PEDEAPSA ACCESORIE A INTERZICERII UNOR DREPTURI NECONCORDANTA INTRE DISPOZITIILE ART. 71 COD PENAL SI CONVENTIA PENTRU APARAREA DREPTURILOR OMULUI SI A LIBERTATILOR FUNDAMENTALE

       9.PEDEAPSA ACCESORIE A INTERZICERII UNOR DREPTURI NECONCORDANTA INTRE DISPOZITIILE ART. 71 COD PENAL SI CONVENTIA PENTRU APARAREA DREPTURILOR OMULUI SI A LIBERTATILOR FUNDAMENTALE
     Prin sentinta penala nr. 3343/21.12.2006, Judecatoria Bacau, a dispus condamnarea inculpatilor P.I.M. si S.T., la cate o pedeapsa rezultanta de cate 5(cinci) si respectiv 3(trei) ani inchisoare, pentru savarsirea mai multor infractiuni de furt calificat.
     In temeiul art. 350 C. pr. pen., s-a dispus mentinerea starii de arest a celor doi inculpati.
     S-au interzis inculpatilor exercitiul drepturilor prev. de art.64 lit.a si b Cod penal in conditiile si pe durata prev. de art. 71 alin.2 Cod penal.
     Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut ca in perioada mai - iunie 2005, in baza unei rezolutii infractionale unice, au comis mai multe acte materiale de furt din apartamente situate pe raza Mun. Bacau, prejudiciind astfel un numar de cinci parti vatamate.
     Prin decizia penala nr.73/06.02.2007, Tribunalul Bacau a respins ca nefondate apelurile formulate de inculpatii P.I.M. si S.T., care au solicitat reducerea pedepselor aplicate de catre prima instanta, apeciindu-le mult prea mari in raport cu gradul de pericol social al faptelor comise .
     Instanta de apel a respins ambele apeluri, motivand ca pedepsele aplicate inculpatilor au fost corect individualizate atat sub aspectul cuantumului cat si a modalitatii de executare, instanta de fond facand o corecta aplicare a criteriilor generale inscrise in art. 72 Cod penal.
     Impotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatii P.I.M. si S.T., reiterand criticile din apel.
     Verificand hotararea atacata, pe baza lucrarilor si materialului din dosarul cauzei, prin prisma cazurilor de casare invocate , precum si a celor care se iau in considerare din oficiu , Curtea constata ca recursurile sunt fondate , dar pentru alte motive decat cele invocate.
     Cu privire la reducerea pedepselor principale, Curtea constata ca acestea au fost corect individualizate, fiind respectate criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, pedepsele fiind de natura sa-si atinga scopul prev. de art. 52 Cod penal.
     Sustinerea inculpatului S. T., ca in cauza s-ar impune reducerea pedepsei intrucat a participat doar la comiterea unei singure fapte, nu poate fi primita deoarece modalitatea in care a fost conceputa si savarsita fapta, denota un grad sporit de pericol a inculpatului, iar o redozare a pedepsei nu se justifica.
     Referitor la sustinerea inculpatului P.I.M. cum ca in speta trebuiau retinute prev. art. 74 lit. c Cod penal si acordarea eficientei acesteia in conformitate cu dispozitiile art. 76 Cod penal,deoarece a recunoscut faptele comise, nu poate fi retinuta deoarece pe de o parte acest atribut este lasat la apecierea instantei, iar pe de alta parte faptele comise prezinta un grad ridicat de pericol social raportat atat la modalitatea de comitere cat si a urmarilor produse.Reducerea pedepsei nu se impune nici datorita faptului ca inculpatul nu se afla la primul conflict cu legea penala, fiind anterior condamnat la mai multe pedepse cu suspendare sub supraveghere pentru acelasi gen de fapte, aspect ce conduce la concluzia ca sanctiunile aplicate si modalitatea de executare au fost lipsite de eficienta.
     In schimb, atat instanta de fond cat si cea de apel au facut o gresita individualizare judiciara a pedepsei accesorii, interzicand inculpatilor dreptul de a vota, prev de art. 64 alin. 1 lit.a prima teza, fiind astfel incident cazul de casare prev. de art. 385/9 alin.l pct. 14 Cod procedura penala.
     Desi in art.71 Cod penal, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 278/2006, se prevede ca drepturile prev. de art. 64 alin.l lit.a)- c) Cod penal se interzic de drept in cazul condamnarii la pedeapsa detentiunii pe viata sau la pedeapsa inchisorii, este de observat ca potrivit art. 11 alin. 2si art. 20 alin.2 din Constitutie, tratatale ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern si au prioritate atunci cand privesc drepturile omului si sunt mai favorabile decat legile interne. Or, interdictia absoluta de a vota impusa detinutilor, contravine art. 3 din Protocolul nr. 1 al Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, astfel cum a statuat Curtea Europeana a Drepturilor Omului prin Hotararea din 30 martie 2004, privind cauza Hrist contra Marea Britanie. S-a motivat ca indiferent de durata pedepsei si de natura infractiunii care a atras-o, nu se justifica excluderea persoanei condamnate din campul persoanelor cu drept de vot, neexistand nici o legatura intre interdictia votului si scopul pedepsei, acela de a preveni savarsirea de noi infractiuni si de a asigura reinsertia sociasa a infractorilor.
     In consecinta, inculpatilor trebuia sa li se interzica numai drepturile prevazite de art. 64 alin.l lit. a a doua teza si lit. b Cod penal.
      Decizia penala nr.240/22 martie 2007