Calcul pensie anticipata partiala fara a se avea in vedere adeverinte care atesta activitate desfasurata in grupa a-II-a de munca; consecinte.

Prin sentinta civila nr.1513 din 12 noiembrie 2010 a Tribunalului Neamt, s-a admis contestatia formulata de contestatoarea I. F. in contradictoriu cu intimata C. J. P. Neamt, s-a anulat decizia nr.247499/11 iunie 2010 emisa de intimata, care a fost obligata sa emita o noua decizie, cu luarea in calcul a perioadei 1 aprilie 1985-1 aprilie 2001, ca fiind desfasurata in grupa a II-a de munca, conform inscrierilor din carnetul de munca al contestatoarei si a adeverintelor nr.16419/19 august 2009 si nr.11801/28 mai 2009 emise de S.C. Arcelormittal Tubular Products Roman S.A.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut ca prin cererea introductiva contestatoarea a formulat contestatie impotriva deciziei nr.247499 din 11 iunie 2010 privind acordarea pensiei anticipate partial emisa de intimata C.J.P. Neamt solicitand anularea acesteia si emiterea unei noi decizii cu luarea in calcul a adeverintelor eliberate de S.C. Arcelor Mittal Tubular Products Roman S.A. privind incadrarea in grupa a II-a de munca.
S-a retinut ca s-a solicitat anularea deciziei privind acordarea pensiei anticipate partiale emisa la 11 iunie 2010 cu luarea in considerare a unei adeverinte care atesta ca in perioada 1 aprilie 1985-1 aprilie 2001 contestatoarea a lucrat in conditiile grupei a II-a de munca in conformitate cu prevederile Ordinului 50/1990, anexa II, pct.143 conform nominalizarii efectuate prin Hotararea Consiliului de Administratie nr.45512/1996.
S-a apreciat ca apararea intimatei in sensul ca locul de munca al contestatoarei nu poate fi incadrat in grupa a II-a de munca nu poate fi retinuta intrucat competenta nominalizarii persoanelor care se incadreaza in grupa I si a II-a de munca se face de conducerea unitatilor impreuna cu sindicatele libere din unitati conform pct.6 din Ordinul 50/1990 iar dovada perioadelor desfasurate in locurile de munca si activitatile ce se incadreaza in aceste grupe se face pe baza inregistrarii acestora in carnetul de munca.
S-a considerat ca intimata era obligata sa se conformeze mentiunilor existente in carnetul de munca al contestatoarei, neavand competenta de a reanaliza daca aceasta a lucrat sau nu in conditii deosebite ce determina incadrarea activitatii in grupa a II-a de munca.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs intimata.
In sustinerea recursului s-a aratat, in esenta, ca hotararea este nelegala intrucat motivarea se bazeaza pe considerente retinute in mod eronat, deoarece ignora faptul ca prevederile pct.3 din Ordinul 50/1990 se refera la categoriile de personal care lucreaza efectiv la locurile de munca si activitatile prevazute in Anexele 1 si 2, iar activitatea de programator ajutor si economist nu sunt prevazute in actul normativ invocat, ea facand parte dintre activitatile desfasurate in grupa a II-a de munca.
A aratat recurenta ca din documentele depuse de intimata pentru dovedirea incadrarii in grupa a II-a de munca nu se regaseste aprobarea conducerii departamentului iar activitatile desfasurate de aceasta nu pot fi considerate activitati cu conditii deosebite.
A sustinut si ca este competenta sa decida daca documentele care stau la baza emiterii unei decizii de pensionare au fost intocmite in conformitate cu prevederile legale, conform dispozitiilor art.24 din H.G. nr.13/2004 privind atributiile caselor teritoriale de pensii.
A mai aratat recurenta ca mentiunile din carnetul de munca au caracter mediat si puterea probatorie a carnetului de munca nu este absoluta, iar pentru incadrarea activitatii unei persoane intr-o anumita grupa de munca sunt importante conditiile concrete in care isi desfasoara activitatea, conditii grele sau nocive si periculoase, cel putin 70% in programul de lucru, ori in cazul petentei este posibil ca aceasta sa-si fi desfasurat ocazional activitatea in aceste conditii.
De asemeni a precizat ca faptul platii unor contributii la asigurari sociale de stat pentru grupa a II-a nu confera drepturi salariatului, daca acesta nu se incadra in categoria ce-i confera dreptul la conditii deosebite.
Examinand cauza sub aspectul motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel a retinut urmatoarele:
Recurenta a sustinut, in esenta, ca nu a avut in vedere inscrierile din carnetul de munca al intimatei referitoare la mentiunile care atesta ca aceasta si-ar fi desfasurat activitatea in conditii ce-i confera dreptul la incadrarea activitatii ca fiind desfasurata in grupa a II-a de munca, deoarece in mod gresit a fost incadrata activitatea acesteia in grupa a II-a de munca, activitatea desfasurata, nefiind desfasurata in acele conditii care sa-i permita incadrarea in grupa a II-a de munca conform Ordinului 50/1990.
Potrivit art.82 al.2 din Legea nr.19/2000 cererea de pensionare impreuna cu actele care dovedesc indeplinirea conditiilor prevazute de prezenta lege se depun la casa teritoriala de pensii in raza careia se afla domiciliul asiguratorului.
Ordinul nr.40 din 4 mai 2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale prevede la pct.28 ca actele la care se face referire la art.82 al.2 din lege sunt printre altele carnetul de munca si adeverinta privind conditiile de munca speciale si/sau deosebite.
In raport de textele legal mentionate s-a constatat ca recurenta trebuia sa aiba in vedere la stabilirea pensiei intimatei atat carnetul de munca cat si adeverintele privind conditii de munca speciale si/sau deosebite, ceea ce insa a recunoscut ca nu a facut cu motivatia privitoare la faptul ca mentiunile prevazute de actele prezentate nu ar fi legale.
S-a apreciat ca ceea ce este important in cauza este faptul ca in mod nelegal recurenta nu a avut in vedere actele prevazute de lege pentru stabilirea pensiei intimatei.
Faptul ca mentiunile cuprinse in carnetul de munca sau datele cuprinse in adeverintele in cauza nu ar fi conforme cu dispozitiile legale, nu pot fi analizate in prezenta cauza atat timp cat nu au fost contestate in instanta de catre recurenta.
In situatia in care ar fi contestat actele in discutie in instanta cu privire la legalitatea inscrisurilor din cuprinsul lor, doar instanta de judecata putea aprecia asupra legalitatii acestora si in nici un caz angajati ai casei judetene de pensii, iar in raport de solutia instantei actele urmau sau nu a fi avute in vedere de recurenta.
Or, in lipsa unei contestari in instanta a mentiunilor din carnetul de munca sau din adeverinte, acestea trebuiau a fi avute in vedere de recurenta la stabilirea pensiei intimatei.
De aceea motivele de recurs invocate, referitoare la incadrarea sau neincadrarea activitatii intimatei in grupa a II-a de munca nu au fost analizate in raport de obiectul cauzei care vizeaza legalitatea deciziei de pensionare emisa intimatei.
In considerarea celor retinute anterior Curtea de Apel in baza art.3041 Cod pr.civila a respins recursul ca nefondat.