Actiune avand ca obiect compensatii banesti acordate de autoritatea publica in aplicarea Legii nr.290/2003.

                                                                                   Art.1 - Legea nr.554/2004
                                                                   Art.10 - Legea nr.290/2003
                                                                   Art.18 - HG nr.1120/2006

   
Prin actiunea adresata Tribunalului Constanta - Sectia Comerciala, de Contencios Administrativ si Fiscal si inregistrata sub nr.8846/118 din 19.07.2010, reclamanta A.G a solicitat ca prin hotarare judecatoreasca sa se dispuna obligarea paratei ANRP,SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII NR.290/2003 la plata catre reclamanta a compensatiilor banesti acordate prin Hotararea nr.248/16.08.2007 emisa de Institutia Prefectului - Judetul Constanta - Comisia Judeteana pentru Aplicarea Legii nr.290/2003,  actualizate in raport cu indicele de crestere a preturilor, pana la data platii efective .
Motivand actiunea, reclamanta invedereaza in esenta ca, prin Hotararea nr.248/16.08.2007 emisa de Institutia Prefectului - Judetul Constanta - Comisia Judeteana pentru Aplicarea Legii nr.290/2003, a fost solutionata cererea sa, in calitate de mostenitoare a defunctei L.A , si i s-au acordat compensatii banesti in suma de 266.614 lei, pentru bunurile abandonate de autoarea ei in Basarabia.
Desi potrivit art.10 alin.2 din Legea nr.290/2003 compensatiile trebuiau platite iar dosarul sau era complet, nu s-a efectuat nici o plata pana in prezent.
Prin intampinare, parata a solicitat respingerea actiunii ca nefondata, aratand in esenta ca, potrivit art.18 alin.5 din H.G.nr.1120/2006, despagubirile sunt platite in limita fondurilor alocate de la bugetul de stat,  iar nerespectarea termenelor de plata a compensatiilor atrage actualizarea sumelor neplatite in raport de indicele de crestere a preturilor de consum . 
Prin Sentinta civila nr.1614/COM/10.12.2010, Tribunalul Constanta - Sectia contencios administrativ a admis actiunea formulata de reclamanta A.G, obligand parata la plata catre aceasta a sumei de 266.614 lei , in cuantum actualizat in raport cu indicele de crestere a preturilor de consum, de la data de  17.08.2009 si pana la data platii efective.
Pentru a pronunta sus-mentionata hotarare, instanta de fond a retinut in esenta urmatoarele:
Prin Hotararea nr.248/16.08.2007 emisa de Institutia Prefectului - Judetul Constanta - Comisia Judeteana pentru Aplicarea Legii nr.290/2003 se dispune plata catre reclamanta a compensatiilor banesti in cuantum de  266.614   lei, in temeiul Legii nr.290/2003 .
In speta, retine instanta de fond aplicabilitatea dispozitiilorart.10 al.2 din Legea nr.290/2003, cu referire la art.18 din Norma metodologica pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, aprobata prin H.G. 1120/2006, aratand ca, potrivit adresei nr. 9891/2009 emisa de catre parata, dosarul depus de catre reclamanta in vederea platii compensatiilor este complet . 
Examinand dispozitiile art.1alin.1 din Legea nr.554/2004, potrivit carora : Orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata, cu referire la art.2 alin.1 lit.i  "este asimilata refuzului nejustificat si nepunerea in executare a actului administrativ emis ca urmare a solutionarii favorabile a cererii" sau, dupa caz, a plangerii prealabile, instanta de fond retine ca, Hotararea nr.248/16.08.2007 emisa de Institutia Prefectului - Judetul Constanta - Comisia Judeteana pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 prin care se acorda reclamantei compensatii banesti in cuantum de 266.614 lei, constituie izvorul unei obligatii legale de plata a sumei mentionate.
Se arata ca, obligatia al carei creditor este reclamanta - fara insa ca acestui ordin legea sa ii confere valoarea unui titlu executoriu -, pentru executarea silita a acestei obligatii, creditorii sunt obligati a urma calea dreptului comun, respectiv pronuntarea unei hotarari judecatoresti de obligare a debitorului la executarea obligatiei de plata.
Totodata, se arata ca, a nega dreptul persoanelor indreptatite de recurge la executarea  pe cale silita a dreptului lor de creanta nascut dintr-un astfel de act si a lasa realizarea acestui drept de creanta la latitudinea debitorului ar insemna lipsirea acestora de un bun , in sensul art.1din Protocolul 1 aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului .
Intrucat reclamanta a facut dovada prin Hotararea nr.248/16.08.2007 emisa de Institutia Prefectului - Judetul Constanta - Comisia Judeteana pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 a creantei certe, lichide si, fata de data emiterii acesteia, si exigibila in intregime la momentul formularii actiunii, pe care o are fata de parata, iar parata nu face dovada platii, dovada a carei sarcina ii incumba ca act pozitiv, neputand fi primite apararile acesteia in sensul imposibilitatii de plata din cauza lipsei fondurilor, deoarece o astfel de sustinere echivaleaza cu invocarea propriei culpe si cu lasarea la latitudinea debitorului a executarii obligatiei de plata, instanta de judecata a admis actiunea, obligand  parata la plata catre reclamanta a sumei de 266.614 lei, in cuantum actualizat in raport cu indicele de crestere a preturilor de consum, de la data de  17.08.2009 si pana la data platii efective.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs A.N.R.P - SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII NR.290/2003, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, cu indicarea temeiurilor de drept prevazute de dispozitiile art.299 Cod pr.civila, Legea nr.290/2003, cu modificarile si completarile ulterioare si HG nr.1120/2006 si urmatoarea motivatie, in esenta:
- sustine recurenta ca, in mod gresit instanta de fond nu a avut in vedere dispozitiile art.18 al.5 din HG nr.1120/2006 "Compensatiile banesti stabilite prin hotararea comisiei judetene ori a municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr.290/2003, in cazul contestatiilor, sau hotararea judecatoreasca definitiva, investita cu formula executorie, dupa caz, se achita beneficiarilor, in limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie in bugetul de stat", iar neplata pana in prezent a transei I din despagubirile stabilite prin Hotararea nr.248/2007, nu dovedeste refuzul nejustificat al ANRP - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.209/2003, ci doar lipsa fondurilor alocate de la bugetul de stat privind plata despagubirilor.
Solicita admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
Examinand actele si lucrarile dosarului, prin prisma criticilor formulate, vazand si dispozitiile art.312 Cod pr.civila, Curtea respinge recursul, ca nefondat, pentru urmatoarele considerente, in esenta:
Probatoriul administrat in cauza, conform art.1169 Cod civil, face dovada ca, prin Hotararea nr.248/16.08.2007 emisa de Institutia Prefectului - Judetul Constanta - Comisia Judeteana pentru Aplicarea Legii nr.290/2003, a fost solutionata cererea intimatei reclamante, in calitate de mostenitoare a defunctei L.A, acordandu-se compensatii banesti in suma de 266.614 lei, pentru bunurile abandonate de autoarea ei in Basarabia, in temeiul Legii nr.290/2003.
In atare situatie, in mod legal si temeinic instanta a avut in vedere dispozitiile art.10 al.2 din Legea nr.290/2003, potrivit cu care "Despagubirile sau compensatiile banesti vor fi acordate beneficiarilor in termen de un an de la comunicarea hotararii comisiei judetene ori a municipiului Bucuresti, dupa caz, sau a hotararii prevazute la art. 8 alin. (4) sau (6), respectiv la art. 9; plata lor se poate face si in rate, in maximum 2 ani, in functie de disponibilitatile banesti ale directiilor prevazute la art. 11 alin. (1)".
Totodata, retine Curtea ca, potrivit adresei nr.9891/2009 emisa de recurenta parata, dosarul depus de intimata reclamanta A.A, in vederea platii compensatiilor este complet, astfel ca, in mod legal si temeinic instanta de fond a apreciat asupra imprejurarii ca, in speta, hotararea emisa de institutia prefectului, constituie izvorul obligatiei legale de plata a sumei mentionate, obligatie al carui creditor este recurenta.
Asa fiind si avand in vedere dispozitiile art.18 din Norma Metodologica pentru aplicarea Legii nr.290/2003 aprobata prin HG nr.1120/2006, potrivit carora:
"(1) Solicitarea platii se face pe baza de cerere scrisa, adresata catre Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
   (2) Cererea este insotita de hotararea comisiei judetene sau a municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, in cazul contestatiilor, sau hotararea judecatoreasca definitiva, investita cu formula executorie, dupa caz, precum si o copie de pe actul de identitate si dovada deschiderii unui cont la o banca comerciala sau la Casa de Economii si Consemnatiuni - C.E.C. - S.A.; dovada se face prin documentul stampilat emis de banca la deschiderea contului, cu specificarea codului IBAN si a sucursalei bancii.
   (3) In cazul in care exista mai multi beneficiari sau mostenitori, acestia transmit, in afara documentelor prevazute la alin. (2):
   a) procura notariala, in original, prin care toti beneficiarii imputernicesc pe unul dintre ei sau o terta persoana sa primeasca plata intregii sume, impreuna cu dovada prevazuta la alin. (2) privind contul persoanei desemnate; sau
   b) act notarial, in original sau copie legalizata (certificat de mostenitor, contract de partaj voluntar), din care rezulta cotele in care vor fi impartite despagubirile intre beneficiari.
   (4) Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 dispune plata despagubirilor pe baza documentelor prezentate, prin Directia generala economica din cadrul Cancelariei Primului-Ministru.
   (5) Compensatiile banesti stabilite prin hotararea comisiei judetene ori a municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, in cazul contestatiilor, sau hotararea judecatoreasca definitiva, investita cu formula executorie, dupa caz, se achita beneficiarilor, in limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie in bugetul de stat, astfel:
   a) integral, daca cuantumul acestora nu depaseste 50.000 lei;
   b) esalonat in doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% in primul an si 40% in anul urmator, daca cuantumul despagubirilor se incadreaza intre 50.001 lei si 100.000 lei;
   c) esalonat in doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% in primul an si 60% in anul urmator, daca cuantumul compensatiilor depaseste 100.001 lei.
   (6) Suma achitata beneficiarilor in cea de-a doua transa se actualizeaza in raport cu indicele de crestere a preturilor de consum din ultima luna pentru care acest indice a fost publicat de catre Institutul National de Statistica, fata de luna decembrie a anului anterior",
Curtea apreciaza ca, in mod legal si temeinic, constatand ca, intimata reclamanta A.A nu se afla in posesia unui titlu executoriu, fiind obligata a urma calea dreptului comun, pentru obtinerea unei hotarari judecatoresti de obligare a debitorului la executarea obligatiei de plata, instanta de fond a procedat la admiterea actiunii dedusa judecatii, prin raportare la prevederile art.1 al.1 din Legea nr.554/2004.
Deoarece  intimata reclamanta a facut dovada unei creante certe, lichide si exigibile la momentul formularii actiunii dedusa judecatii, iar recurenta nu a facut dovada platii, retine Curtea ca, in mod legal si temeinic instanta de fond, nu a primit apararile paratei in sensul "imposibilitatii de plata din cauza fondurilor", atat timp cat, aceasta si-ar invoca propria culpa in neexecutare si, mai mult, a avea in vedere o astfel de aparare, ar presupune ca, executarea ar fi lasata la latitudinea debitorului obligatiei de plata, aspect ce nu poate fi retinut nici de catre instanta de recurs.
Legal si temeinic, apreciaza Curtea - instanta de fond, a avut in vedere si dispozitiile art.1 din Protocolul nr.1 aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, atunci cand, a admis actiunea dedusa judecatii, pentru ca, a nega dreptul persoanelor indreptatite de a recurge la executarea pe cale silita a dreptului lor de creanta, reprezinta o lasare la latitudinea debitorului de a proceda la executarea obligatiei de plata, situatie ce ar echivala cu lipsirea persoanei indrituite de bunul litigios.
Pentru toate considerentele sus-expuse, cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotararii recurate, vazand si dispozitiile art.312 Cod pr.civila, Curtea respinge recursul, ca nefondat.