Taxe vamale. Determinarea valorii in vama pentru importul de software pe suporturi informatice.

13. Taxe vamale. Determinarea valorii in vama pentru importul de software pe suporturi informatice.

      Drept administrativ. Drept vamal.
      
       Art. 68, art. 69, art. 77 din Legea nr. 141/1997,
      Acordul privind aplicarea art. VII din Acordul General pentru
      Tarife si Comert, Ordinul nr. 2189/2006 al M.F.P.,
      art. 128 alin. (1), art. 129 alin. (1) si art. 131 alin. (1) din Legea nr. 571/2003
      privind Codul fiscal art. 104 din H. G. nr. 1114/2001,
      Anexa la Legea nr. 98/1996 si Notele explicative la Sistemul armonizat
      de denumire si clasificare tarifara a marfurilor publicat in M. Of. nr. 75 bis
din 5.02.2003, Decizia nr. 368/1998 emisa de Directorul
      general al Directiei Generale a Vamilor
      
      Potrivit art. 1 al Acordului privind aplicarea articolului VII al Acordului general pentru tarife si comert (G.A.T.T.) „valoarea in vama a marfurilor importate va fi valoarea de tranzactie, adica pretul efectiv platit sau de platit pentru marfuri cand acestea sunt vandute pentru export cu destinatia tarii de import, dupa o ajustare conform dispozitiilor art. 8”, iar in intelesul art. 128 alin. (1), art. 129 alin. (1) si art. 131 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, „importul de software pe suporturi informatice se considera import de bunuri, din punctul de vedere al taxei pe valoarea adaugata”.

Curtea de Apel Bacau – Sectia comerciala,
de contencios administrativ si fiscal
Decizia civila nr. 813 din 15 octombrie 2009

      Prin sentinta civila nr. 8/CF din 22.01.2009 Tribunalul Neamt a admis actiunea formulata de S.C. H. S.A. Roman in contradictoriu cu Agentia Nationala de Administrare Fiscala – Directia Generala a Finantelor Publice Neamt si Autoritatea Nationala a Vamilor – Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale Iasi. In consecinta:
      - a anulat decizia nr. 92 emisa la 26.02.2008 emisa de DGFP Neamt;
      - a anulat decizia 21196/22.11.2007 a DRAOV Iasi si procesul verbal de control vamal din data de 22.11.2007;
      - a dispus ca Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale Iasi sa restituie contestatoarei suma de 60 231 lei;
      - a respins cererea de chemare in garantie formulata de contestatoare in contradictoriu cu S.C. R. S.A. Bucuresti – prin sucursala S.C. R. S.A. Iasi, ca lipsita de obiect;
      - a obligat intimatele sa plateasca contestatoarei suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
      Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:
      La data de 15.06.2005, cu declaratia vamala de import 1/11740/15.06.2005 emisa de Biroul Vamal Piatra Neamt, in baza contractului comercial 22/24.05.2005 si a facturii externe 200418117/20.05.2005 emisa de Gibas Numeriek din Olanda, contestatoarea a importat definitiv un centru de prelucrare vertical Challenger MCV 2416 pentru care au fost achitate taxe vamale de 11785 lei, comision vamal si TVA; un suport magnetic pentru tehnologie Know-how in valoare de 150 euro pentru care au fost achitate comision vamal si TVA.
      Organul vamal a apreciat ca valoarea de 21.600 euro reprezentand pretul tehnologiei si Know-how nu a fost inclusa in valoarea in vama declarata pentru utilajul mentionat, pe declaratia vamala fiind inscrisa mentiunea val tehnologie Know-how 21600 euro neinclusa in valoarea vama cf art. VII AC GATT; dec DGV 368/8 - context in care a fost emisa decizia de regularizare a situatiei nr. 21196/22-11-2007.
Potrivit Deciziei nr. 368 din 16 iunie 1998 privind evaluarea suporturilor informatice pentru echipamentele de tratare a datelor, continand date sau instructiuni in vigoare la data inregistrarii declaratiei vamale pentru determinarea valorii in vama a suporturilor informatice importate, continand date sau instructiuni, se va tine seama numai de costul sau de valoarea suportului informatic propriu-zis. Valoarea in vama nu va cuprinde costul ori valoarea datelor sau a instructiunilor pe care le contine, in conditiile in care acest cost ori aceasta valoare este distincta de costul ori de valoarea suportului informatic.
  In cauza, componenta software a fost facturata distinct de componenta hard a calculatorului, aspect ce rezulta din actul aditional la contractul 22/2005 si care conduce la concluzia ca rubricile declaratiei vamale au fost completate conform reglementarilor legale in vigoare la acea data. In acest context este intemeiata actiunea.
      Avand in vedere solutia de admitere a cererii principale, cererea de chemare in garantie formulata de catre contestatoare se va respinge ca lipsita de obiect.
In termen legal, impotriva hotararii tribunalului au formulat recurs paratele Directia Generala a Finantelor Publice Neamt - persoana juridica subordonata Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale Iasi - in numele si pentru Autoritatea Nationala a Vamilor, precum si chemata in garantie S.C. R. S.A. Bucuresti prin Sucursala R. Iasi.
I. Directia Generala a Finantelor Publice Neamt a considerat hotararea recurata netemeinica si nelegala pentru urmatoarele motive:
      La data importului, reclamanta a declarat in vama doar valoarea de 21.900 Euro, nu si suma de 21.600 Euro reprezentand pretul informatiilor de pe suportul magnetic. In vaza procesului-verbal de control 21196/CIV/22.11.207 intocmit de Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale Iasi s-a stabilit o obligatie suplimentara de 53.738 lei drepturi vamale de import aferente sumei nedeclarate de 21.600 Euro.
      Instanta de fond a retinut gresit aplicabilitatea Deciziei nr. 368/1998 emisa de Directorul general al Directiei Generale a Vamilor. Acest act se refera strict la evaluarea suporturilor informatice importate continand date sau instructiuni, nicidecum la valoarea in vama a programelor informatice sau, cum este ca cauza da fata, la valoarea tehnologiei si Know-how-ului. Din acest considerent importul programelor informatice software, inclusiv importul de tehnologie si Know-how, intra in categoria importului de bunuri care este supus calculului drepturilor de import. Decizia nr. 368/1998 nu are caractere derogatoriu de la regula stabilita prin norme legale superioare (legi si ordonante de urgenta) potrivit carora pentru importul de bunuri se calculeaza drepturi de import.
      In sustinerea acestui punct de vedere este si Decizia nr. 7/2006 a Comisiei fiscale centrale aprobata prin O.M.F.P. nr. 2189/2006 care nu a fost avuta in vedere de instanta de fond, desi potrivit art. 10 alin. 1 din O.M.F.P. nr. 877/2005, solutiile Comisiei fiscale centrale sunt aplicabile de la data intrarii in vigoare a actului normativ in baza caruia au fost date. Potrivit acestei decizii importul de software pe suporturi informatice se considera import de bunuri din punctul de vedere al taxei pe valoarea adaugata.
      La stabilirea obligatiilor vamale contestate si la solutionarea contestatiei pe cale administrativ jurisdictionala au mai fost avute in vedere si urmatoarele prevederi legale, neanalizate de instanta de fond: art. 77 alin. 1, art. 78 din Legea nr. 14171997; ART. SI ART. 8 DIN Acordul privind aplicarea art. VII al Acordului general pentru tarife si comert (GATT); Legea nr. 8/1996; art. 126, art. 139 din Codul fiscal; normele metodologice de aplicare a art. 128 din Codul fiscal, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 44/2004.
      Din aceste prevederi legale, cel putin in privinta taxei pe valoarea adaugata, rezulta fara echivoc ca importul de software pe suporturi informatice se considera import de bunuri, deci este supus acestei taxe.
      Aceasta cu atat mai mult cu cat tehnologia si Know-how-ul sunt legate in mod indisolubil de utilajul importat, doar impreuna asigurandu-se posibilitatea executarii diferitelor piese. Acest fapt rezulta inclusiv din adresa firmei Gibas Numeriek BV Olanda si din cuprinsul contractului nr. 22/24.05.2005incheiat intre parti.
      II. In motivarea recursului declarat in numele si pentru Autoritatii Nationale a Vamilor – recurs intemeiat in drept pe dispozitiile art. 304 pct. 7, 8 si 9 din Codul de procedura civila – Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale Iasi a sustinut urmatoarele:
      Instanta a retinut in mod eronat incidenta Deciziei nr. 368/1998 emisa de Directorul general al Directiei Generale a Vamilor motivat de urmatoarele aspecte:
      - suporturile informatice care contin date si instructiuni si care corespund definitiei din Decizia nr. 4.1 a Comitetului tehnic de evaluare in vama aprobata prin Decizia nr. 368/198, se clasifica la codurile tarifare 8524.31.00, 7524.39.10, 8524.40.00, 8524.91.00 si 8524.99.00;
      - bunul importat, respectiv tehnologia si Know-how-ul, este indisolubil legat de utilajul Challenger MCV 2416, acestea fiind achizitionate la aceeasi data, in baza aceluiasi contract nr. 22/24.05.2005 si a facturii externe nr. 20041817/20.05.2005, valoarea totala fiind aceea de 43.500 Euro;
      - potrivit mentiunilor de pe factura externa nr. 20041817/20.05.2005 utilajul Challenger MCV 2416 si tehnologia si Know-how-ul reprezinta un tot unitar, incadrabil tarifar la pozitia 8457.1010.
      Argumentul privind incadrarea tarifara - argument care nu a fost cenzurat de instanta - prezinta o importanta deosebita in a stabili daca titularul operatiunii de import datoreaza sau nu diferente de taxe vamale si alte drepturi de import. Contrar mentiunilor pe care le contine factura externa nr. 20041817/20.05.2005 in care se indica codul vamal 84571010, in declaratia vamala de import DVI nr. I 11740/15.06.2005, titularul operatiunii evidentiaza separat cele doua bunuri importate, dar numeste tehnologia si Know-how-ul ca fiind suport magnetic.
      Mai mult, pentru a justifica ca importul privind tehnologia si Know-how-ul este sub incidenta Deciziei nr. 368/1998, contrar codului tarifar inscris de partenerul extern pe factura, reclamanta a inscris in DVI codul tarifar 8524.39.10. Procedand in acest mod, reclamanta a ignorat dispozitiile art. 104 din Hotararea Guvernului nr. 1114/2001 in vigoare la data importului, precum si prevederile capitolului, Reguli generale pentru interpretarea sistemului armonizat” din anexa la Legea nr. 98/1996.
      III. Pentru motivele prevazute de art. 304 pct. 8 si 9 din Codul de procedura civila, chemata in garantie S.C. R. S.A. a solicitat modificarea hotararii recurate, in sensul respingerii cererii de chemare in garantie ca inadmisibila, pentru urmatoarele motive:
      Raportul juridic dedus judecatii este unul de contencios administrativ, in care S.C. R. nu este parte si in care S.C. H. S.A. solicita anularea unor acte administrativ fiscale emise de autoritati fiscale. De aceea, a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii contestatoarei impotriva S.C. R. S.A. cu acare are raporturi de drept comercial. Asupra acestei exceptii instanta nu s-a pronuntat.
      Examinand hotararea recurata in raport de motivele de recurs invocate si de dispozitiile legale aplicabile in materie, curtea de apel constata urmatoarele:
      Sub aspectul situatiei de fapt sunt de retinut urmatoarele:
      Intre Gibas Numeriek BV Olanda, in calitate de vanzator si reclamanta S.C. H. S.A. Roman, in calitate de cumparator s-a incheiat contractul nr. 22/24.05.2005 avand ca obiect vanzarea-cumpararea unui utilaj denumit „centru vertical de mare viteza Challenger MCV 2416”; la art. 2 al contractului este mentionata ca pret suma de 43.500 Euro si taxe vamale. La data de 11.06.2005 partile au incheiat actul aditional nr. 1 prin care a fost completat (a ramas ca pret al contractului suma de 43.400 Euro si taxe vamale) art. 2 al contractului, in sensul introducerii pct. 2.1 si 2.1; la pct. 2.1 s-a mentionat pretul utilajului ca fiind 21.750 Euro, iar la pct.2.2. S-a mentionat ca pret al tehnologiei suma de 21.750 Euro, din care: 150 Euro - pretul suportului magnetic si 21.600 Euro - pretul informatiilor de pe suportul magnetic.
      Pe factura externa nr. 20041817 emisa la data de 20.05.2005 (anterior incheierii contractului) partenerul olandez a inscris distinct utilajul Challenger MCV 2416 – cu valoarea de 21.750 Euro si tehnologia si Know-how-ul – cu valoarea de 21.750 Euro; codul vamal inscris pe factura este 84571010.
      In declaratia vamala de import DVI nr. I 11740/15.06.2005, completata de comisionarul vamal S.C. R. S.A. Bucuresti, a fost inscris doar utilajul Challenger MCV 2416, cu pretul de 21.750 Euro si cu codul 84571090; totodata a fost intocmita o declaratie bis pentru suportul magnetic pentru tehnologie si Know-how in valoare de 150 Euro; pe aceasta declaratie s-a facut mentiunea ca tehnologia si Know-how-ul, in valoare de 21.600 Euro, nu este inclusa in valoarea in vama conform art. VII din Acordul GATT si Deciziei DGV nr. 368/1998.
      In ceea ce priveste tehnologia si Know-how-ul, organele vamale au constatat, la controlul ulterior inopinat al operatiunii vamale derulate conform DVI nr. I 11740/15.06.2005, ca reclamanta a omis sa includa in valoarea in vama declarata la data de 15.06.2005 pentru utilajul Challenger MCV 2416 valoarea de 21.600 Euro si sa achite drepturile de import aferente. Constatarile organelor vamale au fost cuprinse in procesul-verbal inregistrat la Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale Iasi – Serviciul Antifrauda Vamala sub nr. 21.196/CIV/22.11.2007. In ceea ce priveste incadrarea tarifara, in acelasi proces-verbal s-a constatat ca reclamanta nu a respectat dispozitiile legale referitoare la Regulile generale pentru interpretarea Sistemului armonizat de denumire si codificare a marfurilor, retinandu-se, sub acest aspect, dispozitiile art. 104 din Hotararea Guvernului nr. 1114/2001, Anexa la Legea nr. 98/1996 si Notele explicative la Sistemul armonizat de denumire si clasificare tarifara a marfurilor publicat in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 75 bis din 5.02.2003 - sectiunea XVI subpozitia 8524.39, respectiv sectiunea XVI 84.57, dispozitii din care rezulta ca incadrarea tarifara pentru ansamblul bunurilor descrise in contractul nr. 22/24.05.2005, in factura externa nr. 20041817/20.05.2005 si in adresa firmei olandeze din 25.05.2005 este 84.57.10.90.000.
      In urma acestor constatari a fost emisa decizia pentru regularizarea situatiei inregistrata la Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale Iasi – Serviciul Antifrauda Vamala sub nr. 21.196/CIV/22.11.2007, decizie prin care s-au stabilit in sarcina reclamantei urmatoarele obligatii: 11.785 lei taxe vamale, 390 lei comision vamal, 17.138 lei taxa pe valoarea adaugata, precum si majorari de intarziere, dobanzi si penalitati de intarziere pentru fiecare dintre acestea.
      Contestatia administrativa formulata de reclamanta a fost respinsa de Directia Generala a Finantelor Publice Neamt prin decizia nr. 92/26.02.2008.
      Sub aspectul aplicarii dreptului la situatia de fapt sunt de retinut urmatoarele:
      Apararea reclamantei – retinuta ca atare de instanta de fond prin hotararea recurata – se fundamenteaza pe art. 2 din Decizia nr. 368/1998 sau, mai precis, pe art. 2 al Deciziei nr. 4.1 a Comitetului tehnic de evaluare in vama, constituit pe baza Acordului privind aplicarea art. VII din Acordul General pentru Tarife si Comert, ratificat de Romania prin Legea nr. 133/1994. Decizia nr. 4.1 a fost aprobata, in temeiul art. 112 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al Romaniei, aprobat prin Hotararea Guvernului nr. 626/1997, de Directorul general al Directiei Generale a Vamilor prin Decizia nr. 368/1998 privind evaluarea suporturilor informatice pentru echipamentele de tratare a datelor, continand date sau instructiuni. La pct. 2 al Deciziei 4.1, Comitetul tehnic de evaluare in vama – dupa ce la pct. 1 a reafirmat ca, valoarea tranzactionala este prima baza pentru determinarea valorii in vama, potrivit Acordului privind aplicarea art. VII din Acordul General pentru Tarife si Comert, si ca aplicarea sa in cazul datelor si instructiunilor inregistrate pe suporturile informatice destinate echipamentelor de tratare a datelor este pe deplin compatibila cu prevederile Acordului” – a considerat, tinand seama de faptul ca tratamentul datelor si instructiunilor inregistrate pe suporturile informatice destinate echipamentelor de tratare a datelor reprezinta un caz particular, ca adoptarea de catre parti a practicii urmatoare este, de asemenea, compatibila cu prevederile Acordului: „pentru determinarea valorii in vama a suporturilor informatice importate, continand date sau instructiuni, se va tine seama numai de costul sau de valoarea suportului informatic propriu-zis. Valoarea in vama nu va cuprinde costul ori valoarea datelor sau a instructiunilor pe care le contine, in conditiile in care acest cost ori aceasta valoare este distincta de costul ori de valoarea suportului informatic”. La pct. 3 s-a prevazut ca „partile care adopta practica descrisa la pct. 2 vor comunica Comitetului tehnic de evaluare in vama data de la care aceasta se aplica”.
      O prima constatare este aceea ca Decizia 4.1 se fundamenteaza pe reafirmarea principiului potrivit caruia valoarea tranzactionala este prima baza pentru determinarea valorii in vama, pct. 2 al deciziei reglementand pe cale de exceptie (prin considerarea ca un caz particular) cazul datelor si instructiunilor inregistrate pe suporturile informatice destinate echipamentelor de tratare a datelor. In cauza, nu exista nicio dovada din care sa rezulta cu certitudine ca utilajul importat de reclamanta – centrul vertical de mare viteza Challenger MCV 2416 – ar constitui un asemenea caz particular, in sensul ca este un echipament de tratare a datelor.
      O alta constatare este aceea ca pentru a fi compatibila cu Acordul General pentru Tarife si Comert, adoptarea de catre parti a practicii descrise la pct. 2, acestea trebuie sa comunice Comitetului tehnic de evaluare in vama data de la care aceasta se aplica, astfel cum se prevede la pct. 3. In cauza, reclamanta nu a facut nici dovada ca ar fi efectuat o astfel de comunicare, in conditiile in care apararea sa s-a fundamentat exclusiv pe aplicabilitatea pct. 2 din Decizia 4.1 aprobata prin Decizia nr. 368/1998.
      In alta ordine de idei, chiar daca s-ar retine ca reclamanta ar fi facut dovada ca utilajul importat este de natura celor prevazute la pct. 2 al Deciziei nr. 4.1 aprobate prin Decizia nr. 368/1998, este de constatat ca nu se poate deroga prin dispozitii cuprinse in acte normative emise de conducatorul unui organ al administratiei publice centrale (la acea data, conducatorul Directiei Generale a Vamilor) de la dispozitiile consacrate prin lege. Exista o ierarhie a actelor normative care impune ca cele date in executarea legilor, ordonantelor sau a hotararilor Guvernului sa fie emise in limitele si potrivit normelor care le ordona.
      Astfel, Codul vamal al Romaniei aprobat prin Legea nr. 141/1997 – in vigoare la data inregistrarii declaratiei vamale de import (avandu-se in vedere si dispozitiile art. 67 alin. 1 care prevede ca taxele vamale aplicabile sunt cele prevazute la data inregistrarii declaratiei vamale de import) – reglementeaza, prin art.77, procedura de determinare a valorii in vama, dispunand ca aceasta este cea prevazuta in Acordul privind aplicarea articolului VII al Acordului general pentru tarife si comert (G.A.T.T.) incheiat la Geneva la 1.11.1979. Acest acord a fost acceptat de Romania prin Decretul nr. 183/1980; prin art. 1 al acordului se prevede ca „valoarea in vama a marfurilor importate va fi valoarea de tranzactie, adica pretul efectiv platit sau de platit pentru marfuri cand acestea sunt vandute pentru export cu destinatia tarii de import, dupa o ajustare conform dispozitiilor art. 8”. Asadar, potrivit acestor dispozitii valoarea in vama a produselor importate de reclamant este de 43.500 Euro convenita de parti prin contractul nr. 22/24.05.2005.
      Acelasi cod prevede, prin art. 68 alin. 1, posibilitatea ca unele categorii de marfuri sa beneficieze de un tratament tarifar favorabil (o reducere sau o exceptare de drepturi vamale, care poate fi aplicata si in cadrul unui contingent tarifar, potrivit alin. 2 al textului), in functie de felul marfii sau de destinatia lor specifica, potrivit reglementarilor vamale sau acordurilor si conventiilor internationale la care Romania este parte. Insa, potrivit art. 69, cazurile in care, din motive si imprejurari speciale, se acorda scutiri de drepturi la importul de marfuri se stabilesc prin lege. Ori, in cauza, prevederea legala invocata de reclamanta ca temei al scutirii de plata drepturilor vamale pentru software este o decizie (act administrativ dat in aplicarea legii) emisa de conducatorul unui organ al administratiei publice centrale si nicidecum o lege. La data importului, legea care reglementa scutirea de taxe vamale era Ordonanta Guvernului nr. 26/1993 privind tariful vamal de import al Romaniei (art. 5), in care nu se regaseste scutirea pentru software (ordonanta a fost abrogata prin Legea nr. 241/2007).
      In ceea ce priveste taxa pe valoarea adaugata, este de retinut si Ordinul nr. 2189/2006 al ministrului finantelor publice prin care a fost aprobata Decizia Comisiei fiscale centrale nr. 7/2006. Potrivit acestei decizii – cu precizarea ca solutiile unitare adoptate prin decizii ale comisiei si aprobate prin ordin al ministrului finantelor publice sunt aplicabile de la data intrarii in vigoare a actului normativ in baza caruia au fost date, astfel cum se dispune prin ordinele succesive privind constituirea si organizarea comisiei: art. 8 din Ordinul nr. 289/2004, art. 8 din Ordinul 1033/2004, art. 10 alin. 1 din Ordinul nr. 39/2005 (in vigoare la data importului), art. 10 din Ordinul nr. 877/2005 si art. 12 alin. 2 din Ordinul nr.1318/2008 –
„in intelesul art. 128 alin. (1), art. 129 alin. (1) si art. 131 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, si avand in vedere Decizia directorului general al Directiei Generale a Vamilor nr. 368/1998 privind evaluarea suporturilor informatice pentru echipamentele de tratare a datelor, continand date sau instructiuni, si Ordinul Autoritatii Nationale a Vamilor nr. 5.720/2006 pentru abrogarea Deciziei directorului general al Directiei Generale a Vamilor nr. 368/1998 privind evaluarea suporturilor informatice pentru echipamentele de tratare a datelor, continand date sau instructiuni, importul de software pe suporturi informatice se considera import de bunuri, din punctul de vedere al taxei pe valoarea adaugata”.
Aceasta instanta retine ca fiind fondate si criticile aduse hotararii recurate de Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale Iasi privind incadrarea tarifata a marfurilor. Vanzatorul din Olanda al marfurilor a inscris pe factura externa nr. 20041817/20.05.2005 un cod unitar pentru utilajul Challenger 2416 si pentru tehnologie si Know-how, respectiv 8457.10.10, in timp de comisionarul in vama S.C. R. S.A. a inscris in DVI codul 8457.10.90 in ceea ce priveste utilajul, iar in ceea ce priveste suportul magnetic nu a trecut nici un cod.
      Potrivit art. 77 din Legea nr. 141/1997, „regulile generale si notele explicative de interpretare a nomenclaturii marfurilor prevazute in Tariful vamal de import al Romaniei sunt cele din Conventia internationala a Sistemului armonizat de descriere si codificare a marfurilor, incheiata la Bruxelles la 14 iunie 1983, la care Romania este parte”. Romania a aderat la aceasta Conventie prin Legea nr. 98/1996.
      Incadrarea marfurilor in Nomenclatura pentru clasificarea marfurilor in tarifele vamale se face conform principiilor inscrise in Anexa la Legea nr. 98/1996, intitulata „Reguli Generale pentru Interpretarea Sistemului Armonizat”. Potrivit pct. 3lit. A), atunci cand marfurile ar putea fi incadrate la doua sau mai multe pozitii, incadrarea se face la pozitia cea mai specifica care are prioritate fata de pozitiile cu un domeniu de aplicare mai general. In Notele explicative la Sistemul armonizat de denumire si codificare a marfurilor (publicate in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 75 bis/2003), la Sectiunea XVI pozitia 84.57 sunt prevazute centrele de prelucrare individuale care trebuie sa satisfaca doua conditii: sa efectueze mai multe operatii de prelucrare si sa schimbe automat sculele conform unui program de prelucrare (centre de prelucrare). Rezulta ca programul de prelucrare nu este independent de utilajul caruia ii asigura functionarea, iar deducerea valorii programului din valoarea totala a masinii este nejustificata din punctul de vedere al valorii in vama. In Tariful vamal al Romaniei (in vigoare la data importului) – sectiunea XVI, la pozitia 8457.10 sunt inscrise centrele de prelucrare, cu subpozitiile 8457.10.10 (inscris pe factura de firma olandeza) – centre de prelucrare orizontale si 8457.10.90 (inscris pe declaratia vamala de import) – alte centre de prelucrare. Rezulta ca incadrarea tarifara corecta este 8457.10.90 - alte centre de prelucrare, adica pentru masini-unelte care pentru schimbarea automata a sculelor din magazia masini-unelte folosesc un program de prelucrare, in cauza pentru ansamblul unitar compus din utilajul Challenger MCV 2416 si tehnologi si Know-how-ul, in valoare totala de 43.500 Euro. Avand in vedere incadrarea tarifara gresita facuta de partenerul olandez devine discutabila credibilitatea afirmatiilor cuprinse in adresa datata 3.12.2007 invocata de reclamanta in sustinerea actiunii (fila 43 dosar fond).
      Fata de aceste considerente, curtea de apel constata a fi intemeiate recursurile formulate de paratele Directia Generala a Finantelor Publice Neamt si Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale Iasi si pentru motivul prevazut de art. 304. 9 din Codul de procedura civila, urmeaza a modifica in parte hotararea, in sensul respingerii actiunii.
      Hotararea tribunalului va fi mentinuta in privinta respingerii cererii de chemare in garantie, cu substituirea motivarii avand in vedere ca exceptia lipsei de obiect nu mai subzista ca urmare a respingerii actiunii. Se constata ca, intr-adevar, raportul juridic dintre reclamanta si chemata in garantie are la baza un contract de mandat comercial care atrage competenta instantei comerciale, iar nu a instantei de contencios administrativ care este tinuta a solutiona doar raportul de drept administrativ-fiscal devenit litigios si dedus judecatii.