Actiune in anularea transferului patrimonial

Dosar nr. 43936/3/2014
ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI-SECTIA A VII-A CIVILA
SENTINTA CIVILA NR: 8917
CAMERA DE CONSILIU DE LA 09.11.2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN :
PRESEDINTE: JUDECATOR-SINDIC: PN
GREFIER: ISA


Pe rol fiind solutionarea cauzei civile, avand ca obiect cerere intemeiata pe dispozitiile L.85/2006, privind procedura insolventei, privind pe reclamantul CII SI LICHIDATOR JUDICIAR AL CVT - in contradictoriu cu paratii CVT PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL BC - si DPL.
Dezbaterile in fond ale cauzei a avut loc in sedinta publica de la data de 02.11.2015 fiind consemnate in incheierea de sedinta de la aceasta data, ce face parte integranta din prezenta, cand Tribunalul avand nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitate partilor sa depuna concluzii scrise a amanat pronuntarea la data de 09.11.2015. 

TRIBUNALUL

Deliberand asupra actiunii comerciale de fata constata urmatoarele:
La data de 17 mai 2013 a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a VII-a comerciala sub nr. 18571/3/2013 cererea debitorului CVTcare a solicitat, in baza Legii 85/2006, deschiderea procedurii simplificate a falimentului.
In motivare debitoarea a aratat ca nu are lichiditati pentru acoperirea daotriilor care se ridica la suma de 478.011,21 lei.
In sustinerea cererii, legal timbrate, a depus inscrisurile prevazute de art. 27-28 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei si certificat constatator eliberat de Oficiul Registrului Comertului.
Prin Incheierea pronuntata la data de 17.06.2013 s-a admis cererea debitorului si s-a deschis procedura simplificata a falimentului debitorului CVT, fiind numit lichidator judiciar CII SI.
Dupa publicarea in Buletinul Procedurilor de Insolventa a tabelului preliminar al creditorilor debitoarea CVT  a inregistrat sub nr. de dosar asociat 18571/3/2013/a1, contestatia in privinta creantei creditorului NBG Leasing IFN SA solicitand radierea partiala acesteia.
Prin Sentinta civila nr. 9369 pronuntata la data de 11.11.2013 s-a respins contestatia debitorului CVT.
La data de 16 decembrie 2014 lichidatorul judiciar CII SI a inregistrat sub nr. de dosar 43936/3/2014 cererea de chemare in judecat a paratilor DPL si CVT prin administratorul special BC solicitand anularea transferului patrimonial realizat de catre parati prin factura 0002813/ 11 februarie 2013 (autotractor MAN 26.413 FLS, avand nr. de identificare WMAH23ZZZ3W049997) in valoare de 4400 lei si, pe cale de consecinta, repunerea partilor in situatia anterioara incheierii actului juridic, iar daca bunul nu  mai exista, dobanditorul sa restituie valoarea de piata a bunului de la data transferului efectuat de catre debitor, reclamantul apreciind ca valoarea de piata a autovehiculului este de 12.500 euro.
In fapt, arata reclamantul CII SI, din datele puse la dispozitie de DITL reiese ca la data de 11.02.2013, adica cu aproximativ patru luni inainte de deschiderea procedurii insolventei debitoarei, a fost valorificat catre paratul DPL, la un pret derizoriu, mult subevaluat, autotractorul marca MAN 26.413 FLS, avand anul de fabricatie 2003, factura fiind incasata in numerar conform celor mentionate pe factura.
Avand in vedere discrepanta mare existenta intre valoarea de piata a autotractorului, conform a doua oferte existente pe internet 12.500 euro si valoarea cu care a fost vandut, 4.400 lei, conform facturii 0002813, apreciaza reclamantul ca vanzarea a fost una fictiva, in detrimentul creditorilor, scopul urmarit fiind acela al scoaterii bunului de la urmarirea creditorilor.
Vanzarea autotractorului marca MAN 26.413 FLS, avand numarul de identificare WMAH23ZZZ3W049997 conform cartii masinii, este una fictiva, pretul de vanzare al activului este derizoriu, mult subevaluat, daca ne raportam inclusiv la valoarea de achizitie a autotractorului care a fost de 41.000 euro, conform contractului de leasing financiar nr. 792/ACA1096/DEC/2006/36, precum si la rata reziduala in valoare de 7.482,89 lei, conform facturii 58403/23.12.2009.
Si daca s-ar aprecia ca autotractorul a fost descompletat (deteriorat) la momentul vanzarii desi din datele existente nu rezulta acest lucru, dezmembrarea si vanzarea autotractorului pe componente ar fi adus debitoarei un beneficiu cu mult mai mare fata de pretul simbolic, derizoriu, cu mult subevaluat fata de valoarea pietei, cu care autotractorul a fost vandut de numai 4400 lei. Practic nu exista pe piata la vanzare un autotractor la un pret atat de mic, arata reclamantul.
Se sustine ca valoarea de piata minima cu care se vinde un autotractor MAN 26.413 FLS avand anul de fabricatie 2003 este de 12.500 euro, dar pretul poate fi mai mare ajungand la 15.000 euro.
Prin realizarea acestei tranzactii scopul urmarit a fost acela de a ascunde activul debitoarei parate, in dauna urmaririi acestuia de catre creditori, marind astfel datoriile si impingand-o in mod evident spre starea de insolventa, transferand prin aceste tranzactii « fictive » doar elemente de active si lasand pasivul in sarcina societatii debitoare CVT.
Operatiunea de vanzare a fost facuta evident in scopul fraudarii intereselor creditorilor intrucat valoarea de vanzare a activelor este derizorie prin raportare atat la valorile solicitate pe piata, cat si prin raportate la valoarea de achizitie a bunurilor, precum si la valoarea net superioara, cu mult peste triplu cu care acest activ se putea vinde in cazul in care era complet uzat, prin descompletare si vanzarea pe componente, se mai sustine in cerere.
Reclamantul mai sustine ca debitorul a urmarit, a constientizat chiar, prin incheierea tuturor tranzactiilor in luna februarie 2013, cu patru luni inainte de declansarea procedurii falimentului, nepermitand astfel creditorilor sa valorifice in procedura bunurile debitoarei, intrucat din adresa primita de la Directia Regim Permise de Conducere si inmatriculare a Vehiculelor, nr. 4568000/27.11.2014 rezulta ca debitoarea a avut in activ 16 bunuri, autotractoare si semiremorci, toate vandute in februarie 2013, la diverse persoane fizice, la preturi derizorii, simbolice, din care nu a fost achitat nici un creditor, ca actul juridic incheiat a avut ca efect evident prejudicierea creditorilor, ca vanzarea activului de la debitoarea parata S.CVT., catre persoana fizica DPL la un pret derizoriu, cu mult subevaluat fata de valoarea pietei, s-a infaptuit cu intentia tuturor partilor implicate, in scopul sustragerii bunurilor de la urmarirea de catre creditori sau de a le leza in orice fel drepturile.
In drept, s-au invocat dispozitiile art. 79, 80 alin, (1) lit, b), lit. c), alin. (2)  lit. b), d), e), art. 81, 83 si 85 din Legea 85/2006, coroborat cu prevederile art, 112 si 1142 C,pr. civ..
Cererea scutita de plata taxei judiciare de timbru a fost insotit de copii de pe doua anunturi de pe internet privind vanzarea autotractorului marca MAN, avand ari de fabricatie 2003, la 12.500 euro, copie factura 0002813 din 11.02,2013, in valoare de 4.400 lei, cartea autotractorului, contract de leasing financiar nr. 792/ACA1096/DEC/2006/36, prin care a fost achizitionat autotractorul, copie factura 58403 care contine valoarea reziduala a autotractorului, adresa 4568000/27,11.2014, primita de la DRPCIV, privind situatia mijloacelor de transport inmatriculate pe numele debitoarei
In temeiul art. 242 alin. 2 din Codul de procedura civila anterior s-a solicitat judecarea cauzei si in lipsa partilor.
Paratul DPL a depus intampinare in care a solicitat respingerea cererii.
In intampinare se arata ca in ceea ce priveste conditia intentiei de fraudare, potrivit art. 85 alin 3, daca sunt indeplinite conditiile art. 79 si 80, se instituie o prezumtie relativa de frauda in dauna creditorilor, numai in sarcina debitoarei, prezumtia putand fi insa rasturnata de catre aceasta, prin dovada contrara. Aceasta prezumtie relativa a intentiei de fraudare nu se extinde insa la tertul dobanditor sau la subdobanditor.
De asemenea, trebuie tinut seama de faptul ca autotractorul era avariat fiind implicat intr-un accident rutier pe raza judetului Tn, acesta fiind si motivul pentru care pretul a fost scazut. In plus, precizez ca acesta nu era complet. Mai mult decat atat, pretul pe care l-a platit pentru acest autotractor a fost de 8 500 EURO, pret pe care l-a achitat la data achizitionarii autotractorului. Ulterior, la ceva timp de la cumparare, a primit factura, insa avand in vedere ca pretul nu corespundea cu cel platit a refuzat sa semneze aceasta factura.
Astfel, nu este indeplinita conditia complicitatii la frauda in persoana sa, prin urmare nu sunt incidente dispozitiile art. 79 si 80 din Legea 85/2006 in ce priveste contractul de vanzare-cumparare intervenit/intre mine si debitoare, cererea de anulare nefiind fondata.
Daca in ceea ce il priveste pe debitor opereaza prezumtia relativa de frauda, pe care acesta este tinut sa o rastoarne, in cazul sau, in calitate de tert dobanditor, prezumtia de frauda nu opereaza, fiind necesar sa se probeze intentia frauduloasa de catre cel ce a invocat-o.
In temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedura civila s-a solicitat judecarea cauzei si in lipsa partilor.
Parata CVT a depus intampinare in care a invocat exceptia tardivitatii actiunii in anulare, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata.
In ce priveste exceptia tardivitatii parata arata ca, fata de prevederile din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cererea trebuia inregistrata cel tarziu la data de 17 octombrie 2014, or cererea a fost depusa la data de 16 decembrie 2014.
In ce priveste fondul cererii, debitorul a aratat in intampinare ca a achizitionat in anul 2006 autotractorul second-hand, an fabricatie 2003, marca MAN 26.413 FLS  cae a avut in octombrie 2012 un accident in urma caruia a fost avariat serios, asa cum rezulta din Procesul-verbal seria CP nr. 2515326/ 29.10.2012 emis de 1PJ T S-a facut o diagnosticare a defectiunilor si a costurilor reparatiilor, conform Devizului de reparatie din data de 26.01.2013 intocmit de MOTB., dealer MAN, diagnostic din care rezulta ca autotractorul avea o serie de defectiuni importante, necesitand printre altele costul reparatiilor fiind evaluat la 74.292,78 lei.
Avand in vedere circumstantele producerii accidentului, si costurile ridicate de reparatie s-a apreciat ca varianta cea mai avantajoasa este sa fie vandut catre Danaila Petrica Liviu, acceptand tranzactia la pretul de 4.400 lei.
Avand in vedere si legislatia in ceea ce priveste poluarea, si nefiind achitata taxa de prima inmatriculare la achizitionarea de catre debitor a acestui autotractor, cumparatorul urma sa plateasca si taxa de mediu, care la acel moment se ridica la valoarea de 2.693 Euro.
Debitorul mai sustine ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 80 alin. 1 lit. b din legea 85/2006 intrucat vanzarea a intervenit dupa producerea accidentului in octombrie 2012, dupa o evaluare a avariilor si a costurilor pe care le presupunea repararea lui si aducerea in stare de functionare.
Pentru a fi indeplinite conditiile prevazute de art. 80 alin. 1 lit. b), era necesar ca reclamantul sa dovedeasca faptul ca valoarea autotractorului la momentul vanzarii nu era in concordanta cu prestatia primita.
Valoarea investitiilor necesare pentru a fi reparat depasea valoarea unui autotractor similar in stare de functionare. Era mai pagubos sa fie reparat, decat sa il vinda.
Pentru a ti incidente dispozitiile art. 79 din Legea 85/2006, este necesar sa se faca dovada fraudei, a cauzei ilicite precum si a prejudicierii materiale a creditorilor.
Intampinarea a fost insotita de copii de pe procesul-verbal seria CP nr. 2515326/ 29.10.2012 emis de IPJ Teleorman; poze efectuate la momentul accidentului, care reflecta starea autotractorului; deviz reparatii; calculul taxei de mediu, care la acel moment se ridica la valoarea de 2.693 Euro si care este in sarcina cumparatorului; inscrisuri in care se arata pretul la care s-au vandut autotractoare similare, an fabricatie 2003.
La primul termen de judecata, 16 martie 2015, reclamantul CII SI a depus la dosar cerere de repunere in termenul de formulare a actiunii.
Prin incheierea pronuntata la data de 6 aprilie 2015 a fost admisa cererea de repunere in termen formulata de catre lichidatorul judiciar CII SI in privinta actiunii in anulare promovata de acesta in contradictoriu cu paratii DPL si debitorul CVT prin administratorul special BC si s-a respins exceptia tardivitatii actiunii in anulare formulata in acelasi conditii, cu motivarea retinuta in aceasta incheiere.
In cauza s-a administrat proba cu inscrisuri si interogatoriu.
Desi s-a pus in discutia partilor si necesitatea unei expertize tehnice care sa evalueze bunul la data vanzarii s-a retinut sa nu se poate efectua o asemenea expertiza pentru ca bunul nu se mai afla in posesia partilor.
La termenul din data 18 mai 2015 a fost interogat paratul DPL Desi administratorul special al debitorului CVT, BC,  a fost citat personal la interogatoriu si pentru termenul din data de 22 iunie 2015, acesta nu s-a prezentat, urmand ca in privinta lui sa se faca aplicarea art. 358 din Codul de procedura civila. Desi a aratat, intr-o cerere de amanare a cauzei depusa la ultimul termen de judecata, ca se afla intr-o deplasare la S nu a facut nici o dovada in acest sens.
La data de 22 iunie 2015 cauza a ramas in pronuntare. Judecatorul-sindic, in urma deliberarii, a constatat ca prezenta cauza nu se poate solutiona fara o expertiza de specialitate, drept pentru care a repus cauza pe rol si a dispus facerea unei adrese catre agentul comercial care a efectuat reparatiile asupra autovehiculului MAN 26.413 FLS, avand nr. de identificare WMAH23ZZZ3W049997. Acest agent a fost identificat ca fiind MTB. si care a comunicat printr-o adresa (vol. II, fila 1) numarul de kilometri si toate reparatiile efectuate asupra autotractorului, cu facturile aferente.
 Desi i s-a acordat termen reclamatului sa achite onorariul pentru expertiza, la termenul din data de 2 noiembrie 2015, acesta a aratat ca nu a achitat onorariul, ca nu insista in efectuarea expertizei si ca isi precizeaza suma pretinsa de la parati la valoarea de 7.516,15 euro, aceasta reprezentand, in opinia sa, „diferenta dintre suma de 8.500 euro recunoscuta de paratul DPL prin intampinare ca fiind valoarea de piata a bunului si valoarea facturii 0002813/ 11 februarie 2013, in valoare de 4400 lei”.
Este adevarat ca judecatorul are indatorirea sa staruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronuntarii unei hotarari temeinice si legale, punand in dezbaterea partilor necesitatea efectuarii unei expertize de specialitate, insa constatand ca procesul civil este guvernat si de principiul disponibilitatii, judecatorul-sindic a procedat la judecarea cauzei in fond.

Analizand materialul probator administrat in cauza judecatorul-sindic retine ca situatie de fapt urmatoarele:
Debitorul CVT a achizitionat in baza unui contract de leasing, autotractorul MAN 26.413 FLS, avand nr. de identificare WMAH23ZZZ3W049997, in schimbul pretului de 41.000 euro.
In octombrie 2012 autotractorul a fost implicat intr-un accident. Costurile pentru repunerea s-a in functiune se ridicau la suma de 74.292,78 lei.
La data de 11.02.2013, adica cu patru luni inainte de deschiderea procedurii de faliment fata de debitorul CVT, acesta, prin administratorul sau statutar BC, vinde autotractorul respectiv catre paratul DPL. Pentru aceasta vanzare se emite factura 0002813/ 11 februarie 2013 care insa nu a fost semnata de primire de catre paratul DPL intrucat in aceasta factura a fost trecut pretul de 4400 lei, paratul sustinand ca a achitat suma de 8.500 euro. Bunul a fost dezmembrat si valorificat, in afara tarii, ca piese schimb.
Judecatorul-sindic mai retine ca in aceiasi perioada, februarie 2013, debitorul a mai vandut si alte asemenea bunuri, autotractoare si remorci, vanzari a caror desfiintare a fost solicitata de lichidatorul judiciar in alte cauze aflate pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a VII-a civila (43938/3/2014, 43934/3/2014, 43937/3/2014, 43940/3/2014).
Prin Incheierea pronuntata la data de 17.06.2013 s-a deschis procedura simplificata a falimentului debitorului CVT, fiind numit lichidator judiciar CCSI
Prin prezenta actiune lichidatorul judiciar solicita anularea vanzarii autotractorului MAN 26.413 FLS, avand nr. de identificare WMAH23ZZZ3W049997, repunerea partilor in situatia anterioara si avand in vedere faptul ca paratul DPL a recunoscut prin interogatoriul administrat ca nu mai detine bunul, obligarea acestuia la plata sumei de 7.516,15 euro, aceasta reprezentand, in opinia sa, „diferenta dintre suma de 8.500 euro recunoscuta de paratul DPL prin intampinare ca fiind valoarea de piata a bunului si valoarea facturii 0002813/ 11 februarie 2013, in valoare de 4400 lei”, apreciind ca, in cauza, sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 79, 80 alin. (1) lit. b), lit. c), alin. (2)  lit. b), d), e), art. 81, 83 si 85 din Legea 85/2006.

Din perspectiva acestei situatii de fapt judecatorul-sindic apreciaza ca prezenta actiune este neintemeiata pentru urmatoarele motive:
Temeiul de drept invocat de reclamantul prezentei actiuni il constituite art. 80 alin. (1), lit. b si c si alin. (2) lit. b, d si e din Legea nr. 85/2006: „Administratorul judiciar sau, dupa caz, lichidatorul poate introduce la judecatorul-sindic actiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale catre terti si pentru restituirea de catre acestia a bunurilor transmise si a valorii altor prestatii executate, realizate de debitor prin urmatoarele acte: b) operatiuni comerciale in care prestatia debitorului depaseste vadit pe cea primita, efectuate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; c) acte incheiate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intentia tuturor partilor implicate in acestea de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre creditori sau de a le leza in orice alt fel drepturile;
(2) Urmatoarele operatiuni, incheiate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii cu persoanele aflate in raporturi juridice cu debitorul, vor putea, de asemenea, sa fie anulate si prestatiile recuperate, daca sunt in dauna creditorilor:        b) cu un membru sau administrator, atunci cand debitorul este un grup de interes economic; d) cu un administrator, director sau un membru al organelor de supraveghere a debitorului, societate cooperativa, societate pe actiuni cu raspundere limitata sau, dupa caz, societate agricola; e) cu orice alta persoana fizica ori juridica, detinand o pozitie dominanta asupra debitorului sau a activitatii sale; ”

In primul rand, judecatorul-sindic va retine ca pretul la care s-a vandut autotractorul, pentru care s-a emis factura 0002813/ 11 februarie 2013 este de 4.400 lei. Aceasta deoarece paratul DPL chiar daca recunoaste, prin intampinare si interogatoriu, ca a achitat pretul de 8.500 euro, aceasta recunoastere nu poate fi coroborata ca alt mijloc de proba. Pe de alta parte, judecatorul-sindic nu exclude posibilitatea ca tocmai aceasta asa zisa recunoastere sa serveasca propriului interes al paratului, acela al respingerii actiunii de fata, cum se va vedea mai jos.
Reclamantul a solicitat prin cerere, in cazul in care autotractorul nu se mai gaseste, obligarea dobanditorului „sa restituie valoarea de piata a bunului de la data transferului efectuat de catre debitor”.
Asa cum s-a retinut mai sus bunul nu mai este in fiinta, ceea ce inseamna ca paratul ar trebui sa fie obligat sa restituie valoarea de piata a bunului de la data transferului efectuat de catre debitor. Aceasta valoare de piata a fost aratata de reclamant in cererea introductiva ca fiind de 12.500 euro, ulterior a fost precizata, ca urmare a unei recunoasteri facute de paratul DPL prin intampinare si interogatoriu, la suma de 8.500 euro, ca la ultimul termen, acesta sa-si reduca pretentiile la suma surprinzator de exacta de 7.516,15 euro.
La o analiza atenta judecatorul-sindic constata ca, fata de probatoriul administrat, indiferent de suma platita de paratul DPL, 4.400 lei sau 8.500 euro, cererea este oricum neintemeiata, astfel:
Daca paratul DPL ar fi achitat suma de 8.500 euro, iar reclamantul pretinde sa se restituie suma de 7.516,15 euro (diferenta dintre suma de 8.500 euro si suma de 4.400 lei trecuta in factura) ca fiind valoarea de piata a bunului vandut, inseamna ca paratul a platit exact valoarea de piata a bunului vandut, ceea ce inseamna ca prestatia debitorului nu o depaseste deloc pe cea a paratului si deci nu sunt indeplinite conditiile de la art. 80 alin. 1 lit. b, pentru admiterea cererii. Acesta fiind sensul pentru care judecatorul-sindic a retinut mai sus ca asa zisa recunoastere este facuta pentru a servi propriului interes, acela de a respinge actiunea.
Daca paratul a achitat suma de 4.400 lei cum este inscris in factura 0002813/ 11 februarie 2013, judecatorul-sindic constata ca nu s-a administrat nici o proba din care sa reiasa ca valoarea de piata a bunului la data vanzarii ar fi fost de  8.500 euro din care s-ar scadea valoarea de 4.400 lei, deja achitata de parat prin factura, rezultand astfel 7.516,15 euro valoarea pretinsa de reclamant, in cadrul dezbaterilor.
Reclamantul solicita, in cazul in care bunul nu se mai gaseste, ca paratul sa fie obligat la plata sumei de 7.516,15 euro.
Pentru ca paratul sa fie obligat la plata sumei de 7.516,15 euro, aceasta suma trebuie sa fie certa. Or, din probele de la dosar nu reiese ca aceasta suma este certa. Judecatorul-sindic se intreaba de ce paratul nu poate fi obligat la suma de 10.500 euro sau 5.800 euro.
Cea mai utila proba in acest sens ar fi fost expertiza tehnica auto care se evalueze bunul la data vanzarii. Or, desi s-au facut demersuri, chiar la initativa judecatorului-sindic, pentru administrarea unei asemenea probe, chiar in lipsa bunului, reclamantul nu a inteles sa plateasca onorariul pentru aceasta expertiza.
Judecatorul-sindic constata ca reclamantul a incercat sa-si probeze actiunea de fata exclusiv pe acea recunoastere a paratului DPL facuta prin intampinare si interogatoriu.
Reclamantul a solicitat, ca urmare a recunoasterii din intampinare si de la interogatoriu aplicarea art. 358 din Codul de procedura civila („daca partea, fara motive temeinice, refuza sa raspunda la interogatoriu sau nu se infatiseaza, instanta poate socoti aceste imprejurari ca o marturisire deplina”), in sensul ca acesta a recunoscut ca valoarea de piata a bunului este de 8.500 euro. Or, judecatorul-sindic constata ca paratul nu a recunoscut ca aceasta este valoarea de piata, ci faptul ca aceasta este valoarea pe care a platit-o, situatie care face ca aceasta recunoastere sa fie contrara scopului urmarit de prezenta actiune. Daca s-ar face aplicarea acestei norme, ne-am intoarce la argumentatia de mai sus, in care pretul este cel al pietei si prestatia nu este vadit disproportionata. Pe de alta parte, din interogatoriu nu a reiesit ca paratul ar fi achitat 4.400 lei si ca pretul pietei este cel de 8.500 euro.

In ceea ce priveste lit. c) a art. 80 alin. 1) din lege, conditiile de fond pentru admiterea actiunii sunt ca actul atacat sa fi fost incheiat in perioada suspecta si cu intentia comuna a partilor de a sustrage bunuri din patrimoniul debitoarei, de la urmarirea lor de catre creditori sau de a le leza acestora drepturile, in orice alt fel.
Acest caz presupune, ca si conditie de fond, pe langa intentia frauduloasa a debitorului, si complicitatea la frauda a cocontractontului, indiferent daca acesta este unul dintre creditori sau un tert. Or, prin probele de la dosar nu s-a dovedit intentia, din partea paratului DPL, de fraudare a creditorilor debitorului.
Pe de alta parte, acest caz presupune si dovedirea intentiei frauduloase a debitorului prin alte mijloace de proba decat prezumtia reglementata de art. 85 alin (3) din Legea nr. 85/2006. Chiar daca, formal, prezumtia de frauda opereaza in defavoarea debitorului si in acest caz, in realitate faptul vecin si conex este incheierea actului atacat de catre debitor si cocontractantul sau, cu intentia comuna de a ascunde bunuri de la urmarirea lor de catre creditori sau de a le leza, in orice alt fel drepturile, ceea ce presupune tocmai dovedirea faptului ca ambii cocontractanti au actionat cu intentia frauduloasa de a goli patrimoniul debitorului pentru micsorare a gajului general al creditorilor.
Fiind vorba despre un element de fapt, de natura subiectiva, el este dificil de dovedit in mod direct, insa pentru dovedirea fraudei comune a debitorului si a cocontractantului, orice mijloc de proba este admisibil.
Or, in speta, intregul probatoriu a gravitat in jurul art. 80 alin. 1 lit. b si nu in jurul lit. c.
Observand si dispozitiile art. 80 alin. 2 lit. b, d si e, dispozitii pe care reclamantul si-a intemeiat cererea, se constata ca nici aceste norme nu sunt aplicabile in cauza de fata de vreme ce nu s-a facut dovada ca debitorul este un grup de interese (lit. b), ca paratul DPL a fost sau este un administrator, director sau un membru al organelor de supraveghere a debitorului (lit. d) sau ca acesta ar detine o pozitie dominanta asupra debitorului sau a activitatii sale (lit. e).
Prin urmare, judecatorul-sindic va respinge, ca neintemeiata, actiunea formulata de reclamantul CIISI in calitate de lichidator judiciar al debitorului CVT impotriva paratilor DPL si CVT prin administratorul special BC, de anulare a transferului patrimonial realizat de catre parati prin factura seria CVT nr. 0002813/ 11 februarie 2013, avand ca obiect autotractor MAN 26.413 FLS, si nr. de identificare WMAH23ZZZ3W049997.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:

Respinge, ca neintemeiata, actiunea formulata de reclamantul CII SI - n calitate de lichidator judiciar al debitorului CVTimpotriva paratilor DPL si  CVT prin administratorul special BC- de anulare a transferului patrimonial realizat de catre parati prin factura seria CVT nr. 0002813/ 11 februarie 2013, avand ca obiect autotractor MAN 26.413 FLS, si nr. de identificare WMAH23ZZZ3W049997.
Cu apel in 30 zile de la comunicare ce va fi depus la Tribunalul Bucuresti Sectia a VII-a civila.
Pronuntata in sedinta publica, azi 9 noiembrie 2015.

Presedinte, Grefier,