PRESCRIPTIA EXTINCTIVA

PRESCRIPTIA EXTINCTIVA

Decizia civila nr. 614 din 1 iunie 2009

Prin sentinta civila nr. 111 din 27 octombrie 2008 a Curtii de Apel Bacau, s-a respins exceptia necompetentei materiale si exceptia lipsei calitatii procesuale a M.E.F., s-a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune, fiind respinsa actiunea formulata de reclamanta V. C. V. in contradictoriu cu paratul Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Galati, Parchetul de pe langa Tribunalul Galati, Tribunalul Neamt si Ministerul Finantelor Publice.
A fost respinsa prin aceeasi sentinta cererea de chemare in garantie a M.E.F.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca prin cererea introductiva reclamanta a chemat in judecata paratii, primii trei pentru a fi obligati la plata actualizata a sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica in procent de 50% prevazut de art.47 din Legea 50/1996 calculat la salariul de baza brut incepand cu luna august 2003 si pana in luna aprilie 2004, cu actualizarea sumelor datorate in raport de indicele de inflatie, precum si obligarea M.E.F. sa aloce sumele necesare efectuarii platii, iar Tribunalul Neamt sa efectueze mentiunile privind acordarea acestui spor in carnetul de  munca.
M.E.F. a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive iar Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a formulat cerere de chemare in garantie Ministerului Economiei si Finantelor si a invocat exceptia necompetentei materiale, a prescriptiei si a inadmisibilitatii actiunii.
S-a retinut de instanta de fond ca este competenta sa judece litigiul, nefiind incidente dispozitiile art.36 alin.1 si 2 din OUG 27/2006, in cauza, ca actiunea este admisibila, dreptul de acces la instanta fiind garantat de Constitutie si legislatia internationala.
S-a apreciat, ca fiind intemeiata exceptia prescriptiei dreptului la actiune; dreptul la actiune fiind prescriptibil in termen de 3 ani, iar decizia XXI/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, s-a apreciat ca nu e de natura sa intrerupa prescriptia.
In aceasta situatie s-a considerat ca actiunea trebuie respinsa ca fiind prescrisa, caz in care se impune si respingerea cererii de chemare in garantie.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamanta, recursul fiind declarat si motivat in termen si scutit de plata taxei de timbru conform art. 15 lit. a din Legea146/1997.
In motivarea recursului se arata, in esenta, ca hotararea pronuntata este nefondata, intrucat unul din efectele Deciziei nr.21/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie prin care s-a solutionat recursul in interesul legii, cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 47 din Legea 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale  personalului din organele autoritatii judecatoresti, este repunerea in termenul de a pretinde recunoasterea drepturilor solicitate.
A sustinut recurenta ca prin decizia mentionata s-a stabilit existenta discriminarii, situatie in care de la pronuntarea acesteia – 10 martie 2008- incepe sa curga termenul de prescriptie a dreptului la actiune. S-a mai stabilit prin decizie si ca normele ce reglementau acordarea sporului de 50% au supravietuit dispozitiilor de abrogare, situatie in care produc efecte juridice in continuare.
Arata  ca, isi fundamenteaza recursul si pe argumentele cuprinse in opinia separata, expusa in continutul sentintei recurate.
Examinand cauza sub aspectul motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel  a retinut urmatoarele:
Conform art.3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescriptia extinctiva, termenul de prescriptie este de 3 ani daca nu exista alte prevederi legale derogatorii, iar conform art.283 alin. 1 lit. c din Codul muncii cererile formulate in materia conflictelor de munca pot fi formulate in termen de 3 ani de la nasterea dreptului la actiune, in situatia in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat.
Potrivit art. 7 din Decretul 167/1958 prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune sau dreptul de a cere executarea silita.
In cauza, s-a apreciat ca dreptul la actiune al reclamantei s-a nascut la data publicarii OG nr. 83/2000 care a abrogat dispozitiile prevazute de art.47 din Legea 50/1996 care prevedeau acordarea sporului pentru risc si suprasolicitare neuropsihica in cuantum de 50% din indemnizatia bruta lunara. Aceste dispozitii, respectiv cele cuprinse in OG 83/2000 au fost de natura a inlatura sporul in discutie si de a cauza un prejudiciu reclamantei.
In nici un caz nu se poate retine ca dreptul la actiune s-ar fi nascut la data pronuntarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie in recursul in interesul legii prin decizia nr.21/2008 cu privire la sporul de 50% in discutie, Inalta Curte de Casatie si Justitie stabilind doar ca dispozitiile art. 47 din Legea 50/1996 au supravietuit dispozitiilor de abrogare, constatand ca au produs si produc in continuare efecte juridice.
Aceasta, insa nu are efecte asupra dispozitiilor legale privitoare la prescriptia extinctiva, mentionate anterior.
Astfel, actiunea recurentei-reclamante fiind formulata la data de 21 martie 2008 pentru drepturi salariale din perioada mai 2003-aprilie 2004, s-a apreciat ca dreptul la actiune este prescris, fiind depasit termenul de prescriptie de 3 ani prevazut de lege.
Pentru considerentele aratate, nu  s-a retinut nici punctul de vedere insusit de recurenta si mentionat in opinia separata evidentiata la fondul cauzei.
Avand in vedere situatia mentionata, Curtea de Apel in baza art.3041 Cod procedura civila  a respins recursul ca nefondat.