RECUNOASTEREA VECHIMII IN MAGISTRATURA INAINTE DE INTRAREA IN VIGOARE A LEGII NR. 7/2007

RECUNOASTEREA VECHIMII IN MAGISTRATURA INAINTE DE INTRAREA IN VIGOARE A LEGII NR. 7/2007

Decizia civila nr. 529 din 11 mai 2009

Prin sentinta civila nr. 110 din 24.10.2008, pronuntata de Curtea de apel Bacau, in dosarul nr. 559/103/2008 a fost admisa actiunea promovata de reclamanta V.C.V.  in contradictoriu cu paratii Ministerul Justitiei, Curtea de Apel Bacau, Tribunalul Neamt, Ministerul Economiei si Finantelor si Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii.
S-a constatat ca perioada 17 octombrie 2005 – 31 iulie 2006 constituie vechime in magistratura si in functia de magistrat si in consecinta;
Au fost obligati paratii Ministerul Justitiei, Curtea de Apel Bacau si Tribunalul Neamt sa plateasca reclamantei o despagubire egala cu diferenta dintre sporul de vechime cuvenit conform dispozitiilor art.4 alin.1 din OUG nr.27/2006 si cel efectiv acordat, despagubire actualizata cu indicele de inflatie la data executarii.
A fost obligat paratul Ministerul Economiei si Finantelor sa asigure fondurile necesare efectuarii platii drepturilor acordate.
A fost obligat paratul Tribunalul Neamt sa faca mentiunile corespunzatoare in carnetul de munca al reclamantei.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, Tribunalul a avut in vedere urmatoarele:
Pe fondul cauzei s-a constatat ca reclamanta V.C.V. a solicitat instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constate ca perioada 17 10.2005 – 31 iulie 2006 cat a fost in concediu pentru cresterea copilului constituie vechime in magistratura si sa fie obligati paratii la plata unei despagubiri ce reprezinta diferenta dintre sporul de vechime cuvenit si cel acordat efectiv.
Prin decizia civila nr. 271/1.11.2005 Curtea de Apel Bacau a dispus suspendarea activitatii reclamantei in baza art. 51 lit. „a” din Codul Muncii iar prin Decizia nr. 161 din 4.08.2006 a aceleiasi institutii  s-a dispus incetarea masurii suspendarii activitatii.
Concediul pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani, de care a beneficiat reclamanta in perioada 17.10.2005 – 31 .07.2006, este reglementat prin  art.51 lit. a din Codul Muncii dar si prin Ordonanta de Urgenta nr. 148 din 3 noiembrie 2005, privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului.
In raport de situatia de fapt constata in cauza, Curtea a constatat ca  are a se pronunta asupra modului de aplicare a dispozitiilor legale ce reglementeaza concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani si nu a crea noi norme in materie astfel incat sa se dea eficienta deciziilor Curtii Constitutionale privitoare la neconstitutionalitatea unor dispozitii din OG nr.137/2000.
Art. 51 lit. a din Codul Muncii, reglementeaza doar conditiile in care se suspenda din initiativa salariatului, contractul de munca, in timp ce OUG nr.148 din 3 noiembrie 2005, constituie actul normativ special de reglementare a tuturor facilitatilor acordate pentru sustinerea familiei in vederea cresterii copilului.
O.U.G. nr.148/2005, prevede la art.18 alin. 7 ca „perioada concediului, pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani sau pana la 3 ani in cazul copilului cu handicap constituie vechime in munca si in serviciu, care se are in vedere la stabilirea drepturilor  ce se acorda in raport cu aceasta”.
Legea nr. 7/2007 pentru aprobarea OUG nr. 148/2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului prevede deasemeni ca aliniatul 7 al art.18  al OUG nr.148/2005 va avea urmatorul cuprins: „perioada concediului pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani sau de pana la 3 ani in cazul copilului cu handicap constituie vechime in munca si in serviciu, care se are in vedere la stabilirea drepturilor  ce se acorda in raport cu aceasta” .
Curtea, a constatat ca normele legale in materie sunt clare si nu lasa loc de interpretare, in sensul ca perioada concediului pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani, constituie vechime in munca.
Suspendarea raporturilor de serviciu astfel cum este reglementata de art.51 lit.a din Codul Muncii opereaza numai in ceea ce priveste obligatia de prestare a muncii si cea corelativa de plata a salariului, care este inlocuita cu indemnizatia speciala prevazuta de OUG nr. 158/2005, insa curgerea vechimii nu este intrerupta sau suspendata prin acordarea concediului pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani. Referitor la Statutul special al magistratilor, prin  Hotararea Consiliului Superior al Magistraturii nr.422/2007, in vigoare incepand cu 25 iunie 2007, se recunoaste deasemeni vechimea in magistratura cat si in functia de judecator sau procuror persoanelor care s-au aflat in concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani.
Dreptul in discutie, recunoscut atat prin OUG nr.158/2005 cat si prin HGSM nr. 422/2007 face parte din categoria drepturilor castigate astfel incat nu poate fi retinut in cauza, principiul neretroactivitatii legii civile.
Pentru considerentele ce preced, Curtea a admis actiunea si a constatat ca perioada 17 octombrie 2005 – 31 iulie 2006, constituie vechime in magistratura si in functia de magistrat si a obligat paratii Ministerul Justitiei, Curtea de Apel Bacau si Tribunalul Neamt sa plateasca reclamantei o despagubire egala cu diferenta dintre sporul de vechime cuvenit conform dispozitiilor art.4 alin.1 din OUG nr. 27/2006 si cel efectiv acordat.
Pentru o justa despagubire, diferenta cuvenita reclamantei va fi reactualizata cu indicele de inflatie, la data executarii.
Paratul Ministerul Economiei si Finantelor a fost obligat sa asigure sumele necesare efectuarii platii drepturilor banesti acordate iar Tribunalul Neamt sa faca mentiunile corespunzatoare in carnetul de munca al reclamantei.
Impotriva sentintei civile mai sus mentionate au declarat in termen legal  recurs paratii Curtea de apel Bacau si Ministerul Justitiei, care au aratat in motivele de recurs ca, in perioada cat reclamanta se afla in concediu pentru cresterea copilului, perioada 17.10.2005 – 13.07.2006, nu i se recunoaste vechimea in magistratura si in functia de magistrat, intrucat la acea data nu exista o norma legala care sa prevada acest drept si legea civila nu retroactiveaza.
Analizand motivele de recurs invocate, Curtea de Apel  retine urmatoarele:
Reclamanta V.C.V. a beneficiat in perioada 17.10.2005-13.07.2006, de concediu pentru cresterea copilului pana la 2 ani care, era reglementat prin art.51 lit.a din Codul muncii si prin O.U.G. nr. 148/2005, privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului.
Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, arata la art.79 ca judecatorii au dreptul la concedii pentru  cresterea copilului pana la 2 ani, respectiv pana la 3 ani, in cazul copilului cu handicap, fara sa precizeze ca, aceasta perioada constituie vechime in magistratura si in functia de magistrat.
Asa fiind, in perioada in care magistratul reclamant s-a aflat in concediu pentru cresterea copilului nu a existat nici un text de lege care, sa stabileasca ca, perioada respectiva constituie vechime in serviciu, respectiv vechime in functia de judecator.
Ulterior acestei perioade prin Legea nr. 7/2007 pentru aprobarea O.U.G. nr. 148/2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului, in vigoare de la 20.01.2007, a stabilit prin dispozitiile art. 12 al. 7 ca, perioada concediului pentru cresterea copilului pana la 2 ani sau pana la 3 ani, in cazul copilului cu handicap  constituie vechime in munca si in serviciu, care se are in vedere la stabilirea  drepturilor ce se acorda in raport cu aceasta.
De asemenea Hotararea C.S.M. nr.422/14.06.2007, prin care s-a modificat si completat Regulamentul privind concediile magistratilor, aprobat prin Hotararea 325/2005, a prevazut la art. 241 ca, perioada in care judecatorul si procurorul se afla in concediu pentru cresterea  copilului, constituie, potrivit legii, atat vechime in magistratura, cat si in functia de judecator sau procuror.
Dispozitiile legislative mai sus aratate, stabilesc ca in perioada concediului de cresterea copilului, magistratilor sa li se recunoasca dreptul la vechimea in magistratura si in functia de judecator sau procuror, dar numai din momentul intrarii in vigoare a Legii nr.7/2007, neexistand o referire expresa pentru perioada anterioara intrarii in vigoare.
Intrucat la data cand se afla reclamanta in concediu de cresterea copilului nu exista un text legal care sa ii recunoasca dreptul pretins, iar legea civila nu retroactiveaza, instanta de fond a retinut gresit ca se considera vechime in magistratura perioada 17.10.2005 – 31.07.2006, in care reclamanta s-a aflat in concediu pentru cresterea copilului.
Totodata, instanta de fond a retinut gresit ca reclamanta se afla intr-o situatie de discriminare fata de judecatorii si procurorii care beneficiaza de noua reglementare a Lg.7/2007 si a Hotararii C.S.M. nr.422/2007, intrucat pentru situatii reglementate diferit de dispozitiile legale, discriminarea nu poate fi recunoscuta, in raport de jurisprudenta C.E.D.O., decat in situatii identice si comparabile.
Avand in vedere situatia mentionata, Curtea  de Apel a apreciat ca fiind fondat recursul declarat de parata, in temeiul art. 304 pct. 9 cu art. 312 din Codul de procedura civila, si s-a admis recursul, s-a modificat in tot sentinta recurata in sensul ca s-a respins actiunea ca nefondata.