Incalcarea art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, art. 998 999 si art. 1000 alin. 3 Cod civi - recurs admis cu modificare in parte a sentintei.
(Decizie nr. **** din data de 19.08.2016 pronuntata de Tribunalul Bucuresti)DOSAR NR.
..
ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI SECTIA A IV-A CIVILA
DECIZIE CIVILA NR. ..
SEDINTA PUBLICA DE LA DATA DE .
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PRESEDINTE: DANIELA ILEANA TANASESCU
JUDECATOR: MIRUNA IULIA LUPU
JUDECATOR: SEMIDA EMANUELA POPA
GREFIER: CRISTINA MIHAELA PANAITE
Ministerul Public - Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti a fost reprezentat de procuror Andreea Oprea.
Pe rol se afla solutionarea cererii de recurs formulate de recurentul-reclamant . si de recurentii-parati .. si Parchetul de pe langa impotriva sentintei civile nr .., pronuntata de Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti in dosarul nr. .., in contradictoriu cu intimatul-parat ., avand ca obiect actiune in constatare.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc in sedinta publica din data de ., fiind consemnate in incheierea de la acea data, care face parte integranta din prezenta, cand tribunalul, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea succesiv la datele de , , . si ., cand, in aceeasi constituire, a decis urmatoarele:
TRIBUNALUL
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti la data de .., sub nr. , reclamantul .. i-a chemat in judecata pe paratii si ., solicitand:
1. Sa se constate faptul prejudiciabil al emiterii nelegale a mandatelor de interceptare a convorbirilor nr. si nr. .., de catre ........, cu incalcarea dispozitiilor art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului,
2. Obligarea paratului .. la plata sumei de 20.000 euro, cu titlu de despagubiri morale, reprezentand echivalentul prejudiciului cauzat, in temeiul art. 998-999 si art. 1000 alin. 3 Cod civil, in vigoare la data savarsirii faptei ilicite,
3. Obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata reprezentand onorariul de avocat.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca mandatele de interceptare a convorbirilor sale telefonice cu nr. si nr. . au fost emise nelegal, cu incalcarea art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. CEDO a aratat in mod constant, in legatura cu posibilitatea autoritatilor de a supraveghea in secret pe cetateni, ca aceasta nu este acceptata decat ca o masura necesara pentru apararea institutiilor democratice si numai in conditiile de exceptie restrictive cuprinse in paragraful 2 al art. 8 din Conventie. Mandatele aratate mai sus au fost depuse in cursul solutionarii dosarului penal nr. .. aflat pe rolul abia in etapa procesuala a recursului, desi ele au fost solicitate de avocati inca de la judecarea cauzei in fond.
Reclamantul a mai invederat ca, prin incheierea de sedinta din data de . (f.1530 1533) din dosarul penal .., instanta de judecata a admis cererea inculpa?ilor de a se emite o adresa (fila 1535 dosar fond) catre , pentru a se comunica mandatele de interceptare a convorbirilor telefonice purtand numerele nr din . si nr .. din .., prin care s-a autorizat interceptarea si inregistrarea convorbirilor telefonice. Parchetul a refuzat insa, in mai multe randuri, sa puna la dispozitia instantei aceste autoriza?ii de interceptare, motivand ca sunt clasificate in clasa secrete de stat (f.1542 din dosarul penal nr ..); cu toate acestea, in mod surprinzator, acestea au fost depuse de catre parchet in calea de atac a recursului.
Reclamantul a sustinut ca, prin emiterea nelegala, discretionara, a acestor mandate de interceptare i s-a creat un grav prejudiciu, determinat, pe de-o parte, de atingerea adusa dreptului sau la respectarea unei vieti private, intime, iar, pe de alta parte, de faptul ca aceste interceptari au fost folosite, de institutiile statului, pentru intocmirea unui dosar penal.
A invocat jurisprudenta Curtii Europene in cauze precum ........contra Romaniei, in care s-a constatat incalcarea dispozitiilor art. 8 din Conventie pentru imprejurarea ca autorizatia procurorului de a proceda la interceptarea convorbirilor nu era susceptibila, la data faptelor, de vreun control a priori, din partea unui judecator sau a unei autoritati independente, fie ca era vorba de un control din oficiu sau la cererea partii in cauza.
Imprejurarea ca emiterea acestor mandate s-a facut in mod abuziv rezulta si din faptul ca, prin Rezolutia nr. .. din 30.10.2000, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti a dispus neinceperea urmaririi penale pentru savarsirea unor infractiuni privitoare la siguranta nationala. Solutia a fost infirmata prin Rezolutia nr. . a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, dispunandu-se reluarea cercetarilor pentru infractiunile prevazute de art. 166 si art. 1681 Cod penal. La data de 27.05.2002, ........ constata inexistenta elementelor constitutive pentru infractiunile prevazute de art. 201 si art. 202 Cod penal si de art. 166 Cod penal, dispunandu-se din nou neinceperea urmaririi penale. Asadar, desi inca din anul 2002, luna a sasea, Parchetul a stabilit inexistenta elementelor constitutive ale vreunei infractiuni ce ar leza siguranta nationala, a emis, in continuare, mandate de interceptare pentru considerentele initiale.
Pe de alta parte, interceptarile convorbirilor telefonice efectuate in temeiul Legii nr. 51/1991 si utilizarea informatiilor astfel obtinute ca probe intr-un proces penal vizand infractiunile de drept comun sunt intr-un total dezacord cu legea.
In acest sens pledeaza si dispozitiile Legii nr. 14/1992 care converg spre ideea ca Serviciul Roman de Informatii, in activitatea sa informativa, nu poate decat sa transmita informatiile culese organelor de urmarire penala pentru valorificarea acestora ca indicii si nu ca probe, in privinta proceselor instrumentate pentru cercetarea unor infractiuni de drept comun aceasta distinctie intre categoria indiciilor si cea a probelor, in intelesul procedurii penale, este transata implicit de dispozitiile art. 10 si art. 11 din Legea nr. 14/1992 in sensul ca, in mod exclusiv, doar actele de constatare ale unor amenintari la adresa siguran?ei nationale pot constitui mijloc de proba si in niciun caz actele de constatare care ar cuprinde elemente de fapt privind infractiuni de drept comun. Mai mult, art. 16 si art. 21 din Legea nr. 51/1991 interzic in mod expres ca activitatea de obtinere a informatiilor necesare sigurantei nationale si evident utilizarea lor sa lezeze viata particulara, onoarea sau reputatia cetatenilor, incriminand ca infractiune utilizarea, prin publicarea lor, unor asemenea informatii cunoscute incidental in cadrul activitatii de strangere a datelor necesare sigurantei nationale. Or, in speta de fata, au fost utilizate in mod nelegal, ca probe, informatii ce privesc viata intima in cel mai inalt grad, utilizarea acestora in cadrul unui proces public aducand prejudicii grave onoarei si reputatiei persoanei la care se refera.
Reclamantul a mai aratat ca activitatea de interceptare a convorbirilor i-a creat si un prejudiciu psihic de netagaduit, determinat de un puternic sentiment de insecuritate, avand in vedere si antecedentele regimului comunist, al carui victima a fost.
In acest sens, a invocat declaratii ale ministrului administratiilor si internelor, ., aparute in presa in .., privind activitatea de supraveghere a ..
Cu privire la aplicabilitatea art. 1000 alin. 3 Cod civil, reclamantul a aratat ca Statul ca persoana responsabila raspunde pentru consecintele pagubitoare produse in desfasurarea activitatilor specifice organelor judiciare, in calitate de garant al legalitatii si independentei actului de justitie, raspundere ce are un caracter obiectiv.
In drept, reclamantul a invocat dispozitiile art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, art. 998 999 si art. 1000 alin. 3 Cod civil.
In temeiul art. 112 pct. 5 Cod procedura civila, in dovedirea sustinerilor sale, reclamantul a atasat cererii de chemare in judecata, in copie, urmatoarele inscrisuri: adresa nr. .. a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, mandatele nr. si nr. ...
Prin intampinarea depusa la filele 12-21 din primul dosar al , prin Serviciul Registratura, la data de 17.09.2012, paratul . a invocat urmatoarele exceptii procesuale:
1. Exceptia necompetentei materiale a judecatoriei, aratand ca, raportat la valoarea despagubirilor solicitate de reclamant, conform art. 2 pct. 1 lit. h Cod procedura civila, competenta de solutionare a cauzei revine tribunalului,
2. Exceptia netimbrarii actiunii, aratand ca actiunea este una in pretentii civile, evaluabila, astfel ca trebuie timbrata,
3. Exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, aratand ca, potrivit art. 132 alin. 1 din Constitutia Romaniei si art. 1 din Legea nr. 303/2004, procurorii isi desfasoara activitatea conform principiului legalitatii, al impartialitatii si al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justitiei. Astfel, magistratii procurori fac parte din ........, care alaturi de instantele judecatoresti si Consiliul Superior al Magistraturii, compun autoritatea judecatoreasca, care reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept. Procurorul General subordoneaza doar pe cale administrativa procurorii, nu si din punctul de vedere al exercitarii profesiei. In situatia de fata exista o disociere a raportului de prepusenie care decurge din natura specifica a exercitarii unei profesii si din modalitatile specifice de exercitare acesteia. Sub aspectul indeplinirii actelor de urmarire penala procurorul nu este un prepus al institutiei unde este incadrat, subordonarea acestuia fata de Procurorul General fiind doar una administrativa.
In cauza, singurul care poate raspunde pentru prejudiciul invocat de reclamant este statul, in acest sens fiind art. 52 Constitutie si art. 94 alin. 1 si 6 din Legea nr. 303/2004.
Paratul a aratat ca, in cauza, nu se poate vorbi de o eroare judiciara, fiind in discutie modalitatea de desfasurare a unei cercetari penale, astfel ca situatia invocata de reclamant nu se incadreaza in dispozitiile art. 13 alin. 3 din OG nr. 94/1999 si art. 96 alin. 4 din Legea nr. 303/2004.
4. Exceptia necompetentei materiale a instantei civile in solutionarea prezentei cauze, aratand ca, potrivit art. 275 Cod procedura penala, orice persoana poate face plangere impotriva masurilor si actelor de urmarire penala, care se adreseaza procurorului care supravegheaza activitatea organului de cercetare penala, iar, potrivit art. 278 Cod procedura penala, plangerea impotriva masurilor luate de procuror se rezolva de prim procurorul parchetului, dupa epuizarea acestor cai putandu-se ajunge in fata instantei de judecata, conform art. 2781 Cod procedura penala. Prin urmare, activitatea de cercetare penala exclude controlul instantei civile.
Pe fondul cauzei, paratul a aratat ca pretentiile reclamantului sunt inadmisibile, mandatele de interceptare a comunicatiilor contestate fiind emise in temeiul art. 13 raportat la art. 3 lit. f, h si l din Legea nr. 51/1991 si art. 10 din Legea nr. 14/1992. Procurorul, care autoriza la acea data emiterea mandatului de interceptare, trebuia sa mentioneze date sau indicii din care sa rezulte existenta uneia dintre amenintarile la adresa sigurantei nationale, prevazute de art. 3 din lege. Actul normativ in baza caruia se emite un astfel de mandat precizeaza ca, daca o persoana se considera vatamata in mod nejustificat prin activitatile care fac obiectul unui mandat, se poate adresa cu plangere procurorului anume desemnat, ierarhic superior procurorului care a emis mandatul. Raportat la aceste prevederi, reclamantul putea sa urmeze aceasta cale de a formula plangere. Totodata, putea utiliza caile prevazute de art. 278-2781 Cod procedura penala. Prin urmare, instanta de fond nu poate dispune asupra legalitatii mandatelor de interceptare a convorbirilor telefonice, intrucat obiectul cererii deduse judecatii excede controlului instantei civile.
Cu privire la clasificarea mandatelor de interceptare, paratul a aratat ca, fata de dispozitiile art. 10 din Legea nr. 51/1991 si art. 17 din Legea nr. 182/2002, decizia privind declasificarea apartine unor institutii cu atributii in domeniul sigurantei nationale, motiv pentru care rationamentul reclamantului cu privire la acest aspect este unul pur speculativ. In acest sens, se poate retine Decizia Curtii Constitutionale nr. 766/2006.
Cu privire la incalcarea art. 8 din CEDO, paratul a aratat ca masurile organului de cercetare penala erau prevazute de lege, actele normative incidente sunt accesibile si previzibile si prevad un mecanism cu suficiente garantii impotriva arbitrariului. Ingerinta in viata privata a reclamantului a urmarit un scop legitim, si anume prevenirea si pedepsirea faptelor ce aduc atingere sigurantei statului, fiind proportionala cu scopul legitim urmarit.
In ceea ce priveste normele raspunderii civile delictuale, paratul a sustinut ca nu exista un raport de tip comitent prepus intre ........pe de-o parte si procurori pe de alta parte, subordonarea acestora fiind una doar administrativa.
Nu se poate retine nici raspunderea personala a procurorului, intrucat modalitatea de solutionare a unei cauze tine de propria constiinta a magistratului si de aplicarea corecta a legii.
Paratul a invederat si faptul ca reclamantul nu a dovedit existenta unui prejudiciu material si moral, ca fapta ilicita in cauza nu exista, iar vinovatia organelor de cercetare penala nu poate fi stabilita.
In drept, paratul a invocat art. 115-118 Cod procedura civila.
Prin intampinarea depusa la filele 26-28 din primul dosar al ., prin Serviciul Registratura, la data de 17.09.2012, paratul .. a invocat urmatoarele exceptii procesuale:
1. Exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, aratand ca reclamantul avea posibilitatea formularii actiunii in termen de 3 ani de la data producerii faptului prejudiciabil, termen care a expirat.
2. Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a ........Έ avand in vedere ca reclamantul invoca fapte ilicite al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, iar, potrivit art. 223 alin. 2 din Noul Cod civil, Statul nu raspunde pentru obligatiilor celorlalte institutii de stat. Totodata, potrivit art. 52 alin.3 din Constitutie, Statul raspunde doar pentru erorile judiciare, nu si pentru actele juridice ale unei persoane juridice, care raspunde in nume propriu pentru faptele ilicite savarsite.
Pe fondul cauzei, paratul a aratat ca nu sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale, nefiind invocata in cauza nicio eroare judiciara. Presupusul prejudiciu moral invocat nu poate atrage raspunderea . pentru fapte ce nu ii sunt imputabile.
In drept, paratul a invocat art. 998-999 Cod civil.
Prin notele de sedinta depuse la filele 40-43 din primul dosar al , prin Serviciul Registratura, la data de 16.11.2012, paratul . a mai invocat urmatoarele doua exceptii:
1. Exceptia prescriptiei dreptului la actiuneΈaratand ca momentul de la care a inceput sa curga termenul de prescriptie de 3 ani este luna august 2004, cand s-a procedat la prezentarea materialului de urmarire penala, la care au participat aparatorii alesi ai reclamantului, care avea calitatea de inculpat, si in cuprinsul caruia au fost incluse procesele verbale incheiate la data de 14.05.2004 cu privire la redarea convorbirilor telefonice interceptate in baza celor doua mandate. Raportat la aceasta data, termenul de 3 ani s-a implinit in august 2007, inainte de formularea prezentei actiuni.
Un al doilea moment la care ar fi putut incepe sa curga termenul de prescriptie, ar fi data publicarii in Monitorul Oficial a hotararii CEDO . contra Romaniei, privind neconformitatea dispozitiilor Legii nr. 51/1991 cu Conventia, data fata de care termenul de prescriptie s-a implinit de asemenea.
2. Exceptia prematuritatii cererii de chemare in judecata, aratand ca revine exclusiv instantei penale a stabili daca probele stranse in faza de urmarire penala servesc scopului procesului penal pendinte sau reprezinta o ingerinta nejustificata in viata privata a reclamantului. In acest sens, a sustinut ca Legea nr. 14/1992 prevede in mod expres faptul ca actele de constatare efectuate de SRI pot constitui mijloace de proba in procesul penal.
Pe fondul cauzei, paratul a mai invederat diferentele dintre cauza . contra Romaniei si situatia reclamantului. Astfel, la data emiterii mandatelor, Curtea Europeana nu efectuase un examen al Legii nr. 15/1991 in raport de prevederile Conventiei. Raportat la acest aspect, paratul a aratat ca nu putea, in mod constitutional si legal, sa refuze indeplinirea unei atributii impuse de lege si nici nu putea substitui o procedura legala cu o alta procedura ad hoc. Totodata, atributul adoptarii si alinierii legislatiei nationale la dispozitiile Conventiei Europene revine Statului membru, .. neputand raspunde pentru lipsa garantiilor suficiente in procedura de emitere a mandatelor de interceptare.
O diferenta fata de cauza .. contra Romaniei, este aceea ca in cauza reclamantului a existat un control a posterior al temeiniciei interceptarii din partea unei autoritati independente si impartiale, respectiv . Inainte de intocmirea rechizitoriului, Parchetul a solicitat instantei competente certificarea inregistrarilor, solicitare ce i-a fost respinsa pe considerentul aplicarii in timp a legii. Totodata, in cazul reclamantului, se infiintase Institutul National de Expertize Criminalistice, care putea certifica realitatea si fiabilitatea inregistrarilor, o alta diferenta notabila fata de speta CEDO.
Cu privire la prejudiciul solicitat de catre reclamant, paratul a aratat ca intre suma solicitata si incalcarile art. 8 CEDO nu exista nicio legatura de cauzalitate, aspect retinut si de Curtea Europeana in cauza analizata mai sus.
In sedinta publica din data de 15.01.2013, reclamantul a depus o cerere precizatoare (f.58-59 din primul dosar), prin care a aratat ca primul capat al cererii sale este:
- sa se constate faptul prejudiciabil al emiterii nelegale a mandatelor de interceptare a convorbirilor nr. .. si nr .., precum si al utilizarii si depunerii acestora in dosarul nr. .. al ICCJ, de catre .., cu incalcarea dispozitiilor art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
In motivarea acestei precizari, reclamantul a aratat ca utilizarea acestor interceptari in dosarul penal l-a prejudiciat in mod grav, acesta fiind principalul motiv pentru care hotararile de achitare a sa au fost casate si s-a dispus condamnarea sa. De altfel, modalitatea de depunere la dosar a acestor interceptari a cauzat o inegalitate de arme in procesul penal a sa fata de parchet, care a refuzat sa depuna mandatele de interceptare pana in momentul recursului, la ultimul termen de judecata, cand instanta a ramas in pronuntare.
Prin Sentinta civila nr. a Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti, instanta de fond a recalificat exceptia necompetentei instantei civile, invocata prin intampinare, ca o exceptie a inadmisibilitatii, pe care a admis-o, si, ca atare, a respins actiunea reclamantului ca inadmisibila.
Prin Decizia civila nr. a Tribunalului Bucuresti, hotararea judecatoreasca prezentata anterior a fost casata, in urma admiterii recursului declarat de recurentul-reclamant .., cauza fiind trimisa spre rejudecare primei instantei.
In motivarea acestei solutii, instanta de recurs a aratat ca instanta civila are obligatia de a verifica in ce masura fapta autoritatilor de a proceda la interceptarea reclamantului imbraca un caracter ilicit, raportandu-se, in masura in care apreciaza ca se impune, si la solutia pronuntata in dosarul penal cu privire la legalitatea sau nu a probei in cauza.
In sedinta publica din fata Tribunalului Bucuresti din data de 15.01.2014, paratul . a invocat autoritatea de lucru judecat cu privire la legalitatea emiterii mandatelor de interceptare, aratand ca a transat acest aspect prin Decizia penala nr. ...
Cauza a fost din nou inregistrata pe rolul .. la data de 27.02.2014, sub nr. ..
In rejudecare, prin Incheierea din data de . a .., s-a retinut ca instanta de control judiciar a stabilit competenta de solutionare a prezentei cauze in favoarea judecatoriei, astfel ca exceptia necompetentei materiale, invocata prin intampinare, a fost solutionata implicit. Totodata, instanta a respins, ca neintemeiata exceptia netimbrarii cererii de chemare in judecata si a unit cu fondul, conform art. 137 alin. 2 Cod procedura civila, exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de ambii parati.
Cu privire la exceptia netimbrarii, instanta a retinut aplicabilitatea dispozitiilor art. 15 lit. f din Legea nr. 146/1997, conform cu care actiunea este scutita de la plata taxei judiciare de timbru.
Prin incheierea din , instanta a dispus, conform art. 137 alin. 2 Cod procedura civila, unirea exceptiilor lipsei calitatii procesuale pasive, invocata de ambii parati, prin intampinari cu fondul cauzei. Totodata, a recalificat excep?ia prematuritatii cererii, invocata de paratul .., prin intampinare, fata de argumentele invocate in sustinerea acesteia, ca fiind o aparare pe fondul cauzei.
La acelasi termen de judecata, instanta a administrat proba cu inscrisurile depuse la dosar de toate partile. In cadrul probei cu inscrisuri, la dosar au fost depuse urmatoarele: Incheierea din . din dosarul ICCJ nr. .., rechizitoriul din dosarul nr. ., adresa Judecatoriei Sector 5 din .., adresa PICCJ catre Judecatoria Sector 5 Bucuresti, Incheierea Tribunalului Bucuresti din , Sentinta penala nr. . a Tribunalului Sibiu, Incheierea din data de . a Tribunalului Sibiu, Decizia penala nr. a Curtii de Apel Alba Iulia, Decizia nr. a ICCJ, Incheierea ICCJ din , Sentinta civila nr. .. a Tribunalului Bucuresti, Rezolutia nr. .. din 26.03.2012 a PICCJ, minuta Sentintei ICCJ nr. ., rezolutia din a PCAB, rezolutia din a PCAB, extrase portal, jurisprudenta, incheierea Tribunalului Sibiu din ., procesul verbal al PCAB din .
Prin Sentinta civila nr . din , Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti a respins, ca neintemeiata, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului .., invocata prin intampinare, a respins, ca neintemeiata, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului .., invocata prin intampinare, a respins, ca neintemeiata, exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, invocata de ambii parati si a respins, ca neintemeiata, cererea de chemare in judecata.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:
La data de , paratul .., a emis mandatul nr. . (f.8), in temeiul art. 13 raportat la art. 3 lit. f, h si l din Legea nr. 51/1991 si art. 10 din Legea nr. 14/1992, prin care a autorizat interceptarea comunicatiilor reclamantului la postul mobil nr. , precum si accesul in spatiile din si alte localitati in care au loc manifestari .. .., organizate de acesta, si in locurile de cazare, in scopul instalarii de mijloace tehnice de interceptare a comunicatiilor, intretinerii si ridicarii acestora, precum si pentru ridicarea si repunerea la loc a unui obiect sau document, examinarea lui, extragerea informatiilor pe care acestea le contin, cat si inregistrarea, copierea sau obtinerea de extrase prin orice procedee. Mandatul a fost emis pentru o durata de 3 luni, intre .
Ulterior, in data de , paratul a emis un nou mandat, cu nr. ., prin care, in temeiul art. 13 alin. 5 din Legea nr. 51/1991, a dispus prelungirea cu 3 luni de la ., a mandatului nr. ., pentru interceptarea comunicatiilor reclamantului si activitatile adiacente indicate anterior.
La data de 13.08.2004, prin rechizitoriul emis in dosarul penal nr. . (f.16-40), .. a dispus trimiterea in judecata a inculpatului . In cuprinsul rechizitoriului au fost retinute, printre mijloacele de proba, procesele verbale de redare a convorbirilor, obtinute pe baza celor doua mandate contestate in cauza.
Totodata, s-a consemnat faptul ca inculpatului . nu i-a putut fi prezentat materialul de urmarire penala, conform art. 257 si art.250 Cod procedura penala, intrucat acesta s-a sustras urmaririi penale, fiind aplicabile dispozitiile art. 254 alin. 1 Cod procedura penala.
Prin Sentinta penala nr. .. a Tribunalului Sibiu din dosarul nr. . (f.60-71), cauza penala privindu-l pe inculpatul a fost solutionata, in sensul achitarii acestuia, in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 pct. 1 lit. a Cod procedura penala. In cuprinsul hotararii, s-a retinut faptul ca interceptarile convorbirilor telefonice ale inculpatului nu pot reprezenta mijloace de proba in procesul penal care sa respecte exigentele dispozitiilor art. 63 Cod procedura penala, cu atat mai mult cu cat autorizatiile de interceptare ale acestora nu au fost depuse la dosar, fiind clasificate ca secrete de stat. Aceasta solutie a fost mentinuta, prin Decizia penala nr. 5/A/14.03.2011 a Curtii de Apel Alba Iulia (f.72-90), prin respingerea apelului formulat de Parchetul de pe langa Tribunalul Sibiu. Cu privire la interceptarile convorbirilor telefonice, instanta de apel a retinut ca acestea au fost inlaturate in mod corect de la aprecierea materialului probator, fiind vorba despre probe administrate nelegal. Astfel, a retinut ca, de?i legislatia procesual penala in vigoare la acea data acorda procurorului posibilitatea de a autoriza o atare imixtiune in viata privata a persoanelor, in conditiile expuse, aceste dispozitii veneau in contradictie cu art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Totodata, s-a retinut ca organele de urmarire penala nu au depus la dosar autorizatiile de interceptate, sustinand ca aceasta sunt clasificate ca secrete de stat.
Ulterior, prin Decizia penala nr. 1131/12.04.2012 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie (f.91-98), a fost admis recursul declarat de Parchet dispunandu-se casarea celor doua hotarari de fond, si retinerea cauzei pentru rejudecare. In motivarea acestei solutii, s-a retinut ca instantele de fond au inlaturat in mod nejustificat procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, apreciind ca aceste probe au fost administrate nelegal.
Din incheierea ICCJ din data de 23.02.2012, pronuntata in dosarul nr. ........(f.99-101), rezulta ca cele doua mandate privind interceptarea convorbirilor inculpatului au fost declasificate si depuse la dosar inainte de respectivul termen.
In urma rejudecarii cauzei, ICCJ a pronuntat Decizia penala nr. ........ (f.61-151 dos. TB), prin care a dispus, in mod definitiv, condamnarea inculpatului ........, la 6 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de act sexual cu un minor in forma continuata, prevazuta de art. 198 alin. 2 si 3 raportat la art. 41 alin. 2 Cod penal.
In motivarea acestei solutii (filele 155-159 din dos. TB), Inalta Curte a retinut, ca mijloace de proba, inregistrarile convorbirilor telefonice ale inculpatului, aratand ca, in aceasta faza procesuala au fost atasate la dosar cele trei autorizatii in baza carora au fost interceptate comunicatiile inculpatului (nr. 002061/13.11.2012, 00923/09.05.2013, 00214/11.02.2003).
Inalta Curte a retinut ca cele trei mandate au fost emise cu respectarea prevederilor Legii nr. 51/1991, in forma in vigoare la momentul respectiv, inainte de modificarea Codului de procedura penala prin Legea nr. 281/2003. Ulterior, aceasta a efectuat o analiza detaliata a actelor de procedura penala emise cu privire la reclamantul ........, a probelor si a indiciilor avute in vedere de organele de urmarire penala, si a stabilit ca emiterea respectivelor mandate a avut nu doar o baza legala, ci si una factuala, concretizata in existenta unor indicii care sa determine aparenta implicarii inculpatului in actiuni de natura a aduce atingere sigurantei nationale. Ulterior, desi s-a dispus neinceperea urmaririi penala pentru infractiuni privind siguranta nationala, Inalta Curte a stabilit ca interceptarile pot fi utilizate in mod legal ca mijloace de proba, pentru dovedirea savarsirii unor alte infractiuni.
Prin aceleasi considerente, instanta suprema a analizat si legalitatea emiterii celor doua mandate, prin prisma jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, in special cauza ........contra Romaniei, aratand ca, desi Curtea a constatat ca Legea nr. 51/1991 nu indeplinea exigentele art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, utilizarea interceptarilor astfel obtinute ca proba in dosarul penal nu l-a privat pe reclamant de un proces echitabil si nu a incalcat art. 6 paragraful 1 din Conventie.
Avand in vedere aceasta situatie de fapt, instanta a analizat temeinicia cauzei, pronuntandu-se cu prioritate asupra exceptiilor procesuale invocate de parti:
1. Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului ........, invocata prin intampinare:
Instanta a retinut, analizand atat cererea de chemare in judecata, cat si cererea precizatoare formulata de reclamant, ca paratul ........ a fost chemat in judecata doar in considerarea primului capat de cerere, avand ca obiect constatarea faptului prejudiciabil al emiterii nelegale a mandatelor de interceptare a convorbirilor nr. ........si nr. 00923/09.05.2003, precum si al utilizarii si depunerii acestora in dosarul nr. ........al ICCJ, cu incalcarea dispozitiilor art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Aceasta rezulta fara echivoc din faptul ca, prin al doilea capat de cerere, reclamantul a solicitat obligarea celuilalt parat, a ........, la plata sumei de 20.000 euro, cu titlu de despagubiri morale.
Calitatea procesuala reprezinta una dintre cele patru conditii de exercitare a actiunii civila si presupune existenta unei identitati intre persoana reclamantului si cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuala activa), precum si intre persoana chemata in judecata si cel care este subiect pasiv in raportului juridic dedus judecatii (calitatea procesuala pasiva). In cauza, pe primul capat al cererii de chemare in judecata, se solicita constatarea emiterii nelegale a unor acte juridice, prin incalcarea art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, astfel ca subiectul pasiv in raportul juridic dedus judecatii nu poate fi considerat nimeni altul decat emitentul actului juridic contestat, respectiv emitentul celor doua mandate de interceptare .........
Argumentele paratului din intampinare, potrivit cu care raspunderea civila pentru eventuala fapta ilicita invocata de catre reclamanta i-ar reveni paratului ........, desi intemeiate, astfel cum se va arata mai jos, nu inlatura calitatea procesuala pasiva a sa pentru primul capat de cerere, care, astfel, cum s-a aratat anterior, nu are ca obiect angajarea raspunderii patrimoniale a institutiei Ministerului Public, ci doar constatarea nelegalitatii emiterii unui act juridic.
Considerentele paratului privind independenta operativa a procurorilor in exercitarea atributiilor de serviciu nu sunt relevante pentru stabilirea calitatii procesuale pasive, cata vreme acestia actioneaza in mod unitar, sub coordonarea institutiei din care fac parte si a Ministerului Public, in temeiul art. 131 alin. 2 si art. 132 alin. 1 din Constitutia Romaniei.
Raportat la acest rationament juridic, paratul ........ are calitate procesuala pasiva, pe capatul de cerere pentru care a fost chemat in judecata, motiv pentru care exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, invocata de acesta, va fi respinsa ca neintemeiata.
2. Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului ........, invocata prin intampinare:
Conform sustinerilor reclamantului (note scrise - f.116), temeiul cererii de chemare in judecata indreptate impotriva paratului Statul Roman este reprezentat de raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie, acesta fiind tinut sa raspunda obiectiv pentru organizarea defectuoasa a activitatii judiciare.
Instanta constata ca, potrivit art. 52 alin. 3 din Constitutie si art. 96 alin. 1 si 6 din Legea nr. 303/2004, Statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare. Aceste texte legale, desi invocate de paratul ........, nu sunt aplicabile in cauza, neexistand o eroare judiciara pentru care paratul Statul Roman sa fie chemat sa raspunda.
Fapta ilicita sustinuta de reclamant se refera la incalcarea dispozitiilor art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, prin emiterea a doua mandate de interceptare si utilizarea lor in procesul penal.
Or, instanta retine ca obligatia de a asigura respectarea drepturilor prevazute de conventie, revine statelor membre ale Conventiei in cauza ........, atat prin legislatia nationala adoptata cat si prin modalitatea de implementare a acesteia. Pentru neindeplinirea acestei obligatii, in mod evident ca raspunderea nu poate reveni decat ........, care are astfel calitate procesuala pasiva in cauza.
In acest sens, in temeiul art. 13 din Conventie, orice persoana se considera prejudiciata prin incalcarea unui dintre drepturile sale fundamentale are dreptul de a se adresa instantei pentru repararea prejudiciului suferit, iar calitate procesuala pasiva in cadrul acestor cereri nu poate avea decat Statul Roman. Totodata, conform art. 223 alin.1 Cod civil, statul participa la judecata prin Ministerul Finantelor Publice.
Raportat la aceste argumente, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului ........va fi respinsa, ca neintemeiata.
3. Exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, invocata de ambii parati:
Institutia prescriptiei extinctive va fi analizata conform dispozitiilor Legii nr. 287/2009 privind Codul civil (denumit in continuare Cod civil), aplicabil in cauza in temeiul art. 201 din Legea nr. 71/2011 si art. 6 alin. 4 Cod civil, raportat la momentul inceperii termenului de prescriptie, care va fi stabilit in continuare.
Prescriptia extinctiva este o sanctiune indreptata impotriva pasivitatii titularului dreptului subiectiv civil, prin care se stinge dreptul material la actiune prin care acesta ar fi putut obtine obligarea subiectului pasiv la executarea obligatiei corelative. Astfel, potrivit art. 2500 Cod civil, Dreptul material la actiune (...) se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul prevazut de lege.
Actiunea de fata, fiind una cu un obiect patrimonial, este supusa prescriptiei extinctive, potrivit art. 2501 alin. 1 Cod civil, termenul de prescriptie aplicabil fiind cel general de 3 ani, reglementat de art. 2517 Cod civil. In materia raspunderii civile delictuale, art. 2528 Cod civil stabileste ca prescriptia dreptului la actiune in repararea unei pagube care a fost cauzata printr-o fapta ilicita incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba cat si pe cel care raspunde de ea.
Asadar, in materia specifica a raspunderii civile delictuale, legiuitorul a stabilit doua momente alternative de la care poate incepe prescriptia sa curga: fie de la momentul subiectiv al cunoasterii pagubei si pe cel care raspunde de ea, fie momentul obiectiv al datei la care trebuia ori putea sa cunoasca aceste elemente. Cunoasterea celor doua elemente trebuie sa fie cumulativa, pentru a incepe sa curga termenul de prescriptie, cel prejudiciat trebuind sa cunoasca nu numai paguba suferita ci si persoana impotriva careia se poate indrepta.
In cauza, instanta a apreciat ca reclamantul a cunoscut faptul prejudiciabil si persoana responsabila la data declasificarii mandatelor de interceptare si a depunerii acestora in dosarul ........, respectiv la data de ........(incheierea de la filele 99-101 din primul dosar).
Astfel, nu se poate retine ca moment al inceperii termenului de prescriptie, data prezentarii materialului de urmarire penala, deoarece, astfel cum s-a consemnat in rechizitoriul emis in dosarul ........, aceasta etapa procedurala nu a avut loc, reclamantul ........ sustragandu-se de la procedura urmaririi penale.
Totodata, nu se poate retine ca moment al inceperii termenului de prescriptie, nici data cunoasterii rechizitoriului de catre reclamant, personal sau prin reprezentantii sai conventionali, deoarece in cuprinsul acestui inscris au fost consemnate doar procesele verbale privind interceptarile convorbirilor inculpatului, nu si cele doua mandate care au stat la baza obtinerii interceptarilor sau emitentul lor.
Atat prin cunoasterea rechizitoriului cat si a proceselor verbale privind interceptarile, depuse in dosarul penal al instantei inca de la inceput, reclamantul a putut cunoaste doar faptul prejudiciabil la interceptarii sale, prezumand existenta unor mandate de interceptare, nu insa si persoana responsabila de emiterea acestora.
Totodata, desi, conform Incheierii din ........a Tribunalului Sibiu, din dosarul nr, ........(79-85), reclamantul avea cunostinta, la acea data, despre numarul mandatelor de interceptare, instanta apreciaza, in continuare, ca nu se poate prezuma, prin acest fapt, si cunoasterea emitentului celor doua inscrisuri.
Acest detaliu a putut fi cunoscut de catre reclamant doar in momentul studierii celor doua mandate, respectiv in momentul declasificarii si depunerii lor in dosarul penal ce se afla in desfasurare 23.02.2012.
Data publicarii in Monitorul Oficial a cauzei CEDO ........contra Romaniei, invocata de parat prin intampinare, nu prezinta nicio relevanta sub aspectul cunoasterii celor doua aspecte esentiale pentru inceperea termenului de prescriptie.
Ca atare, instanta retine ca termenul de prescriptie de 3 ani, aplicabil prezentei actiuni, a inceput sa curga la data de 23.02.2012, iar cererea de chemare in judecata a fost inregistrata pe rolul instantei la data de 01.06.2012, asadar inainte de implinirea termenului.
Pentru aceste considerente, exceptia prescriptiei dreptului material la actiune este neintemeiata, astfel ca a fost respinsa ca atare.
Pe fondul cauzei:
Prealabil analizarii fondului cauzei, instanta a retinut ca cererea de chemare in judecata a reclamantului are un singur obiect, si anume angajarea raspunderii civile delictuale a paratului ......... Desi primul capat de cerere a fost formulat sub forma unei actiuni in constatare, impotriva si a paratului ........, instanta retine ca acesta se refera la constatarea existentei faptei ilicite, ca prima conditie a raspunderii civile delictuale.
Raspunderea civila delictuala a fost analizata conform dispozitiilor Codului civil din 1864, avand in vedere data comiterii faptei ilicite ce urmeaza a fi retinuta in continuare, respectiv data emiterii mandatelor de interceptare, si normele tranzitorii cuprinse in art. 3 si art. 103 din Legea nr. 71/2011, potrivit cu care Obligatiile nascute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispozitiilor legii in vigoare la data producerii ori, dupa caz, a savarsirii lor.
Astfel, temeiul de drept al cererii reclamantului, astfel cum a fost acesta sustinut si argumentat prin precizarile efectuate pe parcursul procesului, este reprezentat de art. 998-999 din Codul civil din 1864, potrivit cu care orice fapta a omului, care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara, iar omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa
Conditiile cumulative ale raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, astfel cum rezulta din analiza art. 998 999 citate anterior sunt existenta unei fapte ilicite, savarsirea ei cu vinovatie, existenta unui prejudiciu patrimonial si a unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, iar acestea trebuie dovedite de catre reclamant, potrivit dispozitiilor art. 1169 din Codul civil din 1864.
Fapta ilicita invocata in cauza, conform cererii precizate, a fost motivata prin doua aspecte, respectiv:
1. emiterea mandatelor de interceptare a convorbirilor nr. ........si nr. ........cu incalcarea dispozitiilor art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului,
2. depunerea si utilizarea acestora in dosarul nr. ........al ICCJ, de catre .........
Cu privire la cel de-al doilea aspect, instanta a constatat ca, prin considerentele din Decizia penala nr. ........, Inalta Curte de Casatie si Justitie a analizat legalitatea utilizarii celor doua mandate de interceptare ca mijloace de proba in procesul penal, iar aceasta solutie se impune in cauza in virtutea autoritatii de lucru judecat a unei hotarari judecatoresti definitive, atat in temeiul art. 22 alin. 1 Cod penal, cat si a art. 1201 din Codul civil din 1864.
Astfel, Inalta Curte de Casatie si Justitie a analizat in mod expres legalitatea utilizarii celor doua mandate de interceptare ca mijloace de proba in procesul penal si a retinut ca acestea pot fi retinute in mod legal fara a se aduce atingere dreptului reclamantului la un proces echitabil, conform art. 6 paragraf 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Prin urmare, instanta a respins cererea reclamantului de a se constata fapta ilicita constand in depunerea si utilizarea nelegala a mandatelor de interceptare in procesul penal, ca neintemeiata, constatand ca, asupra acestui aspect, s-a pronuntat cu autoritate de lucru judecat, Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin Decizia nr. .........
Cu privire la primul aspect invocat de catre reclamant in motivarea faptei ilicite, respectiv emiterea mandatelor de interceptare a convorbirilor nr. 002061/13.11.2002 si nr. ........cu incalcarea dispozitiilor art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, instanta a retinut ca autoritatea de lucru judecat a Deciziei Inaltei Curti de Casatie si Justitie nu mai opereaza, intrucat considerentele instantei supreme nu au vizat si o eventuala atingere adusa drepturilor reclamantului prevazute de art. 8 din Conventie.
Astfel, instanta suprema a analizat in detaliu posibilele atingeri aduse dreptului reclamantului la un proces echitabil, prevazut de art. 6 paragraf 1 CEDO, fara insa a face referire si la incalcarile art. 8 din Conventie. Cu privire la art. 8, Inalta Curte s-a rezumat sa citeze considerentele Curtii Europene in cauza ........contra Romaniei, potrivit cu care Legea nr. 51/1991 nu indeplinea exigentele art. 8 din Conventia Europeana, fara a dezvolta in niciun mod acest aspect.
Asadar, instanta a analizat in continuare daca, in cauza, se poate constata ca mandatele nr. 002061/13.112012 si ........au fost emise de catre paratul ........ cu incalcarea art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si daca aceasta poate reprezenta o fapta ilicita care sa angreneze raspunderea civila delictuala a paratului Statul Roman.
Prin emiterea celor doua mandate de interceptare a avut loc o ingerinta in dreptul reclamantului la respectarea vietii private, aspect ce este necontestat de catre partile din dosar. Mai departe, trebuie analizat daca aceasta ingerinta respecta exigentele art. 53 din Constitutia Romaniei si art. 8 paragraf 2 din Conventie, potrivit cu care Nu este admis amestecul unei autoritati publice in exercitarea acestui drept decat in masura in care acesta este prevazut de lege si constituie, intr-o societate democratica, o masura necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protectia sanatatii, a moralei, a drepturilor si a libertatilor altora.
In primul rand, instanta a retinut ca cele doua mandate de interceptare au fost emise in temeiul Legii nr. 51/1991, cu respectarea dispozitiilor acestui act normativ in forma in vigoare la data emiterii lor, inainte de adoptarea Legii nr. 281/2003 pentru modificarea Codului de procedura penala, astfel cum s-a retinut de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, de asemenea, cu autoritate de lucru judecat.
In al doilea rand, instanta a analizat conformitatea aplicarii in cauza a Legii nr. 51/1991, in forma in vigoare inaintea Legii nr. 281/2003, cu dispozitiile art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si cu jurisprudenta Curtii Europene de Drepturilor Omului.
In cauza ........contra Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a efectuat o analiza extinsa a Legii nr. 51/1991 si a stabilit ca aceasta nu respecta exigentele art. 8 din Conventie.
Curtea Europeana a reamintit ca, pentru a fi compatibila cu art. 8 paragraf 2 din Conventie, o ingerinta prevazuta de lege se refera nu numai la respectarea dreptului intern, ci si la calitatea legii, care trebuie sa fie compatibila cu principiul preeminentei dreptului, Astfel, in contextul supravegherii secrete exercitate de autoritatile publice, dreptul intern trebuie sa ofere o protectie impotriva interventiei arbitrariului in exercitarea dreptului unui individ prin raportare la art. 8. In plus, legea trebuie sa foloseasca termeni suficient de clari pentru a le indica persoanelor, de o maniera satisfacatoare, circumstantele si conditiile in care abiliteaza autoritatile publice sa ia astfel de masuri secrete (par. 61).
Desi a admis ca Legea nr. 51/1991 putea fi considerata necesara intr-o societate democratica, in virtutea puterii discretionare a legiuitorului national, Curtea a concluzionat ca actul normativ nu asigura un grad minim de protectie impotriva arbitrariului, pentru urmatoarele motive:
- lipsa de independenta a autoritatilor competente sa autorizeze ingerinta, interceptarile fiind autorizate de procurori, care, in sistemul juridic roman, nu sunt independenti fata de puterea executiva,
- lipsa unui control a priori, a autorizatiilor date de procuror, deciziile acestuia neputand fi atacate in fata unui organ jurisdictional independent si impartial,
- lipsa unui control a posteriori al temeiniciei interceptarii din partea unei autoritati independente si impartiale,
- lipsa garantiilor referitoare la pastrarea caracterului intact si complet al inregistrarilor si distrugerea acestora,
- lipsa de independenta a autoritatii care ar fi putut certifica realitatea si fiabilitatea inregistrarilor, singura autoritate cu aceasta atributie fiind Serviciul Roman de Informatii, adica tocmai autoritatea insarcinata cu efectuarea interceptarilor.
Aplicand aceleasi criterii in cauza de fata, instanta constata ca primele doua deficiente ale procedurii de interceptare retinute de instanta europeana se regasesc in cazul interceptarilor reclamantului, cele doua mandate contestate fiind autorizate de catre procuror, in lipsa unui control a priori, din partea unei instante independente si impartiale.
In schimb, ultimele trei critici aduse de Curtea Europeana Legii nr. 51/1991 nu mai pot fi retinute si in cauza reclamantului, deficientele aferente fiind inlaturate prin pronuntarea Deciziei penale ICCJ nr. nr. .........
Astfel, cu privire la existenta unui control a posteriori al temeiniciei interceptarii, instanta retine ca, in mod intemeiat, paratul ........ a aratat ca Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin Decizia penala nr. ........, a analizat in detaliu legalitatea emiterii mandatelor de interceptare, aspect ce se deosebeste de cauza ........contra Romaniei. Tot Inalta Curte a consemnat faptul ca nu se poate retine niciun tip de suspiciune rezonabila cu privire la realitatea inregistrarilor si continutul acestora, in plus convorbirile fiind redate printr-un proces verbal certificat pentru autenticitate de catre procurorul-sef, cu indeplinirea conditiilor impuse prin Legea nr. 281/2003. Totodata, controlul fiabilitatii inregistrarilor putea fi efectuat de catre Institutul National de Expertiza Criminalistica, in ipoteza in care reclamantul ar fi dorit sa le conteste, ceea ce insa nu s-a intamplat.
Prin urmare, instanta a re?inut ca, desi la momentul emiterii celor doua mandate de interceptare, reglementarea Legii nr. 51/1991 nu oferea un grad minim de protectie impotriva arbitrariului, reclamantul a beneficiat de o astfel de protectie, ulterior, prin controlul efectuat de instanta suprema, in conditiile unei proceduri impartiale si independente.
Analizand proportionalitatea ingerintei aduse vietii private a reclamantului cu scopul legitim urmarit de autoritati, instanta constata ca interceptarea convorbirilor reclamantului nu a fost efectuata in mod abuziv si pe o perioada indelungata de timp, ci doar pe o perioada limitata totala de 9 luni de zile (prin trei mandate, astfel cum rezulta din motivarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie), si in cadrul unui proces penal, desfasurat cu privire la savarsirea unor infractiuni (initial cele privind siguranta nationala si apoi cele de drept comun retinute prin rechizitoriu). Dupa finalizarea interceptarilor, paratul ........ a procedat la finalizarea dosarului penal ce l-a privit pe reclamant intr-un termen rezonabil, dispunand trimiterea acestuia in judecata, prin emiterea rechizitoriului in data de 13.08.2004, asadar dupa aproximativ un an de zile. Raportat la aceste elemente, instanta retine ca ingerinta adusa dreptului reclamantului la o viata privata a fost proportionala cu scopul legitim urmarit de autoritati, respectiv acela de a identifica si sanctiona in mod eficient fapte de natura penala.
Pentru aceste considerente, instanta a apreciat ca argumentele din cauza ........contra Romaniei nu pot fi aplicate mutatis mutandis in speta de fata si a re?inut ca, spre deosebire de cauza Curtii Europene, in cazul reclamantului nu a fost incalcat art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Pe cale de consecinta, nu se poate retine existenta unei fapte ilicite constand in emiterea mandatelor de interceptare a convorbirilor nr. ........si nr. ........cu incalcarea dispozitiilor art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, motiv pentru care cererea reclamantului a fost respinsa si sub acest aspect, ca neintemeiata.
In lipsa unei fapte ilicite, instanta a constatat ca nu mai este necesar a fi analizate celelalte conditii ale raspunderii civile delictuale, respectiv vinovatia, prejudiciul si legatura de cauzalitate, motiv pentru care nu au mai fost avute in vedere nici argumentele partilor cu privire la acestea.
Prin urmare, instanta a respins, ca neintemeiata, cererea de chemare in judecata, astfel cum a fost precizata, formulata de reclamantul ........ impotriva paratilor ........ si .........
Impotriva acestei hotarari au formulat recurs, in termen legal, atat intimatul parat ........, ........, ........ si reclamantul ........, cauza fiind inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti- sectia a IV a Civila, la data de ........, sub nr. .........
Recurentii ........- ........ si ........ au criticat sentinta instantei de fond din perspectiva motivelor vizate de art 304 pct. 9 c.p.civ. , sustinand ca in mod gresit prima instanta a respins exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive a ........ si prescriptiei dreptului material la actiune.
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a ........, recurentul arata ca din chiar motivarea primei instante, ce a calificat cererea retinand ca aceasta are un singur obiect si anume angajarea raspunderii civile delictuale a paratului ........, primul capat de cerere- desi formulat sub forma unei actiuni in constatare se refera in fapt la constatarea existentei faptei ilicite, rezulta temeinicia argumentelor sale privind lipsa unei legitimari procesuale pasive.
In acest sens, in conformitate cu dispozitiile art 223 alin 1 din legea nr. 287/2009 privind Codul civil republicata, in raporturile civile in care se prezinta nemijlocit, in nume propriu, ca titular de drepturi si obligatii, Statul participa prin ........, afara de cazul in care legea stabileste un alt organ in acest sens.
In continuare, recurentul sustine calitatea procesuala pasiva unica a ........in prezenta cauza invocand dispozitiile art 52 din Constitutie si art 96 alin 1 si 6 din Legea nr. 303/2004 republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, concluzionand ca Statul este singurul care poate raspunde, in calitate de garant al drepturilor cetatenesti, pentru eventualele pagube produse printr-una din formele de exercitare a autoritatii sale.
Cu privire la cea de-a doua exceptie invocata, in esenta, s-a aratat ca termenul de prescriptie a inceput sa curga de la data la care reclamantul a cunoscut faptul ca i-au fost interceptate convorbirile telefonice si implicit a aflat de existenta mandatelor de interceptare, iar nu de la momentul declasificarii si depunerii acestora la dosarul nr. ........al Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Avand in vedere ca reclamantul a pretins ca interceptarea convorbirilor sale a reprezentat o ingerinta in dreptul garantat de art 8 alin 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, pentru aprecierea momentelor de la care a inceput sa curga prescriptia nu prezinta relevanta nici cunoasterea mandatelor de interceptare, nici declasificarea lor.
Nu era necesar ca reclamantul sa aiba cunostinta de continutul mandatelor deoarece este vorba despre faptele sale, iar acesta nu a negat existenta convorbirilor telefonice, fapt confirmat si de partea vatamata .........
Totodata, inregistrarile in discutie nu au fost contestate in conditiile codului de procedura penala.
In raport de cele mentionate, termenul de prescriptie poate fi calculat in functie de mai multe momente- fie incepand cu data de 13 august 2004, data emiterii rechizitoriului nr. ........, ocazie cu care ........s-a desesizat, fie de la depunerea mandatelor in dosarul penal, in faza recursului, fie de la pronuntarea incheierii din 9 februarie 2009 a ........, cand aparatorul sau a solicitat depunerea la dosarul penal a mandatelor de interceptare.
La randul sau, reclamantul ........ a criticat sentinta, prin prisma motivului de nelegalitate prevazut de art 304 pct. 9 c.p.cv. aratand ca solutia primei instante privind inexistenta unei fapte ilicite este nelegala prin raportare la dispozitiile art 998-999 c.civ.
In esenta, se arata ca in mod nelegal prima instanta a retinut sub aspectul analizei faptei ilicite, ca deciziile Curtii Europene a Drepturilor Omului date in aceasta materie nu s-ar aplica si in cazul reclamantului.
Refuzand sa aplice jurisprudenta europeana in materia interceptarilor dispuse in baza legii nr. 51/1991- ........contra Romaniei, Calmanovici c. Romaniei, Pantea c. Romaniei, Viorel Burzo c.Romaniei, Raducu c. Romaniei si in cazul reclamantului, desi se analizeaza situatii identice cu cea dedusa judecatii, instanta nu a respectat obligatia constitutionala impusa autoritatilor interne ale statelor semnatare ale Conventiei de a da prioritate normelor internationale de protectie a drepturilor omului fata de cele interne, incalcand si dispozitiile art 32 din Conventia europeana ce recunoaste hotararilor CEDO o autoritate de lucru interpretat si impune instantelor nationale obligatia de a aplica direct dispozitiile Conventiei si interpretarile date de Curte notiunilor acesteia.
In acest context, prima instanta, desi a analizat din perspectiva CEDO dispozitiile Legii 51/1991 in baza careia au fost acordate mandatele de interceptare, aplicand aceleasi criterii enuntate de Hotararile mentionate, instanta a constatat ca primele doua deficiente ale procedurii de interceptare retinute de instanta europena se regasesc in cazul interceptarilor reclamantului, cele doua mandate fiind autorizate de catre procuror, in lipsa unui control a priori, din partea unei instante independente si impartiale, in schimb ultimele trei critici, referitoare la lipsa unui control a posteriori, lipsa garantiilor referitoare la pastrarea caracterului intact si complet al inregistrarilor, lipsa de independenta a autoritatii care certifica realitatea si fiabilitatea inregistrarilor nu mai pot fi retinute in cauza reclamantului, deficientele aferente fiind inlaturate prin pronuntarea Deciziei penale ICCJ nr. 2107 din 14.06.2013.
Recurentul invedereaza , in primul rand ca in jurisprudenta CEDO invocata nu se prevede necesitatea intrunirii cumulative a celor cinci motive pentru care s-a constatat ca Legea 51/1991 incalca exigentele art 8 din Conventie. In opinia recurentului, oricare dintre aceste critici este indeplinita in cauza este de natura a atrage constatarea incalcarii.
In realitate toate cele 5 criterii se aplica in situatia reclamantului Bivolaru.
Astfel, cu privire la lipsa unui control a posteriori al temeiniciei interceptarii din partea unei autoritati independente si impartiale, contrar celor retinute de instanta de fond, acesta nu a fost asigurat prin analiza in detaliu de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie in Decizia Penala nr. ........ a legalitatii mandatelor de interceptare.
In realitate acest criteriu retinut de Curtea Europeana are un cu totul alt continut, aspect ce rezulta din cauza ........c.Romaniei, avand in vedere ca analiza incalcarii art 8 din Conventie cu ocazia emiterii mandatelor de interceptare se face raportat doar la data emiterii lor si la dispozitiile procedurale in vigoare la acea data, analiza efectuata pe larg in Hotararea CEDO mentionata ce arata ca dispozitiile procedurale in materie penala privitoare la interceptarea convorbirilor, care erau in vigoare inainte de Legea 281/2003 nu asigurau acest control.
Astfel, in cazul ........c.Romaniei, Curtea Europeana a constatat ca acestuia i-au fost incalcate drepturile protejate de art 8 din Conventie chiar daca acesta fusese condamnat de catre o instanta interna pe baza convorbirilor interceptate in baza legii sigurantei nationale, situatie identica cu cea a reclamantului .........
In opinia recurentului acest criteriu al incalcarii art 8 din Conventie este cu atat mai evident indeplinit avand in vedere ca intre data emiterii autorizatiilor de interceptare si a interceptarii propriu-zise a convorbirilor si data consemnarii continutului convorbirilor in procesele verbale depuse la dosarul cauzei, a intrat in vigoare Legea 281/2003., fara insa, ca dupa acest moment procurorul sa supuna certificarii instantei continutul convorbirilor intercepate anterior noii legi.
Astfel, mijlocul de proba reprezentat de procesul verbal de redare al convorbirilor telefonice interceptate intre anii 2002-2003 a fost intocmit de procuror la data de 14.05.2004, dupa intrarea in vigoare a legii 281/2003, motiv pentru care, fata de reclamant se impunea respectarea dispozi?iilor imperative ale art 91 ind. 3 alin 2 si 3 c.p.p. in sensul ca instan?a de judecata era cea care trebuia sa hotarasca pe baza unor dezbateri contradictorii intre procuror si parti care dintre informatiile culese prezinta interes in solutionarea cauzei si sa incheie proces verbal in acest sens, dispunand totodata prin incheiere distrugerea inregistrarilor ce nu au fost folosite ca mijloace de proba in cauza.
In consecinta, in opinia recurentului aprecierea asupra legalitatii probei de catre ICCJ in cadrul procesului penal in care a fost judecat reclamantul, nu are relevanta din punct de vedere al jurisprudentei europene in analiza incalcarii dispozitiilor art 8 din Conventie.
In acest context, se subliniaza si faptul ca in mod gresit prima instanta a retinut ca in ceea ce priveste art 8, Inalta Curte s-a rezumat sa citeze considerentele Curtii Europene, in cauza Dumitru c.Romaniei, potrivit cu care Legea 51/1991 nu indeplinea exigentele art 8 din Conventie, fara a dezvolta in nici un mod acest aspect.
Contrar celor retinute, la paginile 131-132 din Decizie, desi se retine incalcarea art 8 din CEDO, Curtea considenad totusi ca utilizarea inregistrarilor in litigiu ca proba in procesul de convingere intima a judecatorilor nationali nu l-a privat pe reclamant de un proces echitabil si nu a incalcat dispozitiile art 6 paragraf 1 din Conventie.
In ceea ce priveste lipsa garantiilor referitoare la pastrarea caracterului intact si complet al inregistrarilor si distrugerea acestora, recurentul arata ca sunt valabile aceleasi argumente legate de momentul intrarii in vigoare al legii nr. 281/2003 raportat la data emiterii mandatelor de interceptare ce fac obiectul cauzei. Autorizarea interceptarilor s-a facut in baza dispozitiilor codului de procedura penala dinainte de intrarea invigoare a Legii 281/2003 ce nu prevedeau aceste garantii.
In ceea ce priveste lipsa de independenta a autoritatii care ar fi putut certifica realitatea si fiabilitatea inregistrarilor, singura autoritate cu acesta atributie fiind ........, adica tocmai autoritatea insarcinata cu efectuarea interceptarilor.
Cu privire la acest criteriu, instanta de fond a retinut in mod gresit ca-totodata controlul fiabilitatii inregistrarilor putea fi efectuat de catre Institutul national de expertiza Criminalistica, in ipoteza in care reclamantul ar fi dorit sa e conteste, ceea ce nu s-a intamplat.
In realitate, in opinia recurentului, nici in prezent, autoritatile romane nu au un cadru institutional in care expertizele cu un asemenea obiectv sa poata fi efectuate de experti independenti, in contextul in care, pe de o parte la data emiterii autorizatiilor, singura autoritate era ........- cel care efectua interceptarile, iar in prezent Institutul National de Expertize Criminalistice a incheiat protocoale cu DNA, privind efectuarea de astfel de expertize, la conducerea acestei institutii au fost numiti chiar procurori, care sunt reprezentanti ai puterii executive.
De altfel, desi intr-o alta cauza, un reclamant a avut posibilitatea de a solicita controlul fiabilitatii inregistrarilor printr-o expertiza in cadrul procesului penal, nu a impiedicat Curtea Europeana sa ajunga la aceeasi concluzie ca in cauza ........c.Romaniei, respectiv incalcarea art 8 , recurentul citand spre exemplificare, Hotararea CEDO Valentino Acatrinei c.Romaniei.
In ceea ce priveste analiza facuta de instanta cu privire la respectarea proportionalitatii ingerintei aduse vietii private a reclamantului raportat la scopul legitim urmarit de autoritati, contrar celor retinute, modalitatea in care au fost emise autorizatiile de interceptare a convorbirilor reclamantului in baza legii 51/1991 reprezinta o grava incalcare a obligativitatii respectarii proportionalitatii ingerintei aduse vietii private a reclamantului raportat la scopul legitim urmarit de autoritati, astfel cum este reglementat de art 8 din Conventia europeana.
In primul rand, emiterea mandatelor de interceptare si efectuarea interceptarilor si inregistrarilor convorbirilor telefonice transcrise si depuse la dosarul cauzei au avut loc anterior inceperii urmaririi penale, in faza actelor premergatoare si nu pot constitui probe in lipsa garantiilor specifice fazei de urmarire penala.
Totodata s-a dispus interceptarea si inregistrarea convorbirilor telefonice, in cazul in care la data emiterii mandatelor nu existau nici un fel de indicii privitoare la savarsirea unor infractiuni la siguranta nationala, continutul mandatelor de interceptare fiind incompatibil cu cel al infractiunii pentru care a fost condamnat inculpatul, respectiv cea de act sexual cu un minor.
Astfel, apare de neinteles de ce, la o luna dupa ce s-a dat solutia de neincepere a urmaririi penale de catre procuror privind savarsirea unor infractiuni la siguranta nationala, deci fara absolut nici un suport legal, SRI a solicitat inca o data autorizarea interceptarilor convorbirilor inculpatului in baza Legii 51/1991 si aceasta i-a fost acordata de catre procuror la 9.05.2003 prin mandatul 00923, ce face obiectul cauzei.
Nu poate fi retinuta ca intemeiata nici aprecierea instantei ca interceptarea convorbirilor reclamantului nu a fost efectuata in mod abuziv si pe o perioada indelungata de timp, ci doar pe o perioada de 9 luni de zile.
In realitate perioada de 9 luni de zile este o perioada indelungata, care reprezinta o ingerinta grava in viata privata a inculpatului, cu atat mai mult cu cat interceptarile s-au facut in lipsa oricaror indicii care sa atraga incidenta art 3 alit f din legea 51/1991 si nici nu au dus la descoperirea de infractiuni contra sigurantei nationale.
In ceea ce priveste fapta ilicita constand in depunerea si utilizarea mandatelor de interceptare in dosarul penal nr. ........al ICCJ de catre ........, in mod gresit prima instanta a retinut ca in cauza opereaza autoritatea de lucru judecat, nefiind indeplinite dispozitiile art 22 alin 1 din Codul de procedura penala, in contextul in care prezenta instanta nu este investita cu judecarea unei actiuni civile din cadrul cauzei penale avnd nr. ........, aceasta fiind solutionata chiar de catre instanta penala.. Pentru a se putea retine autoritatea de lucru judecat ar fi fost necesar ca instanta civila sa fie chemata sa se pronunte asupra unor chestiuni deja transate de catre instanta penala, ceea ce nu este cazul in speta.
In cauza de fata, reclamantul nu a solicitat instantei civile sa se pronunte asupra
Anulare act - Decizie nr. 502 din data de 21.06.2017
II.Procesul verbal de contraventie care nu intruneste conditiile prev. de art. 19/1 din OG nr. 2/2001 reactualizata, va fi anulat. - Decizie nr. 267/R din data de 23.05.2005
Anularea actelor frauduloase incheiate de debitori in dauna creditorilor se poate dispune daca se dovedeste existenta intentiei de frauda - Sentinta civila nr. 506/CA din data de 19.05.2004
COMPETENTA MATERIALA . ANULARE ACT FALSIFICAT - Decizie nr. nr. 5/A din data de 05.01.2004
Obligare la incheierea unui act autentic de vanzare-cumparare iar in caz de refuz, Sentinta sa tina loc de contract de vanzare cumparare - Decizie nr. 155 din data de 31.12.2013
Lipsa calitatii procesuale pasive ca urmare a divizarii unei societati in mai multe societati comerciale. Imposibilitatea introducerii unor noi parati in apel. - Decizie nr. 404 din data de 09.09.2011
Actiune in constatare - Sentinta civila nr. 293 din data de 03.06.2009
- Sentinta civila nr. 526 din data de 29.10.2008
Rectificare carte funciara - Sentinta civila nr. 118 din data de 10.02.2009
Exceptia inadmisibilitatii cererii pentru neparcurgerea procedurii plangerii prealabile. Dovada depusa dupa inchiderea dezbaterilor - Sentinta civila nr. 84/F din data de 15.09.2015
Raportul de evaluare intocmit de A.N.I.. Consecintele incalcarii dispozitiilor art. 70 si 79 alin. 1 din Legea nr. 161/2003. Contestarea raportului de evaluare. - Decizie nr. 5/F din data de 23.01.2015
Admisibilitatea actiunii in anulare a actului administrativ-fiscal adresate direct instantei de judecata, fara a urma, in prealabil, procedura prevazuta de art. 205-208 din Codul de procedura fiscala. - Decizie nr. 611/R din data de 21.05.2015
Vechiul cod de procedura civila Recurs respins. Inadmisibilitate actiune constatare a unei situatii de fapt in materia contenciosului administrativ. Sanctiunea necomunicarii modificarii actiunii nulitate relativa in conditiile art. 105 alin. 2 c.pr.ci - Decizie nr. 2130/R din data de 19.09.2014
Vechiul cod de procedura civila - Recurs respins. Inadmisibilitate actiune constatare a unei situatii de fapt in materia contenciosului administrativ. Sanctiunea necomunicarii modificarii actiunii nulitate relativa in conditiile art. 105 alin. 2 c.pr.ci - Decizie nr. 1449/R din data de 25.04.2014
Actiune pentru anularea permisului sau de conducere - Sentinta civila nr. 4798/CA din data de 19.09.2012
Actiune in anulare. Decizie emisa in baza Legii 10/2001 de catre o persoana juridica ce nu avea calitatea de unitate detinatoare. - Sentinta civila nr. 101/S din data de 03.04.2012
Interesul in promovarea unei ac?iuni in constatarea nulita?ii absolute a unui act juridic. - Decizie nr. 251/A din data de 28.10.2011
Cheltuieli de judecata pe cale separata. - Decizie nr. 1290/R din data de 20.10.2011
Uzucapiune.Posesia exerciatata asupra unui teren proprietatea C.A.P. - Decizie nr. 1473/R din data de 24.11.2011
ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI SECTIA A IV-A CIVILA
DECIZIE CIVILA NR. ..
SEDINTA PUBLICA DE LA DATA DE .
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PRESEDINTE: DANIELA ILEANA TANASESCU
JUDECATOR: MIRUNA IULIA LUPU
JUDECATOR: SEMIDA EMANUELA POPA
GREFIER: CRISTINA MIHAELA PANAITE
Ministerul Public - Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti a fost reprezentat de procuror Andreea Oprea.
Pe rol se afla solutionarea cererii de recurs formulate de recurentul-reclamant . si de recurentii-parati .. si Parchetul de pe langa impotriva sentintei civile nr .., pronuntata de Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti in dosarul nr. .., in contradictoriu cu intimatul-parat ., avand ca obiect actiune in constatare.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc in sedinta publica din data de ., fiind consemnate in incheierea de la acea data, care face parte integranta din prezenta, cand tribunalul, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea succesiv la datele de , , . si ., cand, in aceeasi constituire, a decis urmatoarele:
TRIBUNALUL
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti la data de .., sub nr. , reclamantul .. i-a chemat in judecata pe paratii si ., solicitand:
1. Sa se constate faptul prejudiciabil al emiterii nelegale a mandatelor de interceptare a convorbirilor nr. si nr. .., de catre ........, cu incalcarea dispozitiilor art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului,
2. Obligarea paratului .. la plata sumei de 20.000 euro, cu titlu de despagubiri morale, reprezentand echivalentul prejudiciului cauzat, in temeiul art. 998-999 si art. 1000 alin. 3 Cod civil, in vigoare la data savarsirii faptei ilicite,
3. Obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata reprezentand onorariul de avocat.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca mandatele de interceptare a convorbirilor sale telefonice cu nr. si nr. . au fost emise nelegal, cu incalcarea art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. CEDO a aratat in mod constant, in legatura cu posibilitatea autoritatilor de a supraveghea in secret pe cetateni, ca aceasta nu este acceptata decat ca o masura necesara pentru apararea institutiilor democratice si numai in conditiile de exceptie restrictive cuprinse in paragraful 2 al art. 8 din Conventie. Mandatele aratate mai sus au fost depuse in cursul solutionarii dosarului penal nr. .. aflat pe rolul abia in etapa procesuala a recursului, desi ele au fost solicitate de avocati inca de la judecarea cauzei in fond.
Reclamantul a mai invederat ca, prin incheierea de sedinta din data de . (f.1530 1533) din dosarul penal .., instanta de judecata a admis cererea inculpa?ilor de a se emite o adresa (fila 1535 dosar fond) catre , pentru a se comunica mandatele de interceptare a convorbirilor telefonice purtand numerele nr din . si nr .. din .., prin care s-a autorizat interceptarea si inregistrarea convorbirilor telefonice. Parchetul a refuzat insa, in mai multe randuri, sa puna la dispozitia instantei aceste autoriza?ii de interceptare, motivand ca sunt clasificate in clasa secrete de stat (f.1542 din dosarul penal nr ..); cu toate acestea, in mod surprinzator, acestea au fost depuse de catre parchet in calea de atac a recursului.
Reclamantul a sustinut ca, prin emiterea nelegala, discretionara, a acestor mandate de interceptare i s-a creat un grav prejudiciu, determinat, pe de-o parte, de atingerea adusa dreptului sau la respectarea unei vieti private, intime, iar, pe de alta parte, de faptul ca aceste interceptari au fost folosite, de institutiile statului, pentru intocmirea unui dosar penal.
A invocat jurisprudenta Curtii Europene in cauze precum ........contra Romaniei, in care s-a constatat incalcarea dispozitiilor art. 8 din Conventie pentru imprejurarea ca autorizatia procurorului de a proceda la interceptarea convorbirilor nu era susceptibila, la data faptelor, de vreun control a priori, din partea unui judecator sau a unei autoritati independente, fie ca era vorba de un control din oficiu sau la cererea partii in cauza.
Imprejurarea ca emiterea acestor mandate s-a facut in mod abuziv rezulta si din faptul ca, prin Rezolutia nr. .. din 30.10.2000, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti a dispus neinceperea urmaririi penale pentru savarsirea unor infractiuni privitoare la siguranta nationala. Solutia a fost infirmata prin Rezolutia nr. . a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, dispunandu-se reluarea cercetarilor pentru infractiunile prevazute de art. 166 si art. 1681 Cod penal. La data de 27.05.2002, ........ constata inexistenta elementelor constitutive pentru infractiunile prevazute de art. 201 si art. 202 Cod penal si de art. 166 Cod penal, dispunandu-se din nou neinceperea urmaririi penale. Asadar, desi inca din anul 2002, luna a sasea, Parchetul a stabilit inexistenta elementelor constitutive ale vreunei infractiuni ce ar leza siguranta nationala, a emis, in continuare, mandate de interceptare pentru considerentele initiale.
Pe de alta parte, interceptarile convorbirilor telefonice efectuate in temeiul Legii nr. 51/1991 si utilizarea informatiilor astfel obtinute ca probe intr-un proces penal vizand infractiunile de drept comun sunt intr-un total dezacord cu legea.
In acest sens pledeaza si dispozitiile Legii nr. 14/1992 care converg spre ideea ca Serviciul Roman de Informatii, in activitatea sa informativa, nu poate decat sa transmita informatiile culese organelor de urmarire penala pentru valorificarea acestora ca indicii si nu ca probe, in privinta proceselor instrumentate pentru cercetarea unor infractiuni de drept comun aceasta distinctie intre categoria indiciilor si cea a probelor, in intelesul procedurii penale, este transata implicit de dispozitiile art. 10 si art. 11 din Legea nr. 14/1992 in sensul ca, in mod exclusiv, doar actele de constatare ale unor amenintari la adresa siguran?ei nationale pot constitui mijloc de proba si in niciun caz actele de constatare care ar cuprinde elemente de fapt privind infractiuni de drept comun. Mai mult, art. 16 si art. 21 din Legea nr. 51/1991 interzic in mod expres ca activitatea de obtinere a informatiilor necesare sigurantei nationale si evident utilizarea lor sa lezeze viata particulara, onoarea sau reputatia cetatenilor, incriminand ca infractiune utilizarea, prin publicarea lor, unor asemenea informatii cunoscute incidental in cadrul activitatii de strangere a datelor necesare sigurantei nationale. Or, in speta de fata, au fost utilizate in mod nelegal, ca probe, informatii ce privesc viata intima in cel mai inalt grad, utilizarea acestora in cadrul unui proces public aducand prejudicii grave onoarei si reputatiei persoanei la care se refera.
Reclamantul a mai aratat ca activitatea de interceptare a convorbirilor i-a creat si un prejudiciu psihic de netagaduit, determinat de un puternic sentiment de insecuritate, avand in vedere si antecedentele regimului comunist, al carui victima a fost.
In acest sens, a invocat declaratii ale ministrului administratiilor si internelor, ., aparute in presa in .., privind activitatea de supraveghere a ..
Cu privire la aplicabilitatea art. 1000 alin. 3 Cod civil, reclamantul a aratat ca Statul ca persoana responsabila raspunde pentru consecintele pagubitoare produse in desfasurarea activitatilor specifice organelor judiciare, in calitate de garant al legalitatii si independentei actului de justitie, raspundere ce are un caracter obiectiv.
In drept, reclamantul a invocat dispozitiile art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, art. 998 999 si art. 1000 alin. 3 Cod civil.
In temeiul art. 112 pct. 5 Cod procedura civila, in dovedirea sustinerilor sale, reclamantul a atasat cererii de chemare in judecata, in copie, urmatoarele inscrisuri: adresa nr. .. a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, mandatele nr. si nr. ...
Prin intampinarea depusa la filele 12-21 din primul dosar al , prin Serviciul Registratura, la data de 17.09.2012, paratul . a invocat urmatoarele exceptii procesuale:
1. Exceptia necompetentei materiale a judecatoriei, aratand ca, raportat la valoarea despagubirilor solicitate de reclamant, conform art. 2 pct. 1 lit. h Cod procedura civila, competenta de solutionare a cauzei revine tribunalului,
2. Exceptia netimbrarii actiunii, aratand ca actiunea este una in pretentii civile, evaluabila, astfel ca trebuie timbrata,
3. Exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, aratand ca, potrivit art. 132 alin. 1 din Constitutia Romaniei si art. 1 din Legea nr. 303/2004, procurorii isi desfasoara activitatea conform principiului legalitatii, al impartialitatii si al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justitiei. Astfel, magistratii procurori fac parte din ........, care alaturi de instantele judecatoresti si Consiliul Superior al Magistraturii, compun autoritatea judecatoreasca, care reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept. Procurorul General subordoneaza doar pe cale administrativa procurorii, nu si din punctul de vedere al exercitarii profesiei. In situatia de fata exista o disociere a raportului de prepusenie care decurge din natura specifica a exercitarii unei profesii si din modalitatile specifice de exercitare acesteia. Sub aspectul indeplinirii actelor de urmarire penala procurorul nu este un prepus al institutiei unde este incadrat, subordonarea acestuia fata de Procurorul General fiind doar una administrativa.
In cauza, singurul care poate raspunde pentru prejudiciul invocat de reclamant este statul, in acest sens fiind art. 52 Constitutie si art. 94 alin. 1 si 6 din Legea nr. 303/2004.
Paratul a aratat ca, in cauza, nu se poate vorbi de o eroare judiciara, fiind in discutie modalitatea de desfasurare a unei cercetari penale, astfel ca situatia invocata de reclamant nu se incadreaza in dispozitiile art. 13 alin. 3 din OG nr. 94/1999 si art. 96 alin. 4 din Legea nr. 303/2004.
4. Exceptia necompetentei materiale a instantei civile in solutionarea prezentei cauze, aratand ca, potrivit art. 275 Cod procedura penala, orice persoana poate face plangere impotriva masurilor si actelor de urmarire penala, care se adreseaza procurorului care supravegheaza activitatea organului de cercetare penala, iar, potrivit art. 278 Cod procedura penala, plangerea impotriva masurilor luate de procuror se rezolva de prim procurorul parchetului, dupa epuizarea acestor cai putandu-se ajunge in fata instantei de judecata, conform art. 2781 Cod procedura penala. Prin urmare, activitatea de cercetare penala exclude controlul instantei civile.
Pe fondul cauzei, paratul a aratat ca pretentiile reclamantului sunt inadmisibile, mandatele de interceptare a comunicatiilor contestate fiind emise in temeiul art. 13 raportat la art. 3 lit. f, h si l din Legea nr. 51/1991 si art. 10 din Legea nr. 14/1992. Procurorul, care autoriza la acea data emiterea mandatului de interceptare, trebuia sa mentioneze date sau indicii din care sa rezulte existenta uneia dintre amenintarile la adresa sigurantei nationale, prevazute de art. 3 din lege. Actul normativ in baza caruia se emite un astfel de mandat precizeaza ca, daca o persoana se considera vatamata in mod nejustificat prin activitatile care fac obiectul unui mandat, se poate adresa cu plangere procurorului anume desemnat, ierarhic superior procurorului care a emis mandatul. Raportat la aceste prevederi, reclamantul putea sa urmeze aceasta cale de a formula plangere. Totodata, putea utiliza caile prevazute de art. 278-2781 Cod procedura penala. Prin urmare, instanta de fond nu poate dispune asupra legalitatii mandatelor de interceptare a convorbirilor telefonice, intrucat obiectul cererii deduse judecatii excede controlului instantei civile.
Cu privire la clasificarea mandatelor de interceptare, paratul a aratat ca, fata de dispozitiile art. 10 din Legea nr. 51/1991 si art. 17 din Legea nr. 182/2002, decizia privind declasificarea apartine unor institutii cu atributii in domeniul sigurantei nationale, motiv pentru care rationamentul reclamantului cu privire la acest aspect este unul pur speculativ. In acest sens, se poate retine Decizia Curtii Constitutionale nr. 766/2006.
Cu privire la incalcarea art. 8 din CEDO, paratul a aratat ca masurile organului de cercetare penala erau prevazute de lege, actele normative incidente sunt accesibile si previzibile si prevad un mecanism cu suficiente garantii impotriva arbitrariului. Ingerinta in viata privata a reclamantului a urmarit un scop legitim, si anume prevenirea si pedepsirea faptelor ce aduc atingere sigurantei statului, fiind proportionala cu scopul legitim urmarit.
In ceea ce priveste normele raspunderii civile delictuale, paratul a sustinut ca nu exista un raport de tip comitent prepus intre ........pe de-o parte si procurori pe de alta parte, subordonarea acestora fiind una doar administrativa.
Nu se poate retine nici raspunderea personala a procurorului, intrucat modalitatea de solutionare a unei cauze tine de propria constiinta a magistratului si de aplicarea corecta a legii.
Paratul a invederat si faptul ca reclamantul nu a dovedit existenta unui prejudiciu material si moral, ca fapta ilicita in cauza nu exista, iar vinovatia organelor de cercetare penala nu poate fi stabilita.
In drept, paratul a invocat art. 115-118 Cod procedura civila.
Prin intampinarea depusa la filele 26-28 din primul dosar al ., prin Serviciul Registratura, la data de 17.09.2012, paratul .. a invocat urmatoarele exceptii procesuale:
1. Exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, aratand ca reclamantul avea posibilitatea formularii actiunii in termen de 3 ani de la data producerii faptului prejudiciabil, termen care a expirat.
2. Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a ........Έ avand in vedere ca reclamantul invoca fapte ilicite al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, iar, potrivit art. 223 alin. 2 din Noul Cod civil, Statul nu raspunde pentru obligatiilor celorlalte institutii de stat. Totodata, potrivit art. 52 alin.3 din Constitutie, Statul raspunde doar pentru erorile judiciare, nu si pentru actele juridice ale unei persoane juridice, care raspunde in nume propriu pentru faptele ilicite savarsite.
Pe fondul cauzei, paratul a aratat ca nu sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale, nefiind invocata in cauza nicio eroare judiciara. Presupusul prejudiciu moral invocat nu poate atrage raspunderea . pentru fapte ce nu ii sunt imputabile.
In drept, paratul a invocat art. 998-999 Cod civil.
Prin notele de sedinta depuse la filele 40-43 din primul dosar al , prin Serviciul Registratura, la data de 16.11.2012, paratul . a mai invocat urmatoarele doua exceptii:
1. Exceptia prescriptiei dreptului la actiuneΈaratand ca momentul de la care a inceput sa curga termenul de prescriptie de 3 ani este luna august 2004, cand s-a procedat la prezentarea materialului de urmarire penala, la care au participat aparatorii alesi ai reclamantului, care avea calitatea de inculpat, si in cuprinsul caruia au fost incluse procesele verbale incheiate la data de 14.05.2004 cu privire la redarea convorbirilor telefonice interceptate in baza celor doua mandate. Raportat la aceasta data, termenul de 3 ani s-a implinit in august 2007, inainte de formularea prezentei actiuni.
Un al doilea moment la care ar fi putut incepe sa curga termenul de prescriptie, ar fi data publicarii in Monitorul Oficial a hotararii CEDO . contra Romaniei, privind neconformitatea dispozitiilor Legii nr. 51/1991 cu Conventia, data fata de care termenul de prescriptie s-a implinit de asemenea.
2. Exceptia prematuritatii cererii de chemare in judecata, aratand ca revine exclusiv instantei penale a stabili daca probele stranse in faza de urmarire penala servesc scopului procesului penal pendinte sau reprezinta o ingerinta nejustificata in viata privata a reclamantului. In acest sens, a sustinut ca Legea nr. 14/1992 prevede in mod expres faptul ca actele de constatare efectuate de SRI pot constitui mijloace de proba in procesul penal.
Pe fondul cauzei, paratul a mai invederat diferentele dintre cauza . contra Romaniei si situatia reclamantului. Astfel, la data emiterii mandatelor, Curtea Europeana nu efectuase un examen al Legii nr. 15/1991 in raport de prevederile Conventiei. Raportat la acest aspect, paratul a aratat ca nu putea, in mod constitutional si legal, sa refuze indeplinirea unei atributii impuse de lege si nici nu putea substitui o procedura legala cu o alta procedura ad hoc. Totodata, atributul adoptarii si alinierii legislatiei nationale la dispozitiile Conventiei Europene revine Statului membru, .. neputand raspunde pentru lipsa garantiilor suficiente in procedura de emitere a mandatelor de interceptare.
O diferenta fata de cauza .. contra Romaniei, este aceea ca in cauza reclamantului a existat un control a posterior al temeiniciei interceptarii din partea unei autoritati independente si impartiale, respectiv . Inainte de intocmirea rechizitoriului, Parchetul a solicitat instantei competente certificarea inregistrarilor, solicitare ce i-a fost respinsa pe considerentul aplicarii in timp a legii. Totodata, in cazul reclamantului, se infiintase Institutul National de Expertize Criminalistice, care putea certifica realitatea si fiabilitatea inregistrarilor, o alta diferenta notabila fata de speta CEDO.
Cu privire la prejudiciul solicitat de catre reclamant, paratul a aratat ca intre suma solicitata si incalcarile art. 8 CEDO nu exista nicio legatura de cauzalitate, aspect retinut si de Curtea Europeana in cauza analizata mai sus.
In sedinta publica din data de 15.01.2013, reclamantul a depus o cerere precizatoare (f.58-59 din primul dosar), prin care a aratat ca primul capat al cererii sale este:
- sa se constate faptul prejudiciabil al emiterii nelegale a mandatelor de interceptare a convorbirilor nr. .. si nr .., precum si al utilizarii si depunerii acestora in dosarul nr. .. al ICCJ, de catre .., cu incalcarea dispozitiilor art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
In motivarea acestei precizari, reclamantul a aratat ca utilizarea acestor interceptari in dosarul penal l-a prejudiciat in mod grav, acesta fiind principalul motiv pentru care hotararile de achitare a sa au fost casate si s-a dispus condamnarea sa. De altfel, modalitatea de depunere la dosar a acestor interceptari a cauzat o inegalitate de arme in procesul penal a sa fata de parchet, care a refuzat sa depuna mandatele de interceptare pana in momentul recursului, la ultimul termen de judecata, cand instanta a ramas in pronuntare.
Prin Sentinta civila nr. a Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti, instanta de fond a recalificat exceptia necompetentei instantei civile, invocata prin intampinare, ca o exceptie a inadmisibilitatii, pe care a admis-o, si, ca atare, a respins actiunea reclamantului ca inadmisibila.
Prin Decizia civila nr. a Tribunalului Bucuresti, hotararea judecatoreasca prezentata anterior a fost casata, in urma admiterii recursului declarat de recurentul-reclamant .., cauza fiind trimisa spre rejudecare primei instantei.
In motivarea acestei solutii, instanta de recurs a aratat ca instanta civila are obligatia de a verifica in ce masura fapta autoritatilor de a proceda la interceptarea reclamantului imbraca un caracter ilicit, raportandu-se, in masura in care apreciaza ca se impune, si la solutia pronuntata in dosarul penal cu privire la legalitatea sau nu a probei in cauza.
In sedinta publica din fata Tribunalului Bucuresti din data de 15.01.2014, paratul . a invocat autoritatea de lucru judecat cu privire la legalitatea emiterii mandatelor de interceptare, aratand ca a transat acest aspect prin Decizia penala nr. ...
Cauza a fost din nou inregistrata pe rolul .. la data de 27.02.2014, sub nr. ..
In rejudecare, prin Incheierea din data de . a .., s-a retinut ca instanta de control judiciar a stabilit competenta de solutionare a prezentei cauze in favoarea judecatoriei, astfel ca exceptia necompetentei materiale, invocata prin intampinare, a fost solutionata implicit. Totodata, instanta a respins, ca neintemeiata exceptia netimbrarii cererii de chemare in judecata si a unit cu fondul, conform art. 137 alin. 2 Cod procedura civila, exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de ambii parati.
Cu privire la exceptia netimbrarii, instanta a retinut aplicabilitatea dispozitiilor art. 15 lit. f din Legea nr. 146/1997, conform cu care actiunea este scutita de la plata taxei judiciare de timbru.
Prin incheierea din , instanta a dispus, conform art. 137 alin. 2 Cod procedura civila, unirea exceptiilor lipsei calitatii procesuale pasive, invocata de ambii parati, prin intampinari cu fondul cauzei. Totodata, a recalificat excep?ia prematuritatii cererii, invocata de paratul .., prin intampinare, fata de argumentele invocate in sustinerea acesteia, ca fiind o aparare pe fondul cauzei.
La acelasi termen de judecata, instanta a administrat proba cu inscrisurile depuse la dosar de toate partile. In cadrul probei cu inscrisuri, la dosar au fost depuse urmatoarele: Incheierea din . din dosarul ICCJ nr. .., rechizitoriul din dosarul nr. ., adresa Judecatoriei Sector 5 din .., adresa PICCJ catre Judecatoria Sector 5 Bucuresti, Incheierea Tribunalului Bucuresti din , Sentinta penala nr. . a Tribunalului Sibiu, Incheierea din data de . a Tribunalului Sibiu, Decizia penala nr. a Curtii de Apel Alba Iulia, Decizia nr. a ICCJ, Incheierea ICCJ din , Sentinta civila nr. .. a Tribunalului Bucuresti, Rezolutia nr. .. din 26.03.2012 a PICCJ, minuta Sentintei ICCJ nr. ., rezolutia din a PCAB, rezolutia din a PCAB, extrase portal, jurisprudenta, incheierea Tribunalului Sibiu din ., procesul verbal al PCAB din .
Prin Sentinta civila nr . din , Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti a respins, ca neintemeiata, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului .., invocata prin intampinare, a respins, ca neintemeiata, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului .., invocata prin intampinare, a respins, ca neintemeiata, exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, invocata de ambii parati si a respins, ca neintemeiata, cererea de chemare in judecata.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:
La data de , paratul .., a emis mandatul nr. . (f.8), in temeiul art. 13 raportat la art. 3 lit. f, h si l din Legea nr. 51/1991 si art. 10 din Legea nr. 14/1992, prin care a autorizat interceptarea comunicatiilor reclamantului la postul mobil nr. , precum si accesul in spatiile din si alte localitati in care au loc manifestari .. .., organizate de acesta, si in locurile de cazare, in scopul instalarii de mijloace tehnice de interceptare a comunicatiilor, intretinerii si ridicarii acestora, precum si pentru ridicarea si repunerea la loc a unui obiect sau document, examinarea lui, extragerea informatiilor pe care acestea le contin, cat si inregistrarea, copierea sau obtinerea de extrase prin orice procedee. Mandatul a fost emis pentru o durata de 3 luni, intre .
Ulterior, in data de , paratul a emis un nou mandat, cu nr. ., prin care, in temeiul art. 13 alin. 5 din Legea nr. 51/1991, a dispus prelungirea cu 3 luni de la ., a mandatului nr. ., pentru interceptarea comunicatiilor reclamantului si activitatile adiacente indicate anterior.
La data de 13.08.2004, prin rechizitoriul emis in dosarul penal nr. . (f.16-40), .. a dispus trimiterea in judecata a inculpatului . In cuprinsul rechizitoriului au fost retinute, printre mijloacele de proba, procesele verbale de redare a convorbirilor, obtinute pe baza celor doua mandate contestate in cauza.
Totodata, s-a consemnat faptul ca inculpatului . nu i-a putut fi prezentat materialul de urmarire penala, conform art. 257 si art.250 Cod procedura penala, intrucat acesta s-a sustras urmaririi penale, fiind aplicabile dispozitiile art. 254 alin. 1 Cod procedura penala.
Prin Sentinta penala nr. .. a Tribunalului Sibiu din dosarul nr. . (f.60-71), cauza penala privindu-l pe inculpatul a fost solutionata, in sensul achitarii acestuia, in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 pct. 1 lit. a Cod procedura penala. In cuprinsul hotararii, s-a retinut faptul ca interceptarile convorbirilor telefonice ale inculpatului nu pot reprezenta mijloace de proba in procesul penal care sa respecte exigentele dispozitiilor art. 63 Cod procedura penala, cu atat mai mult cu cat autorizatiile de interceptare ale acestora nu au fost depuse la dosar, fiind clasificate ca secrete de stat. Aceasta solutie a fost mentinuta, prin Decizia penala nr. 5/A/14.03.2011 a Curtii de Apel Alba Iulia (f.72-90), prin respingerea apelului formulat de Parchetul de pe langa Tribunalul Sibiu. Cu privire la interceptarile convorbirilor telefonice, instanta de apel a retinut ca acestea au fost inlaturate in mod corect de la aprecierea materialului probator, fiind vorba despre probe administrate nelegal. Astfel, a retinut ca, de?i legislatia procesual penala in vigoare la acea data acorda procurorului posibilitatea de a autoriza o atare imixtiune in viata privata a persoanelor, in conditiile expuse, aceste dispozitii veneau in contradictie cu art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Totodata, s-a retinut ca organele de urmarire penala nu au depus la dosar autorizatiile de interceptate, sustinand ca aceasta sunt clasificate ca secrete de stat.
Ulterior, prin Decizia penala nr. 1131/12.04.2012 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie (f.91-98), a fost admis recursul declarat de Parchet dispunandu-se casarea celor doua hotarari de fond, si retinerea cauzei pentru rejudecare. In motivarea acestei solutii, s-a retinut ca instantele de fond au inlaturat in mod nejustificat procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, apreciind ca aceste probe au fost administrate nelegal.
Din incheierea ICCJ din data de 23.02.2012, pronuntata in dosarul nr. ........(f.99-101), rezulta ca cele doua mandate privind interceptarea convorbirilor inculpatului au fost declasificate si depuse la dosar inainte de respectivul termen.
In urma rejudecarii cauzei, ICCJ a pronuntat Decizia penala nr. ........ (f.61-151 dos. TB), prin care a dispus, in mod definitiv, condamnarea inculpatului ........, la 6 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de act sexual cu un minor in forma continuata, prevazuta de art. 198 alin. 2 si 3 raportat la art. 41 alin. 2 Cod penal.
In motivarea acestei solutii (filele 155-159 din dos. TB), Inalta Curte a retinut, ca mijloace de proba, inregistrarile convorbirilor telefonice ale inculpatului, aratand ca, in aceasta faza procesuala au fost atasate la dosar cele trei autorizatii in baza carora au fost interceptate comunicatiile inculpatului (nr. 002061/13.11.2012, 00923/09.05.2013, 00214/11.02.2003).
Inalta Curte a retinut ca cele trei mandate au fost emise cu respectarea prevederilor Legii nr. 51/1991, in forma in vigoare la momentul respectiv, inainte de modificarea Codului de procedura penala prin Legea nr. 281/2003. Ulterior, aceasta a efectuat o analiza detaliata a actelor de procedura penala emise cu privire la reclamantul ........, a probelor si a indiciilor avute in vedere de organele de urmarire penala, si a stabilit ca emiterea respectivelor mandate a avut nu doar o baza legala, ci si una factuala, concretizata in existenta unor indicii care sa determine aparenta implicarii inculpatului in actiuni de natura a aduce atingere sigurantei nationale. Ulterior, desi s-a dispus neinceperea urmaririi penala pentru infractiuni privind siguranta nationala, Inalta Curte a stabilit ca interceptarile pot fi utilizate in mod legal ca mijloace de proba, pentru dovedirea savarsirii unor alte infractiuni.
Prin aceleasi considerente, instanta suprema a analizat si legalitatea emiterii celor doua mandate, prin prisma jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, in special cauza ........contra Romaniei, aratand ca, desi Curtea a constatat ca Legea nr. 51/1991 nu indeplinea exigentele art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, utilizarea interceptarilor astfel obtinute ca proba in dosarul penal nu l-a privat pe reclamant de un proces echitabil si nu a incalcat art. 6 paragraful 1 din Conventie.
Avand in vedere aceasta situatie de fapt, instanta a analizat temeinicia cauzei, pronuntandu-se cu prioritate asupra exceptiilor procesuale invocate de parti:
1. Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului ........, invocata prin intampinare:
Instanta a retinut, analizand atat cererea de chemare in judecata, cat si cererea precizatoare formulata de reclamant, ca paratul ........ a fost chemat in judecata doar in considerarea primului capat de cerere, avand ca obiect constatarea faptului prejudiciabil al emiterii nelegale a mandatelor de interceptare a convorbirilor nr. ........si nr. 00923/09.05.2003, precum si al utilizarii si depunerii acestora in dosarul nr. ........al ICCJ, cu incalcarea dispozitiilor art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Aceasta rezulta fara echivoc din faptul ca, prin al doilea capat de cerere, reclamantul a solicitat obligarea celuilalt parat, a ........, la plata sumei de 20.000 euro, cu titlu de despagubiri morale.
Calitatea procesuala reprezinta una dintre cele patru conditii de exercitare a actiunii civila si presupune existenta unei identitati intre persoana reclamantului si cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuala activa), precum si intre persoana chemata in judecata si cel care este subiect pasiv in raportului juridic dedus judecatii (calitatea procesuala pasiva). In cauza, pe primul capat al cererii de chemare in judecata, se solicita constatarea emiterii nelegale a unor acte juridice, prin incalcarea art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, astfel ca subiectul pasiv in raportul juridic dedus judecatii nu poate fi considerat nimeni altul decat emitentul actului juridic contestat, respectiv emitentul celor doua mandate de interceptare .........
Argumentele paratului din intampinare, potrivit cu care raspunderea civila pentru eventuala fapta ilicita invocata de catre reclamanta i-ar reveni paratului ........, desi intemeiate, astfel cum se va arata mai jos, nu inlatura calitatea procesuala pasiva a sa pentru primul capat de cerere, care, astfel, cum s-a aratat anterior, nu are ca obiect angajarea raspunderii patrimoniale a institutiei Ministerului Public, ci doar constatarea nelegalitatii emiterii unui act juridic.
Considerentele paratului privind independenta operativa a procurorilor in exercitarea atributiilor de serviciu nu sunt relevante pentru stabilirea calitatii procesuale pasive, cata vreme acestia actioneaza in mod unitar, sub coordonarea institutiei din care fac parte si a Ministerului Public, in temeiul art. 131 alin. 2 si art. 132 alin. 1 din Constitutia Romaniei.
Raportat la acest rationament juridic, paratul ........ are calitate procesuala pasiva, pe capatul de cerere pentru care a fost chemat in judecata, motiv pentru care exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, invocata de acesta, va fi respinsa ca neintemeiata.
2. Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului ........, invocata prin intampinare:
Conform sustinerilor reclamantului (note scrise - f.116), temeiul cererii de chemare in judecata indreptate impotriva paratului Statul Roman este reprezentat de raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie, acesta fiind tinut sa raspunda obiectiv pentru organizarea defectuoasa a activitatii judiciare.
Instanta constata ca, potrivit art. 52 alin. 3 din Constitutie si art. 96 alin. 1 si 6 din Legea nr. 303/2004, Statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare. Aceste texte legale, desi invocate de paratul ........, nu sunt aplicabile in cauza, neexistand o eroare judiciara pentru care paratul Statul Roman sa fie chemat sa raspunda.
Fapta ilicita sustinuta de reclamant se refera la incalcarea dispozitiilor art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, prin emiterea a doua mandate de interceptare si utilizarea lor in procesul penal.
Or, instanta retine ca obligatia de a asigura respectarea drepturilor prevazute de conventie, revine statelor membre ale Conventiei in cauza ........, atat prin legislatia nationala adoptata cat si prin modalitatea de implementare a acesteia. Pentru neindeplinirea acestei obligatii, in mod evident ca raspunderea nu poate reveni decat ........, care are astfel calitate procesuala pasiva in cauza.
In acest sens, in temeiul art. 13 din Conventie, orice persoana se considera prejudiciata prin incalcarea unui dintre drepturile sale fundamentale are dreptul de a se adresa instantei pentru repararea prejudiciului suferit, iar calitate procesuala pasiva in cadrul acestor cereri nu poate avea decat Statul Roman. Totodata, conform art. 223 alin.1 Cod civil, statul participa la judecata prin Ministerul Finantelor Publice.
Raportat la aceste argumente, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului ........va fi respinsa, ca neintemeiata.
3. Exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, invocata de ambii parati:
Institutia prescriptiei extinctive va fi analizata conform dispozitiilor Legii nr. 287/2009 privind Codul civil (denumit in continuare Cod civil), aplicabil in cauza in temeiul art. 201 din Legea nr. 71/2011 si art. 6 alin. 4 Cod civil, raportat la momentul inceperii termenului de prescriptie, care va fi stabilit in continuare.
Prescriptia extinctiva este o sanctiune indreptata impotriva pasivitatii titularului dreptului subiectiv civil, prin care se stinge dreptul material la actiune prin care acesta ar fi putut obtine obligarea subiectului pasiv la executarea obligatiei corelative. Astfel, potrivit art. 2500 Cod civil, Dreptul material la actiune (...) se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul prevazut de lege.
Actiunea de fata, fiind una cu un obiect patrimonial, este supusa prescriptiei extinctive, potrivit art. 2501 alin. 1 Cod civil, termenul de prescriptie aplicabil fiind cel general de 3 ani, reglementat de art. 2517 Cod civil. In materia raspunderii civile delictuale, art. 2528 Cod civil stabileste ca prescriptia dreptului la actiune in repararea unei pagube care a fost cauzata printr-o fapta ilicita incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba cat si pe cel care raspunde de ea.
Asadar, in materia specifica a raspunderii civile delictuale, legiuitorul a stabilit doua momente alternative de la care poate incepe prescriptia sa curga: fie de la momentul subiectiv al cunoasterii pagubei si pe cel care raspunde de ea, fie momentul obiectiv al datei la care trebuia ori putea sa cunoasca aceste elemente. Cunoasterea celor doua elemente trebuie sa fie cumulativa, pentru a incepe sa curga termenul de prescriptie, cel prejudiciat trebuind sa cunoasca nu numai paguba suferita ci si persoana impotriva careia se poate indrepta.
In cauza, instanta a apreciat ca reclamantul a cunoscut faptul prejudiciabil si persoana responsabila la data declasificarii mandatelor de interceptare si a depunerii acestora in dosarul ........, respectiv la data de ........(incheierea de la filele 99-101 din primul dosar).
Astfel, nu se poate retine ca moment al inceperii termenului de prescriptie, data prezentarii materialului de urmarire penala, deoarece, astfel cum s-a consemnat in rechizitoriul emis in dosarul ........, aceasta etapa procedurala nu a avut loc, reclamantul ........ sustragandu-se de la procedura urmaririi penale.
Totodata, nu se poate retine ca moment al inceperii termenului de prescriptie, nici data cunoasterii rechizitoriului de catre reclamant, personal sau prin reprezentantii sai conventionali, deoarece in cuprinsul acestui inscris au fost consemnate doar procesele verbale privind interceptarile convorbirilor inculpatului, nu si cele doua mandate care au stat la baza obtinerii interceptarilor sau emitentul lor.
Atat prin cunoasterea rechizitoriului cat si a proceselor verbale privind interceptarile, depuse in dosarul penal al instantei inca de la inceput, reclamantul a putut cunoaste doar faptul prejudiciabil la interceptarii sale, prezumand existenta unor mandate de interceptare, nu insa si persoana responsabila de emiterea acestora.
Totodata, desi, conform Incheierii din ........a Tribunalului Sibiu, din dosarul nr, ........(79-85), reclamantul avea cunostinta, la acea data, despre numarul mandatelor de interceptare, instanta apreciaza, in continuare, ca nu se poate prezuma, prin acest fapt, si cunoasterea emitentului celor doua inscrisuri.
Acest detaliu a putut fi cunoscut de catre reclamant doar in momentul studierii celor doua mandate, respectiv in momentul declasificarii si depunerii lor in dosarul penal ce se afla in desfasurare 23.02.2012.
Data publicarii in Monitorul Oficial a cauzei CEDO ........contra Romaniei, invocata de parat prin intampinare, nu prezinta nicio relevanta sub aspectul cunoasterii celor doua aspecte esentiale pentru inceperea termenului de prescriptie.
Ca atare, instanta retine ca termenul de prescriptie de 3 ani, aplicabil prezentei actiuni, a inceput sa curga la data de 23.02.2012, iar cererea de chemare in judecata a fost inregistrata pe rolul instantei la data de 01.06.2012, asadar inainte de implinirea termenului.
Pentru aceste considerente, exceptia prescriptiei dreptului material la actiune este neintemeiata, astfel ca a fost respinsa ca atare.
Pe fondul cauzei:
Prealabil analizarii fondului cauzei, instanta a retinut ca cererea de chemare in judecata a reclamantului are un singur obiect, si anume angajarea raspunderii civile delictuale a paratului ......... Desi primul capat de cerere a fost formulat sub forma unei actiuni in constatare, impotriva si a paratului ........, instanta retine ca acesta se refera la constatarea existentei faptei ilicite, ca prima conditie a raspunderii civile delictuale.
Raspunderea civila delictuala a fost analizata conform dispozitiilor Codului civil din 1864, avand in vedere data comiterii faptei ilicite ce urmeaza a fi retinuta in continuare, respectiv data emiterii mandatelor de interceptare, si normele tranzitorii cuprinse in art. 3 si art. 103 din Legea nr. 71/2011, potrivit cu care Obligatiile nascute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispozitiilor legii in vigoare la data producerii ori, dupa caz, a savarsirii lor.
Astfel, temeiul de drept al cererii reclamantului, astfel cum a fost acesta sustinut si argumentat prin precizarile efectuate pe parcursul procesului, este reprezentat de art. 998-999 din Codul civil din 1864, potrivit cu care orice fapta a omului, care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara, iar omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa
Conditiile cumulative ale raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, astfel cum rezulta din analiza art. 998 999 citate anterior sunt existenta unei fapte ilicite, savarsirea ei cu vinovatie, existenta unui prejudiciu patrimonial si a unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, iar acestea trebuie dovedite de catre reclamant, potrivit dispozitiilor art. 1169 din Codul civil din 1864.
Fapta ilicita invocata in cauza, conform cererii precizate, a fost motivata prin doua aspecte, respectiv:
1. emiterea mandatelor de interceptare a convorbirilor nr. ........si nr. ........cu incalcarea dispozitiilor art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului,
2. depunerea si utilizarea acestora in dosarul nr. ........al ICCJ, de catre .........
Cu privire la cel de-al doilea aspect, instanta a constatat ca, prin considerentele din Decizia penala nr. ........, Inalta Curte de Casatie si Justitie a analizat legalitatea utilizarii celor doua mandate de interceptare ca mijloace de proba in procesul penal, iar aceasta solutie se impune in cauza in virtutea autoritatii de lucru judecat a unei hotarari judecatoresti definitive, atat in temeiul art. 22 alin. 1 Cod penal, cat si a art. 1201 din Codul civil din 1864.
Astfel, Inalta Curte de Casatie si Justitie a analizat in mod expres legalitatea utilizarii celor doua mandate de interceptare ca mijloace de proba in procesul penal si a retinut ca acestea pot fi retinute in mod legal fara a se aduce atingere dreptului reclamantului la un proces echitabil, conform art. 6 paragraf 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Prin urmare, instanta a respins cererea reclamantului de a se constata fapta ilicita constand in depunerea si utilizarea nelegala a mandatelor de interceptare in procesul penal, ca neintemeiata, constatand ca, asupra acestui aspect, s-a pronuntat cu autoritate de lucru judecat, Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin Decizia nr. .........
Cu privire la primul aspect invocat de catre reclamant in motivarea faptei ilicite, respectiv emiterea mandatelor de interceptare a convorbirilor nr. 002061/13.11.2002 si nr. ........cu incalcarea dispozitiilor art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, instanta a retinut ca autoritatea de lucru judecat a Deciziei Inaltei Curti de Casatie si Justitie nu mai opereaza, intrucat considerentele instantei supreme nu au vizat si o eventuala atingere adusa drepturilor reclamantului prevazute de art. 8 din Conventie.
Astfel, instanta suprema a analizat in detaliu posibilele atingeri aduse dreptului reclamantului la un proces echitabil, prevazut de art. 6 paragraf 1 CEDO, fara insa a face referire si la incalcarile art. 8 din Conventie. Cu privire la art. 8, Inalta Curte s-a rezumat sa citeze considerentele Curtii Europene in cauza ........contra Romaniei, potrivit cu care Legea nr. 51/1991 nu indeplinea exigentele art. 8 din Conventia Europeana, fara a dezvolta in niciun mod acest aspect.
Asadar, instanta a analizat in continuare daca, in cauza, se poate constata ca mandatele nr. 002061/13.112012 si ........au fost emise de catre paratul ........ cu incalcarea art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si daca aceasta poate reprezenta o fapta ilicita care sa angreneze raspunderea civila delictuala a paratului Statul Roman.
Prin emiterea celor doua mandate de interceptare a avut loc o ingerinta in dreptul reclamantului la respectarea vietii private, aspect ce este necontestat de catre partile din dosar. Mai departe, trebuie analizat daca aceasta ingerinta respecta exigentele art. 53 din Constitutia Romaniei si art. 8 paragraf 2 din Conventie, potrivit cu care Nu este admis amestecul unei autoritati publice in exercitarea acestui drept decat in masura in care acesta este prevazut de lege si constituie, intr-o societate democratica, o masura necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protectia sanatatii, a moralei, a drepturilor si a libertatilor altora.
In primul rand, instanta a retinut ca cele doua mandate de interceptare au fost emise in temeiul Legii nr. 51/1991, cu respectarea dispozitiilor acestui act normativ in forma in vigoare la data emiterii lor, inainte de adoptarea Legii nr. 281/2003 pentru modificarea Codului de procedura penala, astfel cum s-a retinut de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, de asemenea, cu autoritate de lucru judecat.
In al doilea rand, instanta a analizat conformitatea aplicarii in cauza a Legii nr. 51/1991, in forma in vigoare inaintea Legii nr. 281/2003, cu dispozitiile art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si cu jurisprudenta Curtii Europene de Drepturilor Omului.
In cauza ........contra Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a efectuat o analiza extinsa a Legii nr. 51/1991 si a stabilit ca aceasta nu respecta exigentele art. 8 din Conventie.
Curtea Europeana a reamintit ca, pentru a fi compatibila cu art. 8 paragraf 2 din Conventie, o ingerinta prevazuta de lege se refera nu numai la respectarea dreptului intern, ci si la calitatea legii, care trebuie sa fie compatibila cu principiul preeminentei dreptului, Astfel, in contextul supravegherii secrete exercitate de autoritatile publice, dreptul intern trebuie sa ofere o protectie impotriva interventiei arbitrariului in exercitarea dreptului unui individ prin raportare la art. 8. In plus, legea trebuie sa foloseasca termeni suficient de clari pentru a le indica persoanelor, de o maniera satisfacatoare, circumstantele si conditiile in care abiliteaza autoritatile publice sa ia astfel de masuri secrete (par. 61).
Desi a admis ca Legea nr. 51/1991 putea fi considerata necesara intr-o societate democratica, in virtutea puterii discretionare a legiuitorului national, Curtea a concluzionat ca actul normativ nu asigura un grad minim de protectie impotriva arbitrariului, pentru urmatoarele motive:
- lipsa de independenta a autoritatilor competente sa autorizeze ingerinta, interceptarile fiind autorizate de procurori, care, in sistemul juridic roman, nu sunt independenti fata de puterea executiva,
- lipsa unui control a priori, a autorizatiilor date de procuror, deciziile acestuia neputand fi atacate in fata unui organ jurisdictional independent si impartial,
- lipsa unui control a posteriori al temeiniciei interceptarii din partea unei autoritati independente si impartiale,
- lipsa garantiilor referitoare la pastrarea caracterului intact si complet al inregistrarilor si distrugerea acestora,
- lipsa de independenta a autoritatii care ar fi putut certifica realitatea si fiabilitatea inregistrarilor, singura autoritate cu aceasta atributie fiind Serviciul Roman de Informatii, adica tocmai autoritatea insarcinata cu efectuarea interceptarilor.
Aplicand aceleasi criterii in cauza de fata, instanta constata ca primele doua deficiente ale procedurii de interceptare retinute de instanta europeana se regasesc in cazul interceptarilor reclamantului, cele doua mandate contestate fiind autorizate de catre procuror, in lipsa unui control a priori, din partea unei instante independente si impartiale.
In schimb, ultimele trei critici aduse de Curtea Europeana Legii nr. 51/1991 nu mai pot fi retinute si in cauza reclamantului, deficientele aferente fiind inlaturate prin pronuntarea Deciziei penale ICCJ nr. nr. .........
Astfel, cu privire la existenta unui control a posteriori al temeiniciei interceptarii, instanta retine ca, in mod intemeiat, paratul ........ a aratat ca Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin Decizia penala nr. ........, a analizat in detaliu legalitatea emiterii mandatelor de interceptare, aspect ce se deosebeste de cauza ........contra Romaniei. Tot Inalta Curte a consemnat faptul ca nu se poate retine niciun tip de suspiciune rezonabila cu privire la realitatea inregistrarilor si continutul acestora, in plus convorbirile fiind redate printr-un proces verbal certificat pentru autenticitate de catre procurorul-sef, cu indeplinirea conditiilor impuse prin Legea nr. 281/2003. Totodata, controlul fiabilitatii inregistrarilor putea fi efectuat de catre Institutul National de Expertiza Criminalistica, in ipoteza in care reclamantul ar fi dorit sa le conteste, ceea ce insa nu s-a intamplat.
Prin urmare, instanta a re?inut ca, desi la momentul emiterii celor doua mandate de interceptare, reglementarea Legii nr. 51/1991 nu oferea un grad minim de protectie impotriva arbitrariului, reclamantul a beneficiat de o astfel de protectie, ulterior, prin controlul efectuat de instanta suprema, in conditiile unei proceduri impartiale si independente.
Analizand proportionalitatea ingerintei aduse vietii private a reclamantului cu scopul legitim urmarit de autoritati, instanta constata ca interceptarea convorbirilor reclamantului nu a fost efectuata in mod abuziv si pe o perioada indelungata de timp, ci doar pe o perioada limitata totala de 9 luni de zile (prin trei mandate, astfel cum rezulta din motivarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie), si in cadrul unui proces penal, desfasurat cu privire la savarsirea unor infractiuni (initial cele privind siguranta nationala si apoi cele de drept comun retinute prin rechizitoriu). Dupa finalizarea interceptarilor, paratul ........ a procedat la finalizarea dosarului penal ce l-a privit pe reclamant intr-un termen rezonabil, dispunand trimiterea acestuia in judecata, prin emiterea rechizitoriului in data de 13.08.2004, asadar dupa aproximativ un an de zile. Raportat la aceste elemente, instanta retine ca ingerinta adusa dreptului reclamantului la o viata privata a fost proportionala cu scopul legitim urmarit de autoritati, respectiv acela de a identifica si sanctiona in mod eficient fapte de natura penala.
Pentru aceste considerente, instanta a apreciat ca argumentele din cauza ........contra Romaniei nu pot fi aplicate mutatis mutandis in speta de fata si a re?inut ca, spre deosebire de cauza Curtii Europene, in cazul reclamantului nu a fost incalcat art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Pe cale de consecinta, nu se poate retine existenta unei fapte ilicite constand in emiterea mandatelor de interceptare a convorbirilor nr. ........si nr. ........cu incalcarea dispozitiilor art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, motiv pentru care cererea reclamantului a fost respinsa si sub acest aspect, ca neintemeiata.
In lipsa unei fapte ilicite, instanta a constatat ca nu mai este necesar a fi analizate celelalte conditii ale raspunderii civile delictuale, respectiv vinovatia, prejudiciul si legatura de cauzalitate, motiv pentru care nu au mai fost avute in vedere nici argumentele partilor cu privire la acestea.
Prin urmare, instanta a respins, ca neintemeiata, cererea de chemare in judecata, astfel cum a fost precizata, formulata de reclamantul ........ impotriva paratilor ........ si .........
Impotriva acestei hotarari au formulat recurs, in termen legal, atat intimatul parat ........, ........, ........ si reclamantul ........, cauza fiind inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti- sectia a IV a Civila, la data de ........, sub nr. .........
Recurentii ........- ........ si ........ au criticat sentinta instantei de fond din perspectiva motivelor vizate de art 304 pct. 9 c.p.civ. , sustinand ca in mod gresit prima instanta a respins exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive a ........ si prescriptiei dreptului material la actiune.
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a ........, recurentul arata ca din chiar motivarea primei instante, ce a calificat cererea retinand ca aceasta are un singur obiect si anume angajarea raspunderii civile delictuale a paratului ........, primul capat de cerere- desi formulat sub forma unei actiuni in constatare se refera in fapt la constatarea existentei faptei ilicite, rezulta temeinicia argumentelor sale privind lipsa unei legitimari procesuale pasive.
In acest sens, in conformitate cu dispozitiile art 223 alin 1 din legea nr. 287/2009 privind Codul civil republicata, in raporturile civile in care se prezinta nemijlocit, in nume propriu, ca titular de drepturi si obligatii, Statul participa prin ........, afara de cazul in care legea stabileste un alt organ in acest sens.
In continuare, recurentul sustine calitatea procesuala pasiva unica a ........in prezenta cauza invocand dispozitiile art 52 din Constitutie si art 96 alin 1 si 6 din Legea nr. 303/2004 republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, concluzionand ca Statul este singurul care poate raspunde, in calitate de garant al drepturilor cetatenesti, pentru eventualele pagube produse printr-una din formele de exercitare a autoritatii sale.
Cu privire la cea de-a doua exceptie invocata, in esenta, s-a aratat ca termenul de prescriptie a inceput sa curga de la data la care reclamantul a cunoscut faptul ca i-au fost interceptate convorbirile telefonice si implicit a aflat de existenta mandatelor de interceptare, iar nu de la momentul declasificarii si depunerii acestora la dosarul nr. ........al Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Avand in vedere ca reclamantul a pretins ca interceptarea convorbirilor sale a reprezentat o ingerinta in dreptul garantat de art 8 alin 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, pentru aprecierea momentelor de la care a inceput sa curga prescriptia nu prezinta relevanta nici cunoasterea mandatelor de interceptare, nici declasificarea lor.
Nu era necesar ca reclamantul sa aiba cunostinta de continutul mandatelor deoarece este vorba despre faptele sale, iar acesta nu a negat existenta convorbirilor telefonice, fapt confirmat si de partea vatamata .........
Totodata, inregistrarile in discutie nu au fost contestate in conditiile codului de procedura penala.
In raport de cele mentionate, termenul de prescriptie poate fi calculat in functie de mai multe momente- fie incepand cu data de 13 august 2004, data emiterii rechizitoriului nr. ........, ocazie cu care ........s-a desesizat, fie de la depunerea mandatelor in dosarul penal, in faza recursului, fie de la pronuntarea incheierii din 9 februarie 2009 a ........, cand aparatorul sau a solicitat depunerea la dosarul penal a mandatelor de interceptare.
La randul sau, reclamantul ........ a criticat sentinta, prin prisma motivului de nelegalitate prevazut de art 304 pct. 9 c.p.cv. aratand ca solutia primei instante privind inexistenta unei fapte ilicite este nelegala prin raportare la dispozitiile art 998-999 c.civ.
In esenta, se arata ca in mod nelegal prima instanta a retinut sub aspectul analizei faptei ilicite, ca deciziile Curtii Europene a Drepturilor Omului date in aceasta materie nu s-ar aplica si in cazul reclamantului.
Refuzand sa aplice jurisprudenta europeana in materia interceptarilor dispuse in baza legii nr. 51/1991- ........contra Romaniei, Calmanovici c. Romaniei, Pantea c. Romaniei, Viorel Burzo c.Romaniei, Raducu c. Romaniei si in cazul reclamantului, desi se analizeaza situatii identice cu cea dedusa judecatii, instanta nu a respectat obligatia constitutionala impusa autoritatilor interne ale statelor semnatare ale Conventiei de a da prioritate normelor internationale de protectie a drepturilor omului fata de cele interne, incalcand si dispozitiile art 32 din Conventia europeana ce recunoaste hotararilor CEDO o autoritate de lucru interpretat si impune instantelor nationale obligatia de a aplica direct dispozitiile Conventiei si interpretarile date de Curte notiunilor acesteia.
In acest context, prima instanta, desi a analizat din perspectiva CEDO dispozitiile Legii 51/1991 in baza careia au fost acordate mandatele de interceptare, aplicand aceleasi criterii enuntate de Hotararile mentionate, instanta a constatat ca primele doua deficiente ale procedurii de interceptare retinute de instanta europena se regasesc in cazul interceptarilor reclamantului, cele doua mandate fiind autorizate de catre procuror, in lipsa unui control a priori, din partea unei instante independente si impartiale, in schimb ultimele trei critici, referitoare la lipsa unui control a posteriori, lipsa garantiilor referitoare la pastrarea caracterului intact si complet al inregistrarilor, lipsa de independenta a autoritatii care certifica realitatea si fiabilitatea inregistrarilor nu mai pot fi retinute in cauza reclamantului, deficientele aferente fiind inlaturate prin pronuntarea Deciziei penale ICCJ nr. 2107 din 14.06.2013.
Recurentul invedereaza , in primul rand ca in jurisprudenta CEDO invocata nu se prevede necesitatea intrunirii cumulative a celor cinci motive pentru care s-a constatat ca Legea 51/1991 incalca exigentele art 8 din Conventie. In opinia recurentului, oricare dintre aceste critici este indeplinita in cauza este de natura a atrage constatarea incalcarii.
In realitate toate cele 5 criterii se aplica in situatia reclamantului Bivolaru.
Astfel, cu privire la lipsa unui control a posteriori al temeiniciei interceptarii din partea unei autoritati independente si impartiale, contrar celor retinute de instanta de fond, acesta nu a fost asigurat prin analiza in detaliu de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie in Decizia Penala nr. ........ a legalitatii mandatelor de interceptare.
In realitate acest criteriu retinut de Curtea Europeana are un cu totul alt continut, aspect ce rezulta din cauza ........c.Romaniei, avand in vedere ca analiza incalcarii art 8 din Conventie cu ocazia emiterii mandatelor de interceptare se face raportat doar la data emiterii lor si la dispozitiile procedurale in vigoare la acea data, analiza efectuata pe larg in Hotararea CEDO mentionata ce arata ca dispozitiile procedurale in materie penala privitoare la interceptarea convorbirilor, care erau in vigoare inainte de Legea 281/2003 nu asigurau acest control.
Astfel, in cazul ........c.Romaniei, Curtea Europeana a constatat ca acestuia i-au fost incalcate drepturile protejate de art 8 din Conventie chiar daca acesta fusese condamnat de catre o instanta interna pe baza convorbirilor interceptate in baza legii sigurantei nationale, situatie identica cu cea a reclamantului .........
In opinia recurentului acest criteriu al incalcarii art 8 din Conventie este cu atat mai evident indeplinit avand in vedere ca intre data emiterii autorizatiilor de interceptare si a interceptarii propriu-zise a convorbirilor si data consemnarii continutului convorbirilor in procesele verbale depuse la dosarul cauzei, a intrat in vigoare Legea 281/2003., fara insa, ca dupa acest moment procurorul sa supuna certificarii instantei continutul convorbirilor intercepate anterior noii legi.
Astfel, mijlocul de proba reprezentat de procesul verbal de redare al convorbirilor telefonice interceptate intre anii 2002-2003 a fost intocmit de procuror la data de 14.05.2004, dupa intrarea in vigoare a legii 281/2003, motiv pentru care, fata de reclamant se impunea respectarea dispozi?iilor imperative ale art 91 ind. 3 alin 2 si 3 c.p.p. in sensul ca instan?a de judecata era cea care trebuia sa hotarasca pe baza unor dezbateri contradictorii intre procuror si parti care dintre informatiile culese prezinta interes in solutionarea cauzei si sa incheie proces verbal in acest sens, dispunand totodata prin incheiere distrugerea inregistrarilor ce nu au fost folosite ca mijloace de proba in cauza.
In consecinta, in opinia recurentului aprecierea asupra legalitatii probei de catre ICCJ in cadrul procesului penal in care a fost judecat reclamantul, nu are relevanta din punct de vedere al jurisprudentei europene in analiza incalcarii dispozitiilor art 8 din Conventie.
In acest context, se subliniaza si faptul ca in mod gresit prima instanta a retinut ca in ceea ce priveste art 8, Inalta Curte s-a rezumat sa citeze considerentele Curtii Europene, in cauza Dumitru c.Romaniei, potrivit cu care Legea 51/1991 nu indeplinea exigentele art 8 din Conventie, fara a dezvolta in nici un mod acest aspect.
Contrar celor retinute, la paginile 131-132 din Decizie, desi se retine incalcarea art 8 din CEDO, Curtea considenad totusi ca utilizarea inregistrarilor in litigiu ca proba in procesul de convingere intima a judecatorilor nationali nu l-a privat pe reclamant de un proces echitabil si nu a incalcat dispozitiile art 6 paragraf 1 din Conventie.
In ceea ce priveste lipsa garantiilor referitoare la pastrarea caracterului intact si complet al inregistrarilor si distrugerea acestora, recurentul arata ca sunt valabile aceleasi argumente legate de momentul intrarii in vigoare al legii nr. 281/2003 raportat la data emiterii mandatelor de interceptare ce fac obiectul cauzei. Autorizarea interceptarilor s-a facut in baza dispozitiilor codului de procedura penala dinainte de intrarea invigoare a Legii 281/2003 ce nu prevedeau aceste garantii.
In ceea ce priveste lipsa de independenta a autoritatii care ar fi putut certifica realitatea si fiabilitatea inregistrarilor, singura autoritate cu acesta atributie fiind ........, adica tocmai autoritatea insarcinata cu efectuarea interceptarilor.
Cu privire la acest criteriu, instanta de fond a retinut in mod gresit ca-totodata controlul fiabilitatii inregistrarilor putea fi efectuat de catre Institutul national de expertiza Criminalistica, in ipoteza in care reclamantul ar fi dorit sa e conteste, ceea ce nu s-a intamplat.
In realitate, in opinia recurentului, nici in prezent, autoritatile romane nu au un cadru institutional in care expertizele cu un asemenea obiectv sa poata fi efectuate de experti independenti, in contextul in care, pe de o parte la data emiterii autorizatiilor, singura autoritate era ........- cel care efectua interceptarile, iar in prezent Institutul National de Expertize Criminalistice a incheiat protocoale cu DNA, privind efectuarea de astfel de expertize, la conducerea acestei institutii au fost numiti chiar procurori, care sunt reprezentanti ai puterii executive.
De altfel, desi intr-o alta cauza, un reclamant a avut posibilitatea de a solicita controlul fiabilitatii inregistrarilor printr-o expertiza in cadrul procesului penal, nu a impiedicat Curtea Europeana sa ajunga la aceeasi concluzie ca in cauza ........c.Romaniei, respectiv incalcarea art 8 , recurentul citand spre exemplificare, Hotararea CEDO Valentino Acatrinei c.Romaniei.
In ceea ce priveste analiza facuta de instanta cu privire la respectarea proportionalitatii ingerintei aduse vietii private a reclamantului raportat la scopul legitim urmarit de autoritati, contrar celor retinute, modalitatea in care au fost emise autorizatiile de interceptare a convorbirilor reclamantului in baza legii 51/1991 reprezinta o grava incalcare a obligativitatii respectarii proportionalitatii ingerintei aduse vietii private a reclamantului raportat la scopul legitim urmarit de autoritati, astfel cum este reglementat de art 8 din Conventia europeana.
In primul rand, emiterea mandatelor de interceptare si efectuarea interceptarilor si inregistrarilor convorbirilor telefonice transcrise si depuse la dosarul cauzei au avut loc anterior inceperii urmaririi penale, in faza actelor premergatoare si nu pot constitui probe in lipsa garantiilor specifice fazei de urmarire penala.
Totodata s-a dispus interceptarea si inregistrarea convorbirilor telefonice, in cazul in care la data emiterii mandatelor nu existau nici un fel de indicii privitoare la savarsirea unor infractiuni la siguranta nationala, continutul mandatelor de interceptare fiind incompatibil cu cel al infractiunii pentru care a fost condamnat inculpatul, respectiv cea de act sexual cu un minor.
Astfel, apare de neinteles de ce, la o luna dupa ce s-a dat solutia de neincepere a urmaririi penale de catre procuror privind savarsirea unor infractiuni la siguranta nationala, deci fara absolut nici un suport legal, SRI a solicitat inca o data autorizarea interceptarilor convorbirilor inculpatului in baza Legii 51/1991 si aceasta i-a fost acordata de catre procuror la 9.05.2003 prin mandatul 00923, ce face obiectul cauzei.
Nu poate fi retinuta ca intemeiata nici aprecierea instantei ca interceptarea convorbirilor reclamantului nu a fost efectuata in mod abuziv si pe o perioada indelungata de timp, ci doar pe o perioada de 9 luni de zile.
In realitate perioada de 9 luni de zile este o perioada indelungata, care reprezinta o ingerinta grava in viata privata a inculpatului, cu atat mai mult cu cat interceptarile s-au facut in lipsa oricaror indicii care sa atraga incidenta art 3 alit f din legea 51/1991 si nici nu au dus la descoperirea de infractiuni contra sigurantei nationale.
In ceea ce priveste fapta ilicita constand in depunerea si utilizarea mandatelor de interceptare in dosarul penal nr. ........al ICCJ de catre ........, in mod gresit prima instanta a retinut ca in cauza opereaza autoritatea de lucru judecat, nefiind indeplinite dispozitiile art 22 alin 1 din Codul de procedura penala, in contextul in care prezenta instanta nu este investita cu judecarea unei actiuni civile din cadrul cauzei penale avnd nr. ........, aceasta fiind solutionata chiar de catre instanta penala.. Pentru a se putea retine autoritatea de lucru judecat ar fi fost necesar ca instanta civila sa fie chemata sa se pronunte asupra unor chestiuni deja transate de catre instanta penala, ceea ce nu este cazul in speta.
In cauza de fata, reclamantul nu a solicitat instantei civile sa se pronunte asupra
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Actiuni (in): anulare, posesorie, regres, pauliana etc.
Anulare act - Decizie nr. 523 din data de 27.06.2017Anulare act - Decizie nr. 502 din data de 21.06.2017
II.Procesul verbal de contraventie care nu intruneste conditiile prev. de art. 19/1 din OG nr. 2/2001 reactualizata, va fi anulat. - Decizie nr. 267/R din data de 23.05.2005
Anularea actelor frauduloase incheiate de debitori in dauna creditorilor se poate dispune daca se dovedeste existenta intentiei de frauda - Sentinta civila nr. 506/CA din data de 19.05.2004
COMPETENTA MATERIALA . ANULARE ACT FALSIFICAT - Decizie nr. nr. 5/A din data de 05.01.2004
Obligare la incheierea unui act autentic de vanzare-cumparare iar in caz de refuz, Sentinta sa tina loc de contract de vanzare cumparare - Decizie nr. 155 din data de 31.12.2013
Lipsa calitatii procesuale pasive ca urmare a divizarii unei societati in mai multe societati comerciale. Imposibilitatea introducerii unor noi parati in apel. - Decizie nr. 404 din data de 09.09.2011
Actiune in constatare - Sentinta civila nr. 293 din data de 03.06.2009
- Sentinta civila nr. 526 din data de 29.10.2008
Rectificare carte funciara - Sentinta civila nr. 118 din data de 10.02.2009
Exceptia inadmisibilitatii cererii pentru neparcurgerea procedurii plangerii prealabile. Dovada depusa dupa inchiderea dezbaterilor - Sentinta civila nr. 84/F din data de 15.09.2015
Raportul de evaluare intocmit de A.N.I.. Consecintele incalcarii dispozitiilor art. 70 si 79 alin. 1 din Legea nr. 161/2003. Contestarea raportului de evaluare. - Decizie nr. 5/F din data de 23.01.2015
Admisibilitatea actiunii in anulare a actului administrativ-fiscal adresate direct instantei de judecata, fara a urma, in prealabil, procedura prevazuta de art. 205-208 din Codul de procedura fiscala. - Decizie nr. 611/R din data de 21.05.2015
Vechiul cod de procedura civila Recurs respins. Inadmisibilitate actiune constatare a unei situatii de fapt in materia contenciosului administrativ. Sanctiunea necomunicarii modificarii actiunii nulitate relativa in conditiile art. 105 alin. 2 c.pr.ci - Decizie nr. 2130/R din data de 19.09.2014
Vechiul cod de procedura civila - Recurs respins. Inadmisibilitate actiune constatare a unei situatii de fapt in materia contenciosului administrativ. Sanctiunea necomunicarii modificarii actiunii nulitate relativa in conditiile art. 105 alin. 2 c.pr.ci - Decizie nr. 1449/R din data de 25.04.2014
Actiune pentru anularea permisului sau de conducere - Sentinta civila nr. 4798/CA din data de 19.09.2012
Actiune in anulare. Decizie emisa in baza Legii 10/2001 de catre o persoana juridica ce nu avea calitatea de unitate detinatoare. - Sentinta civila nr. 101/S din data de 03.04.2012
Interesul in promovarea unei ac?iuni in constatarea nulita?ii absolute a unui act juridic. - Decizie nr. 251/A din data de 28.10.2011
Cheltuieli de judecata pe cale separata. - Decizie nr. 1290/R din data de 20.10.2011
Uzucapiune.Posesia exerciatata asupra unui teren proprietatea C.A.P. - Decizie nr. 1473/R din data de 24.11.2011