Uzucapiune

Prin cererea inregistrata pe rolul instantei sub nr. 1214/301/2008, reclamanta TI a chemat in judecata pe paratele VE si NF, solicitand instantei ca, prin hotararea ce se va pronunta, sa se constate dreptul sau de proprietate asupra terenului si constructiilor din Bucuresti, str. xxxx nr. 9, ca urmare a uzucapiunii, prin jonctiunea posesiilor, respectiv a accesiunii.
In motivare, a aratat ca, la data de 20.11.1980, a cumparat de la parate, prin inscris sub semnatura privata, imobilul din str. Economiei pentru care a achitat suma de 55.000 de lei. In momentul in care s-a intocmit inscrisul, paratele i-au predat si chitanta pe care acestea o aveau cu numitii xxx care, la randul lor, cumparasera terenul de la PIR. Reclamanta a sustinut ca, incepand cu data de 20.11.1980, a achitat impozite pentru teren si pentru constructie, s-a inscris si in cartea de imobil.
In drept, au invocat art.490, 1847 Cod civil, art. 111 C.pr.cv.
Paratele, desi legal citate, nu au depus intampinare.
Prin incheierea de sedinta din 14.04.2008 (f.36), instanta a admis exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a paratei NF, aceasta fiind decedata din anul 1984 (f. 35).
La termenul din 05.03.2009 (f. 91), reclamanta a depus cerere precizatoare prin care a invederat ca intelege sa se judece in contradictoriu cu paratii PR si IR, proprietari initiali ai terenului in baza actului de vanzare cumparare 2520/1950.
La termenul din 02.09.2010 (f. 210), reclamanta a invederat ca intelege sa se judece cu IA si RMA, mostenitoarele fostilor proprietari.
Parata IA nu a depus intampinare, dar s-a prezentat in sedinta si a invederat ca nu are nicio pretentie de la reclamanta (f. 245, 246).
La termenul din 14.10.2010, instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei RMA, cererea fata de aceasta fiind respinsa in consecinta si a luat act de cererea reclamantei in sensul ca intelege sa se judece in contradictoriu cu RV, fiul lui RM si RRI, fiul lui RV. La termenul din 25.11.2010, instanta a luat act ca numele corect al paratei este TE.
In dovedirea sustinerilor, reclamanta a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri, interogatorii, martori, expertiza, probe incuviintate de instanta. In urma adreselor emise din oficiu de catre instanta catre PMB Directia Evidenta proprietatii, PMB Directia evidenta imobiliara si cadastrala, Comisia de aplicare a Legii 18/1991, Comisia de Aplicare a Legii 10/2001, au fost comunicate relatii cu privire la situati juridica a imobilului, istoricul de rol fiscal, istoricul denumirii strazii. Au fost audiati martorii XXXX Au fost efectuate expertize de specialitate.
Analizand primul capat de cerere, privind constatarea dobandirii dreptului de proprietate asupra terenului ca efect al uzucapiunii, prin prisma probelor administrate instanta retine:
In drept, potrivit art. 1837, 1847 si 1890  C.cv, prescriptia este un mijloc de  a dobandi proprietatea sub conditia exercitarii unei posesii de 30 de ani, fara a fi obligat a produce un tiltu si fara sa i se poata opune reaua credinta.
Uzucapiunea, ca mod de  dobandire a proprietatii asupra unui imobil,  reprezinta in mod indirect si o sanctiune a fostului proprietar, care, prin pasivitatea lui, a facut ca timp indelungat bunul sa se afle in posesia altei persoane, ce s-a comportat ca un adevarat proprietar.
Ca atare, e necesar ca actiunea  in constatarea dobandirii dreptului de proprietate  prin efectul uzucapiunii, sa fie solutionata in contradictoriu cu fostul proprietar, asa cum a stabilit si ICCJ (decizia 356/2006), respectiv persoana care ar putea sa conteste dreptul, cum ar fi autoritatea publica locala (decizia nr. 3668 din 6 mai 2005).
In prezenta cauza, instanta retine ca toti paratii au calitate procesuala pasiva.
In ceea ce o priveste pe parata TE instanta va retine calitatea procesuala pasiva a acesteia si, pe cale de consecinta, va respinge exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive ca neintemeiata, avand in vedere faptul ca, desi parata nu a avut un titlu de proprietate concret asupra imobilelor care fac obiectul cauzei, trebuie sa fie in acest proces, cel putin pentru opozabilitate pentru ca nu s-a prezentat in instanta si nu a recunoscut pretentiile reclamantei neconditionat, pentru ca din inscrisul sub semnatura privata intitulat „Chitanta” din data de 20.11.1980 (f. 7) rezulta ca s-ar fi comportat ca un proprietar intelegand sa vanda imobilul catre reclamanta, dupa ce anterior se pretinde ca l-ar fi cumparat, la randul ei, de la numitii G (f. 8) si, mai ales, pentru ca figureaza in evidentele locale, inca din 1986, ca si posesor al parcelei care face obiectul cauzei (f. 24, 226).
In ceea ce ii priveste pe paratii IA, RRI, PF (fost R) V instanta retine ca acestia sunt succesibili ai proprietarilor initiali ai imobilului care face obiectul cauzei, P si IR, care dobandisera imobilul prin actul de vanzare cumparare din 15.12.1950 transcris in registrul de transcriptiuni in 19.12.1950 (f. 101), conform adresei XXXXX emisa de Primaria Municipiului Bucuresti – Serviciul Nomenclatura Urbana (f. 160), str. E numindu-se, anterior anului 1964, str. T
Astfel, mostenitorii lui RI si RP au fost RV si RM conform certificatului de mostenitor XX emis de BNP MT (f. 149). 
RV a fost casatorit, pana la data decesului, cu parata I (fosta G) A si a avut un fiu, pe paratul RRI, cum a recunoscut si parata I (f. 246) si cum a rezultat si din adresa XXX emisa de Directia de evidenta a Persoanelor (f. 248). Asa cum s-a retinut si prin incheierea de sedinta din 14.10.2010, fata de relatiile de la INEP (f. 238), RMA nu are calitatea de mostenitor a  lui RV, prin sentinta civila XX constatandu-se ca RV nu este tatal ei, iar prin declaratia 407/1984, fiind recunoscuta ca fiica de catre FVM.
RM a fost casatorit cu PP, dar casatoria a fost desfacuta prin divort in 1972 conform sentintei XX (f. 233). Din aceeasi sentinta rezulta ca RM a avut un fiu nascut in 31.12.1967, pe paratul RV, actualmente cu numele PFV conform adresei XXX emisa de Directia de evidenta a Persoanelor (f. 248).
In aceste conditii, fiind succesibili ai proprietarilor initiali ai imobilului, paratii au calitate procesuala pasiva in cauza.
 Analizand fondul cauzei, in ceea ce priveste obiectul material al actiunii, instanta constata ca terenul in suprafata reala de 242 mp (conform expertizei topo efectuate in cauza – f. 67-75) este un bun prescriptibil achizitiv.
Terenul nu face parte din domeniul public al statului sau al municipiului, as cum rezulta din adresa Primariei Sector 3 (f.226) si adresa XXX a Primariei Municipiului Bucuresti, Serviciul Evidenta Domeniu Public si Privat (f. 241), adrese emise pe baza raportului de expertiza comunicat de instanta (f. 215, 219). Conform adresei XXX (f. 23), pentru acest teren nu au fost formulate cereri de reconstituire pe fond funciar in conditiile Legii 247/2005.
Instanta va proceda la verificarea indeplinirii de catre reclamanta, asupra acestui imobil, a celor doua conditii impuse de lege pentru aplicarea institutiei juridice a uzucapiunii de 30 de ani, si anume: existenta unei posesii utile, neviciate, fie ea de buna sau de rea-credinta si exercitarea neintrerupta a acestei posesii timp de 30 de ani.
 Cu privire la prima conditie, instanta o constata indeplinita de catre reclamanta, aceasta exercitand o posesie utila, asa cum este definita aceasta de art.1847 C.civ., si anume o posesie continua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar asa cum rezulta din toate probele administrate.
Caracterul continuu al posesiei reclamantei alaturi de posesia exercitata de NF, EG reiese din efectuarea actelor de stapanire asupra imobilului cu regularitatea impusa de natura lucrului, aspect care rezulta din declaratiile martorilor audiati in cauza, XX (f. 87), XX (f. 152), XX (f. 63). Martorul XX a declarat ca locuieste in zona din 1992, dar ca cunoaste zona din 1962 in conditiile in care isi vizita des matusa care era vecina cu reclamanta, ca reclamanta s-a mutat in zona prin 1980-1982, ca de atunci a stapanit continuu imobilul a carui configuratie nu s-a modificat de-a lungul timpului, ca anterior reclamantei, imobilul a fost stapanit de EG. De asemenea, martorul XX a declarat ca locuieste in zona din 1959, ca reclamanta s-a mutat in zona de aproape 20 de ani. Martorul XXX a declarat ca, anterior, imobilul fusese stapanit de NF aceeasi persoana de la care si ea a cumparat teren la fel ca reclamanta.
         Depozitiile acelorasi martori vin si in sprijinul dovedirii caracterului netulburat al posesiei reclamantei, rezultand ca, din momentul dobandirii imobilului si pana in prezent, nu a fost tulburata de nimeni in exercitarea actelor de stapanire, nici din partea vecinilor, nici din partea unor terti, ceea ce atesta ca posesia reclamantei nu a fost dobandita sau conservata prin acte de violenta.
Caracterul public al posesiei reiese din insasi natura de bun imobil a obiectului litigiului, care impiedica exercitarea unei posesii pe ascuns. De altfel, publicitatea posesiei rezulta si din aceea ca reclamanta a stapanit si constructiile de pe aceste teren astfel cum au fost identificate si urmare a efectuarii expertizei in cauza, fiind inscrisa si in cartea de imobil.
         Caracterul neechivoc al posesiei, respectiv ca reclamanta a intrat in stapanirea imobilului cu intentia de a se comporta fata de acesta in calitate de proprietar si nu cu intentia de a-l detine pentru altul, este sustinut de prezumtia relativa de neprecaritate instituita de art.1854 C.civ. care se coroboreaza cu atitudinea reclamantei de a se impune in fata tuturor in calitate de proprietar, de a-si asigura delimitarea intregului teren detinut, asa cum au declarat si martorii audiati si cum a rezultat si din expertiza efectuata (f.73). De asemenea, reclamanta s-a inscris si in cartea de imobil inca din 1980 (f. 15).
         Cea de-a doua conditie, respectiv exercitarea neintrerupta a posesiei timp de 30 de ani, este de asemenea indeplinita in cauza. Astfel, reclamantul a dobandit posesia imobilului de cel putin 20 de ani,  martorii audiati invederand ca reclamanta s-a mutat de prin 1980, iar anterior terenul a fost posedat de NF care a si figurat in evidentele locale si de GE (f. 87, 63). Totodata, reclamanta s-a inscris in cartea imobilului care face obiectul cauzei inca din data de 18.04.1980 (f.15). Fiind dovedit momentul inceperii posesiei, reclamanta beneficiaza de prezumtia relativa de continuitate stabilita de art.1850 C.civ., potrivit careia posesorul actual care probeaza ca a posedat intr-un moment dat mai inainte, este presupus ca a posedat tot timpul intermediar. Nefacandu-se proba contrarie in cauza, rezulta ca reclamanta a exercitat pe parcursul a peste 30 de ani o posesie neintrerupta asupra imobilului, obiect al litigiului.
Avand in vedere cele de mai sus, instanta va  admite cererea astfel cum a fost completata si va constata, in temeiul art.1890 C.civ. coroborat cu art.111 C.pr.civ., ca reclamantul a dobandit prin uzucapiune de 30 de ani, drept de proprietate asupra terenului in suprafata de 242 mp. situat in Bucuresti str. E, sector 3, identificat de conturul (1,2,3…9,10,1) pe planul de situatie, anexa la Raportul de expertiza efectuat de dl. Expert FL care face parte din prezenta sentinta (f.67-75), urmand ca, dupa ramanerea irevocabila a prezentei hotarari, in temeiul Legii 7/1996 republicata, o copie sa fie comunicata la OCPI in vederea notarii conform art. 91 din Ordin nr. 633 din 13 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a birourilor de cadastru si publicitate imobiliara si, in conditiile Codului de procedura fiscala, catre organul fiscal competent spre impunere.