG nr.195/2002 privind circulatia pe drumurile publice,R

                  
Prin actiunea adresata  Tribunalului Constanta - Sectia comerciala, contencios administrativ si fiscal, si inregistrata sub nr.3043/118 din 18.03.2010, reclamantul B.V.A a solicitat instantei in contradictoriu cu MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE - INSPECTORATUL GENERAL AL POLItIEI ROMANE SI INSPECTORATUL DE POLItIE AL JUDEtULUI CONSTANtA si MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE - INSPECTORATUL GENERAL AL POLItIEI ROMANE, DIRECtIA POLItIEI RUTIERE, ca prin hotarare judecatoreasca sa se dispuna:
1.) - obligarea paratelor la comunicarea unei copii de pe procesele verbale mentionate in cazierul auto nr.122573/14.10.2008;
2.) - obligarea celor 2 parate sa inainteze plangerile contraventionale instantelor judecatoresti competente sau inspectoratelor judetene competente.
Motivand actiunea, reclamantul invedereaza in esenta ca, la 14.10.2008 a luat la cunostinta ca, figureaza in evidentele Serviciului Politiei Judetene Constanta cu un numar de 14 contraventii, sanctionate prin tot atatea procese verbale.
Pretinde reclamantul ca, aceste procese verbale nu i-au fost comunicate, imprejurare fata de care a solicitat comunicarea, pentru a fi in masura sa le conteste, dar nici pana la momentul investirii instantei nici SERVICIUL POLItIEI RUTIERE CONSTANtA, nici DIRECtIA POLItIEI RUTIERE, nu au dat curs solicitarii sale, aceasta chiar in conditiile in care dupa ce a inteles ca i se refuza comunicarea, data fiind o dispozitie a comisarului sef Constantin Dancu, a procedat la 21.08.2009, la  notificarea prin intermediul executorului judecatoresc.
Se sustine ca, s-a adresat Judecatoriei Constanta, formuland plangeri impotriva unora din procesele verbale mentionate in cazierul auto, insa "unele instante" au suspendat deja plangerile, intrucat SERVICIUL POLItIEI RUTIERE CONSTANtA nu a depus o copie a procesului verbal.
Apreciaza reclamantul ca, se afla in ipoteza consacrata de art.8 alin.1 teza finala din Legea nr.554/2004, deoarece prin refuzul paratelor de a-i comunica o copie de pe procesele verbale sau de a inainta instantelor competente plangerile formulate, accesul sau la justitie este inexistent, fiind pur si simplu in situatia de a nu se putea plange unei instante (drept garantat de CEDO).
Pentru termenul de judecata din 16.04.2010, la dosarul cauzei a fost inainta cererea formulata de INSPECTORATUL GENERAL AL POLItIEI ROMANE, prin care se solicita instantei, ca reclamantul sa precizeze " cu cine intelege sa se judece".
Prin "Precizarile" depuse la termenul de judecata din 28.05.2010, reclamantul mentioneaza ca, intelege sa poarte judecata in contradictoriu cu INSPECTORATUL GENERAL AL POLItIEI ROMANE si cu INSPECTORATUL DE POLItIE AL JUDEtULUI CONSTANtA.
La termenul de judecata din 10.09.2010, instanta a solicitat reclamantului, in acord cu disp.art.129 alin.4 Cod pr.civ, "precizari scrise" in referire la obiectul pricinii, prin care sa arate care au fost instantele competente ce trebuiau a fi sesizate cu plangerile contraventionale formulate si totodata, sa de puna la dosarul cauzei dovada inregistrarii acestor plangeri, respectiv dovada comunicarii de catre birourile executorilor judecatoresti a notificarilor adresate paratilor.
S-a dispus, totodata, luarea interogatoriului reclamantului, proba care a fost administrata la termenul de judecata din 12.11.2010.
Paratii nu au inaintat la dosarul cauzei intampinare.
INSPECTORATUL JUDEtEAN AL POLItIEI CONSTANtA a solicitat prin "notele scrise" si concluziile orale expuse de reprezentantul conventional, respingerea ca a inadmisibila a actiunii deduse judecatii, "motivat de faptul ca institutia nu are calitatea de organ constatator pentru a da curs cererii", iar in ipoteza cenzurarii apararilor formulate pe cale de exceptie, respingerea ca nefondata.
Prin Sentinta civila nr.1465/CA/12.11.2010, Tribunalul Constanta, a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii, invocata de parat si actiunea formulata de reclamantul B.V.A, ca nefondata.
Pentru a aprecia de aceasta maniera, instanta de fond, in considerarea disp.art.137 Cod pr.civ., potrivit cu care " instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura si asupra celor de fond care fac de prisos, in totul sau in parte cercetarea in fond a pricinii" a analizat cu prioritate exceptia inadmisibilitatii, retinand urmatoarele:
Exceptia este neintemeiata, pentru urmatoarele considerente:
Mijloc de aparare specific, caracterizat prin trasaturi ce o apropie si in acelasi timp o deosebesc atat de exceptiile de procedura, cat si de apararile de fond, inadmisibilitatea se circumscrie exceptiei numai in masura in care, dreptul sau pretentiile reclamantului nu pot fi ocrotite pe calea procesuala aleasa sau pentru valorificarea lor se cere parcursa o procedura prealabila, care face incidenta prevederea art.109 alin.(2) Cod pr.civ.
In raport de limitele investirii, obiectul actiunii in contencios, astfel cum a fost precizat de reclamant, il constituie refuzul de a-i fi comunicata o copie a proceselor verbale de contraventie, respectiv de a fi inaintate plangerile instantelor judecatoresti competente.
Art.8 alin.(1) din Legea nr.554/2004 prevede ca :
"Persoana vatamata intr-un drept recunoscut de lege sau intr-un interes legitim printr-u act administrativ unilateral, nemultumita de raspunsul primit la plangerea prealabila sau care nu a primit nici un raspuns in termenul prevazut la art.2 alin.1 lit."h", poate sesiza instanta de contencios administrativ competenta, pentru a solicita anularea in tot sau in parte a actului, repararea pagubei cauzate si, eventual, reparatii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instantei de contencios administrativ si cel care se considera vatamat intr-un drept sau interes legitim al sau prin nesolutionarea in termen sau prin refuzul nejustificat de solutionare a unei cereri, precum si prin refuzul de efectuare a unei anumite operatiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim".
Din analiza dispozitiei legale mentionate, retine instanta de fond ca ar rezulta faptul ca, actul atacat in justitie poate fi, atat actul administrativ tipic, cat si actul atipic, adica tacerea administrativa, respectiv refuzul nejustificat, ca acte asimilate actului administrativ unilateral.
Prin urmare, apreciaza instanta de fond ca, apararea procesuala formulata de parat, sub motiv ca IPJ Constanta nu are calitatea de organ constatator al contraventiilor, pentru a da curs cererii reclamantului, a fost cenzurata, fiind respinsa exceptia inadmisibilitatii si analizate, pe fond, pretentiile reclamantului.
Analiza cererii reclamantului, prin prisma argumentelor invocate si a apararilor formulate de parat si a materialului probator administrat in cauza, releva caracterul nefondat al pretentiilor deduse judecatii, apreciaza instanta, deoarece:
Sustinerile din cererea introductiva de instanta privitoare la "tacerea administratiei publice" desprinsa din atitudinea functionarilor care nu au dat curs solicitarilor sale de comunicare a informatiilor solicitate, din ordinul comisarului sef D.C, au ramas la nivel de simple afirmatii, nefiind sustinute probator.
Desi in cuprinsul cererii, reclamantul a aratat ca, in probatiune intelege sa se foloseasca de interogatoriu si martori, acesta nu a indicat numele martorilor si nici nu a depus interogatoriu, iar la termenul de judecata la care s-a prezentat in instanta spre a-i fi administrat interogatoriul dispus in temeiul art.129 alin.5 Cod pr.civ., nu a staruit in cererea de probatiune.
Inscrisurile depuse de parat, infirma existenta unei "taceri administrative" in referire la pretinsa lipsa de raspuns la solicitarile adresate prin notificarile transmise prin intermediul birourilor executorilor judecatoresti.
INSPECTORATUL DE POLItIE AL JUDEtULUI CONSTANtA a raspuns cu adresa nr.15357/24.10.2008, la notificarea transmisa prin intermediul biroului executorului judecatoresc, comunicand-o reclamantului prin scrisoare recomandata, cu confirmare de primire, la adresa sa de domiciliu.
Expeditia postala a fost avizata/reavizata, insa reclamantul nu a ridicat corespondenta, fapt ce nu poate fi imputat autoritatii.
Este adevarat ca, reclamantul a invocat si notificarea adresata coparatului INSPECTORATUL GENERAL AL POLItIEI ROMANE, inregistrata sub nr.448/21.10.2008 la BEJ "D.V si G.A", insa nu s-a facut dovada, sub aspect probator a comunicarii acestei notificari.
Se mai retine ca, nici critica privitoare la " refuzul nejustificat" al paratilor de a-i rezolva cererea, respectiv "de a-i fi comunicata o copie a proceselor verbale de contraventie sau de a inainta instantelor competente plangerile" nu se verifica.
"Refuzul nejustificat" - in acceptiunea art.2 lit."i" din Legea nr.554/2004, semnifica "exprimarea explicita, cu exces de putere, a vointei de a nu rezolva cererea unei persoane", in vreme ce " excesul de putere" este definit la lit."n" din art.2 ca fiind " exercitarea dreptului de apreciere al autoritatilor publice prin incalcarea limitelor competentelor prevazute de lege sau prin incalcarea drepturilor si libertatilor cetatenilor".
Urmare sus-mentionatelor retineri, instanta apreciaza ca, in speta, nu se afla in ipoteza unui refuz nejustificat, in raport de dispozitiile legii cadru a contraventiilor - OG.2/2001, nerevenind nici unuia din parati obligatia de a da curs cererilor reclamantului, de vreme ce nici una dintre entitati nu avea calitatea de organ constatator al faptelor contraventionale constatate prin procesele verbale dresate pe numele reclamantului.
Pentru considerentele expuse, instanta de fond a apreciat intemeiata sustinerea din "Notele scrise" formulate de INSPECTORATUL DE POLItIE AL JUDEtULUI CONSTANtA, potrivit cu care, prin cererea sa reclamantul urmareste "suspendarea executarii sanctiunilor contraventionale stabilite in procesele verbale".
Astfel, chiar daca scopul declarat al actiunii este sanctionarea refuzului apreciat ca nejustificat, de solutionare a cererii, instanta constata ca, scopul imediat al demersului judiciar declansat de reclamant il reprezinta, practic, repunerea in termenul de contestare al proceselor verbale, care curge - dupa cum se dispune de art.31 din OG.2/2001, de la data inmanarii sau comunicarii acestora.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal a declarat recurs B.V.A, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, cu urmatoarea motivatie, in esenta:
- in mod gresit instanta de fond a apreciat ca, in cauza nu sunt incidente disp.art.8 din Legea nr.554/2004, atat timp cat, cererea insotita de plangere impotriva fiecarui proces verbal a fost trimisa catre parata intimata, prin intermediul executorului judecatoresc, solicitand comunicarea unei copii de pe fiecare proces verbal, precum si inaintarea plangerilor instantei competente.
Se arata ca, recurentul nu are cunostinta de organul  constatator, intrucat nu i-au fost comunicate procesele verbale si nici nu are cum sa intre in posesia lor pentru a cunoaste cine ar fi instanta competenta a le solutiona.
Prin intampinare, paratul INSPECTORATUL DE POLItIE AL JUDEtULUI CONSTANtA, solicita a se constata ca, instanta de fond in mod corect a retinut inadmisibilitatea cererii reclamantului, apreciind ca, hotararea pronuntata de aceasta este temeinica si legala.
Examinand actele si lucrarile dosarului, prin prisma sustinerilor partilor, vazand si dispozitiile art.312 Cod pr.civila, Curtea respinge recursul, ca nefondat, pentru urmatoarele considerente, in esenta:
Instanta a fost investita de catre recurentul B.V.A cu solutionarea cauzei avand ca obiect:
 1.) - obligarea paratelor la comunicarea unei copii de pe procesele verbale mentionate in cazierul auto nr.122573/14.10.2008;
 2.) - obligarea celor 2 parate sa inainteze plangerile contraventionale instantelor judecatoresti competente sau inspectoratelor judetene competente,
invocandu-se ca temei de drept aplicabil, dispozitiile art.8 din Legea nr.554/2004.
Potrivit sus-mentionatului text de lege "Persoana vatamata intr-un drept recunoscut de lege sau intr-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemultumita de raspunsul primit la plangerea prealabila sau care nu a primit nici un raspuns in termenul prevazut la art.2 alin.1 lit."h", poate sesiza instanta de contencios administrativ competenta, pentru a solicita anularea in tot sau in parte a actului, repararea pagubei cauzate si, eventual, reparatii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instantei de contencios administrativ si cel care se considera vatamat intr-un drept sau interes legitim al sau prin nesolutionarea in termen sau prin refuzul nejustificat de solutionare a unei cereri, precum si prin refuzul de efectuare a unei anumite operatiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim".
Fata de continutul textului de lege sus-citat, Curtea retine ca, formularea "Nu a primit nici un  raspuns in termenul prevazut de al.1 lit."h" din teza I al al.1 al art.8 din Legea nr.554/2004, si, respectiv, formularea "prin nesolutionarea in termen" teza II a aceluiasi alineat, evoca, in esenta, ceea ce traditional se exprima prin sintagma "tacerea administratiei publice" .
Totodata, Curtea retine ca, asa dupa cum corect a apreciat si instanta de fond, al.1 al textului de lege sus-citat, se refera, atat la atacul in justitie al actului administrativ tipic, adica al manifestarii unilaterale exprese de vointa, cat si la atacul in justitie al actului administrativ atipic, adica a tacerii, respectiv a refuzului nejustificat, dispozitiile venind sa contureze si sfera subiectelor obligate sa introduca plangere prealabila.  
In practica s-a statuat ca, actiunile reglementate de teza II a al.1 din legea contenciosului sunt, in primul rand, in constatare, in sensul ca, prin ele se solicita a se constata ca nu s-a primit nici un raspuns in termen de 30 de zile de la inregistrarea cererii, iar conform art.2 al.1 lit."h" din lege,  sa se constate ca exista un refuz nejustificat de solutionare a unei cereri, in sensul art.2 al.1 lit."i" din lege.
Aceasta distinctie, foarte transanta in dreptul comun, unde opereaza regula dupa care nu se poate introduce o actiune in constatare daca exista posibilitatea unei actiuni in realizarea dreptului, nu este relevata in actiunile de contencios administrativ, care au ca obiect "tacerea administratiei" sau "refuzul nejustificat", reclamantul, cum este situatia din speta, putand cere  obligarea administratiei sa elibereze un act, un inscris etc.
Cu toate acestea, retine Curtea ca, sustinerile recurentului facute prin actiunea dedusa judecatii, cat si prin motivele de recurs, au ramas la nivel de simple afirmatii, nefiind sustinute probator, in sensul ca, nu aui fost produse dovezi in sensul art.1169 Cod civil, din care sa rezulte veridicitatea lor.                                
Mai mult decat atat, apreciaza Curtea ca, in mod legal si temeinic instanta de fond a retinut c a, inscrisurile depuse de recurentul parat infirma existenta unei "taceri administrative"in referire la pretinsa lipsa de raspuns la solicitarile adresate prin notificarile trimise prin intermediul birourilor executorilor judecatoresti.
Astfel, INSPECTORATUL DE POLItIE AL JUDEtULUI CONSTANtA, a raspuns solicitarii recurentului cu adresa nr.15357 din 24.10.2008, la notificarea transmisa prin BEJ D.V, comunicand-o recurentului prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, la adresa de domiciliu indicata si la sediul BEJ, in care a mentionat ca "Nu IPJ  CONSTANtA este emitentul proceselor verbale pe care acesta le contesta", cu recomandarea de a se adresa potrivit prevederilor legale in vigoare institutiilor emitente.
Probatoriul administrat in cauza determina Curtea a retine ca, o parte din procesele verbale reclamate a nu fi comunicate, au ca organ emitent IPJ Prahova - exemplu PV seria CC nr.1054352, ori, o astfel de situatie face veridica retinerea instantei de fond precum ca, in speta, nu ne aflam in ipoteza unui refuz nejustificat, in raport cu dispozitiile legii cadru a contraventiilor OG nr.2/2001, republicat, nerevenind nici uneia dintre parti obligatia de a da curs cererilor recurentului, de vreme ce, cele doua entitati nu aveau calitatea de organ constatator al faptelor contraventionale constatate prin procese verbale dresate pe numele recurentului.
Curtea apreciaza ca, sustinerile recurentului privind aplicabilitatea in speta a disp.art.32 al.2 din OG nr.2/2001 republicat, privind regimul juridic al contraventiilor, sunt nefondate deoarece, IPJ CONSTANtA nu este organul din care face parte agentul constatator, intimata nu are cum sa detina procesele verbale de contraventie contestate si nici documentatia ce a stat la baza incheierii acestora, pentru a le putea inainta instantei competente, iar in lipsa actului constatator, aceasta nu poate inainta nici eventuala plangere a petentului intrucat nu cuprinde date cu privire la locul savarsirii contraventiei, pentru a identifica instanta competenta teritorial sa solutioneze plangerea, conform prevederilor art.118 al.1 din OUG nr.195/2002 republicata, privind circulatia pe drumurile publice.
Pentru toate considerentele sus-expuse, cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotararii recurate, vazand si dispozitiile art.312 Cod pr.civila, Curtea apreciaza in sensul respingerii recursului, ca nefondat.