Aplicare amenda civila (art. 580 ind. 3 C.pr.civ.)

INCHEIERE -05.05.2010
aplicare amenda civila (art. 580 ind. 3 si art. 572 Cpc

Prin cererea inregistrata pe rolul instantei la data de 22.03.2010, sub nr. ……….303/2010, reclamantii FTL, TEZ si TEI, in contradictoriu cu paratul Municipiul Bucuresti reprezentat de Primarul General au solicitat ca prin actiunea ce se va pronunta sa se dispuna aplicarea unei amenzi civile Primarului General ca reprezentant al Municipiului Bucuresti, in cuantum de 50 lei potrivit disp. art. 5803, alin.1 CPC, catre stat, stabilita pe zi de intarziere pana la executarea obligatiei prevazuta in titlul executoriu.
In motivarea cererii reclamantii au aratat ca prin sentinta civila nr.1265/05.10.2006, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a III-a Civila in dosarul nr. 13065/3/2006, ramasa definitiva si irevocabila prin respingerea apelului si recursului, paratul a fost obligat sa anuleze dispozitia Primarului Municipiului Bucuresti nr.5180/2006 si sa emita o dispozitie pentru acordarea de masuri reparatorii prin echivalent constand in alte bunuri sau servicii. Impotriva deciziei civile nr. 217/2007 a Curtii de Apel Bucuresti, sectia a IV-a civila, paratul a formulat recurs, iar la data de 19.10.2007, ICCJ – Sectia Civila si de Proprietate Intelectuala, a respins la randul ei recursul paratului ca nefondat.
Reclamantii au invederat ca au facut nenumarate notificari insa, paratul a refuzat nejustificat punerea in executare a sentintei civile.
Totodata, s-a precizat ca executarea silita in dosarul nr.2 al Bej SS, a fost inceputa in data de 24.02.2010, incuviintata de instanta prin dosarul nr……../302./2010, s-a emis somatie in acest sens, comunicata debitorului la data de 25.02.2010, debitorul nu a facut dovada conformarii dispozitiilor din titlul executoriu in termen de 10 zile prevazut de lege, in sensul anularii dispozitiei Primarului Municipiului Bucuresti nr.5180/2006 si obligarea paratului sa emita o dispozitie pentru acordarea de masuri reparatorii prin echivalent constand in alte bunuri sau servicii.
Astfel, in data de 03.09.2010 executorul Judecatoresc SS a emis procesul verbal privind neindeplinirea obligatiei de a face care a constat in faptul ca obligatia de a face din titlul executoriu din prezentul dosar de executare nu poate fi indeplinita prin alta persoana decat debitorul Municipiul Bucuresti reprezentat de Primarul General si pentru acest motiv in conformitate cu disp. art.5803 CPC, a fost pus in vedere creditorilor sa se adreseze instantei cu cerere de aplicare a unei amenzi civile pe zi de intarziere fata de neindeplinirea obligatiei de a face prevazuta in titlul executoriu.
S-a mai aratat de catre reclamanti ca prin nepunerea in executare a acestei  sentinte civile de aproape trei ani de zile de la ramanerea  ei definitiva, au fost incalcate de catre parat dispozitiile art. 6, alin.1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale, precum si dispozitiile art.1 din Protocolul nr.1 a Conventiei Europene a Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale.
In drept au fost invocate disp. art.5803 alin.1 Cod procedura civila.
  In dovedirea cererii reclamantii au depus la dosar urmatoarele inscrisuri in copie certificata pentru conformitate cu originalul dupa: sentinta civila nr. 1265/05.10.2006, decizia civila nr. 217/05.04.2007, decizia nr.6918/19.10.2007, notificare nr.691/24.09.2008, notificare nr.4/09.012008, adresa nr.44880, procesul verbal privind neindeplinirea obligatiei de a face din data de 09.03.2010, incheierea din camera de consiliu de la 05.02.2010, imputernicire avocatiala nr.93974.
Paratul, a formulat intampinare, care, intrucat a fost depusa la dosar dupa retinerea cauzei in pronuntare, va fi avuta in vedere de catre instanta drept concluzii scrise.
Prin concluziile scrise paratul a solicitat respingerea actiunii, aratand ca potrivit raspunsului nr.5749/03.05.2010 emis de catre Comisia de aplicare a Legii 10/2001 rezulta ca dosarul nr.35017 a fost inaintat comisiei interne, in vederea analizarii si solutionarii. S-a invederat, de asemenea, faptul ca hotararea judecatoreasca nu a putut fi pusa in executare deoarece este necesara identificarea unui teren detinut si administrat de catre institutia parata a carui valoare sa fie egala cu cea a imobilului teren in suprafata de 5011 m2 .
           In drept au fost invocate disp. art. 115-118 Cpc .
Analizand probele administrate in cauza, instanta constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 1265/05.10.2006 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-Sectia a III-a Civila in dosarul nr. ………/3/2006, s-a admis cererea formulata de contestatorii TFI, TEZ si FL, s-a anulat Dispozitia Primariei Municipiului Bucuresti nr. 5180/2006, si a fost obligat paratul Municipiul Bucuresti reprezentat de Primar General, sa emita o dispozitie pentru acordarea de masuri reparatorii prin echivalent constand in alte bunuri sau servicii.
In baza acestei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile prin respingerea apelului si a recursului, reclamantii au solicitat Primarului General, ca reprezentant al Municipiului Bucuresti, executarea sentintei civile nr. 1265/05.10.2006 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-Sectia a III-a Civila in dosarul nr. ………./3/2006, inca din data de 31.10.2007, cererea reclamantilor fiind inregistrata sub nr. 44880/31.10.2007.
Prin incheierea de sedinta din data de 05.02.2010 pronuntata de Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti in dosarul nr. …../302/2010, a fost incuviintata executarea silita directa a obligatiei de a face impotriva debitorului Municipiul Bucuresti reprezentat de Primarul General in baza titlului executoriu reprezentat de sentinta civila nr. 1265/05.10.2006 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-Sectia a III-a Civila in dosarul nr. 13065/3/2006.
Prin procesul-verbal incheiat in cadrul dosarului de executare nr. 02/2010, la data de 09.03.2010, executorul judecatoresc SS a constatat ca desi in conformitate cu dispozitiile art. 387 si art. 580 indice 2 Cod procedura civila, a fost emisa somatia nr. 02/24.02.2010 comunicata debitorului la data de 25.02.2010, acesta nu a facut dovada ca s-a conformat dispozitiilor din titlul executoriu in termenul de 10 zile prevazut de lege, in sensul de a emite o dispozitie pentru acordarea de masuri reparatorii prin echivalent constand in alte bunuri sau servicii.
Instanta, avand in vedere si aspectele invederate de catre parat in cadrul concluziilor scrise constata ca pana in prezent paratul nu a executat obligatia de a face stabilita in sarcina sa prin titlul executoriu constand in sentinta civila nr. 1265/05.10.2006 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-Sectia a III-a Civila in dosarul nr. 13065/3/2006.
Potrivit art. 5803 alin. 1 Cod proc.civ., „Daca obligatia de a face nu poate fi indeplinita prin alta persoana decat debitorul, acesta poate fi constrans la indeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile”.
In speta de fata, instanta apreciaza ca obligatia stabilita in sarcina paratului prin sentinta anterior individualizata nu poate fi adusa la indeplinire decat de parat, prin reprezentant Primar General, nu si de catre reclamanti, in baza art. 5802 Cod proc.civ.
Prin urmare, constatand ca reclamantii beneficiaza de un titlu executoriu, reprezentat de sentinta civila nr. 1265/05.10.2006 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-Sectia a III-a Civila in dosarul nr. 13065/3/2006, ce nu poate fi adus la indeplinire decat de catre debitor, in speta de catre Primarul General, ca reprezentant al Municipiului Bucuresti, si ca acesta nu si-a executat de bunavoie obligatiile ce ii revin, instanta va admite cererea.
Instanta apreciaza ca motivele invocate de catre parat pentru justificarea pasivitatii sale nu sunt de natura a conduce catre o alta concluzie.
Astfel, imprejurarea ca dosarul privind imobilul pentru care trebuie emisa o dispozitie pentru acordarea de masuri reparatorii prin echivalent constand in alte bunuri sau servicii a fost inaintat Comisiei Interne de aplicare a Lg. 10/2001 la data de 12.04.2010, in vederea analizarii si solutionarii, nu poate fi interpretata ca o executare a obligatiei.
Instanta apreciaza ca nu pot fi retinute drept exoneratoare de raspundere sustinerile paratului in sensul ca suprafata mare de teren a generat o imposibilitate de punere in executare a titlului executoriu, fiind dificil de gasit un imobil cu dimensiunile respective, in conditiile in care paratul nici nu a facut dovada efectuarii niciunui demers efectiv in sensul identificarii unui astfel de teren.
Mai mult decat atat, instanta apreciaza ca simpla inaintare a dosarului la Comisia interna de aplicare a Lg.10/2001 la data de 12.04.2010, deci ulterior inregistrarii prezentei actiuni si dupa 3 ani si 4 luni de la ramanerea irevocabila a sentintei civile ce constituie titlu executoriu, in vederea analizarii si solutionarii, nu poate fi considerat un demers efectiv in sensul executarii obligatiei.
In aprecierea caracterului efectiv al demersului invocat de parat in apararea sa, instanta are in vedere si jurisprudenta constanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat ca dreptul la un proces echitabil nu acopera procedura numai pana la pronuntarea hotararii, ci pana la executarea acesteia, statul (si administratia publica) avand obligatia de a pune in executare hotararea judecatoreasca pronuntata contra sa (cauza Hornsby c. Greciei). Curtea a apreciat in mod constant in jurisprudenta sa ca protectia efectiva a justitiabilului si restabilirea legalitatii implica obligatia administratiei de a se „plia” unei sentinte civile, Curtea reamintind in aceasta privinta ca administratia constituie un element al statului de drept si ca interesul sau se identifica cu cel al unei bune administrari a justitiei. Daca administratia refuza sau omite sa execute hotararea judecatoreasca sau intarzie sa o faca, dreptul la o instanta si garantiile conferite de art. 6 din Conventie ar deveni in intregime iluzorii si teoretice (Antonetto c. Italiei, Sabin Popescu c. Romaniei, Beis c. Greciei).
Executarea unei hotarari trebuie deci sa fie considerata ca facand parte integranta din proces, in sensul art. 6 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, iar actiunea debitorului analizata prin prisma garantiilor conferite de norma mentionata.
Instanta apreciaza ca trebuie subliniat si faptul ca, in opinia Curtii Europene a Drepturilor Omului nu este oportun sa se ceara unei persoane care a obtinut o creanta contra statului in urma unei proceduri judiciare sa initieze procedura executarii pentru satisfacerea creantei sale ( Karahalios c. Greciei).
Astfel, avand in vedere toate aceste considerente, instanta apreciaza ca simpla inaintare a dosarului unei comisii, in vederea analizarii si solutionarii, dupa o perioada de timp de aproape 4 ani de la data ramanerii irevocabile a hotararii, dupa declansarea procedurii executarii silite impotriva debitorului si dupa declansarea litigiului avand ca obiect aplicarea unei amenzi civile in baza art. 5803 Cod proc.civ, nu constituie un demers efectiv in vederea executarii obligatiei de a face, neputandu-se aprecia ca la acest moment paratul s-ar mai afla intr-un termen rezonabil ca sa justifice efectuarea unui singur demers in sensul executarii hotararii in sensul mentionat.
Pe cale de consecinta, in baza art. 5803 alin. 1 Cod proc.civ., instanta va obliga Primarul General ca reprezentant al Municipiului Bucuresti sa plateasca, in favoarea statului, o amenda civila in cuantum de 50 lei / pe zi de intarziere, de la data pronuntarii prezentei hotarari pana la executarea obligatiilor prevazute in titlul executoriu reprezentat de sentinta civila nr. 1265/05.10.2006 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-Sectia a III-a, definitiva si irevocabila.
In baza art. 274 Cod proc.civ., instanta va obliga paratul, culpabil procesual, la plata, in favoarea reclamantilor a sumei de 3000 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand contravaloarea onorariului avocatial.