Drept procesual civil. Cerere accesorie. Cale de atac.
(Decizie nr. 209 din data de 12.02.2011 pronuntata de Curtea de Apel Bacau)Prin decizia civila nr.247/22.09.2010 pronuntata de Tribunalul Bacau in dosarul nr.9494/180/2009 s-a admis apelul formulat de apelantul-reclamant B.G. VASILE impotriva sentintei civile nr. 4498/05.05.2010 pronuntata de Judecatoria Bacau in dosarul nr. 9494/1808/2009 in contradictoriu cu intimatii-parati O.P. si O.V.
S-a schimbat in parte sentinta apelata in sensul ca s-a obligat intimatul-parat la plata catre apelantul-reclamant a sumei de 750 lei cheltuieli de judecata efectuate in apel si rejudecare.
S-au mentinut celelalte dispozitii ale sentintei apelate.
Pentru a pronunta aceasta decizie instanta de apel a retinut urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 4498/05.05.2010, Judecatoria Bacau a admis in parte actiunea avand ca obiect „ obligatia de a face „ formulata de reclamantul B.G.V. in contradictoriu cu paratii O.P., O.V., a admis capatul de cerere avand ca obiect “obligatie de intretinere” formulat de reclamantul B.V. in contradictoriu cu paratii O.P. si O.V., a obligat paratii sa inlature protectia contra ploii montata pe o lungime de 21,70 m intre punctele 1-2 ale gardului despartitor dintre proprietatea paratilor si calea de acces a reclamantului, conform raportului de expertiza topocadastru G.M., sa indrepte pe verticala gardul despartitor dintre proprietatea paratilor si calea de acces a reclamantului situat intre punctele1-2-3 evidentiate in schita la raportul de expertiza specialitatea topocadastru intocmit de expert G.M., precum si sa plateasca reclamantului cu titlu de cheltuieli de judecata suma de 100 lei.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:
Reclamantul este proprietarul suprafetei de teren de 536,13 mp situat in Bacau, str. Plaiului nr. 22 bis, cu vecinatatile: nord – S.F., est – P.C., sud – M.I., vest – T.L., astfel cum rezulta din sentinta civila nr. 2471/22.04.2003(filele 6-7 dos.), irevocabila prin neapelare, pronuntata de Judecatoria B. in dosarul nr. 307/2003. Din schita anexa(fila 9 dosar) care a fost intocmita in dosarul nr. 307/2003 rezulta ca reclamantul a dobandit prin uzucapiune si calea de acces spre proprietatea sa in lungime de 32,35 m si cu o latime de 1,10 m.
Paratii sunt proprietarii suprafetei de 250 mp pe care este construita o casa compusa din doua camere si un hol, imobil situat in Bacau, str. Plaiului nr. 24, astfel cum rezulta din contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 13453/02.09.1992 la Notariatul de Stat Judetean Bacau(fila 17 dosar).
Potrivit concluziilor din suplimentul la raportul de expertiza intocmit in cauza de expert G.M., gardul de scandura are portiuni (zone) in care este inclinat spre calea de acces, proiectia la orizontala a inclinarii fiind de pana la maxim 11 cm (variaza intre 0 si 11 cm). Desi inclinatia gardului spre calea de acces a reclamantului datorata vechimii, a unor deficiente din constructie sau degradarii in timp nu este de natura sa conduca la o ocupare a terenului reclamantului, aceasta il jeneaza pe reclamant la circulatia pe calea de acces, sau la transportul unor obiecte cu un gabarit pana la inaltimea caii de acces.
Din concluziile la raportul de expertiza, punctul 1.5 a reiesit ca protectia contra ploii este montata pe o lungime de 21,70 m intre punctele 1-2, latime pe orizontala a scandurii montata spre calea de acces a reclamantului fiind de 3 cm – 5 cm.
Potrivit dispozitiilor art.480 Cod civil, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege.
Cum din probele administrate reiese ca reclamantul este stanjenit in dreptul sau de proprietate de existenta inclinatiei pe verticala a gardului precum si de existenta protectiei pentru ploaie, instanta a admis in parte capatul de cerere avand ca obiect obligatia de a face si a obligat paratii sa inlature protectia contra ploii montata pe o lungime de 21,70 m intre punctele 1-2 ale gardului despartitor dintre proprietatea paratilor si calea de acces a reclamantului, conform raportului de expertiza topocadastru G.M. si sa indrepte pe verticala gardul despartitor dintre proprietatea paratilor si calea de acces a reclamantului situat intre punctele1-2-3 evidentiate in schita la raportul de expertiza specialitatea topocadastru intocmit de expert G.M.
Potrivit dispozitiilor art.274 Cod procedura civila, partea care pica in pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuieli de judecata. Insa, avand in vedere ca paratilor nu li se pot imputa cheltuielile facute de reclamant cu recursul si fondul dupa casare, instanta a obligat paratii la plata catre reclamant a sumei de 100 lei constand in onorariu expert, in masura admiterii in parte a pretentiilor reclamantului.
Impotriva aceste sentinte, reclamantul a declarat in termenul legal apel, motivat prin cererea de apel si legal timbrat.
In motivare apelului, apelantul a aratat, in esenta, ca instanta de fond a facut o gresita aplicare a art. 274 Cod procedura civila, neacordandu-i si cheltuielile de judecata efectuate cu sustinerea si promovarea recursului, a carui admitere a condus la rejudecarea cauzei, pe considerentul ca nu se pot imputa paratilor aceste cheltuieli.
Aceasta interpretare este incorecta, intrucat nu tine seama de principiul culpei procesuale, care este evidenta, avand in vedere ca instanta a admis actiunea, iar paratul nu a recunoscut pretentiile sale la prima zi de infatisare. Or, fata de solutia pronuntata, arata apelantul, rezulta ca prima instanta a retinut culpa reclamantului in declansarea caii de atac si rejudecarii cauzei.
Intimatii au formulat intampinare, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat, aratand, in esenta, ca in rejudecare instanta nu poate acorda cheltuieli ce au fost efectuate la alte instante, iar in rejudecare nu au fost efectuate probe noi care sa atraga cheltuieli suplimentare din partea apelantului.
In apel nu s-au administrat probe noi.
Analizand probatoriul administrat in cauza, prin prisma motivelor de apel invocate si din oficiu, instanta a constatat ca apelul este fondat.
Rationamentul primei instante, in sensul neacordarii cheltuielilor de judecata efectuate in recurs si in rejudecare, pe considerentul ca aceste cheltuieli nu se pot imputa paratilor, este gresit.
Temeiul de drept care sta la baza acordarii cheltuielilor de judecata este art. 274 Cod procedura civila, dispozitii din care jurisprudenta a extras principiul culpei procesuale, prezumandu-se ca partea care promoveaza o actiune nefondata sau, dimpotriva, paratul a carui atitudine a determinat introducerea unei actiuni in justitie, este datoare sa despagubeasca partea adversa pentru cheltuieli facute cu procesul, cheltuieli care apar ca nejustificate, nedatorate de partea care a castigat, raportat la solutia acordata.
In speta, reclamantului i s-au acordat cu ocazia primei judecati cheltuieli in masura admiterii, partiale, a actiunii, insa in apel s-a apreciat ca prima instanta nu a solutionat capatul de cerere privind obligatia de a face, astfel incat s-a dispus casarea partiala, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Este evident ca solutia casarii nu este imputabila niciunei parti, strict vorbind ci primei instante, insa acordarea cheltuielilor de judecata trebuie raportata la solutia pronuntata in rejudecare, astfel incat, daca capatul de cerere rejudecat a fost admis, o aplicare corecta a art. 274 Cod procedura civila, presupune acordarea cheltuielilor de judecata efectuate in rejudecare, deoarece rejudecarea presupune repunerea partilor in situatia anterioara pronuntarii primei hotarari, iar cererea respectiva este solutionata practic pentru prima oara.
Ca atare, culpa paratului trebuie corelata cu faptul ca reclamantul a fost nevoit sa promoveze actiunea si implicit toate caile procedurale ulterioare, ca urmare a conduitei culpabile a paratului, care l-a stanjenit in exercitarea dreptului de proprietate.
In ceea ce priveste cheltuielile de judecata efectuare in recurs, contrar sustinerilor paratului, acestea nu au fost acordate de catre instanta de recurs, practica instantelor de recurs fiind unitara in sensul de a nu se acorda cheltuieli de judecata cand se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, pe considerentul ca acestea vor fi avute in vedere de instanta de trimitere.
In ceea ce priveste cuantumul acestor cheltuieli, s-a constatat eronata hotararea primei instante si sub aspectul acordarii sumei de 100 lei, cu titlu de onorariu de expert, suma ce nu rezulta din niciunul dintre inscrisurile depuse la dosar, avand in vedere ca in rejudecare nu s-au suplimentat probele de la prima judecata. Astfel, atat in recurs cat si la rejudecare reclamantul nu a facut cheltuieli de cat cele reprezentand onorariul de avocat, respectiv, 250 lei in recurs si 500 lei, in rejudecare, astfel incat instanta a schimbat in parte sentinta apelata si a obligat intimatul-parat la plata catre apelantul-reclamant a sumei de 750 lei, cheltuieli de judecata efectuate in apel si rejudecare, mentinand celelalte dispozitii ale sentintei apelate.
Impotriva acestei decizii a promovat recurs numitul B.G.V., recurs declarat si motivat in termen si inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bacau sub nr. 9494/180/2009.
A fost criticata solutia instantei de apel, sustinandu-se ca in mod gresit instanta nu a inclus si onorariul de expert in cuantumul cheltuielilor de judecata.
Intimatii O.P. si O.V. au depus intampinare solicitand in esenta respingerea ca nefondat a recursului, cu motivarea ca hotararea judecatoreasca a fost pronuntata cu aplicarea si respectarea intocmai a prevederilor legale, in urma unei analize corecte a situatiei fapt si de drept.
Instanta a invocat din oficiu motivul de casare prevazut de art.304 alin.1 pct.1 Cod procedura civila. Analizandu-l cu prioritate, Curtea retine urmatoarele:
Obiectul spetei ce a facut obiectul dosarului nr. 3692/180/2006 al Judecatoriei Bacau l-a constituit revendicare, obligatie de a face si granituire, pronuntandu-se sentinta civila nr. 206/14.01.2008 a Judecatoriei Bacau.
Prin decizia civila nr. 1035/24.11.2008 pronuntata de Tribunalul Bacau in dosarul 3692/180/2006 s-a admis recursul civil promovat de catre recurentul-reclamant B.G.V. impotriva sentintei civile nr.206/2008. S-a casat in parte sentinta civila recurata numai sub aspectul nesolutionarii capatului de cerere avand ca obiect obligatia de a face – de a indrepta gardul vertical si de a inlatura protectia pentru ploaie a gardului si s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta numai sub aceste aspecte. S-au mentinut celelalte dispozitii ale sentintei recurate.
Dintre cele trei petite cel principal este cel avand ca obiect revendicare ; intr-o atare situatie, in aplicarea principiului accesorium sequitur principale , calea de atac si pentru capatul accesoriu avand ca obiect obligatie de a face este cel prevazut pentru capatul de cerere principal, ori fata de capatul de cerere avand ca obiect revendicare s-a stabilit ca singura cale de atac este cea a recursului. Aceasta intrucat fata de principiul legalitatii cailor de atac acestea sunt date de lege, si nu de judecator .
De altfel, asa cum rezulta din cererea aflata la fila 3 dosar recurentul B.G.V. a declarat recurs impotriva sentintei civile 4498/05.05.2010, dar completul de judecata a judecat cererea la termenul din 13.09.2010 ca instanta de apel, in compunerea de doi judecatori prevazuta de lege pentru judecata apelului si nu ca instanta de recurs, in compunerea de trei judecatori asa cum se impunea in lumina principiului accesoriun sequitur principale. Aceasta determina incidenta cazului de casare prevazut de art. 304 pct.1 Cod procedura civila, in raport de care recursul a fost admis, iar decizia tribunalului casata cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta pentru rejudecare ca instanta de recurs.
S-a schimbat in parte sentinta apelata in sensul ca s-a obligat intimatul-parat la plata catre apelantul-reclamant a sumei de 750 lei cheltuieli de judecata efectuate in apel si rejudecare.
S-au mentinut celelalte dispozitii ale sentintei apelate.
Pentru a pronunta aceasta decizie instanta de apel a retinut urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 4498/05.05.2010, Judecatoria Bacau a admis in parte actiunea avand ca obiect „ obligatia de a face „ formulata de reclamantul B.G.V. in contradictoriu cu paratii O.P., O.V., a admis capatul de cerere avand ca obiect “obligatie de intretinere” formulat de reclamantul B.V. in contradictoriu cu paratii O.P. si O.V., a obligat paratii sa inlature protectia contra ploii montata pe o lungime de 21,70 m intre punctele 1-2 ale gardului despartitor dintre proprietatea paratilor si calea de acces a reclamantului, conform raportului de expertiza topocadastru G.M., sa indrepte pe verticala gardul despartitor dintre proprietatea paratilor si calea de acces a reclamantului situat intre punctele1-2-3 evidentiate in schita la raportul de expertiza specialitatea topocadastru intocmit de expert G.M., precum si sa plateasca reclamantului cu titlu de cheltuieli de judecata suma de 100 lei.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:
Reclamantul este proprietarul suprafetei de teren de 536,13 mp situat in Bacau, str. Plaiului nr. 22 bis, cu vecinatatile: nord – S.F., est – P.C., sud – M.I., vest – T.L., astfel cum rezulta din sentinta civila nr. 2471/22.04.2003(filele 6-7 dos.), irevocabila prin neapelare, pronuntata de Judecatoria B. in dosarul nr. 307/2003. Din schita anexa(fila 9 dosar) care a fost intocmita in dosarul nr. 307/2003 rezulta ca reclamantul a dobandit prin uzucapiune si calea de acces spre proprietatea sa in lungime de 32,35 m si cu o latime de 1,10 m.
Paratii sunt proprietarii suprafetei de 250 mp pe care este construita o casa compusa din doua camere si un hol, imobil situat in Bacau, str. Plaiului nr. 24, astfel cum rezulta din contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 13453/02.09.1992 la Notariatul de Stat Judetean Bacau(fila 17 dosar).
Potrivit concluziilor din suplimentul la raportul de expertiza intocmit in cauza de expert G.M., gardul de scandura are portiuni (zone) in care este inclinat spre calea de acces, proiectia la orizontala a inclinarii fiind de pana la maxim 11 cm (variaza intre 0 si 11 cm). Desi inclinatia gardului spre calea de acces a reclamantului datorata vechimii, a unor deficiente din constructie sau degradarii in timp nu este de natura sa conduca la o ocupare a terenului reclamantului, aceasta il jeneaza pe reclamant la circulatia pe calea de acces, sau la transportul unor obiecte cu un gabarit pana la inaltimea caii de acces.
Din concluziile la raportul de expertiza, punctul 1.5 a reiesit ca protectia contra ploii este montata pe o lungime de 21,70 m intre punctele 1-2, latime pe orizontala a scandurii montata spre calea de acces a reclamantului fiind de 3 cm – 5 cm.
Potrivit dispozitiilor art.480 Cod civil, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege.
Cum din probele administrate reiese ca reclamantul este stanjenit in dreptul sau de proprietate de existenta inclinatiei pe verticala a gardului precum si de existenta protectiei pentru ploaie, instanta a admis in parte capatul de cerere avand ca obiect obligatia de a face si a obligat paratii sa inlature protectia contra ploii montata pe o lungime de 21,70 m intre punctele 1-2 ale gardului despartitor dintre proprietatea paratilor si calea de acces a reclamantului, conform raportului de expertiza topocadastru G.M. si sa indrepte pe verticala gardul despartitor dintre proprietatea paratilor si calea de acces a reclamantului situat intre punctele1-2-3 evidentiate in schita la raportul de expertiza specialitatea topocadastru intocmit de expert G.M.
Potrivit dispozitiilor art.274 Cod procedura civila, partea care pica in pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuieli de judecata. Insa, avand in vedere ca paratilor nu li se pot imputa cheltuielile facute de reclamant cu recursul si fondul dupa casare, instanta a obligat paratii la plata catre reclamant a sumei de 100 lei constand in onorariu expert, in masura admiterii in parte a pretentiilor reclamantului.
Impotriva aceste sentinte, reclamantul a declarat in termenul legal apel, motivat prin cererea de apel si legal timbrat.
In motivare apelului, apelantul a aratat, in esenta, ca instanta de fond a facut o gresita aplicare a art. 274 Cod procedura civila, neacordandu-i si cheltuielile de judecata efectuate cu sustinerea si promovarea recursului, a carui admitere a condus la rejudecarea cauzei, pe considerentul ca nu se pot imputa paratilor aceste cheltuieli.
Aceasta interpretare este incorecta, intrucat nu tine seama de principiul culpei procesuale, care este evidenta, avand in vedere ca instanta a admis actiunea, iar paratul nu a recunoscut pretentiile sale la prima zi de infatisare. Or, fata de solutia pronuntata, arata apelantul, rezulta ca prima instanta a retinut culpa reclamantului in declansarea caii de atac si rejudecarii cauzei.
Intimatii au formulat intampinare, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat, aratand, in esenta, ca in rejudecare instanta nu poate acorda cheltuieli ce au fost efectuate la alte instante, iar in rejudecare nu au fost efectuate probe noi care sa atraga cheltuieli suplimentare din partea apelantului.
In apel nu s-au administrat probe noi.
Analizand probatoriul administrat in cauza, prin prisma motivelor de apel invocate si din oficiu, instanta a constatat ca apelul este fondat.
Rationamentul primei instante, in sensul neacordarii cheltuielilor de judecata efectuate in recurs si in rejudecare, pe considerentul ca aceste cheltuieli nu se pot imputa paratilor, este gresit.
Temeiul de drept care sta la baza acordarii cheltuielilor de judecata este art. 274 Cod procedura civila, dispozitii din care jurisprudenta a extras principiul culpei procesuale, prezumandu-se ca partea care promoveaza o actiune nefondata sau, dimpotriva, paratul a carui atitudine a determinat introducerea unei actiuni in justitie, este datoare sa despagubeasca partea adversa pentru cheltuieli facute cu procesul, cheltuieli care apar ca nejustificate, nedatorate de partea care a castigat, raportat la solutia acordata.
In speta, reclamantului i s-au acordat cu ocazia primei judecati cheltuieli in masura admiterii, partiale, a actiunii, insa in apel s-a apreciat ca prima instanta nu a solutionat capatul de cerere privind obligatia de a face, astfel incat s-a dispus casarea partiala, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Este evident ca solutia casarii nu este imputabila niciunei parti, strict vorbind ci primei instante, insa acordarea cheltuielilor de judecata trebuie raportata la solutia pronuntata in rejudecare, astfel incat, daca capatul de cerere rejudecat a fost admis, o aplicare corecta a art. 274 Cod procedura civila, presupune acordarea cheltuielilor de judecata efectuate in rejudecare, deoarece rejudecarea presupune repunerea partilor in situatia anterioara pronuntarii primei hotarari, iar cererea respectiva este solutionata practic pentru prima oara.
Ca atare, culpa paratului trebuie corelata cu faptul ca reclamantul a fost nevoit sa promoveze actiunea si implicit toate caile procedurale ulterioare, ca urmare a conduitei culpabile a paratului, care l-a stanjenit in exercitarea dreptului de proprietate.
In ceea ce priveste cheltuielile de judecata efectuare in recurs, contrar sustinerilor paratului, acestea nu au fost acordate de catre instanta de recurs, practica instantelor de recurs fiind unitara in sensul de a nu se acorda cheltuieli de judecata cand se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, pe considerentul ca acestea vor fi avute in vedere de instanta de trimitere.
In ceea ce priveste cuantumul acestor cheltuieli, s-a constatat eronata hotararea primei instante si sub aspectul acordarii sumei de 100 lei, cu titlu de onorariu de expert, suma ce nu rezulta din niciunul dintre inscrisurile depuse la dosar, avand in vedere ca in rejudecare nu s-au suplimentat probele de la prima judecata. Astfel, atat in recurs cat si la rejudecare reclamantul nu a facut cheltuieli de cat cele reprezentand onorariul de avocat, respectiv, 250 lei in recurs si 500 lei, in rejudecare, astfel incat instanta a schimbat in parte sentinta apelata si a obligat intimatul-parat la plata catre apelantul-reclamant a sumei de 750 lei, cheltuieli de judecata efectuate in apel si rejudecare, mentinand celelalte dispozitii ale sentintei apelate.
Impotriva acestei decizii a promovat recurs numitul B.G.V., recurs declarat si motivat in termen si inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bacau sub nr. 9494/180/2009.
A fost criticata solutia instantei de apel, sustinandu-se ca in mod gresit instanta nu a inclus si onorariul de expert in cuantumul cheltuielilor de judecata.
Intimatii O.P. si O.V. au depus intampinare solicitand in esenta respingerea ca nefondat a recursului, cu motivarea ca hotararea judecatoreasca a fost pronuntata cu aplicarea si respectarea intocmai a prevederilor legale, in urma unei analize corecte a situatiei fapt si de drept.
Instanta a invocat din oficiu motivul de casare prevazut de art.304 alin.1 pct.1 Cod procedura civila. Analizandu-l cu prioritate, Curtea retine urmatoarele:
Obiectul spetei ce a facut obiectul dosarului nr. 3692/180/2006 al Judecatoriei Bacau l-a constituit revendicare, obligatie de a face si granituire, pronuntandu-se sentinta civila nr. 206/14.01.2008 a Judecatoriei Bacau.
Prin decizia civila nr. 1035/24.11.2008 pronuntata de Tribunalul Bacau in dosarul 3692/180/2006 s-a admis recursul civil promovat de catre recurentul-reclamant B.G.V. impotriva sentintei civile nr.206/2008. S-a casat in parte sentinta civila recurata numai sub aspectul nesolutionarii capatului de cerere avand ca obiect obligatia de a face – de a indrepta gardul vertical si de a inlatura protectia pentru ploaie a gardului si s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta numai sub aceste aspecte. S-au mentinut celelalte dispozitii ale sentintei recurate.
Dintre cele trei petite cel principal este cel avand ca obiect revendicare ; intr-o atare situatie, in aplicarea principiului accesorium sequitur principale , calea de atac si pentru capatul accesoriu avand ca obiect obligatie de a face este cel prevazut pentru capatul de cerere principal, ori fata de capatul de cerere avand ca obiect revendicare s-a stabilit ca singura cale de atac este cea a recursului. Aceasta intrucat fata de principiul legalitatii cailor de atac acestea sunt date de lege, si nu de judecator .
De altfel, asa cum rezulta din cererea aflata la fila 3 dosar recurentul B.G.V. a declarat recurs impotriva sentintei civile 4498/05.05.2010, dar completul de judecata a judecat cererea la termenul din 13.09.2010 ca instanta de apel, in compunerea de doi judecatori prevazuta de lege pentru judecata apelului si nu ca instanta de recurs, in compunerea de trei judecatori asa cum se impunea in lumina principiului accesoriun sequitur principale. Aceasta determina incidenta cazului de casare prevazut de art. 304 pct.1 Cod procedura civila, in raport de care recursul a fost admis, iar decizia tribunalului casata cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta pentru rejudecare ca instanta de recurs.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Procedura civila si penala (cai de atac, competente etc.)
Recurs inadmisibil - Decizie nr. DP148/R/2008 din data de 31.03.2009Apel respins ca tardiv formulat - Sentinta civila nr. 1053 din data de 23.12.2015
Gresita conexare a 2 cauza si gresita dobandire a calitatii de inculpat ca urmare a admiterii plangerii , art 278 al 8 , lit a c p p . Casare cu trimitere pentru respectarea art 372 c p p - Decizie nr. 121 din data de 30.04.2010
Admiterea plingerii si trimiterea cauzei la prim-procuror pentru motivare. Inadmisibilitatea acestei solutii fata de dispozitiile art.278 ind 1 al.8 C.p.p. - Decizie nr. 4 din data de 12.01.2009
ART.220 CP. MODALITATEA DE SESIZARE A INSTANTEI ANTERIOR INTRARII IN VIGOARE A LEGII 247/2005. - Decizie nr. 113 din data de 28.01.2009
Competenta materiala de solutionare a unei exceptii de nelegalitate, invocata dupa intrarea in vigoare a noului Cod de procedura civila, intr-un proces inceput sub incidenta vechiului Cod de procedura civila – regulator de competenta. - Sentinta civila nr. 129/F din data de 25.09.2014
Termenul de prescriptie a dreptului de a cere restituirea taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, raportat la jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene. - Decizie nr. 2066/R din data de 11.09.2014
Noul cod de procedura civila - Recurs. TVA tranzactii imobiliare. Efectele deciziei CJUE pronuntata la data de 07.11.2013 in cauzele conexe C-249/12 si C-250/12 (Tulica si Plavosin). Regim juridic nulitate acte administrativ fiscale. - Decizie nr. 1110/R din data de 28.03.2014
Noul cod de procedura civila - Recurs CASJ. Nivelul contributiei la FNUASS aferent veniturilor din profesii libere si comerciale, in anul 2009, este de 6,5 %. Decizie Curtea constitutionala nr. 439/2013. Legalitate decizie de impunere emisa de CASJ sub ac - Decizie nr. 1759/R din data de 06.06.2014
Noul cod de procedura civila - Apel impotriva incheierii de respingere ca inadmisibila a cererii de interventie accesorie – art. 64 alin. 4 c.pr.civ. Cerere interventie accesorie consilier local in litigiu avand ca obiect obligare Consiliu Local la adopta - Decizie nr. 2/Ap din data de 13.06.2014
Achizitii publice. Respingere ca tardiva a contestatiei la CNSC. Legalitate decizie CNSC - Art. 256 ind. 2 alin. 1 lit. b) raportat la art. 3 lit. z) din OUG nr. 34/2006 (Decizia nr. 1967/R/8.08.2014,Dosar nr. 350/64/2014 – redactat jud. M.I.M.) - Decizie nr. 1967/R din data de 08.08.2014
Exigenta motivarii masurii luate printr-un act administrativ este necesara pentru verificarea legalitatii acestuia. - Decizie nr. 1718/R din data de 04.04.2013
Actiune formulata de instanta de contencios administrativ impotriva Deciziei de impunere emisa de CASJ B pentru plata obligatiei la CAS si majorarea dobanzilor. Admisibilitatea actiunii. Legalitatea deciziei de impunere emisa de CASJ – Sanctiunea nelega - Decizie nr. 2075/R din data de 17.04.2013
Admisibilitatea cererii de revizuire in conditiile dovedirii de revizuenta a indeplinirii conditiilor prevazute de art. 322 pct. 2 Cod procedura civila. In sens contrar cererea de revizuire se va respinge ca neintemeiata si nelegala - Decizie nr. 436/R din data de 31.01.2013
1. In cazul veniturilor pentru care exista atat obligatia evidentierii, cat si obligatia declararii, daca veniturile au fost evidentiate in actele contabile sau in alte documente legale, dar nu au fost declarate la organul fiscal competent, nu se poate di - Decizie nr. 105/Ap din data de 03.10.2013
Audierea unui numar de martori in faza actelor premergatoare nu confera procesului verbal de consemnare a acestor audieri caracterul de proba ilegala. Incalcarea dreptului aparatorului de a asista la aceste audieri este sanctionata cu nulitatea relativa - Decizie nr. 365/R din data de 11.04.2013
Exceptia de nelegalitate prevazuta de art. 4 din Legea nr. 554/2004 – efecte In cazul admiterii exceptiei de nelegalitate instanta in fata careia s-a ridicat exceptia va solutiona cauza, fara a tine seama de actul a carui nelegalitate a fost ... - Decizie nr. 560/R din data de 08.02.2012
Nu se poate dispune, printr-o incheiere de indreptare a erorii materiale data in camera de consiliu, fara citarea partilor, ulterior redactarii minutei si pronuntarii hotararii, schimbarea incadrarii juridice retinute prin actul de sesizare al insta... - Decizie nr. 232/R din data de 16.03.2012
Traficul de persoane. Individualizarea judiciara a pedepsei. Criterii de apreciere. - Decizie nr. 129/R din data de 20.12.2011
Continutul convorbirilor telefonice interceptate in baza autorizatiei date de judecator in conditii de legalitate pot fi valorificate sub aspect probator de instanta investita cu solutionarea cauzei in fond, in masura in care acestea se coroboreaza c... - Decizie nr. 36/R din data de 19.01.2012