Sentinta civila nr. 8812/07.10.2008
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante creditoarea SC C SA prin mandatar M SRL l-a chemat in judecata pe debitorul D, solicitand emiterea somatiei de plata impotriva debitorului pentru suma de 1.557 lei, din care 565,58 lei reprezinta debit principal (valoarea serviciilor prestate si neachitate), 193,95 lei penalitati de intarziere conform facturilor emise si neachitate si 797,47 lei penalitati de intarziere nefacturate conform art. 6 pct. 6.1 din contractul incheiat la data de 03.01.2007 cu SC C SA, cu cheltuieli de judecata.
Analizand actele dosarului, instanta retine urmatoarele:
La data de 03.01.2007 intre C SA si debitor s-a incheiat contractul avand ca obiect prestarea de catre creditoare de servicii de comunicatii electronice.
Conform art. 5 din contract plata pentru serviciile se face pe baza facturii emise de C, trimise clientului prin posta la adresa indicata in contract. Clientul se obliga sa plateasca contravaloarea serviciilor in maxim 14 zile de la expirarea perioadei lunare de facturare, care se calculeaza luand in considerare data incheierii contractului.   S-a mai prevazut la pct. 5.2 ca informatii privind suma de plata si informatii actualizate privind tarifele aplicabile pot fi obtinute de catre client de la departamentul de relatii cu clientii al C SA in cadrul programului normal de lucru. Potrivit pct. 5.3 clientul s-a obligat sa plateasca pretul serviciilor cuprins in facturi la data stabilita sau in avans, prin data stabilita  intelegandu-se o perioada de maxim 14 zile de la data emiterii facturii.
La art. 6 din contract s-a prevazut ca pentru sumele neplatite la termen clientul va plati penalitati de 0,5% pentru fiecare zi de intarziere cu titlu de daune moratorii pana la plata intregii sume, totalul penalitatilor in decontare putand depasi cuantumul sumei asupra careia sunt calculate.
In baza contractului creditoarea a emis o serie de facturi. Valoarea serviciilor prestate de catre creditoare conform acestor facturi este de 565,58 lei, iar valoarea penalitatilor facturate este de 193,95 lei. In afara penalitatilor cuprinse in facturi, creditoarea a mai calculat penalitati in cuantum de 797,47 lei pentru perioada 02.07.2007 - 09.04.2008.
      Potrivit art. 969 alin. 1 si art. 970 alin. 1 Cod civil conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante, acestea trebuind sa le execute cu buna-credinta.
      Debitorul nu a facut dovada achitarii acestor facturi, nici nu a justificat in vreun fel refuzul de plata. Ca atare, debitorul datoreaza creditoarei suma de 565,58 lei reprezentand contravaloare servicii prestate.
      In privinta penalitatilor de intarziere, instanta retine ca potrivit art. 4 alin. 3 din Legea 469/2002, in vigoare la data incheierii contractului, totalul penalitatilor pentru intarziere in decontare nu poate depasi cuantumul sumei asupra careia sunt calculate, cu exceptia cazului in care prin contract s-a stipulat contrariul.
      Pe de alta parte, potrivit art. 1 alin. 3 din Legea 193/2000 se interzice comerciantilor stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii, consumatorul fiind definit in art. 2 ca fiind orice persoana fizica sau grup de persoane fizice constituite in asociatii, care incheie un contract in afara activitatii lor autorizate, profesionale sau comerciale, iar comerciantul ca fiind orice persoana fizica sau juridica ce incheie un contract in cadrul unei activitati autorizate, comerciale sau profesionale.
      Art. 4 din acelasi act normativ prevede ca o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor. O clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv. Faptul ca anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociata direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor acestei legi pentru restul contractului, in cazul in care o evaluare globala a contractului evidentiaza ca acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Daca un comerciant pretinde ca o clauza standard preformulata a fost negociata direct cu consumatorul, este de datoria lui sa prezinte probe in acest sens.
      In anexa Legii 193/2000 sunt enumerate exemplificativ tipuri de clauze considerate ca fiind abuzive, printre acestea fiind si clauzele contractuale care  obliga consumatorul la plata unor sume disproportionat de mari in cazul neindeplinirii obligatiilor contractuale de catre acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant (litera i) si cele care permit comerciantului obtinerea unor sume de bani de la consumator, in cazul neexecutarii sau finalizarii contractului de catre acesta din urma, fara a prevedea existenta compensatiilor in suma echivalenta si pentru consumator, in cazul neexecutarii contractului de catre comerciant (litera r).
      Potrivit art. 6 din Legea 193/2000 clauzele abuzive cuprinse in contract nu vor produce efecte asupra consumatorului.
      In speta contractul incheiat intre creditoare si debitor pentru furnizarea serviciilor este un contract preformulat de catre creditoare, iar aceasta nu a facut dovada ca a negociat cu debitorul clauza privitoare la penalitatile de intarziere. Obligatia de plata a penalitatilor pentru neindeplinirea la timp a obligatiilor este prevazuta doar in sarcina debitorului (consumatorului), iar creditoarea nu a facut dovada ca prin neindeplinirea de catre debitor a obligatiei de plata a serviciiilor prestate a suferit un prejudiciu care sa justifice acordarea unor penalitati in cuantum mai mare decat debitul asupra caruia sunt calculate.
      Prin stabilirea doar in sarcina debitorului a obligatiei de plata a unor penalitati care pot depasi cuantumul debitului principal s-a creat un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
      In consecinta, instanta apreciaza ca acea clauza contractuala prevazuta la art. 6.1 din contract conform careia penalitatile pot depasi cuantumul debitului asupra caruia sunt calculate este o clauza abuziva si va inlatura aplicarea acesteia in raporturile dintre parti, urmand sa oblige debitorul la plata unor penalitati de intarziere in cuantum egal cu cel al serviciilor neachitate.
      Intrucat creditoarea a facut dovada unei creante certe, lichide si exigibile pe care o detine impotriva debitorului, in conditiile impuse de art. 1 din OG 5/2001, instanta va admite in parte cererea creditoarei si va soma debitorul sa plateasca creditoarei in termenul stabilit conform art. 6 alin. 3 din OG 5/2001 suma de 565,58 lei reprezentand contravaloare  servicii prestate si suma de 565,58 lei  reprezentand penalitati de intarziere.
In temeiul art. 274 Cod procedura civila, debitorul (cazut in pretentii) va fi obligat si la plata cheltuielilor de judecata aferente cererii creditoarei - taxa judiciara de timbru de 39 lei si timbru judiciar de 0,3 lei.


??

??

??

??




2