Plangere contraventionala. Calificarea faptei contraventionale drept acuzatie in materie penala. Consecinte.

Plangere contraventionala. Calificarea faptei contraventionale drept acuzatie in materie penala. Consecinte.



Prin cererea inregistrata pe rolul instantei la data de 19.01.2009, sub nr. 381/303/2009 petentul IFA a chemat in judecata pe intimata D.G.P.M.B. – Brigada de Politie Rutiera – Serv.2, solicitand anularea procesului-verbal de contraventie seria CC nr.1812554, exonerarea de la plata amenzii, inlaturarea masurii complementare de retinere a permisului de conducere, obligarea la restituirea permisului si, in subsidiar, inlocuirea amenzii cu avertisment.
In motivarea plangerii, scutita de plata taxei de timbru, potrivit art. 15 lit.i din Legea nr. 146/1997 modificata, petentul arata ca la data de 06.01.2009 se afla intr-o coloana de masini in zona Bd. V.Milea (Univ. Ecologica) cand un echipaj al Politiei Rutiere Bucuresti l-a oprit si l-a amendat cu suma de 360 lei, dispunand totodata masura retinerii permisului de conducere pentru o perioada de 60 zile. Petentul arata ca in masina se aflau cativa clienti care trebuiau sa ajunga in timp util la aeroportul Otopeni (in caz contrar pierdeau avionul) astfel ca a fost nevoit sa semneze procesul-verbal de contraventie pentru a i se permite sa plece. Petentul mai arata ca sanctiunea aplicata trebuie sa fie proportionala cu gravitatea faptei.
Prin serviciul registratura, la data de 06.02.2009, intimata a depus intampinare prin care a aratat ca la data de 06.01.2009, petentul a condus autoturismul cu nr. B 78 TWE pe Bd. Vasile Milea – Univ. Ecologica pe sensul opus de circulatie. Intimata solicita respingerea plangerii ca nefondata, avand in vedere ca la data intocmirii procesului-verbal petentul nu a avut de facut nici o obiectiune, confirmand prin semnatura.
Prin sentinta civila nr. 1387/23.02.2009 instanta a respins plangerea ca neantemeiata. Pentru a dispune astfel instanta a avut in vedere ca, prin procesul-verbal seria CC nr.1812554 s-a retinut ca, la data de 06.01.2009 orele 08.50, petentul a condus autoturismul  pe Bd. Vasile Milea pe sensul opus de circulatie, fapta prevazuta de art.41 din OUG nr.195/2002 si i s-a aplicat sanctiunea amenzii contraventionale in cuantum de 360 lei si retinerea permisului de conducere, sanctiuni  prevazute de art.101 alin.3 si art.111 din OUG nr.195/2002. La aceeasi data petentului i-a fost eliberata dovada seria DDA nr.597369 prin care i se acorda drept de circulatie 15 zile. 
In ceea ce priveste legalitatea procesului-verbal seria CC nr.1812554 din data de 06.01.2009, instanta a constatat ca acesta a fost incheiat cu respectarea cerintelor legale prevazute de art.16 din O.G.  nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraven?iilor. Astfel, procesul-verbal contine data si locul unde a fost incheiat, numele, prenumele, calitatea si institutia din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contraventionale cu indicarea datei, orei si locului in care a fost savarsita, precum si aratarea tuturor imprejurarilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare  a caii de atac si organul la care se depune plangerea. Plangerea a fost semnata de agentul constatator si de catre petent, fiind  astfel respectate si dispozitiile art. 19 din acelasi act normativ. De asemenea, instanta constata ca plangerea a fost introdusa in termenul legal, prevazut de art. 31 alin.1 din O.G.  nr. 2/2001, fiind inregistrata pe rolul instantei la 19.01.2009.
In ceea ce priveste temeinicia procesului-verbal seria CC nr.1812554 din data de 06.01.2009, instanta a constatat ca, prin raportare la jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului trebuie analizat, in fiecare caz in parte, in ce masura fapta retinuta in sarcina petentului reprezinta o „acuzatie in materie penala”, in sensul art.6 din CEDO. Aceasta analiza se realizeaza prin prisma a trei criterii alternative: 1)daca textul ce defineste contraventia apartine, conform legii nationale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura si gradul de severitate al sanctiunii aplicate.
In cauza, conducerea unui autoturism pe sensul opus de circulatie reprezinta o fapta contraventionala si nu penala. De asemenea, tratamentul sanctionator s-a realizat prin aplicarea unei amenzi in cuantum de 360 lei, 6 puncte amenda, care nu prezinta o severitate deosebita, dar si prin retinerea permisului de conducere pe o perioada de 60 zile, care raportat la faptul ca petentul isi castiga existenta din activitatea de taximetrie, reprezinta o sanctiune severa. Pe de alta parte, ratiunea urmarita de legiuitor in incriminarea unei astfel de fapte o reprezinta protejarea sigurantei pe drumurile publice. Totodata, fapta de conducere pe contrasens poate genera atat o stare de pericol pentru siguranta pe drumurile publice cat si consecinte deosebit de grave (urmarile pot consta de exemplu in producerea unui accident de circulatie cu vatamarea corporala a participantilor la trafic sau chiar decesul acestora). Astfel, prin raportare la sanctiunea aplicata si la natura faptei, instanta concluzioneaza ca fapta retinuta in sarcina petentului reprezinta o „acuzatie in materie penala”.
Consecintele calificarii faptei drept „acuzatie in materie penala” sunt: petentul se bucura de prezumtia de nevinovatie iar sarcina probei incumba autoritatilor statului. Insa, nici una dintre aceste garantii procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele pana la care functioneaza prezumtia de nevinovatie si continutul obligatiei autoritatilor de a suporta sarcina probei se raporteaza la specificul fiecarui caz in parte.
In materia faptelor scoase din sfera dreptului penal si incluse in sfera abaterilor contraventionale, Curtea europeana a admis faptul ca limitele de apreciere sub aspectul respectarii prezumtiei de nevinovatie sunt mult mai largi. Prezumtia de nevinovatie nu este una absoluta, ca de altfel nici obligatia acuzarii de a suporta intreaga sarcina a probei. Dat fiind ca analiza se plaseaza intr-un domeniu in care numarul faptelor sanctionate este extrem de mare, Curtea europeana a retinut ca aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enuntate ar duce la lasarea nepedepsite a multor contraventii si ar pune in sarcina autoritatilor ce aplica astfel de sanctiuni o povara excesiva si nejustificata.
Jurisprudenta Curtii europene nu impune statelor contractante sa dea o anumita forta probanta, mai larga sau mai restransa, procesului-verbal de contraventie, si cu atat mai mult sa il faca lipsit de orice efect util, ci doar statueaza asupra faptului ca sarcina instantelor nationale este de a respecta principiul proportionalitatii intre, pe de o parte, scopul urmarit de autoritatile statului de a sanctiona faptele antisociale, iar pe de alta parte, mijloacele utilizate in proces pentru aflarea adevarului judiciar, cu respectarea dreptului la aparare al persoanei sanctionate contraventional. Aceasta presupune prin esenta ca sistemul probator sa nu duca la impunerea unor conditii imposibil de indeplinit in materie de sarcina a probei.
Hotararea Anghel impotriva Romaniei, nu constituie o critica a atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contraventie, ci doar a modului de administrare a probelor. Din aceasta perspectiva, procesul-verbal de contraventie, in masura in care cuprinde constatarile personale ale agentului constatator, are forta probanta prin el insusi si poate constitui o dovada suficienta a vinovatiei contestatorului. A conferi forta probanta unui inscris nu echivaleaza cu negarea prezumtiei de nevinovatie, ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legala a vinovatiei” in sensul art.6 din CEDO. Interpretarea contrara ar fi de natura sa perturbe in mod grav functionarea autoritartilor statului facand extrem de dificla sanctionarea unor fapte antisociale, minore ca si gravitate dar extrem de numeroase.
In aceasta ordine de idei, instanta a observat ca petentul critica nu atat temeinicia procesului-verbal de contraventie, cat proprotionalitatea sanctiunilor aplicate. Astfel, acesta a recunoscut ca la data de 06.01.2009 se afla intr-o coloana de masini in zona Bd. V.Milea (Univ. Ecologica), asa cum s-a retinut si in procesul-verbal de contraventie, ceea ce duce la concluzia ca inscrisul cuprinde constatarile personale ale agentului de politie. Totodata, petentul a aratat ca in masina se aflau cativa clienti care trebuiau sa ajunga in timp util la aeroportul Otopeni (in caz contrar pierdeau avionul), fara a preciza daca a depasit sau nu coloana circuland pe contrasens, insa a acesta a semnat procesul verbal fara obiectiuni.
De asemenea, in aprecierea temeiniciei procesului-verbal instanta a luat in considerare si prezumtia de legalitate si temeinicie de care se bucura acest inscris constator. In acest sens, Curtea Europeana a constatat deja ca orice sistem juridic cunoaste prezumtiile de fapt si de drept; Conventia nu le impiedica din principiu, dar in materie penala obliga statele contractante sa nu depaseasca un anumit prag. In special, art. 6 alin. 2 cere statelor sa includa aceste prezumtii in limite rezonabile luand in calcul gravitatea mizei si pastrand drepturile la aparare. Prin raportare la cauza de fata, instanta considera ca aplicarea prezumtiei de legalitate si temeinicie nu depaseste aceste limite rezonabile atata timp cat propriile sustineri ale petentului si lipsa obiectiunilor se coroboreaza cu constatarile personale ale agentului de politie. Pe cale de consecinta, instanta apreciaza ca procesul-verbal seria CC nr.1812554 este temeinic intocmit, petentul facandu-se vinovat de savarsirea contraventiei de conducere pe sensul opus de circulatie.
In ceea ce priveste proportionalitatea sanctiunilor aplicate, instanta constata ca organul constatator a individualizat in mod corect sanctiunea. Astfel, conform art. 101 alin.3, art.98 alin.1 si alin.4 lit.c din OUG nr.195/2002 pentru fapta de conducere pe sensul opus sanctiunea principala este amenda contraventionala care se stabileste in cuantumul determinat de valoarea numarului punctelor amenda aplicate conform clasei a III-a de sanctiuni (de la 6 la 8 puncte penalizare). Pedeapsa complementara a suspendarii dreptului de a conduce pe o perioada de 60 zile a fost aplicata prin raportare la art. 111 lit.c si art.96 alin.1 din OUG nr.195/2002 care prevede ca sanctiunile complemntare au ca scop inlaturarea unei stari de pericol si preintampinarea savarsirii altor fapte interzise de lege. Raportat la cele doua criterii legale prevazute de art. 98 alin.3 din OUG nr.195/2002, gravitatea faptei si pericolul social,  instanta retine ca sanctiunile sunt proportionale. Astfel, instanta are in vedere ca fapta de conducere pe contrasens are o anumita gravitate raportat la urmarile care s-ar fi putut produce, motivat si de imprejurarea ca petentul se afla intr-o coloana de masini si se grabea sa ajunga la aeroport. Totodata, instanta a apreciat ca gradul de pericol este sporit prin aceea ca petentul este taximetrist, prin fapta sa pericilitand atat siguranta sa si a celorlalti participanti la trafic cat si a clientilor sai.
Fata de aceste considerente, instanta a respins plangerea formulata de petentul IFA ca neintemeiata.