Recurs - drepturi la disponibilizare colectiva; respectarea limitelor minime ale pachetului compensatoriu de la care putea incepe negocierea conform CCM unitate

Prin sentinta civila nr. 1986/26 noiembrie 2010, pronuntata de Tribunalului Bacau in dosar 7405/110/2009, s-a respins exceptia prescriptiei dreptului la actiune, s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Sindicatului F. Tg. Ocna si, in consecinta, s-a respins actiunea fata de acesta, s-a admis, in parte, actiunea formulata de reclamantii H. V., S. E., N. L., D. C., D. E., C. E., B. N., I. D., S. I.A., R. G., H. E., L. M., S. D., H. R. si D. M. in contradictoriu cu  parata S.C. „F.” S.A Targu-Ocna si a fost obligata parata sa plateasca fiecarui reclamant cate 16.650 lei reprezentand diferenta dintre suma incasata cu titlu de plati compensatorii si cea cuvenita, actualizata cu indicele de inflatie de la data scadentei la data platii.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut urmatoarele:
      Reclamantii s.a. au chemat in judecata SC F. W. SA Tg-Ocna si Sindicatul F. W.Tg-Ocna, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se modifice  art.2 din deciziile de concediere, si obligarea in solidar a paratelor de a plati fiecaruia dintre reclamanti diferenta plati compensatorii, conform art.43 alin.3 din contractul colectiv de munca.
      Formuland intampinare, SC F.W. SA Tg. Ocna a solicitat, respingerea capatului de cerere privind anularea deciziilor de concediere ca tardiv formulat  si respingerea ca nefondata a cererii privind acordarea platilor compensatorii.
      Exceptia tardivitatii a fost motivata de catre parata prin aceea ca termenul de formulare a actiunii este de 30 de zile de la data comunicarii deciziilor de incetarea a contractelor colective de munca. Pe fondul cauzei s-a aratat ca art.43 al.3 din CCM F. cuprindea in mod nelegal trimiterea la OG 98/1999 privind protectia sociala a persoanelor din sectorul public ale caror contracte individuale de munca au fost desfacute ca urmare a concedierilor colective. S-a mai aratat ca prevederile CCM F. au dat nastere nu la dreptul in sine la plata a 12 salarii compensatorii ci doar la vocatia de a se negocia cu privire la pachetul compensatoriu. In urma negocierilor partile au stabilit de comun acord un pachet compensatoriu de 3 salarii.
      In dovedirea sustinerilor sale, societatea parata a depus la dosar inscrisuri
      La intampinarea formulata, reclamantii, prin reprezentantul lor conventional, au depus la dosar raspuns in scris la care au anexat inscrisuri.
      Motivand in drept actiunea, reclamantii au invocat dispozitiile art.69 alin.(2) lit.f, art. 281-291 din codul muncii si pe cele ale art.43 alin.(3) din CCM iar in dovedirea sustinerilor lor au depus la dosar inscrisuri.
      La solicitarea instantei, la termenul din 17.03.2010 reclamantii au clarificat obiectul cauzei ca fiind obligarea paratei SC F. TG Ocna la plata diferentei de plati compensatorii, actualizate cu indicele de inflatie, pentru fiecare reclamant in parte conform CCM pe anul 2009 la nivel de unitate si CCM la nivel de Grup de Unitati din Industria Petroliera. In continuare reclamantii au sustinut calitatea procesuala pasiva a Sindicatului F. pentru plata drepturilor banesti.
      Instanta a invocat din oficiu exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Sindicatului SC F. in ceea ce priveste cererea de plata a salariilor compensatorii.
      Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta a constatat ca:
      Exceptia invocata este intemeiata intrucat dreptul la salariile compensatorii se naste in temeiul CCM, plata acestora fiind in sarcina angajatorului cu care reclamantii au raporturi de munca si nu a Sindicatului care este doar un reprezentant al salariatilor. Pe cale de consecinta instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Sindicatului F. si a respins actiunea pentru acest considerent fata de acesta.
      Pe fond s-a constatat ca reclamantii au fost salariatii SC F.W. SA Tg. Ocna, fiind concediati colectiv prin deciziile din 17.07 si respectiv din 15.09.2009, decizii prin care societatea angajatoare a stabilit ca salariatilor li se cuvine, ca titlu de protectie sociala, suma de 5.550 lei, echivalenta a trei salarii medii nete pe societate.
      Potrivit art.43 alin.(3) din CCM al SC F. SA TG. Ocna, inregistrat la DMSSF Bacau sub nr.**/23.08.2007, in cazul concedierii colective, Comisia Paritara va negocia un pachet compensatoriu pornind de la prevederile minimale ale OUG nr.98/1999. Valabilitatea acestui contract a fost prelungita prin actul aditional nr.3/2008 pe durata unui an incepand cu data inregistrarii actului aditional la DMPS Bacau, respectiv 29.08.2008
      Forta obligatorie a contractului colectiv de munca nu poate fi, insa, limitata in timp la data de 29.08.2009, avand in vedere ca prin dispozitiile art.218 partile au convenit ca incetarea contractului colectiv de munca nu poate fi decat expresa, in lipsa unei conventii in acest sens, partile recunoscand prelungirea tacita a contractului. Prin urmare, dispozitiile CCM nr.**/23.08.2007 au fost aplicabile pana la incheierea noului contract colectiv de munca, nefiind afectate nici de procesele-verbale incheiate la 11.06, 15.06. si 10.08.2009.Prin aceste procese verbale in care s-a consemnat rezultatul negocierilor dintre patronat si sindicat s-a modificat practic CCM atat timp cat nu s-au respectat prevederile acestuia in ceea ce priveste cuantumul minim al platilor compensatorii. Aceasta modificare a CCM  prin procese verbale de negociere nu a fost inregistrata asa cum o cer dispozitiile art.31 alin.2 din Legea 130/1996 pentru a-si produce efectele. Pe cale de consecinta prevederile CCM F. se aplica si reclamantilor concediati la 15.09.2010 ( I.D.  si S. D.).
Potrivit OUG nr.98/1998 privind protectia sociala a persoanelor ale caror contracte individuale de munca vor fi desfacute ca urmare a concedierilor colective, suma totala de bani acordata cu titlu de plata compensatorie se stabileste diferentiat, pentru fiecare persoana careia i s-a desfacut contractul individual de munca, si este egala cu:
a) 6 salarii medii nete pe unitate pentru salariatii cu o vechime in munca mai mica de 5 ani;
b) 9 salarii medii nete pe unitate pentru salariatii cu o vechime in munca intre 5 si 15 ani;
c) 12 salarii medii nete pe unitate pentru salariatii cu o vechime in munca mai mare de 15 ani (art.32 alin.1).
Este adevarat ca potrivit art.1 alin.(1) din OUG 98/1999, masurile de protectie sociala prevazute de acest act normativ se aplica salariatilor incadrati cu contract individual de munca pe durata nedeterminata si care sunt disponibilizati prin concedieri colective, efectuate in procesele de restructurare, reorganizare, inchidere operationala partiala sau totala a activitatii, privatizare sau lichidare, de catre societati comerciale, companii nationale, societati nationale, precum si regii autonome, societati comerciale ori alte unitati aflate sub autoritatea administratiei publice centrale sau locale, unitati si institutii finantate din fonduri bugetare si extrabugetare, denumite in continuare angajatori.
Insa trimiterea la prevederile minimale ale OUG 98/1999 , convenita de partile CCM la nivelul SC F. SA Tg. Ocna nu echivaleaza, asa cum in mod eronat sustine societatea parata, cu o extindere a aplicabilitatii acestui act normativ in intregul sau, ci reprezinta vointa partilor privind punctul de plecare in negocierea pachetelor compensatorii, acest punct fiind constituit de prevederile OUG 98/1999 iar potrivit art.7 alin.(1) si (2) si art. 30 alin.(1) din L.130/1996 privind contractul colectiv de munca, la negocierea clauzelor si la incheierea contractelor colective de munca, partile sunt egale si libere, contractele incheiate cu respectarea dispozitiilor legale constituind legea partilor, executarea acestor contracte fiind, deci, obligatorie pentru parti.
      Sustinerile paratei referitoare la faptul ca in temeiul CCM la nivel de unitate a luat nastere doar vocatia la negociere si nu dreptul in sine nu este corecta.
      Prin CCM la nivel de unitate se stabileste fara echivoc in art.43 al.2 ca salariatii concediati pentru motive care nu tin de persoana lor vor beneficia de un pachet compensatoriu continand si o indemnizatie de concediere, iar al.3 al aceluiasi articol arata care este punctul de plecare sub aspectul cuantumului minim al drepturilor in negocierea pachetului compensatoriu.
      Constatand, asadar, ca prevederile art.43 alin.(3) din CCM la nivel de unitate nu incalca nici o dispozitie legala, instanta a constatat, de asemenea, deplina sa aplicabilitate, impunandu-se respectarea sa de catre societatea parata care va fi obligata sa plateasca fiecarui reclamant, in temeiul art.43 alin.(3) din CCM la nivel de unitate si al art.40 alin.(2) lit.c) din Codul muncii, suma de 16.650 lei, actualizata cu indicele de inflatie la data platii, reprezentand diferenta plati compensatorii.
Impotriva  acestei solutii s-a formulat recurs, in termen, motivat si legal scutit de plata taxei judiciare de timbru,  de catre  parata S.C. „F.W.”S.A, cauza inregistrandu-se pe rolul Curtii de Apel Bacau sub nr. 7405/110/2009.
Criticile formulate au vizat, in esenta, urmatoarele:
      - retinerea eronata a faptului ca reclamantii au dreptul la un anumit cuantum al platilor compensatorii, in conditiile in care art. 43 alin.3 CCM unitate le confera doar o vocatie la negociere; ori in absenta negocierii, instanta nu se poate substitui partilor prin stabilirea unui anumit cuantum al pachetului compensatoriu, iar in prezenta unei astfel de conventii, instanta trebuie sa o respecte;
      -  imposibilitatea acordarii altui pachet compensatoriu decat cel negociat, in conditiile in care conventia respectiva nu a fost contestata si este in vigoare;
      - neaplicabilitatea pachetului compensatoriu prevazut de O.U.G. 98/1999 reclamantilor, fata de neregasirea angajatorului in respectivul act normativ;
      - neobservarea faptului ca la 29.08.2009 a incetat aplicabilitatea CCM nivel unitate, asa cum se convenise prin Actul Aditional nr. 3/2008;
      - interpretarea gresita a caracterului de acte modificatoare ale CCM unitate a proceselor-verbale din 11.06.2009 si 15.06.2009, fiind doar acte de negociere conform art. 43 alin.3 CCM nivel unitate,
      - neobservarea faptului ca la data concedierii reclamantilor CCM nivel grup unitati si CCM nivel ramura nu mai erau in vigoare, fiind aplicabil, pana in august, CCM nivel unitate si, dupa aceasta data, CCM nivel national; iar acesta din urma, la art. 80 alin.3 prevedea ca la concedierea colectiva compensatiile se vor negocia cu respectarea dispozitiilor legale si/sau ale contractelor colective aplicabile;
      - contradictorialitatea considerentelor privitoare la intelesul art. 43 alin.3 din CCM nivel unitate cu dispozitivul, fata de faptul ca partile au convenit cu putere de lege sa li se aplice toate dispozitiile OUG 98/1999, nu doar cele ale art. 32, care, oricum, la data indisponibilizarii reclamantilor nu se referea decat la anumite unitati expres prevazute; cumulativ cu faptul ca sintagma „ pornind de la prevederile minimale ale O.U.G. 98/1999” nu semnifica instituirea unui minim al pachetului compensatoriu de acordat, ci un punct de plecare al negocierilor pentru determinarea pachetului suportabil functie de situatia sa financiara si de posibilitatile concrete de plata. 
In drept  s-au invocat dispozitiile art. 299-316 C. pr. civila.
In sustinerea recursului s-a depus practica judiciara, extrase doctrina, act aditional 162/2008, extras CCM unitate/2008, relatii privind incetarea aplicabilitatii CCM grup unitati si CCM nivel ramura energie electrica (…..).
Legal citati, intimatii reclamanti, prin aparator, nu au formulat intampinare si nici alte cereri,ci doar concluzii orale in sensul respingerii recursului ca nefondat.
Verificand  sentinta recurata  prin prisma motivelor de recurs, a actelor si lucrarilor dosarului, precum si in raport de dispozitiile art. 304, 304/1, 312 C.pr.civ., Curtea a constatat ca nu sunt motive de reformare a acesteia intrucat:
Pretentiile deduse judecatii de catre reclamanti - astfel cum rezulta din actiune     si din precizarea depusa la 17.03.2010 - s-au intemeiat pe sustinerea ca nu s-a respectat, cu ocazia negocierii si a disponibilizarii, cele convenite la 20.05.2009 si plafonul minimal prevazut de dispozitiile art. 43 alin.3 din CCM nivel unitate  - „ In cazul concedierii colective, Comisia paritara va negocia un pachet compensatoriu pornind de la prevederile minimale ale OUG. 98/1999 ), nesocotindu-se astfel si interdictia instituita - cu caracter de principiu obligatoriu in legislatia muncii - de art. 238 alin.2 C.muncii ( „Contractele individuale de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca” ).
Prin urmare, in mod implicit se solicita si verificarea legalitatii negocierii realizate la 11.06.2009, chiar daca nu a fost formulat expres un capat de cerere avand ca obiect constatarea nulitatii negocierii pentru respectivul drept. De altfel, nulitatea putea fi sustinuta si ca exceptie in aparare (art. 2 Decret 167/1958 ) - ceea ce a si survenit in cauza in contextul expus -, efectul urmarit fiind lipsirea de efecte a respectivului act, opus de parata. 
  In concluzie, cauza putea fi solutionata fara a fi necesara investirea si cu un capat de cerere avand ca obiect constatarea/declararea nulitatii negocierii.
  S-a considerat adevarata sustinerea recurentei ca o conventie este legea partilor ce au incheiat-o, insa s-a atras atentia ca se pierde din vedere un aspect esential prevazut cu valoare de principiu de art. 7 alin.2 din Legea 130/1996, republ ( in vigoare la data analizata ) si reluat de 236 alin.4 C.muncii, respectiv ca finalitatea enuntata se atinge numai daca la incheierea conventiei s-au respectat dispozitiile imperative ale legii ( Contractele colective de munca, incheiate cu respectarea dispozitiilor legale, constituie legea partilor ).
Ori, in ceea ce priveste clauza privitoare la cuantumul pachetului compensatoriu, negociata la 11.06.2009, s-a constatat ca aceasta este nula de drept pentru frauda la lege in conditiile art. 38 C.muncii ( „Salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate” ), neputand fi opusa cu sorti de izbanda nici reclamantilor, nici instantei intrucat, asa cum s-a retinut si de catre prima instanta, nu s-au respectat dispozitiile art. 43 alin.3 CCM nivel unitate de a se negocia pachetul  compensatoriu pornind de la prevederile minimale ale  Ordonantei nr. 98/1999.
Interpretarea data de recurenta respectivului text - pentru prima oara in recurs -  a fost considerata ca deficitara prin prisma regulilor gramaticale si logice, neputand fi insusita de instanta. A porni o negociere de la un anumit cuantum - acceptat ca minimal -,  semnifica, fara echivoc, doar ca rezultatul acestui demers nu poate fi decat mai mare sau cel putin egal cu cel minimal de la care s-a pornit ( in speta cel prevazut de art.32 al.1 din O.U.G. 98/1999 ), care, in cazul reclamantilor - ce aveau o vechime mai mare de 15 ani -, era de 12 salarii medii nete pe unitate.
Cum nu s-a respectat limita minima garantata de art. 43 alin.3 din CCM nivel unitate,  clauza negociata era nula si, prin aplicarea regulii instituite de art. 57 (4) din C. muncii ( „In situatia in care o clauza este afectata de nulitate, intrucat stabileste drepturi sau obligatii pentru salariati, care contravin unor norme legale imperative sau contractelor colective de munca aplicabile, aceasta este inlocuita de drept cu dispozitiile legale sau conventionale aplicabile, salariatul avand dreptul la despagubiri”), se cuvenea acordarea diferentei cuvenite pana la atingerea respectivului plafon.
      S-a observat in acest moment al analizei si ca dreptul solicitat de reclamanti a le fi recunoscut nu avea caracterul unui drept eventual, sub conditie - asa cum s-a sustinut de catre recurenta -,  ci unul nascut ( la data concedierii ) si cert ca intindere de minim 12 salarii medii nete pe unitate (conform CCM nivel unitate ); ce ramanea de negociat era, eventuala, acordare a  unui cuantum mai mare decat cel reglementat de OUG.98/1999.
      Ca este asa, rezulta si din grila de propuneri plati compensatorii intocmita de sindicat la 10.06.2010 si sustinuta la intalnirea din 11.06.2010, coroborat cu recunoasterea implicita din apararea de la fond a paratei ( fl. 225 vol. II - pct. 2.1 alin. 4,5 ).
      Tot adevarata s-a apreciat a fi si sustinerea recurentei ca O.U.G. 98/1999 priveste, incepand cu 22.06.200, doar disponibilizarile din unitatile mentionate in anexa la ordonanta, insa s-a constatat ca aceasta aparare nu prezinta relevanta in cauza intrucat reclamantii nu au solicitat a le fi recunoscute drepturile prevazute de OUG. 98/1999 pentru salariatii disponibilizati din unitatile expres prevazute de anexa la acest act (vezi actiune si raspuns intampinare), ci pe cele garantate de CCM nivel unitate; Ori trimiterea din art. 43 alin.3 CCM nivel unitate nu priveste toate dispozitiile O.U.G. 98/1999, ci doar plafonul minimal al pachetului compensatoriu prevazut de acest act normativ; Iar respectiva prevedere a fost inclusa in CCM nivel unitate 362/23.08.2007 cu mult dupa modificarea la 13.10.2003 a O.U.G. 98/1999 in sensul citat, fara a i se mai aduce modificari acestuia in conditiile art. 31 ( 2 ) din Legea 130/1996 R :  „Modificarile aduse contractului colectiv de munca se comunica, in scris, organului la care se pastreaza si devin aplicabile de la data inregistrarii sau la o data ulterioara, potrivit conventiei partilor”.
      Sub aspectul aplicabilitatii CCM nivel unitate  - astfel cum fusese prelungit prin Actul aditional 3/2008 -, s-a constatat ca instanta de fond a facut o legala interpretare a vointei partilor in raport si de prevederile Legii 130/1996 R; astfel, desi, actul aditional nr. 3/2008 prevede la art. 4 prelungirea CCM unitate pe durata unui an de la inregistrarea la DMPS Bacau  (ce a survenit la 29.08.2008 ), la 29.08.2009 nu s-a dat curs obligatiei instituite de art. 33 pct. 4 Din Legea 130/1996 R ( „(4) Incetarea sau suspendarea contractului colectiv de munca va fi notificata, in termen de 5 zile, organului le care acesta a fost depus pentru inregistrare„), fapt pentru care, in conditiile art. 25 (3), 31 (2) Legea 130/1996, nu se putea opune cu succes  incetarea acestuia la 29.08.2009.
      De asemenea, negocierea din 10.08.2009 vizand noul CCM nivel unitate, nu a fost apreciata o modificare a vechiului CCM  ( in sensul renuntarii din art. 43 alin.3 a sintagmei ”pornind de la prevederile minimale ale O.U.G. 98/1999” ) - asa cum a sustinut chiar parata - intrucat nu a fost notificata spre inregistrare conform art. 31 ( 2) Legea 130/1996 R.
      S-a inlaturat si apararea privind neaplicarea CCM nivel unitate reclamantilor carora li s-a emis decizia de incetare a CIM dupa 29.08.2009 (I.D. si S.D.), intrucat respectivul act nu facea decat sa finalizeze o procedura declansata si efectuata sub imperiul respectivului CCM; A sustine contrariul ar insemna acceptarea de catre chiar recurenta a nelegalitatii concedierii ( implicit si a negocierii din iunie 2009 pe care si-a intemeiat apararile ) si fondarea apararii sale pe propria culpa - ceea ce este inadmisibil (nemo auditur  propria  turpitudinem alegans). Mai mult, emiterea deciziilor in transe, unele in timpul „asa zisei” aplicabilitati a CCM nivel unitate, iar altele „dupa pretinsa incetare” a aplicabilitatii CCM unitate, nu poate fi imputabila reclamantilor - care, indisponibilizati in baza aceluiasi program de restructurare, trebuiau sa beneficieze de acelasi tratament ( vezi si dezideratul inclus in p-v 3335/21.05.2009, p-v 3673/11.06.2009 ) -, ci doar fostului angajator ( in speta, recurenta parata ).
      Discutiile privind incetarea aplicabilitatii CCM grup unitati si CCM ramura, nu se impun a mai fi examinate ca legalitate si temeinicie, din moment ce nu au constituit argumente in sustinerea solutiei pronuntate la fond.
      S-a retinut si ca nu  a existat nici o eroare a primei instante in calificarea proceselor verbale din iunie 2009 ca acte modificatoare ale CCM unitate, din moment ce acest caracter nu s-a retinut decat in raport de cuantumul pachetului compensatoriu prev. de art. 43 alin.3 CCM unitate, recunoscandu-se pentru restul clauzelor caracterul de acte de negociere; Ori instanta este indreptatita a interpreta clauzele actelor ce au generat raportul juridic litigios, stabilind ca scopul real urmarit si chiar atins prin drepturile achitate la disponibilizare a fost modificarea dreptului garantat intr-o anumita limita inferioara de CCM nivel unitate. Iar in ceea ce priveste p-v 4924/10.08.2009, chiar parata i-a sustinut caracterul de act modificator al CCM prin intampinare, instanta fiind tinuta a-i raspunde acestei aparari.
       Nici situatia economica nu poate justifica incalcarea  clauzei contractuale, aceasta putand  eventual constitui un motiv pentru  plata esalonata a compensatiilor.
       Instanta a inlaturat si apararea  privind  faptul ca  hotararea Comisiei Paritare privind stabilirea  ca plati compensatorii  a sumei de 5550 lei ( echivalent a 3 salarii medii nete pe societate) este obligatorie, intrucat acest organism este competent doar sa interpreteze prevederile contractului colectiv de munca. Iar interpretarea presupune,  „ab initio”, o clauza  neclara, interpretabila; ceea ce in cauza nu exista, clauza din art. 43 alin.3 fiind neechivoca: vointa partilor a fost aceea  de a acorda salariatilor concediati colectiv  un pachet  compensatoriu in baza unei negocieri, dar care nu dadea posibilitatea de a cobori sub un nivel minim ( cel prevazut de  O.U.G. nr. 98/1999).
      Fata de cele expuse, constand si ca nu sunt incidente alte motive care sa fie analizate din oficiu,  recursul a fost respins ca nefondat.