Momentul si modalitatea incetarii contractului colectiv de munca. Reguli de interpretare a contractului colectiv de munca. Efectele si limitele produse asupra contractului colectiv de munca de actele ulterioare acestuia privind rezultatul negocierilo...

      
      Prin sentinta civila nr.1858/D/16.11.2010 pronuntata de Tribunalul Bacau in dosarul 7529/110/2009 au fost respinse exceptiile tardivitatii si a lipsei de interes, a fost admisa actiunea formulata de reclamantii P. I. si altii in contradictoriu cu paratele S.C. F.W. S.A. Tg. Ocna si Sindicatul F.W. S.A. Tg. Ocna, fiind obligata parata S.C. F.W.S.A. Tg. Ocna sa plateasca fiecarui reclamant cate 16.650 lei in suma actualizata cu indicele de inflatie la data platii, reprezentand diferenta plati compensatorii. Prin hotarare a fost obligata aceeasi parata si la plata catre reclamanti a sumei de 5000 lei, reprezentand cheltuieli de judecata, prin reducerea onorariului de avocat solicitat.
      Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut urmatoarele:
      Reclamantii au fost salariatii S.C. F.W. S.A. Tg. Ocna, fiind concediati colectiv prin deciziile din 17.07 si respectiv din 15.09.2009, decizii prin care societatea angajatoare a stabilit ca salariatilor li se cuvine, ca titlu de protectie sociala, suma de 5.550 lei, echivalenta a trei salarii medii nete pe societate.
      Prin actiunile deduse judecatii, reclamantii au solicitat obligarea societatii parate la plati compensatorii cuvenite conform contractului colectiv de munca la nivel de unitate si contractului colectiv de munca la nivel de grup de unitati din industria petroliera, necontestand decizia de concediere, astfel incat dreptul la actiune este supus nu termenului 30 zile prevazut de art.283 alin.(1) lit.a 9 din Codul muncii, ci celui de 6 luni prevazut de lit.e) a aceluiasi text, termen ce a inceput sa curga la data comunicarii deciziilor catre fiecare dintre reclamanti (date situate in intervalul 23.07.-02.10.2009) sau nu a inceput sa curga, nefiind facuta dovada comunicarii deciziei, astfel incat cererile inregistrate la data de 16.12.2009 si respectiv la 13.01.2010 s-a constatat a fi formulate in termen, exceptia tardivitatii invocata de parata fiind respinsa.
      Aceeasi solutie a fost data si exceptiei lipsei de interes avand in vedere precizarile la actiune formulate de reclamanti (f.302 vol.IX dosar fond).
      Pe fondul cauzei, s-a retinut faptul ca potrivit art.43 alin.(3) din contractul colectiv de munca al S.C. F.W. S.A. TG. Ocna, inregistrat la D.M.S.S.F. Bacau sub nr.362/23.08.2007 (f.9, 10 dosar 7529/110/2009 vol.IX), in cazul concedierii colective, Comisia Paritara a negociat un pachet compensatoriu pornind de la prevederile minimale ale O.U.G. nr.98/1999. Valabilitatea acestui contract a fost prelungita prin actul aditional nr.3/2008 pe durata unui an incepand cu data inregistrarii actului aditional la D.M.P.S. Bacau, respectiv 29.08.2008 (f.1 dosar comun 7529/110/2009).
      Forta obligatorie a contractului colectiv de munca nu poate fi, insa, limitata in timp la data de 29.08.2009, avand in vedere ca prin dispozitiile art.218 partile au convenit ca incetarea contractului colectiv de munca nu poate fi decat expresa, in lipsa unei conventii in acest sens, partile recunoscand prelungirea tacita a contractului. Prin urmare, dispozitiile contractului colectiv de munca inregistrat sub nr.362/23.08.2007 au fost aplicabile pana la incheierea noului contract colectiv de munca, nefiind afectate nici de procesele-verbale incheiate la 11.06, 15.06. si 10.08.2009, acestea nefiind inregistrate, astfel cum cer dispozitiile art.31 alin.(2) din Legea nr. 130/1996.
      Potrivit O.U.G. nr.98/1998 privind protectia sociala a persoanelor ale caror contracte individuale de munca vor fi desfacute ca urmare a concedierilor colective, suma totala de bani acordata cu titlu de plata compensatorie se stabileste diferentiat, pentru fiecare persoana careia i s-a desfacut contractul individual de munca, si este egala cu: a) 6 salarii medii nete pe unitate pentru salariatii cu o vechime in munca mai mica de 5 ani; b) 9 salarii medii nete pe unitate pentru salariatii cu o vechime in munca intre 5 si 15 ani; c) 12 salarii medii nete pe unitate pentru salariatii cu o vechime in munca mai mare de 15 ani (art.32 alin.1).
      Este adevarat ca potrivit art.1 alin.(1) din O.U.G. nr. 98/1999, masurile de protectie sociala prevazute de acest act normativ se aplica salariatilor incadrati cu contract individual de munca pe durata nedeterminata si care sunt disponibilizati prin concedieri colective, efectuate in procesele de restructurare, reorganizare, inchidere operationala partiala sau totala a activitatii, privatizare sau lichidare, de catre societati comerciale, companii nationale, societati nationale, precum si regii autonome, societati comerciale ori alte unitati aflate sub autoritatea administratiei publice centrale sau locale, unitati si institutii finantate din fonduri bugetare si extrabugetare, denumite in continuare angajatori.
      Trimiterea la prevederile minimale ale O.U.G. nr. 98/1999, insa, convenita de partile contractului colectiv de munca la nivelul S.C. F.W. S.A. Tg.Ocna nu echivaleaza, insa, asa cum in mod eronat sustine societatea parata, cu o extindere a aplicabilitatii acestui act normativ in intregul sau, ci reprezinta vointa partilor privind punctul de plecare in negocierea pachetelor compensatorii, acest punct fiind constituit de prevederile O.U.G. nr. 98/1999, iar potrivit art.7 alin.(1) si (2) si art. 30 alin.(1) din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de munca, la negocierea clauzelor si la incheierea contractelor colective de munca, partile sunt egale si libere, contractele incheiate cu respectarea dispozitiilor legale constituind legea partilor, executarea acestor contracte fiind, deci, obligatorie pentru parti.
      Constatand, asadar, ca prevederile art.43 alin.(3) din contractul colectiv de munca la nivel de unitate nu incalca nici o dispozitie legala, instanta a constatat, de asemenea, deplina sa aplicabilitate, impunandu-se respectarea sa de catre societatea parata care va fi obligata sa plateasca fiecarui reclamant, in temeiul art.43 alin.(3) din contractul colectiv de munca la nivel de unitate si al art.40 alin.(2) lit.c) din Codul muncii, suma de 16.650 lei, actualizata cu indicele de inflatie la data platii, reprezentand diferenta plati compensatorii.
      In temeiul art.274 alin.(1) si (3) Cod procedura civila, instanta a obligat societatea parata sa plateasca reclamantilor 5.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, prin reducerea onorariului de avocat solicitat, de 10.050 lei (f.39-105 dosar fond, apreciat ca fiind nejustificat de mare in raport de complexitatea cauzei si de munca efectiva depusa de avocat).
      Impotriva acestei hotarari au declarat recurs, scutit de plata taxei judiciare de timbru conform art.15 lit.a din Legea nr.146/1997, atat  reclamantii, cat si parata S.C. F.W.S.A. Tg. Ocna.
      Referitor la recursul reclamantilor, avand in vedere data comunicarii sentintei recurate si data declararii recursului, recurenta-parata a invocat exceptia tardivitatii, reclamantii lasand solutia la aprecierea instantei.
      In motivarea recursului declarat de parata in termen legal a fost criticata hotararea primei instante pentru nelegalitate si netemeinicie, sustinandu-se ca solicitarea reclamantilor ca instanta sa modifice conventia partilor este inadmisibila in conditiile in care acestia nu au invocat nulitatea proceselor verbale din datele de 11.06.2009 si 15.06.2009, prin care a fost stabilit cuantumul pachetului compensatoriu.
      In aceste conditii, hotararea instantei este lipsita de temei legal, avand ca efect modificarea vointei partilor.
      S-a sustinut necesitatea distinctiei dintre persoanele concediate la 17.07.2009, anterior incetarii contractului colectiv de munca la nivelul unitatii si cele concediate la 11.09.2009, cand era aplicabil doar contractul colectiv de munca la nivel national (denumit in continuare C.C.M.National). In ultima situatie dispozitiile C.C.M. National  nu faceau trimitere la O.U.G. nr.98/1999 sau la un cuantum determinat al pachetului compensatoriu. S-a sustinut interpretarea gresita a dispozitiilor art.43 alin.3 din C.C.M. F.W., motivarea instantei fiind in contradictie cu solutia pronuntata. De asemenea, s-a sustinut ca instanta de fond nu a tinut cont de particularitatile fiecarui salariat (vechime, calitate de pensionar, solicitarea de a fi inclusi in lista salariatilor disponibilizati), acordand in mod nelegal tuturor reclamantilor diferenta pana la 12 salarii.
      Pentru sustinerea recursului au fost depuse inscrisuri.
      Legal citati, intimatii reclamanti au lasat solutia la aprecierea instantei cu privire la salariatii ai caror vechime era mai mica de 15 ani, solicitand respingerea recursului paratei referitor la celelalte aspecte.
      Intimatul-parat Sindicatul F.W. , legal citat, a fost reprezentat in fata instantei si a solicitat admiterea recursului paratei.
      Potrivit dispozitiilor art.137 alin.1 Cod procedura civila, analizand exceptia tardivitatii recursului declarat de catre reclamanti, avand in vedere data comunicarii hotararii recurate – 26.01.2011, data declararii recursului – 8.02.2011 si termenul de recurs prevazut de art.80 din Legea nr.168/1999, instanta apreciaza exceptia ca fiind intemeiata. Astfel, termenul de recurs s-a implinit, potrivit modului de calcul prevazut de art.101 alin.1, 5 Cod procedura civila, la data de 7.02.2011.
      In consecinta, in temeiul art.312 alin.1 coroborat cu art.301 teza a II-a si art.80 din Legea nr.168/1999, va fi respins recursul reclamantilor ca tardiv formulat.
      Examinand in fond recursul paratei pentru motivele aratate, in conditiile art.304, 3041 Cod procedura civila, instanta il apreciaza ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arata in continuare:
      Verificarea temeiniciei si legalitatii hotararii primei instante impune stabilirea intinderii efectelor actelor juridice relevante in cauza. Din aceasta perspectiva instanta apreciaza ca dispozitiile art.43 alin.3 din Contractul colectiv de munca la nivelul S.C. F.W.S.A. (numit in continuare C.C.M. F.W.) pe care reclamantii si-au intemeiat actiunea si-a incetat aplicabilitatea la data de 29.08.2009. Astfel acest contract a fost inregistrat la D.M.P.S. Bacau sub nr.362/23.08.2007, fiind prelungit pentru 1 an, prin art.4 din actul aditional nr.3/2008 inregistrat la D.M.P.S. Bacau sub nr.274/362/29.08.2008.
      In consecinta, avand in vedere si dispozitiile art.33 alin.1 lit.a din Legea nr.130/1996 in vigoare la acea data, C.C.M. F.W. a fost in vigoare pana la data de29.08.2009.
      Contractul colectiv de munca la nivel de ramura inregistrat la M.M.F.P.S. sub nr.288/02/15.02.2006 si-a incetat valabilitatea la data de 15.02.2009, avand in vedere inclusiv relatiile comunicate cu adresa nr.590/DDSNN/24.09.2009de M.M.F.P.S. – Directia Dialog Social la Nivel National.
      In ceea ce priveste Contractul colectiv de munca la nivel de grup de unitati din industria petroliera, acesta a fost inregistrat sub nr.162/13.03.2008, la M.M.S.E.F., fiind prelungit succesiv prin acte aditionale, ultimul fiind inregistrat sub nr.162/13.03.2008 cu termen pana la data de 13.03.2009.
      Dispozitiile din C.C.M. F.W., precum si din cel la nivel de grup de unitati din industria petroliera privind  momentul si modalitatea incetarii contractului colectiv de munca, doar prin conventia partilor, in caz contrar operand prelungirea tacita a acestuia, invocate de catre reclamanti, nu pot fi retinute in cauza, fiind contrare dispozitiilor art.33 alin.1 lit.a din Legea nr.130/1996, dispozitii imperative a caror incalcare este sanctionata cu nulitatea. Stabilirea unor asemenea clauze are drept consecinta inexistenta unui termen de valabilitate a contractului, termenul reprezentand un element esential si definitoriu al contractului, potrivit dispozitiilor art.23 din Legea nr.130/1996.
      In acest cadru normativ instanta constata ca reclamantilor care au fost concediati in doua etape distincte – 17.07.2009 si 11.09.2009 – le sunt aplicabile regimuri juridice distincte.
      Astfel, pentru cei care au fost concediati la data de 17.07.2009 le sunt aplicabile clauzele C.C.M. F.W., in timp ce acelora care au fost concediati la data de 11.09.2009 le sunt aplicabile dispozitiile cu caracter general ale C.C.M. National pe anii 2007-2010, inregistrat la M.M.S.S.F. sub nr.2895/21/29.12.2006.
      Interpretarea si aplicarea dispozitiilor art.43 alin.3 C.C.M. F.W. a fost realizata de catre prima instanta in concordanta cu vointa partilor. Astfel, dispozitiile aratate stabilesc ca punct de plecare al negocierilor pentru pachetul compensatoriu in cazul concedierii colective prevederile minimale ale O.U.G. nr.98/1999.
      Apararile recurentei-parate cu privire efectele proceselor verbale incheiate la data de 11.06.2009, respectiv 15.06.2009 nu pot fi retinute de instanta, inlaturarea efectelor contrarii C.C.M. F.W. si valorificarea drepturilor salariatilor neimpunand in mod necesar desfiintarea acestor procese verbale. Astfel, exercitarea drepturilor procesuale de catre reclamanti s-a realizat in temeiul dispozitiilor art.69 alin.2 lit.f, art.281-291 din Codul Muncii, care reglementeaza modalitatea de solutionare a conflictelor de munca in situatia compensatiilor acordate salariatilor in cazul concedierii, conform contractului colectiv de munca aplicabil. In consecinta, reclamantii au solicitat recunoasterea efectelor C.C.M. F.W. in ceea ce priveste pachetul compensatoriu in cazul concedierii colective in concursul ivit intre rezultatele negocierii si clauzele contractului colectiv de munca.
      Rezolvarea concursului dintre efectele produse de acestea nu necesita desfiintarea vreunuia dintre ele, ci recunoasterea legitimitatii unuia sau altuia.
      Retinand ca dispozitiile art.7, 30 din Legea nr.130/1996 stabilesc caracterul obligatoriu al executarii contractului colectiv de munca, instanta apreciaza ca in mod corect prima instanta a recunoscut efectele art.43 alin.3 din C.C.M. F.W. in detrimentul negocierilor al caror rezultat a fost consemnat in procesele verbale mentionate.
      Cat priveste scopul Comisiei Paritare care a stabilit pachetul compensatoriu instanta apreciaza ca urmarirea respectarii clauzelor contractului colectiv de munca, convenita in anexa 1 la C.C.M. F.W., trebuie sa se realizeze in limitele si conditiile atat  ale contractului colectiv de munca, cat si ale legii aplicabile, in caz contrar existand riscul incalcarii acestora tocmai sub protectia capacitatii de negociere recunoscute comisiei, dar nu orice fel de negociere, fara limite si conditii.
      Referitor la interpretarea dispozitiilor art.43 alin.3 din C.C.M. F.W. instanta apreciaza ca nu exista niciun echivoc asupra limitei minime avute in vedere  ca punct de plecare al negocierilor. Interpretarea vointei partilor consemnate in art.43 alin.3 din C.C.M. F.W. avea in vedere pachetul compensatoriu reglementat de dispozitiile art.32 din O.U.G. nr.98/1999 in situatia concedierii colective. Existenta unor reglementari speciale in privinta beneficiarilor platilor compensatorii, a resurselor financiare pentru finantarea acestora nu denatureaza obiectul avut in vedere de dispozitiile C.C.M. F.W., care se refereau la dispozitiile O.U.G. 98/1999 in contextul pragurilor minimale prevazute de O.U.G. 98/1999 pentru pachetul compensatoriu in cazul concedierii colective, neavand relevanta intre partile din prezenta cauza celelalte aspecte particulare reglementate de O.U.G. 98/1999.
      Trimiterea recurentei-parate la decizia nr.20/2009 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in solutionarea recursului in interesul legii nu este relevanta in cauza, decizia indicata referindu-se la inexistenta unei reglementari legale a cuantumului unor drepturi salariale, in timp ce in prezenta cauza prevederile art.43 alin.3 din C.C.M. F.W. au natura unei dispozitii de trimitere la plafoanele minimale reglementate explicit de un act normativ in vigoare. In consecinta, recunoasterea efectelor clauzelor contractului colectiv de munca reprezinta o problema de stabilire a vointei partilor si a concordantei cu normele care reglementeaza conditiile si limitele conventiei partilor consemnate in contractul colectiv de munca.
      Interpretarea clauzelor contractului potrivit vointei reale a partilor conduce la concluzia ca, in functie de vechimea salariatilor, acestora li se cuvenea un pachet compensatoriu la nivelul minim prevazut de ordonanta.
      Aceste considerente, privind interpretarea art.43 alin.3 C.C.M. F.W., sunt corespunzatoare situatiei salariatilor concediati la data de 17.07.2009, cand C.C.M. F.W. era in vigoare, dar nu si celor concediati la data de 11.09.2009, cand mai era in vigoare doar C.C.M. National pe anii 2007-2010.
      In aceasta din urma situatie, potrivit dispozitiilor art.80 alin.3 din C.C.M. National acordarea de compensatii banesti trebuia negociata cu respectarea prevederilor legale si/sau ale contractelor colective de munca aplicabile. Nemaifiind in vigoare dispozitiile C.C.M. F.W., rezultatul negocierii pachetului compensatoriu pentru salariatii concediati la data de 11.09.2009 nu mai are caracter conflictual raportat la contractul colectiv de munca  la nivel de unitate, grup de unitati sau ramura, fiind obligatoriu pentru parti.
      In consecinta, actiunea reclamantilor concediati la data de 11.09.2009 se vadeste nefondata.
      Referitor la salariatii concediati la data de 17.07.2009 instanta a constata ca la solutionarea actiunii formulate de catre reclamanti prima  instanta nu a analizat situatia particulara a unora dintre acestia.
      Astfel, dispozitiile art.30 alin.1 lit.b, alin.2 din O.U.G. 98/1999 reglementeaza cu caracter de principiu printre categoriile de persoane care nu beneficiaza de plati compensatorii persoanele care cumuleaza salariul cu pensia, precum si cele care in termenul de 60 de zile de disponibilizare indeplinesc conditiile de pensionare pentru munca depusa si limita de varsta sau la cerere.
      In aceste categorii se incadreaza reclamantii U. I., pensionat prin decizia nr.82370/1.05.1998, G.M., pensionat prin decizia 120941/27.03.2009  si B.C., pensionat prin decizia 120994/27.04.2009. Reclamantul S.G., mentionat in cererea de recurs, nu este intr-o situatie similara, avand in vedere ca acesta a fost pensionat prin decizia nr.123610/24.03.2010, mult ulterior deciziei de concediere din data de 17.07.2009.
      In ceea ce ii priveste pe salariatii care au formulat cereri de a fi trecuti pe lista de disponibilizari – I.C. si I.F., instanta a constatat ca acestia au fost concediati la data de 11.09. 2009, nefiindu-le aplicabile dispozitiile art.43 alin.3 din C.C.M. F.W. si nebeneficiind de pachetul compensatoriu prevazut de O.U.G. nr.98/1999.
      Dintre salariatii concediati in luna iulie 2009 din inscrisurile cauzei rezulta ca o parte aveau o vechime mai mica de 15 ani, fiind indreptatiti la diferente de plati compensatorii in cuantum diminuat, corespunzator vechimii: M.C.– vechime – 4 ani si 7 luni (fl.121 – vol.I dosar fond), P.C.– 9 ani si 6 luni, P.N.V.– 10 ani si 6 luni,  H. G. – 14 ani si 11 luni, R. M.– 11 ani si 10 luni (fl.1 – vol.IX dosar fond). In consecinta cestora li se cuvin diferente in valoare de 5550 lei pentru M.C. si in valoare de 11.100 lei pentru fiecare dintre ceilalti.
      Pentru considerentele aratate, in temeiul art.312 alin.1, 3 coroborat cu art.304 pct.9, art.3041 Cod procedura civila, a fost admis recursul paratei, a fost modificata sentinta recurata in sensul respingerii ca nefondate a actiunii formulate de salariatii concediati la data de  11.09.2009 si de cei pensionati.
      A fost obligata parata la plata catre salariatii care la data concedierii aveau o vechime mai mica de 15 ani a unei sume corespunzatoare diferentei de 3, respectiv 6 salarii in loc de suma de 16 650 lei stabilite de prima instanta, sumele indicate urmand a fi actualizate cu indicele de inflatie la data platii, reprezentand diferenta plati compensatorii.
      Au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei recurate.
      A fost respins ca tardiv formulat recursul reclamantilor.