Simulatie prin deghizarea naturii juridice a contractului.

SENTINTA CIVILA NR. 593/20.01.2011

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 sub nr. 23574 din 2010, reclamanta C.A., in contradictoriu cu paratul G.F.L. a solicitat instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa constate natura juridica reala de contract de donatie a contractului de vanzare – cumparare incheiat de catre aceasta cu mama sa la data de 28.07.1977, autentificat sub nr. 4161/28.07.1997 de catre B.N.P. A.S., si pe cale de consecinta, sa se constate calitatea de bun propriu dobandit in timpul casatoriei a imobilului dobandit prin contractul mentionat situat in Bucuresti, … Sector 3, precum si obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, reclamanta a invederat, in esenta, faptul ca s-a casatorit cu paratul in Romania, conform legii romane, la data de …; arata ca in timpul casatoriei, respectiv la data de 28.07.1997 a incheiat cu mama sa, A.A., un contract de vanzare – cumparare cu privire la apartamentul situat in Bucuresti, ..., sector 3, prin care reclamanta, in calitate de cumparatoare, achizitiona de la mama sa, in calitate de vanzatoare, imobilul amintit in schimbul unui pret fictiv ce nu a fost achitat vreodata; reclamanta invoca faptul ca operatiunea juridica de instrainare oneroasa este una aparenta, fiind vorba in esenta de simulatia unei donatii al carei scop urmarit de mama sa era de a reglementa situatia bunurilor imobile intre copiii sai, C.A. si C.D. inca din timpul vietii atribuind apartamentul fiicei sale, fiului revenindu-i un teren agricol detinut intr-o zona rurala; sustine ca la vremea respectiva partile din contractul de vanzare – cumparare au fost sfatuite de catre notarul public sa incheie contract de vanzare – cumparare si nu donatie intrucat aceasta din urma operatiune juridica ar fi putut conduce la aplicarea regulilor raportului donatiilor in cazul deschiderii succesiunii dupa moartea mamei sale; reclamanta invedereaza ca interesul promovarii prezentei actiuni este acela de a se constata faptul ca imobilul este bun propriu al sau conform art. 31 lit. b din Codul familiei, intrucat provine dintr-o donatie simulata intr-un contract de vanzare – cumparare, si pe cale de consecinta imobilul respectiv nu face parte din masa partajabila in urma solutionarii divortului avand aceleasi parti din prezenta cauza, nefiind un bun comun; se arata faptul ca sunt indeplinite conditiile art. 1175 C.civ. referitor la existenta simulatiei prin deghizarea naturii juridice reale a donatiei, actul secret in speta fiind reprezentat de intelegerea intre reclamanta si mama sa pentru a carei dovedire nu s-a putut intocmi vreun inscris, data fiind imposibilitatea morala existenta intre rudele apropiate consacrata de interpretarea jurisprudentiala a art. 1198 C.civ.; in sustinerea celor din urma au fost invocate argumente doctrinare si jurisprudentiale.
In drept, reclamanta a invocat prevederile art. 997, 1198, 1175 C civ., ale art. 30 si 31 din  Codul familiei, precum si dispozitiile art. 5 din Decretul nr. 32/1954.
Legal citat, paratul a depus intampinare fiind reprezentat de catre un avocat la termenul din data de 03.06.2010, prin intermediul careia, pe cale de exceptie, a invocat inadmisibilitatea actiunii in constatare promovata de reclamanta, precum si exceptia lipsei calitatii procesuale active, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca nefondata.
In motivarea intampinarii, paratul a aratat asupra argumentelor in sustinerea exceptiei de inadmisibilitate faptul ca se afla in cursul unei proceduri de divort, precum si a unei actiuni de partaj judiciar, ambele in contradictoriu cu reclamanta din prezenta cauza, derulate in fata instantelor franceze unde partile isi au ultimul domiciliu comun; prin urmare, invocand prevederile art. 111 C.pr.civ., paratul considera ca reclamanta nu are deschisa calea unei actiuni in constatare atat timp cat aceasta are la dispozitie actiunea in realizare a partajului judiciar pentru a stabili ca bunul in litigiu are natura juridica a unui bun propriu si nu comun; in ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale active, paratul considera ca reclamanta nu poate solicita constatarea caracterului simulat al contractului de vanzare – cumparare datorita inexistentei actului secret; pe fondul cauzei, paratul a solicitat respingerea actiunii ca urmare a neindeplinirii conditiilor privind promovarea actiunii in simulare avand in vedere argumente de ordin jurisprudential conform carora lipsa unui document ascuns ar face imposibila dovedirea simulatiei in speta de fata, singurul document incheiat de parti fiind contractul de vanzare – cumparare prin care acestea au convenit transferul dreptului de proprietate de la mama reclamantei catre familia acesteia.
In drept, paratul a invocat prevederile art. 111 si 115 C.pr.civ. precum si ale art. 1175 C.civ.
La cererea partilor, instanta a administrat proba cu inscrisuri depuse de acestea la dosarul cauzei, proba cu interogatorii reciproce, precum si declaratiile a doi martori propusi de reclamanta, pe care le-a apreciat ca fiind legale, pertinente, concludente si utile solutionarii cauzei.
La termenul din data de 09.09.2010, pentru motivele aratate in incheierea de sedinta redactata cu acea ocazie si aflata la fila 56 din dosarul cauzei, instanta a respins ca nefondate exceptiile absolute si peremptorii ale inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata si a lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, si in consecinta a procedat la judecarea cauzei pe fondul acesteia prin administrarea de mijloace probatorii necesare lamuririi situatiei de fapt.

Prin sentinta civila nr. 593/20.01.2011, Judecatoria Sectorului 3 a admis cererea, a constata caracterul simulat al contractului autentificat sub nr. 4161/28.07.1997  de BNP A.S. in sensul ca acesta este un contract de donatie si nu un contract de vanzare cumparare, a constatat ca apartamentul nr. … situat in Bucuresti, … sector 3 este bun propriu al reclamantei si a obligat paratul la plata cheltuielilor de judecata retinand urmatoarele:
   Partile din prezenta cauza s-au casatorit la data de ... in Romania, dupa cum rezulta din certificatul de casatorie seria … nr. …, paratul fiind la acea data persoana de cetatenie straina. Partile au divortat prin Hotararea de divort nr. .. din … pronuntata de catre Tribunalul … fara solutionarea vreunui capat de cerere referitor la bunurile comune. Din coroborarea prevederilor art. 20 si ale art. 21 din Legea nr. 105 din 1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat, rezulta ca la data incheierii casatoriei si cat timp partile au avut domiciliul comun pe teritoriul national, legea aplicabila regimului matrimonial al acestora, incluzand in aceasta notiune si legea care reglementa relatiile patrimoniale dintre soti era legea romana, respectiv dispozitiile Codului familiei adoptat prin Legea nr. 4 din 1953 publicat in Buletinul Oficial al Romaniei nr. 1 din 4.01.1954 si intrat in vigoare la data de 1.02.1954.
Pe cale de consecinta, regimul bunurilor intrate in patrimoniul sotilor in timpul casatoriei cat timp acestia au avut domiciliul comun pe teritoriul Romaniei este reglementat de art. 30 si 31 din Codul familiei.
Din analiza inscrisului aflat la fila 8 din dosarul cauzei, intitulat „contract de vanzare – cumparare” autentificat la Biroul Notarului Public „A.S.” rezulta ca la data de 28.07.1997, in timp ce partile locuiau inca in Romania, mama reclamantei, A.A., a instrainat catre fiica sa dreptul de proprietate asupra apartamentului in suprafata de 51,16 mp precum si cota indiviza de 2,49% din suprafata de folosinta comuna a imobilului situat in Bucuresti, …, in schimbul caruia reclamanta a declarat ca a achitat pretul de … ROL. Prin prisma celor aratate anterior, din perspectiva regimului matrimonial al sotilor parti in prezenta cauza, bunului instrainat de doamna A.A. ii sunt aplicabile prevederile legii romane, respectiv Codul familiei.
Pentru dezlegarea problemei de drept incidente intre partile din prezenta cauza, instanta trebuie sa stabileasca daca natura juridica reala a conventiei incheiate intre cele doua parti este aceea de contract de vanzare – cumparare, dupa cum rezulta din inscrisul autentificat aflat la fila 8, ori daca aceasta operatiune reprezinta, potrivit art. 1175 C.civ., o simulatie prin deghizarea unei liberalitati, respectiv a unei donatii – act secret – efectuate de catre mama catre fiica sa, reclamanta din prezenta cauza.  In situatia incidentei primei ipoteze, cea sustinuta de parat pe cale de intampinare, apartamentul achizitionat ar avea caracterul de bun comun supus regimului proprietatii comune in devalmasie conform art. 30 alin. 1 din Codul familiei, in timp ce in cazul existentei caracterului real de donatiei al actului juridic de transfer al proprietatii intre mama si fiica sa reclamanta, devin aplicabile prevederile art. 31 lit. b din Codul familiei, bunul imobil avand caracterul de bun propriu aflat in proprietatea exclusiva a reclamantei, aspecte sustinute in cererea de chemare in judecata.
Jurisprudenta constanta si unanima a instantelor romane a statuat faptul ca art. 1175 din C.civ. reprezinta izvorul de drept al institutiei simulatiei, conform careia partile dintr-un contract pot sa deghizeze caracterul real al unui act juridic incheiat de acestea intr-un act public simulat, cu conditia existentei unui act secret incheiat anterior sau cel mai tarziu odata cu actul public simulat. In speta dedusa judecatii, actul public simulat invocat de reclamanta este contractul de vanzare – cumparare, in timp ce actul ostensibil este conventia secreta incheiata intre reclamanta si mama sa prin care aceasta din urma i-ar fi donat apartamentul in litigiu in scopul reglementarii relatiilor patrimoniale dintre copiii sai inca din timpul vietii sale, pentru a evita eventuale litigii in cazul unei dezbateri succesorale.
Din analiza mijloacelor probatorii administrate, respectiv declaratiile martorei S.E., precum si ale martorului H.C. instanta constata ca adevaratul caracter al operatiunii de transferare a dreptului de proprietate asupra apartamentului din str. … a fost acela de donatie, intrucat reclamanta nu a achitat niciun pret mamei sale, pretinsa vanzatoare, aceasta din urma continuand sa locuiasca in imobil si dupa data incheierii contractului, pana in ziua de astazi. Prin urmare, instanta concluzioneaza ca vointa reala a mamei reclamantei a fost aceea de diminuare a patrimoniului sau prin gratificarea pe calea unei liberalitati a fiicei sale, si nicidecum obtinerea vreunui folos patrimonial in schimbul transferului dreptului de proprietate, avand in vedere ca plata pretului nu s-a realizat si nici nu s-a pretins in fapt vreodata.
Sub aspectul analizei existentei formale a conditiilor simulatiei invocate de reclamanta, respectiv situatia incidentei unui asa – zis „act secret” care sa constate vointa reala a partilor, instanta constata ca acesta exista si a fost dovedit de catre reclamanta prin intermediul declaratiilor martorilor aflate la dosarul cauzei. Din aceasta perspectiva, instanta va respinge ca nefondate sustinerile paratului referitor la inexistenta simulatiei cauzate de inexistenta unui inscris secret constatator al conventiei partilor, acesta din urma aflandu-se intr-o confuzie in ceea ce priveste intelesul notiunii de „act secret”, in sensul simulatiei acesta fiind de „negotium juris” -  conventie intre parti, si nu „instrumentum probationis” – act/inscris doveditor. De altfel, avand in vedere interpretarea art. 1191 C.civ. realizata de catre jurisprudenta constanta a instantelor nationale, rezulta ca imposibilitatea preconstituirii unui inscris doveditor al unui act juridic a carei valoare depaseste suma de 250 lei exista si in cazul unor imposibilitati de ordin moral datorate relatiilor de rudenie sau afectiune reciproca dintre parti, existente si in speta de fata, in care partile conventiei sunt mama si fiica.
De altfel, caracterul simulat al contractului de vanzare – cumparare rezulta nu doar din declaratiile martorilor care atesta existenta intelegerii secrete intre mama si fiica sa, reclamanta din prezenta cauza, ci si din circumstantele situatiei de fapt, instrainatoarea continuand sa locuiasca si sa beneficieze de toate drepturile asupra imobilului in cauza si dupa vanzarea formala a acestuia. Fata de cele aratate, instanta deduce ca mama reclamantei se bucura de un veritabil drept de uzufruct viager, care fara a fi dovedit printr-un inscris doveditor al conventiei, exista de facto atat timp cat nimeni nu contesta dreptul doamnei A.A. de a locui in acel apartament. Pe cale de consecinta, instanta constata, pe langa mijloacele probatorii netagaduite de parat, si existenta prezumtiei relative instituite de art. 845 C.civ. de caracter simulat al unei instrainari facute in linie dreapta de parinte, cu rezerva uzufructului viager, prezumtie ce nu a fost rasturnata de catre parte adversa desi sarcina probei contrare ii incumba potrivit art. 1175 C.civ.