Contract de vanzare cumparare, cu rezerva uzufructului viager. Nulitate – lipsa consimtamantului, eroare asupra obiectului contractului, dol, violenta, pret neserios. Evacuarea titularilor nudei proprietati pentru imposibila convietuire. Incidenta ar...
(Hotarare nr. 7403 din data de 22.11.2006 pronuntata de Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti)Contract de vanzare cumparare, cu rezerva uzufructului viager. Nulitate – lipsa consimtamantului, eroare asupra obiectului contractului, dol, violenta, pret neserios. Evacuarea titularilor nudei proprietati pentru imposibila convietuire. Incidenta art. 8 din CEDO in ce priveste solutionarea cererii de evacuare si in interpretarea drepturilor uzufructuarului si cele ale nudului proprietar.
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sector 6 Bucuresti la data de 05.05.2006, sub nr. 5709/303/2006, reclamanta SI a chemat in judecata pe paratii SN si SF, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constate nulitatea contractului de vanzare cumparare autentificat, incheiat intre parti privind apartamentul compus din 3 camere si dependinte, cu o suprafata utila de 55.17 mp; in subsidiar, reclamanta a solicitat anularea contractului de vanzare cumparare astfel incheiat si evacuarea paratilor din apartament, fie ca o consecinta a solutionarii favorabile a primului capat de cerere, fie pentru imposibila convietuire si avand in vedere ca reclamanta este beneficiara dreptului de uzufruct viager asupra intregului apartament, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca, la incheierea contractului de vanzare cumparare nu a existat consimtamantul sau, acesta fiind pur formal si numai cu scopul ca paratii sa locuiasca in apartament si sa-i asigure ingrijire si sprijin material pana la sfarsitul vietii. Desi inainte de incheierea contractului au existat violente si conflicte intre parti, inainte de incheierea actului, paratii s-au purtat bine si au convins-o pe reclamanta sa le vanda apartamentul, spunand ca vor avea grija de aceasta tot restul vietii, asigurandu-i hrana si medicamente. Astfel, reclamanta a fost convinsa ca va incheia un contract cu clauza de intretinere, prin care paratii sa-si asume obligatii cu privire la intretinerea acesteia. In consecinta, consimtamantul reclamantei fiind exprimat in mod formal, contractul incheiat astfel este fictiv, potrivit disp.art.948 pct.2 Cod civil, cat si lipsit de cauza, potrivit art.966 Cod civil, intrucat lipseste contraprestatia paratilor, pretul fiind stipulat in mod formal si fictiv si nefiind incasat de reclamanta niciodata. Reclamanta a mai aratat ca actul de vanzare este lovit de nulitate, fata de lipsa unui pret serios, sincer si real, asa cum prevad disp.art.1303 Cod civil.
Cu privire la anulabilitatea contractului de vanzare cumparare, reclamanta a aratat ca paratii au exercitat manopere dolozive asupra acesteia, determinand-o sa incheie contractul si spunandu-i ca numai asa ii vor da ingrijirea necesara. Dupa incheierea contractului, situatia dintre parti s-a schimbat, in sensul ca aceasta a contribuit la plata cotelor de intretinere, a renuntat la achizitionarea anumitor medicamente, intrucat paratii i-au solicitat veniturile din pensie. Mai mult, a aratat reclamanta ca paratii ii aduc injurii, amenintari si nu ii permit accesul in dependintele apartamentului, fiind in imposibilitate de convietuire cu acestia.
In drept, reclamanta si-a intemeiat actiunea pe disp.art.948 pct.2, art.966, art.1303, art.953, art.960 si art.961 Cod civil.
Paratii au formulat intampinare prin care au invocat pe cale de exceptie prescriptia dreptului material la actiune, prematuritatea si inadmisibilitatea cererii (incheieri respinse de instanta ca neintemeiate prin incheierea de la termenul din 14.06.2006), iar pe fond au solicitat respingerea cererii ca neintemeiata. In motivarea intampinarii, paratii au aratat ca, in ce priveste evacuarea lor din apartament, nu au lovit-o si insultat-o pe parata si nu i-au impiedicat dreptul de uzufruct viager, acestia locuind de foarte multi ani in acest imobil, pe care l-au administrat si l-au conservat. Referitor la cauzele de nulitate invocate, paratii au aratat ca reclamanta are o capacitate de exercitiu nealterata, consimtamantul sau fiind valabil dat la incheierea actului de vanzare cumparare. De altfel, reclamanta a avut mereu an posesie contractul de vanzare cumparare, iar timp de peste 4 ani, aceasta nu a constatat nimic in neregula cu privire la incheierea actului. Pretul a fost real si sincer, apreciindu-se la valoarea de circulatie a imobilului.
Prin sentinta civila nr. 7403/22.11.2006 instanta a respins actiunea ca neintemeiata si a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecata catre parati. Pentru a dispune in acest sens, instanta a retinut ca, prin contractul de vanzare cumparare autentificat, reclamanta, in calitate de vanzatoare, a transmis paratului SN, casatorit cu SF, dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.48 situat in Bucuresti, reclamanta rezervandu-si dreptul de uzufruct viager asupra intregului apartament. Cu privire la pret, partile, potrivit clauzelor contractuale, au convenit suma de 250.000.000 de lei vechi, reclamanta declarand prin contract ca la data autentificarii inscrisului a primit intreaga suma.
In conformitate cu disp. art. 948 cod civil, conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii sunt capacitatea de a contracta, consintamantul valabil al partii care se obliga, un obiect determinat si o cauza licita.
Referitor la prima cauza de nulitate invocata de reclamanta, respectiv lipsa consimtamantului, instanta a retinut ca, din probatoriul administrat, aceasta nu a fost dovedita. Insasi reclamanta, prin cererea de chemare in judecata, sustine ca, consimtamantul acesteia a fost pur formal. Ori, lipsa consimtamantului echivaleaza cu inexistenta acestuia, iar nu cu aprecierea ca fiind formala a manifestarii de vointa in acest sens, reclamanta recunoscand implicit ca la data incheierii actului si-a exprimat consimtamantul pentru a transmite dreptul de proprietate. De asemenea, tot reclamanta a fost cea care a sustinut ca paratii au convins-o sa le vanda apartamentul, intrucat vor avea grija de aceasta tot restul vietii, ceea ce din nou denota existenta consimtamantului la data incheierii actului, in sensul transmiterii dreptului de proprietate catre parat.
S-a mai invocat totodata faptul ca in privinta naturii actului incheiat, reclamanta s-ar fi aflat in eroare, intrucat a fost convinsa ca va incheia un contract cu clauza de intretinere, iar nu un contract de vanzare cu beneficiul uzufructului viager. In mod similar, aceste sustineri nu au fost probate de catre reclamanta, acest lucru nerezultand din probele administrate in cauza. Potrivit mentiunilor din incheierea de autentificare a contractului, reclamanta a citit actul inainte de a-l semna, iar consemnarile facute de notarul public in acest sens produc efecte juridice pana la inscrierea in fals.
Actul de vanzare cumparare incheiat de parti are caracterul unui inscris autentic care potrivit disp. art. 1173 cod civil face dovada certa a convetiilor ce constata si a persoanelor care l-au incheiat, partile contractante exprimandu-si acordul de vointa cu privire la vanzare, obiectul acesteia, iar pretul fiind inserat in contract, fiind respectata totodata si cerinta formei autentice.
Din probele administrate in cauza, prin coroborarea declaratiilor martorilor audiati cu raspunsurile date de parti la interogatorii, instanta a retinut ca nu sunt elemente care sa conduca la concluzia ca reclamanta, la incheierea contractului de vanzare cumparare ar fi avut o reprezentare gresita a naturii acestuia, mai degraba, aspectele rezultate privesc perioada ulterioara incheierii actului (de la data incheierii actului si pana la introducerea cererii de chemare in judecata trecand mai bine de 4 ani, timp in care reclamanta ar fi avut in mod rezonabil suficient timp pentru a realiza natura actului incheiat, mai ales ca, asa cum a recunoscut si la interogatoriu, actele de vanzare cumparare s-au aflat in posesia sa).
In ce priveste pretul in suma de 250.000.000 lei vechi stipulat in contract, instanta a apreciat ca acesta reprezinta un pret sincer si real, seriozitatea pretului apreciindu-se in raport de intentia partilor si conventia acestora la data incheierii actului, fiind suficient sa se stabileasca ca in viziunea acestora pretul a corespuns dreptului de proprietate astfel transmis. Nu au fost retinute afirmatiile reclamantei, in sensul ca nu ar fi primit suma de bani stipulata in contract, nefiind dovedite aceste aspecte. Mai mult, intru-cat, la data incheierii actului, reclamanta a avut capacitate de exercitiu, iar consimtamantul nu i-a fost alterat si, atata vreme cat a declarat in cuprinsul actului ca a primit pretul, chiar daca in realitate aceasta, cu buna stiinta, ar fi convenit sa faca o asemenea declaratie in privinta primirii pretului, imprejurarea in sine nu constituie o cauza de nulitate a actului. Nu se poate retine ca pretul este derizoriu (conf. art. 1303 Cod civil), atat de disproportional in raport cu valoarea apartamentului, incat sa nu existe pret, cu atat mai mult cu cat partile pot stabili un pret cu mult sub nivelul valorii bunului sau peste acest nivel. Oricum anularea contractului pentru pret lezionar (disproportie vadita intre contraprestatii) intervine doar in cazul minorului intre 14-18 ani care incheie contractul neasistat.
Potrivit disp. art. 966, 967 si 968 cod civil, cauza este prezumata pana la dovada contrara si este nelicita cand este prohibita de legi, contrara bunelor moravuri si ordinii publice. Cauza, ca si conditie de valabilitate a actului juridic civil este definita ca fiind acel element al actului juridic civil care consta in obiectul urmarit de parti la incheierea unui asemenea act. Susceptibil de ilicitate este, de regula, scopul mediat care consta in motivul determinant al incheierii actului juridic civil. In cauza de fata instanta a retinut ca, din probele administrate, nu rezulta ca scopul urmarit de parti la incheierea contractului de vanzare cumparare a fost altul decat vanzarea cumpararea apartamentului, cu rezervarea dreptului de uzufruct viager, (chiar in situatia inserarii clauzei de intretinere, efectul din punct de vedere al dreptului de proprietate asupra imobilului este acelasi, transmiterea dreptului de proprietate) clauzele contractului nu denota altceva decat urmarirea contraprestatiilor reciproce specifice conventiei de vanzare.
In ce priveste cauzele de nulitate relativa, respectiv dolul si violenta, de asemenea, imprejurarile afimate de catre reclamanta, nu au fost dovedite.
Capatul de cerere avand ca obiect evacuarea paratilor din imobil, in virtutea dreptului de uzufruct viager constituit in favoarea reclamantei prin actul de vanzare cumparare, a fost respins de instanta ca neintemeiat, in virtutea articolului 8 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si a protocoalelor aditionale la aceasta conventie (ratificata prin Legea nr. 30/1994) - care ocroteste dreptul la respectarea vietii private si de familie si potrivit caruia orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale.
Ingerintele admise in protejarea acestui drept sunt ca acestea sa fie prevazute de lege si sa constituie o masura care, intr-o societate democratica, este necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei, ori protejarea drepturilor si libertatilor altora cu specificatia existentei unei proportionalitati cu scopul legitim urmarit.
In cauza reclamanta si-a rezervat dreptul de uzufuct viager asupra imobilului, potrivit art. 517, 518 si 519 cod civil. Paratii (din perspectiva acceptiunii de familie) si-au stabilit domiciliul la acest imobil, pana la data incheirii contractului de vanzare cumparare cu reclamanta, iar in prezent sunt titularii nudei proprietati in baza actului de vanzare cumparare. Reclamanta a solicitat evacuarea celor doi parati, in conditiile in care din casatoria acestora au rezulta doi copii care locuiesc impreuna cu acestia si reclamanta in cauza, bunica celor doua minore.
Instanta a retinut ca, a proceda la evacuarea celor parati din apartament ar constitui o incalcare a dreptului la respectarea vietii de familie in conditiile in care nu este incidenta nici una din ingerintele considerate justificate si expuse in precedent. In acest sens in cauza nr. 38310/1997-Ticli si Mancuso contra Italiei-Hotarare din 23 martie 1999, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a aratat ca pentru un parinte si copilul sau a fi impreuna este un element esential al vietii de familie, considerand ca acest lucru este valabil si pentru relatiile dintre copil si membrii familiei tatalui sau. In speta de fata, coabitarea si efectivitatea relatiei copiilor minori exista atat raportat la parati cat si raportat la reclamanta in cauza.
In ce priveste dispozitiile legale de drept material interne, potrivit art. 539 cod civil, proprietarul nu poate vatama prin faptul sau drepturile uzufructuarului, din materialul probator analizat s-a retinut ca, afirmatiile reclamantei in sensul ca ar fi stanjenita in exercitarea dreptului de uzufruct de catre parati, nu sunt intemeiate, cu atat mai mult cu cat acestia au un program de lucru zilnic, timp in care reclamanta se afla in apartament, in mod succesiv, cu cele doua minore rezultate din casatoria paratilor. Din dispozitiile codului civil in materie, nu rezulta insa vreo alta ingradire sau restrictie legala in ceea ce il priveste de proprietar (titularul nudei proprietati), astfel ca, in virtutea principiului ocrotirii dreptului de proprietate consacrat de art. 1 din Conventie si garantat de Constitutia Romaniei, instanta a apreciat ca, atata vreme cat uzufructuarul nu este ingradit in exercitiul dreptului sau de catre proprietar, dreptul de folosinta al acestuia asupra imobilului poate coexista cu cel al proprietarului, mai ales in situatia in care rezulta ca partile au convenit in mod tacit asupra acestui aspect in conditiile art. 534 cod civil.
Pentru aceste motive, instanta a respins actiunea ca neintemeiata. Prin decizia civila nr. 836/A/25.06.2007 pronuntata in dosarul nr. 5709/303/2006 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a IV –a Civila, s-a respins ca neintemeiat apelul promovat de reclamanta impotriva acestei sentinte, retinandu-se ca, in mod corect instanta de fond a apreciat ca intrunite si respectate conditiile de valabilitate ale unei conventii, la incheierea contractului a carui anulare se solicita. In ce priveste cererea de evacuare, instanta de control a apreciat ca, o data cu incheiere contractului de vanzare cu rezerva dreptului de uzufruct viager si instituirea acestui drept in patrimoniul reclamantei, situatia de fapt a partilor nu a cunoscut nicio modificare, rezultand implicit ca, incheind aceasta conventie, partile au inteles ca, in mod tacit, sa consacre o situatie pre-existenta. S-a apreciat ca, in mod corect instanta de fond a retinut ca dreptul de folosinta al uzufructuarului poate coexista cu cel al nudului proprietar, cu atat mai mult cu cat partile insele au convenit asupra acestei modalitati, iar reclamanta nu a dovedit ca este impiedicata in exercitiul dreptului sau.
??
??
??
??
1
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sector 6 Bucuresti la data de 05.05.2006, sub nr. 5709/303/2006, reclamanta SI a chemat in judecata pe paratii SN si SF, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constate nulitatea contractului de vanzare cumparare autentificat, incheiat intre parti privind apartamentul compus din 3 camere si dependinte, cu o suprafata utila de 55.17 mp; in subsidiar, reclamanta a solicitat anularea contractului de vanzare cumparare astfel incheiat si evacuarea paratilor din apartament, fie ca o consecinta a solutionarii favorabile a primului capat de cerere, fie pentru imposibila convietuire si avand in vedere ca reclamanta este beneficiara dreptului de uzufruct viager asupra intregului apartament, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca, la incheierea contractului de vanzare cumparare nu a existat consimtamantul sau, acesta fiind pur formal si numai cu scopul ca paratii sa locuiasca in apartament si sa-i asigure ingrijire si sprijin material pana la sfarsitul vietii. Desi inainte de incheierea contractului au existat violente si conflicte intre parti, inainte de incheierea actului, paratii s-au purtat bine si au convins-o pe reclamanta sa le vanda apartamentul, spunand ca vor avea grija de aceasta tot restul vietii, asigurandu-i hrana si medicamente. Astfel, reclamanta a fost convinsa ca va incheia un contract cu clauza de intretinere, prin care paratii sa-si asume obligatii cu privire la intretinerea acesteia. In consecinta, consimtamantul reclamantei fiind exprimat in mod formal, contractul incheiat astfel este fictiv, potrivit disp.art.948 pct.2 Cod civil, cat si lipsit de cauza, potrivit art.966 Cod civil, intrucat lipseste contraprestatia paratilor, pretul fiind stipulat in mod formal si fictiv si nefiind incasat de reclamanta niciodata. Reclamanta a mai aratat ca actul de vanzare este lovit de nulitate, fata de lipsa unui pret serios, sincer si real, asa cum prevad disp.art.1303 Cod civil.
Cu privire la anulabilitatea contractului de vanzare cumparare, reclamanta a aratat ca paratii au exercitat manopere dolozive asupra acesteia, determinand-o sa incheie contractul si spunandu-i ca numai asa ii vor da ingrijirea necesara. Dupa incheierea contractului, situatia dintre parti s-a schimbat, in sensul ca aceasta a contribuit la plata cotelor de intretinere, a renuntat la achizitionarea anumitor medicamente, intrucat paratii i-au solicitat veniturile din pensie. Mai mult, a aratat reclamanta ca paratii ii aduc injurii, amenintari si nu ii permit accesul in dependintele apartamentului, fiind in imposibilitate de convietuire cu acestia.
In drept, reclamanta si-a intemeiat actiunea pe disp.art.948 pct.2, art.966, art.1303, art.953, art.960 si art.961 Cod civil.
Paratii au formulat intampinare prin care au invocat pe cale de exceptie prescriptia dreptului material la actiune, prematuritatea si inadmisibilitatea cererii (incheieri respinse de instanta ca neintemeiate prin incheierea de la termenul din 14.06.2006), iar pe fond au solicitat respingerea cererii ca neintemeiata. In motivarea intampinarii, paratii au aratat ca, in ce priveste evacuarea lor din apartament, nu au lovit-o si insultat-o pe parata si nu i-au impiedicat dreptul de uzufruct viager, acestia locuind de foarte multi ani in acest imobil, pe care l-au administrat si l-au conservat. Referitor la cauzele de nulitate invocate, paratii au aratat ca reclamanta are o capacitate de exercitiu nealterata, consimtamantul sau fiind valabil dat la incheierea actului de vanzare cumparare. De altfel, reclamanta a avut mereu an posesie contractul de vanzare cumparare, iar timp de peste 4 ani, aceasta nu a constatat nimic in neregula cu privire la incheierea actului. Pretul a fost real si sincer, apreciindu-se la valoarea de circulatie a imobilului.
Prin sentinta civila nr. 7403/22.11.2006 instanta a respins actiunea ca neintemeiata si a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecata catre parati. Pentru a dispune in acest sens, instanta a retinut ca, prin contractul de vanzare cumparare autentificat, reclamanta, in calitate de vanzatoare, a transmis paratului SN, casatorit cu SF, dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.48 situat in Bucuresti, reclamanta rezervandu-si dreptul de uzufruct viager asupra intregului apartament. Cu privire la pret, partile, potrivit clauzelor contractuale, au convenit suma de 250.000.000 de lei vechi, reclamanta declarand prin contract ca la data autentificarii inscrisului a primit intreaga suma.
In conformitate cu disp. art. 948 cod civil, conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii sunt capacitatea de a contracta, consintamantul valabil al partii care se obliga, un obiect determinat si o cauza licita.
Referitor la prima cauza de nulitate invocata de reclamanta, respectiv lipsa consimtamantului, instanta a retinut ca, din probatoriul administrat, aceasta nu a fost dovedita. Insasi reclamanta, prin cererea de chemare in judecata, sustine ca, consimtamantul acesteia a fost pur formal. Ori, lipsa consimtamantului echivaleaza cu inexistenta acestuia, iar nu cu aprecierea ca fiind formala a manifestarii de vointa in acest sens, reclamanta recunoscand implicit ca la data incheierii actului si-a exprimat consimtamantul pentru a transmite dreptul de proprietate. De asemenea, tot reclamanta a fost cea care a sustinut ca paratii au convins-o sa le vanda apartamentul, intrucat vor avea grija de aceasta tot restul vietii, ceea ce din nou denota existenta consimtamantului la data incheierii actului, in sensul transmiterii dreptului de proprietate catre parat.
S-a mai invocat totodata faptul ca in privinta naturii actului incheiat, reclamanta s-ar fi aflat in eroare, intrucat a fost convinsa ca va incheia un contract cu clauza de intretinere, iar nu un contract de vanzare cu beneficiul uzufructului viager. In mod similar, aceste sustineri nu au fost probate de catre reclamanta, acest lucru nerezultand din probele administrate in cauza. Potrivit mentiunilor din incheierea de autentificare a contractului, reclamanta a citit actul inainte de a-l semna, iar consemnarile facute de notarul public in acest sens produc efecte juridice pana la inscrierea in fals.
Actul de vanzare cumparare incheiat de parti are caracterul unui inscris autentic care potrivit disp. art. 1173 cod civil face dovada certa a convetiilor ce constata si a persoanelor care l-au incheiat, partile contractante exprimandu-si acordul de vointa cu privire la vanzare, obiectul acesteia, iar pretul fiind inserat in contract, fiind respectata totodata si cerinta formei autentice.
Din probele administrate in cauza, prin coroborarea declaratiilor martorilor audiati cu raspunsurile date de parti la interogatorii, instanta a retinut ca nu sunt elemente care sa conduca la concluzia ca reclamanta, la incheierea contractului de vanzare cumparare ar fi avut o reprezentare gresita a naturii acestuia, mai degraba, aspectele rezultate privesc perioada ulterioara incheierii actului (de la data incheierii actului si pana la introducerea cererii de chemare in judecata trecand mai bine de 4 ani, timp in care reclamanta ar fi avut in mod rezonabil suficient timp pentru a realiza natura actului incheiat, mai ales ca, asa cum a recunoscut si la interogatoriu, actele de vanzare cumparare s-au aflat in posesia sa).
In ce priveste pretul in suma de 250.000.000 lei vechi stipulat in contract, instanta a apreciat ca acesta reprezinta un pret sincer si real, seriozitatea pretului apreciindu-se in raport de intentia partilor si conventia acestora la data incheierii actului, fiind suficient sa se stabileasca ca in viziunea acestora pretul a corespuns dreptului de proprietate astfel transmis. Nu au fost retinute afirmatiile reclamantei, in sensul ca nu ar fi primit suma de bani stipulata in contract, nefiind dovedite aceste aspecte. Mai mult, intru-cat, la data incheierii actului, reclamanta a avut capacitate de exercitiu, iar consimtamantul nu i-a fost alterat si, atata vreme cat a declarat in cuprinsul actului ca a primit pretul, chiar daca in realitate aceasta, cu buna stiinta, ar fi convenit sa faca o asemenea declaratie in privinta primirii pretului, imprejurarea in sine nu constituie o cauza de nulitate a actului. Nu se poate retine ca pretul este derizoriu (conf. art. 1303 Cod civil), atat de disproportional in raport cu valoarea apartamentului, incat sa nu existe pret, cu atat mai mult cu cat partile pot stabili un pret cu mult sub nivelul valorii bunului sau peste acest nivel. Oricum anularea contractului pentru pret lezionar (disproportie vadita intre contraprestatii) intervine doar in cazul minorului intre 14-18 ani care incheie contractul neasistat.
Potrivit disp. art. 966, 967 si 968 cod civil, cauza este prezumata pana la dovada contrara si este nelicita cand este prohibita de legi, contrara bunelor moravuri si ordinii publice. Cauza, ca si conditie de valabilitate a actului juridic civil este definita ca fiind acel element al actului juridic civil care consta in obiectul urmarit de parti la incheierea unui asemenea act. Susceptibil de ilicitate este, de regula, scopul mediat care consta in motivul determinant al incheierii actului juridic civil. In cauza de fata instanta a retinut ca, din probele administrate, nu rezulta ca scopul urmarit de parti la incheierea contractului de vanzare cumparare a fost altul decat vanzarea cumpararea apartamentului, cu rezervarea dreptului de uzufruct viager, (chiar in situatia inserarii clauzei de intretinere, efectul din punct de vedere al dreptului de proprietate asupra imobilului este acelasi, transmiterea dreptului de proprietate) clauzele contractului nu denota altceva decat urmarirea contraprestatiilor reciproce specifice conventiei de vanzare.
In ce priveste cauzele de nulitate relativa, respectiv dolul si violenta, de asemenea, imprejurarile afimate de catre reclamanta, nu au fost dovedite.
Capatul de cerere avand ca obiect evacuarea paratilor din imobil, in virtutea dreptului de uzufruct viager constituit in favoarea reclamantei prin actul de vanzare cumparare, a fost respins de instanta ca neintemeiat, in virtutea articolului 8 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si a protocoalelor aditionale la aceasta conventie (ratificata prin Legea nr. 30/1994) - care ocroteste dreptul la respectarea vietii private si de familie si potrivit caruia orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale.
Ingerintele admise in protejarea acestui drept sunt ca acestea sa fie prevazute de lege si sa constituie o masura care, intr-o societate democratica, este necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei, ori protejarea drepturilor si libertatilor altora cu specificatia existentei unei proportionalitati cu scopul legitim urmarit.
In cauza reclamanta si-a rezervat dreptul de uzufuct viager asupra imobilului, potrivit art. 517, 518 si 519 cod civil. Paratii (din perspectiva acceptiunii de familie) si-au stabilit domiciliul la acest imobil, pana la data incheirii contractului de vanzare cumparare cu reclamanta, iar in prezent sunt titularii nudei proprietati in baza actului de vanzare cumparare. Reclamanta a solicitat evacuarea celor doi parati, in conditiile in care din casatoria acestora au rezulta doi copii care locuiesc impreuna cu acestia si reclamanta in cauza, bunica celor doua minore.
Instanta a retinut ca, a proceda la evacuarea celor parati din apartament ar constitui o incalcare a dreptului la respectarea vietii de familie in conditiile in care nu este incidenta nici una din ingerintele considerate justificate si expuse in precedent. In acest sens in cauza nr. 38310/1997-Ticli si Mancuso contra Italiei-Hotarare din 23 martie 1999, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a aratat ca pentru un parinte si copilul sau a fi impreuna este un element esential al vietii de familie, considerand ca acest lucru este valabil si pentru relatiile dintre copil si membrii familiei tatalui sau. In speta de fata, coabitarea si efectivitatea relatiei copiilor minori exista atat raportat la parati cat si raportat la reclamanta in cauza.
In ce priveste dispozitiile legale de drept material interne, potrivit art. 539 cod civil, proprietarul nu poate vatama prin faptul sau drepturile uzufructuarului, din materialul probator analizat s-a retinut ca, afirmatiile reclamantei in sensul ca ar fi stanjenita in exercitarea dreptului de uzufruct de catre parati, nu sunt intemeiate, cu atat mai mult cu cat acestia au un program de lucru zilnic, timp in care reclamanta se afla in apartament, in mod succesiv, cu cele doua minore rezultate din casatoria paratilor. Din dispozitiile codului civil in materie, nu rezulta insa vreo alta ingradire sau restrictie legala in ceea ce il priveste de proprietar (titularul nudei proprietati), astfel ca, in virtutea principiului ocrotirii dreptului de proprietate consacrat de art. 1 din Conventie si garantat de Constitutia Romaniei, instanta a apreciat ca, atata vreme cat uzufructuarul nu este ingradit in exercitiul dreptului sau de catre proprietar, dreptul de folosinta al acestuia asupra imobilului poate coexista cu cel al proprietarului, mai ales in situatia in care rezulta ca partile au convenit in mod tacit asupra acestui aspect in conditiile art. 534 cod civil.
Pentru aceste motive, instanta a respins actiunea ca neintemeiata. Prin decizia civila nr. 836/A/25.06.2007 pronuntata in dosarul nr. 5709/303/2006 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a IV –a Civila, s-a respins ca neintemeiat apelul promovat de reclamanta impotriva acestei sentinte, retinandu-se ca, in mod corect instanta de fond a apreciat ca intrunite si respectate conditiile de valabilitate ale unei conventii, la incheierea contractului a carui anulare se solicita. In ce priveste cererea de evacuare, instanta de control a apreciat ca, o data cu incheiere contractului de vanzare cu rezerva dreptului de uzufruct viager si instituirea acestui drept in patrimoniul reclamantei, situatia de fapt a partilor nu a cunoscut nicio modificare, rezultand implicit ca, incheind aceasta conventie, partile au inteles ca, in mod tacit, sa consacre o situatie pre-existenta. S-a apreciat ca, in mod corect instanta de fond a retinut ca dreptul de folosinta al uzufructuarului poate coexista cu cel al nudului proprietar, cu atat mai mult cu cat partile insele au convenit asupra acestei modalitati, iar reclamanta nu a dovedit ca este impiedicata in exercitiul dreptului sau.
??
??
??
??
1
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Actiuni (in): anulare, posesorie, regres, pauliana etc.
Anulare act - Decizie nr. 523 din data de 27.06.2017Anulare act - Decizie nr. 502 din data de 21.06.2017
II.Procesul verbal de contraventie care nu intruneste conditiile prev. de art. 19/1 din OG nr. 2/2001 reactualizata, va fi anulat. - Decizie nr. 267/R din data de 23.05.2005
Anularea actelor frauduloase incheiate de debitori in dauna creditorilor se poate dispune daca se dovedeste existenta intentiei de frauda - Sentinta civila nr. 506/CA din data de 19.05.2004
COMPETENTA MATERIALA . ANULARE ACT FALSIFICAT - Decizie nr. nr. 5/A din data de 05.01.2004
Obligare la incheierea unui act autentic de vanzare-cumparare iar in caz de refuz, Sentinta sa tina loc de contract de vanzare cumparare - Decizie nr. 155 din data de 31.12.2013
Lipsa calitatii procesuale pasive ca urmare a divizarii unei societati in mai multe societati comerciale. Imposibilitatea introducerii unor noi parati in apel. - Decizie nr. 404 din data de 09.09.2011
Actiune in constatare - Sentinta civila nr. 293 din data de 03.06.2009
- Sentinta civila nr. 526 din data de 29.10.2008
Rectificare carte funciara - Sentinta civila nr. 118 din data de 10.02.2009
Exceptia inadmisibilitatii cererii pentru neparcurgerea procedurii plangerii prealabile. Dovada depusa dupa inchiderea dezbaterilor - Sentinta civila nr. 84/F din data de 15.09.2015
Raportul de evaluare intocmit de A.N.I.. Consecintele incalcarii dispozitiilor art. 70 si 79 alin. 1 din Legea nr. 161/2003. Contestarea raportului de evaluare. - Decizie nr. 5/F din data de 23.01.2015
Admisibilitatea actiunii in anulare a actului administrativ-fiscal adresate direct instantei de judecata, fara a urma, in prealabil, procedura prevazuta de art. 205-208 din Codul de procedura fiscala. - Decizie nr. 611/R din data de 21.05.2015
Vechiul cod de procedura civila – Recurs respins. Inadmisibilitate actiune constatare a unei situatii de fapt in materia contenciosului administrativ. Sanctiunea necomunicarii modificarii actiunii – nulitate relativa in conditiile art. 105 alin. 2 c.pr.ci - Decizie nr. 2130/R din data de 19.09.2014
Vechiul cod de procedura civila - Recurs respins. Inadmisibilitate actiune constatare a unei situatii de fapt in materia contenciosului administrativ. Sanctiunea necomunicarii modificarii actiunii – nulitate relativa in conditiile art. 105 alin. 2 c.pr.ci - Decizie nr. 1449/R din data de 25.04.2014
Actiune pentru anularea permisului sau de conducere - Sentinta civila nr. 4798/CA din data de 19.09.2012
Actiune in anulare. Decizie emisa in baza Legii 10/2001 de catre o persoana juridica ce nu avea calitatea de unitate detinatoare. - Sentinta civila nr. 101/S din data de 03.04.2012
Interesul in promovarea unei ac?iuni in constatarea nulita?ii absolute a unui act juridic. - Decizie nr. 251/A din data de 28.10.2011
Cheltuieli de judecata pe cale separata. - Decizie nr. 1290/R din data de 20.10.2011
Uzucapiune.Posesia exerciatata asupra unui teren proprietatea C.A.P. - Decizie nr. 1473/R din data de 24.11.2011