CLAUZE ABUZIVE

Dosar nr. 44457/300/2012*
R O M A N I A
TRIBUNALUL BUCURESTI SECTIA A-VI-A CIVILA
Decizia Civila Nr. 314/2015
Sedinta publica de la 20 Aprilie 2015
Completul constituit din:
PRESEDINTE A R
Judecator M N
Judecator Camelia Pop
Grefier  C V S

Pe rol se afla solutionarea cererii de recurs formulata de contestatoarea-recurenta S L impotriva sentintei civile nr. 19783/09.12.2013 pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti in dosarul nr. 44457/300/2012 in contradictoriu cu intimat-parata SC V R SA cauza avand ca obiect contestatie la executare.
La apelul nominal facut in sedinta publica  se prezinta contestatoarea recurenta prin avocat F O, in baza imputernicirii avocatiale nr. 2338205/2015 pe care o depune la dosar, celelalte parti fiind lipsa.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta care invedereaza instantei ca contestatoarea a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, dupa care:
Tribunalul acorda contestatoarei cuvantul asupra cererii de repunere pe rol a cauzei.
Contestatoarea prin avocat, solicita admitere cererii si repunerea pe rol a cauzei.
Deliberand, tribunalul admite cererea si in conditiile art. 245 alin. 1 Cod procedura civila de la 1865, repune cauza pe rol.
Tribunalul, pune in discutie scoaterea din cauza a intimatei SC V R SA si introducerea in cauza a societatii R C S R SRL conform sustinerilor intimatei prin cererea depusa la dosar.
Contestatoarea-reclamanta prin avocat, solicita respingerea cererii de scoaterea din cauza a intimatei SC V R SA motivat de faptul ca prin contestatia la executare invoca nerespectarea de catre intimata a prevederilor legale referitoare la obligatia de informarea consumatorului si de a se abtine de la introducerea in contractul de credit a clauzelor abuzive, chiar si in situatia in care intimata a incheiat un contract de cesiune de creanta ulterior.
Deliberand, tribunalul respinge cererea formulata de intimata SC V R SA de a fi  scoasa din cauza si de a fi introdusa  R C S R SRL, deoarece nu pot fi formulate noi cerere in calea de atac a recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, exceptii de invocat sau probe de administrat, tribunalul constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul asupra contestatiei la executare.
Contestatoarea-recurenta prin avocat, solicita admiterea contestatiei si modificarea in parte a sentintei civile atacate in sensul constatarii caracterului abuziv al clauzelor referitoare la comisionul de risc, redenumit comision de administrare si la clauzele referitoare la rata dobanzii penalizatoare. Arata ca in mod gresit prima instanta a considerat cererea ca inadmisibila, pe motiv ca nu pot fi aduse critici privind clauzele abuzive printr-o contestatie la executare. Numai ca art. 12 alin. 4 din Legea nr. 193/2000, legiuitorul a lasat posibilitatea consumatorului caruia i se opune un contract de adeziune ce contine clauze abuzive, sa invoce nulitatea clauzei atat pe cale de actiune cat si pe cale de exceptie. Instanta are totodata dreptul sa elimine prin hotararea pronuntata, clauzele cu caracter abuziv care rezulta din analiza inscrisurilor, chiar si in ipoteza in care consumatorul nu le invoca. Pe de alta parte, arata ca la momentul executarii, in calculul sumei puse in executare, a fost inclus si comisionul de risc, constatat drept clauza abuziva potrivit si jurisprudentei pe care o depune la dosar, solicitand instantei si anularea executarii silite.  Mentioneaza ca nu solicita cheltuieli de judecata.
Tribunalul, in temeiul dispozitiilor art. 150 Cod procedura civila de la 1865, declara dezbaterile inchise si retine cauza in pronuntare.

TRIBUNALUL:

Prin sentinta civila nr. 19783/9.12.2013 pronuntata de Judecatoria sectorului 2 Bucuresti Sectia civila in dosarul nr. 44457/300/2012 a respins contestatia la  executare formulata de contestatoarea S L, in contradictoriu cu intimata S.C. V R S.A. si intervenientul in nume propriu D B  si a respins  cererea intimatei privind obligarea contestatorului la plata de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut urmatoarele:
La data de 24.07.2008 intre intimata si contestatoare s-a incheiat conventia de credit nr. 158225/24.07.2008, cu garantie reala imobiliara, conform contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 4691/24.07.2008, dosar filele nr. 103-107.
La data de 03.05.2010, ca urmare a nerespectarii obliga?iilor asumate de catre contestatoarea-debitoare, intimata a notificat contestatoarea despre declararea ca scadent anticipat a creditului, aceasta fiind totodata somata sa achite suma de 227.560,17 CHF, reprezentand credit restant, precum si dobanzile si penalitatile ce se vor cumula pana la plata integrala a obliga?iilor, notificarea fiind comunicata la domiciliul indicat de contestatoare, in cuprinsul conventiei, potrivit dovezii de la dosar filele nr. 108-109.
La data de 17.06.2010 intimata s-a adresat Corpului Executorilor Bancari din cadrul sau pentru inceperea executarii silite impotriva contestatoarei, dosar fila nr. 252, in temeiul titlului executoriu reprezentat de conventia de credit nr. 158225/24.07.2008, pentru recuperarea unei creante in cuantum de 231.819,27 CHF, calculata pana la data de 17.06.2010, precum si a dobanzilor aferente pana la stingerea integrala a creantei.
Prin Decizia nr. 842/28.06.2010 emisa de Corpul Executorilor Bancari din cadrul S.C. V R S.A. s-a decis inceperea executarii silite solicitate in dosarul executional nr. 189/PF/2010, executarea silita fiind incuviintata de Judecatoria Pitesti prin Incheierea din data de 10.09.2010, pronuntata in dosarul nr. 13536/280/2010, dosar fila nr. 233, precum si de Judecatoria Sector 2 prin incheierea din data de 28.09.2010, pronuntata in dosarul nr. 23468/300/2010.
La data de 07.12.2010 executorul bancar B C a intocmit un proces verbal de stabilire/reactualizare a debitului datorat de contestatoare la suma de 239.772,05 CHF, dosar fila nr. 220, pe baza extraselor de cont depuse la dosarul executional, de catre intimata.
La data de 08.12.2010 executorul bancar B C a intocmit un proces verbal de situatie a imobilului situat in Bucuresti, Sector 2, proprietatea contestatoarei si ce a facut obiectul garantiei imobiliare aferente conventiei de credit. De asemenea la aceeasi data a emis o somatie catre contestatoare, privind plata debitului actualizat la suma de 239.772,05 CHF si 90 de lei, cheltuieli de executare, aceasta somatie fiind inscrisa si in cartea funciara a imobilului prin incheierea nr. 364859/12.08.2011.
 La data de 19.09.2011 s-a dispus infiintarea poprii asupra veniturilor contestatoarei, aceasta masura fiind comunicata cu contestatoarea la data de 23.09.2011, conform dovezii de la dosar fila nr. 206.
Ulterior urmare a unei cereri din partea intimatei privind suspendarea executarii silite formulata la data de 07.12.2011, s-a revenit asupra poprii, asa cum rezulta din adresa dosar fila nr. 204.
La data de 25.07.2012 intimata a formulat catre B.E.J.A. D G, LG si MP o noua cerere de executare silita a contestatoarei, in temeiul titlului executoriu de drept - conventia de credit nr. 158225/24.07.2008, pentru recuperarea unei creante in suma de 252,568,51 CHF, calculata pana la data de 25.07.2012, la care a anexat extrase de cont privind modul de calcul al acestui debit, filele nr. 85-89.
Astfel s-a constituit dosarul executional cu nr. 2213/2012, al B.E.J.A. D G, L G si M P, iar prin Incheierea din data de 11.10.2012 pronuntata in dosarul nr. 33632/300/2012 de Judecatoria Sector 2 s-a incuviintat executarea silita, executarea silita fiind astfel reluata in acest nou dosar executional.
In cadrul noului dosar de executare, s-au calculat cheltuielile de executare, aferente debitului principal in suma de 252,568,51 CHF, conform procesului verbal, s-a dispus infiintarea popririi asupra veniturilor contestatoarei, s-a intocmit un proces verbal  privind imobilul mai sus amintit, s-a emis somatia imobiliara catre contestatoare, ce s-a inscris si in cartea funciara a imobilului, s-a evaluat imobilul de catre o persoana autorizata, s-au emis publicatii de vanzare a imobilului, iar la data de 13.09.2013 acesta a fost adjudecat de intervenientul in nume propriu D B, conform procesului verbal de licitatie si actului de adjudecare.
Prin prezenta contesta?ie la executare se solicita de catre contestatoare, in principal, ca instan?a sa constate nulitatea absoluta a unor clauze abuzive din conventia de credit nr. 158225/24.07.2008, respectiv clauza prevazuta de pct. 5 lit. a) din Conditiile Speciale, referitoare la comisionul de risc, inclusiv dupa redenumirea acestuia in comision de administrare si clauza prevazuta de pct. 4 lit. b) din Conditiile Speciale, referitoare la rata dobanzii penalizatoare, si pe cale de consecinta sa se dispuna restituirea sumelor platite nedatorat in temeiul clauzelor nule.
De asemenea, in cadrul aceleasi contestatii la executare, solicita sa se dispuna anularea executarii insesi, aceasta fiind instrumentata pentru o creanta care nu indeplineste conditiile art. 379 din C.proc.civ., respectiv nu este certa, lichida si exigibila.
In ceea ce priveste capetele principale de cerere avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a unor clauze abuzive din conventia de credit nr. 158225/24.07.2008 (pct. 5 lit. a) din Conditiile Speciale, referitoare la comisionul de risc si pct. 4 lit. b) din Conditiile Speciale, referitoare la rata dobanzii penalizatoare), precum si restituirea sumelor platite nedatorat in temeiul clauzelor nule, instanta a respins aceste de cereri ca fiind inadmisibile in prezenta procedura, avand in vedere obiectul prezentei cauze si urmatoarele considerente:
O astfel de cerere (de constatare a nulitatii absolute a unor clauze dintr-o conventie de credit si restituirea unor sume de bani incasate in temeiul acestor clauze) nu poate fi solutionata in cadrul unei contestatii la executare, intrucat acest mijloc procesual este destinat doar sa inlature neregularitatile comise cu prilejul executarii silite (contestatia la executare propriu-zisa) sau sa aduca lamuri asupra intelesului, intinderea sau aplicarea titlului executoriu (contestatie la titlu), potrivit art. 399 coroborat cu art. 400 Cod proc. Civ..
S-a mai retinut ca potrivit art. 399 alin.3 Cod proc. Civ., in cazul in care executarea silita se face in temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanta judecatoreasca, se pot invoca in contestatia la executare aparari de fond impotriva titlului executoriu, daca legea nu prevede in acest scop o alta cale de atac.
Din aceste dispozi?ii legale rezulta ca in cadrul unei contesta?ii la executare, nu se poate tinde la constatarea nulitatii absolute partiale a titlului executoriu ci, in cazul in care titlul nu este reprezentat de o hotarare judecatoreasca, se pot invoca aparari de fond impotriva acestuia, insa, cu privire la aceste aparari de fond legea a instituit o restrictie si anume sa nu existe o alta cale de atac prin care sa poata fi valorificata aceasta aparare.
Asadar, in conformitate cu prevederile legale aratate, pe calea contestatiei la executare partea poate invoca si aparari de fond impotriva titlurilor executorii, insa doar in situatia in care nu are la indemana o alta actiune pentru valorificarea acestora.
Astfel, contestatia la executare are un caracter subsidiar, respectiv, ori de cate ori partea are la indemana o actiune prin care exista posibilitatea punerii in discutie a valabilitatii titlului executoriu, este obligata sa foloseasca aceasta din urma cale.
Contestatoarea a avut si are si in continuare posibilitatea sa introduca o actiune de drept comun privind constatarea nulitatii absolute a clauzelor apreciate ca fiind nelegale (si implicit sa ceara si restituirea sumelor de bani incasate nelegal), avand in vedere ca in privin?a clauzelor abuzive din conven?iile incheiate cu comercian?i (profesioni?ti), legiuitorul roman a reglementat expres modul de sesizare, constatare si sanc?ionare a comercian?ilor care introduc astfel de clauze in conven?iile incheiate cu consumatorii, prin Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre profesionisti si consumatori, stabilind astfel o procedura speciala in acest sens, prevazuta la art. 8-15 din lege.
Astfel, urmare a faptului ca legiuitorul a prevazut expres o cale de atac speciala pentru un consumator care se considera vatamat, prin incheierea unei conven?ii, cu un profesionist, ce con?ine clauze abuzive, formularea unei astfel de cereri in cadrul unei contesta?ii la executare apare ca fiind inadmisibila, intrucat exista posibilitatea contestarii valabilitatii titlului executoriu printr-un alt mijloc procesual decat contestatia la executare si prin care se poate obtine constatarea nulitatii unor clauze contractuale, deci partea este obligata sa uzeze de aceea cale.
In ceea ce priveste lamurirea intelesului, intinderii sau aplicarii titlului executoriu ce face obiectul executarii silite contestate in prezenta cauza, se constata ca reclamanta-contestatoare nu a formulat cereri cu astfel de obiect, limitandu-se a invoca faptul ca creanta ce se executa silit nu indeplineste conditiile art. 379 din C.proc.civ., respectiv nu este certa, lichida si exigibila, raportat la prevederile din titlul executoriu.
In ceea ce priveste aceste critici instanta a respins contestatia la executare ca fiind nefondata din urmatoarele considerente:
Intimata a facut dovada modului de calcul al creantei ce a facut obiectul executarii silite atat in dosarul initial, instrumentat de executorii bancari din cadrul sau, cat si in dosarul executional nr. 2213/2012, al B.E.J.A. D G, L G si M P.
Astfel se retine ca suma de 231.819,27 CHF, datorata de reclamanta contestatoare la data de 17.06.2010 si pretinsa initial de intimata in dosarul executional nr. 189/PF/2010 (instrumentat de executorii bancari), a fost actualizata de executorul bancar pana la data de 06.12.2010, prin procesul verbal de la dosar fila nr. 220, la suma de 239.772,05 CHF, aceste debite fiind stabilite, in temeiul conventiei de credit si pe baza extraselor de cont depuse la dosarul executional, de catre intimata, raportat si la planul de rambursare de la dosar.
De asemenea suma de 252,568,51 CHF, pretinsa de intimata in dosarul executional nr. 2213/2012, al B.E.J.A. D G, L G si M P, a fost calculata pana la data de 25.07.2012 si a fost stabilita in temeiul conventiei de credit si pe baza extraselor de cont depuse la dosarul executional, de catre intimata, ce se coroboreaza cu extrasele de cont depuse de la filele nr. 130-148 si planul de rambursare de la dosar filele nr. 150-155.
S-a retinut ca reclamanta contestatoare a contestat modul de calcul al creantei in acest din urma dosar executional, desi modalitatea de actualizare a creantei a fost aceeasi cu cea realizata in primul dosar executional care ii este de asemenea opozabil contestatoarei, actele de executare intocmite in acest prim dosar executional fiind comunicate cu aceasta in mod legal si nu au fost contestate in termenul legal.
Mai mult, reclamanta contestatoare, prin cele trei angajamente de plata din data de 14.10.2011, 05.03.2012 si 27.03.2012 a recunoscut toate creantele retinute in sarcina sa de intimata, la data formularii angajamentelor de plata.
Astfel, chiar contestatoarea, prin ultimul angajament de plata din data de 27.03.2012, a aratat ca la data de 27.03.2012 datoreaza intimatei suma totala de 249.569,17 CHF, compusa din debit principal (credit) in suma de 215.412,38 CHF, dobanda in suma de 11.079,23 CHF si dobanda penalizatoare in suma de 23.077,56 CHF.
Contestatoarea reclama faptul ca dobanda penalizatoare a fost calculata eronat raportat la prevederile contractuale, ori suma recunoscuta de aceasta la data de 27.03.2012, ca fiind datorata cu titlu de dobanda penalizatoare a fost de 23.077,56 CHF, iar pana la data de 25.07.2012 aceasta creanta s-a majorat la suma de 26.076,90 CHF, restul creantei, avand ca obiect debit principal (credit) in suma de 215.412,38 CHF, dobanda in suma de 11.079,23 CHF, fiind la data de 25.07.2012 la acelasi cuantum ca cel ce a fost recunoscut de contestatoare la data de 27.03.2012.
In consecinta, raportat la recunoasterea contestatoarei din data de 27.03.2012, creanta in suma de 249.569,17 CHF, compusa din debit principal (credit) in suma de 215.412,38 CHF, dobanda in suma de 11.079,23 CHF si dobanda penalizatoare in suma de 23.077,56 CHF a dobandit caracter cert, lichid si exigibil, potrivit dispozitiilor art. 379 alin.3 si 4 Cod proc.civ., din care rezulta ca o creanta dobandeste caracter cert si lichid daca rezulta din acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dansul. In ceea ce priveste exigibilitatea creantei aceasta este evidenta in cauza de fata, inca din data declararii scadentei anticipate a creditului, la data de 03.05.2010, din culpa contestatoarei, conform notificarii mai sus amintite, inscris ce nu a fost contestat de reclamanta-contestatoare.
Astfel, in prezenta procedura, contestatoarea este indreptatita sa conteste numai diferenta dintre aceasta suma recunoscuta la plata si suma ce face obiectul executarii silite din dosarul executional nr. 2213/2012, al B.E.J.A. D G, L G si M P, diferenta fiind in suma de 2.999,34 CHF, ce reprezinta practic diferenta dintre contravaloarea dobanzii penalizatoare datorata la data 27.03.2012 si cea datorata la data de 25.07.2012, din care s-au scazut platile partiale efectuate de contestatoare in acest interval de timp, conform extrasului de cont aflat la dosar.
Ori aceasta diferenta a fost calculata intocmai cum a fost calculata si dobanda penalizatoare recunoscuta la plata de contestatoare, iar asa cum rezulta din actele depuse la dosar intimata a avut in vedere si toate platile efectuate de contestatoare de la data incheierii conventiei de credit si pana la data de 25.07.2012. In acest sens nici contestatoarea nu a invocat faptul ca vreuna din platile partiale efectuate nu se regaseste in extrasele de cont depuse de intimata in dosarele executionale.
Totodata, potrivit art. 1169 Cod civil, reclamanta contestatoare avea obligatia de a face dovada afirmatiilor sale privind caracterul necert, nelichid si neexigibil al creantei executate silit, ori prin probele administrate nu a dovedit caracterul necert, nelichid si neexigibil al creantei ce face obiectul executarii silite contestate, chiar dimpotriva, prin angajamentele de plata si recunoasterile contestatoarei a contribuit tocmai la dovada contrara facuta de intimata, respectiv aceea ca creanta urmarita in dosarul executional nr. 2213/2012, al B.E.J.A. D G, L G si M P este una certa, lichida si exigibila, potrivit dispozitiilor art. 379 alin.3 si 4 Cod proc.civ.
Sustinerile reclamantei-contestatoare in sensul ca pe durata angajamentelor de plata, banca nu avea dreptul sa calculeze dobanzi penalizatoare, intrucat prin acceptarea acestor angajamente intimata a acordat un termen pentru a rambursa imprumutul sunt nefondate, intrucat din cuprinsul celor trei angajamente de plata din data de 14.10.2011, 05.03.2012 si 27.03.2012, dosar filele nr. 39-44, nu rezulta ca intimata a acordat o esalonare la plata a debitului recunoscut de contestatoare, sau ca partile au inteles sa modifice clauzele initiale din conventia de credit. Practic intimata, in cuprinsul acestor angajamente de plata, nu si-a asumat nicio obligatie fata de contestatoare.
In ceea ce priveste actele de executare silita propriu-zise instanta a constatat ca reclamanta-contestatoare nu a adus nicio critica asupra acestora si astfel, fata de toate aceste considerente, constatand si regularitatea actelor de executare intocmite in dosarul executional nr. 2213/2012, al B.E.J.A. D G, L G si M P, in temeiul art. 399 si urm. Cod proc. civ., contestatia la executare de fata a fost respinsa ca fiind inadmisibila in ceea ce priveste capetele principale de cerere privind constatarea nulitatii absolute a unor clauze abuzive (si implicit cererea de restituirea a sumelor de bani incasate in temeiul acestor clauze) si ca nefondata in ceea ce priveste celelalte critici aduse de contestatoare privind creanta ce face obiectul executarii silite contestate.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs contestatoarea S L solicitand modificarea sentintei in  sensul admiterii contestatiei la executare si constatarea caracterului abuziv al clauzelor referitoare la comisionul de risc inclusiv dupa redenumirea acestuia in comision de administrare, precum si a clauzei referitoare la rata dobanzii penalizatoare cu consecinta anularii executarii insesi.
Motivele de recurs vizeaza urmatoarele aspecte:
Instanta de fond a incalcat formele de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 105 alin. (2) Cod proc. civ. (motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 5 Cod proc. civ.);
Instanta de fond a pronuntat o hotarare lipsita de temei legal, fiind data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii, respectiv cu incalcarea prevederilor art. 4 alin:(2) si art. 12 alin. (4) din Legea nr. 193/2000 (motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cod proc civ.).  
Arata recurenta ca prin sentinta atacata instanta a incalcat formele de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 105 alin.(2)Cod proc. civ. (motivul de recurs prevazut la art. 304 pct. 5 Cod proc. civ)
Motivul de recurs invocat, prevazut de art. 304 pct. 5 Cod proc civ, include toate neregularitatile procedurale care atrag sanctiunea nulitatii, cu exceptia celor mentionate la pct. 1-4, precum si nesocotirea unor principii fundamentale a caror nerespectare nu se incadreaza in alte motive de recurs.
Printre aceste principii se numara si principiul contradictorialitatii, nesocotit flagrant prin sentinta criticata.
Asa cum s-a aratat in doctrina, contradictorialitatea in procesul civil ingaduie partilor in litigiu sa participe in mod activ la prezentarea, argumentarea si dovedirea dreptului lor in cursul desfasurarii judecarii litigiului, avand dreptul de a discuta si combate sustinerile facute de fiecare din ele, precum si de a-si expune punctul de vedere asupra initiativelor instantei in scopul stabilirii adevarului si al pronuntarii unei hotarari legale si temeinice.      
Aspectele de fapt sau de drept pe care le ridica din oficiu trebuie sa le puna in discutia contradictorie a partilor, deoarece altfel nu se poate baza pe ele la pronuntarea hotararii."
Contradictorialitatea trebuie sa guverneze atat comportamentul partilor cat si pe cel al judecatorului. De altfel, doctrina si practica sunt constante in a recunoaste ca principiul contradictorialitatii il vizeaza si pe judecator. In acest sens, se arata ca din  Decizia nr. 525/1998 a Curtii Supreme de Justitie, Sectia Comerciala: „instanta nu se poate pronunta asupra unei exceptii procesuale sau de fond inainte de a o pune in discutia partilor, pentru a se respecta principiul contradictorialitatii. "
Astfel incat prin respingerea contestatie la executare in privinta capetelor principale de cerere ca inadmisibila pe considerentul ca pe calea contestatie la executare nu pot fi invocate aparari referitoare la caracterul abuziv al clauzelor din conventia de credit (reprezentand titlul executoriu in baza caruia este intrumentata executarea silita), clauze ce permit bancii sa stabileasca un cuantum exagerat al debitului solicitat in executare fara a pune aceasta chestiune in discutia partilor si fara a ne oferi posibilitatea de a ne exprima pozitia fata de modalitatea de a invoca criticile referitoare la caracterul abuziv al conventiei de credit, titlu executoriu, printr-o cale de atac speciala ( indicata de legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre profesionisti si consumatori) a fost incalcat, in mod evident, principiul contradictorialitatii.
In  cazul in care instanta ar fi pus in discutia contradictorie a partilor parcurgerea unei proceduri speciale pentru a critica clauzele abuzive din conventia de credit, am fi putut raspunde acestor chestiuni.     
Desi, instanta de fond apreciaza ca acest text de lege reprezinta un adevarat fine de neprimire a argumentelor  din contestatia la executare, o derogare de la dreptul fiecarei persoane de a se adresa instantelor de judecata (drept recunoscut in mod expres de art. 6 CEDO si art. 21 din Constitutie), nu ii  acorda recurentei macar posibilitatea de a combate aceasta apreciere si de a-si arata propria pozitie.
 Instanta de fond a pronuntat o hotarare lipsita de temei legal, fiind data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii, respectiv cu incalcarea prevederilor art. 4 alin.(2) si art. 12 alin. (4) din Legea nr. 193/2000 (motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cod proc. civ.)

Instanta de fond a apreciat ca in cauza nu pot fi aduse critici referitoare la caracterul abuziv al clauzelor din conventia de credit ca urmare a aplicarii gresite a art. 12 alin. (4) din Legea 193/2000
Avand in vedere ca executarea silita se face in temeiul unui contract de credit, titlu executoriu conform legii, pe calea contestatiei la executare recurenta a invocat, in temeiul art. 399 Cod proc.civ. aparari de fond impotriva acestuia. In  cazul in care executarea silita se face in temeiul unui alt titlu executoriu decat o hotarare judecatoreasca si in lipsa unei cai de atac procesuale speciale, in contestatia la executare se pot invoca si motive de drept sau de legalitate privitoare la fond.
Astfel, pot fi desfiintate in contestatia la executare diferite clauze din contractul de credit intrucat sunt clauze abuzive.
Asadar, contestatorul poate invoca dispozitiile legale pe care titlul executoriu nu le respecta si sa il critice sub aceste aspecte, instanta urmand a analiza pertinenta acestor sustineri. Prevederile C.proc.civ. acorda dreptul persoanei ce formuleaza contestatia la executare, ca in situatia in care considera ca titlul executoriu, altul decat o hotarare judecatoreasca (care se presupune ca evoca adevarul juridic), contravine dispozitiilor legale sa il critice si sub aceste aspecte. Pe aceasta cale se pot invoca aspecte de legalitate privitoare la fond titlului executoriu insusi. Un act autentic, un contract bancar (ca in cazul de fata) pot fi desfiintate prin contestatie la executare pentru motive de fapt sau de drept ce tin de fondul dreptului.
In viziunea judecatorului fondului, legea protectiei consumatorului exclude posibilitatea acestuia de a invoca nerespectarea de catre profesionist a obligatiilor sale pe o alta cale (spre exemplu in cadrul contestatiei la executare) decat o actiune de drept comun desi dispozitiile art. 12 alin. (4) din aceasta lege stabilesc expres ca nulitatea clauzelor abuzive pot fi invocate de consumator pe cale de „ actiune ori pe cale de exceptie, in conditiile legii. "   
In lumina acestor principii, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a hotarat ca instanta nationala este obligata sa aprecieze din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale. Posibilitatea instantei de a examina din oficiu caracterul abuziv al unei clauze reprezinta un mijloc adecvat atat pentru a atinge rezultatul prevazut la articolul 6 din Directiva 93/13, si anume faptul ca respectivele clauze abuzive sa nu creeze obligatii pentru un consumator individual, cat si pentru a contribui la realizarea obiectivului prevazut la articolul 7 din aceasta directiva, din moment ce o astfel de examinare poate avea un efect disuasiv care contribuie la incetarea folosirii clauzelor abuzive in contractele incheiate de un profesionist cu consumatorii.
 Instanta de fond a concluzionat ca creanta executata este certa, lichida si exigibila intrucat a refuzat analiza clauzelor criticate din perspectiva protectiei consumatorului.
Astfel instanta de fond a aplicat gresit legea, respectiv art. 4 din Legea 193/2000.
In mod gresit a concluzionat instanta de fond ca in speta nu se poate verifica indeplinirea conditiilor enuntate de art. 4 din Legea nr. 193/2000. Clauzele din contractul de credit supus analizei instantei sunt clauze abuzive.

In acceptiunea art. 4 alin. (1) si (2) din Legea nr. 193/2000, art. 78 din Legea nr. 296/2004 si art. 2 pct. 16 din OG nr. 21/1992, este abuziva acea clauza inserata in contract care, nefiind negociata direct cu consumatorul, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei credinte un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
Conform prescriptiilor legale, pentru ca o clauza contractuala sa fie considerata abuziva, este necesar ca: a) aceasta sa nu fi fost negociata direct cu consumatorul, b) aceasta sa creeze un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor si c) sa se fi incalcat cerintele bunei-credinte.
a) Cu privire la prima conditie, art. 4 alin. (2) din Legea nr. 193/2000 stabileste ca o clauza va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitatea consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale.
Contractul preformulat a fost definit de Ordinul Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor nr. 92/20079 ca fiind acel tip de contract redactat in intregime sau aproape in intregime de catre operatorul economic prestator de servicii, consumatorii neputand modifica sau interveni asupra clauzelor contractuale, ci avand doar posibilitatea de a le accepta sau nu - adica exact situatia contractului reclamantului.
Prin urmare, lipsa negocierii directe cu consumatorul este echivalenta cu stabilirea clauzei in mod unilateral de catre profesionist si imposibilitatea consumatorului de a influenta natura clauzei. Cu alte cuvinte, dupa cum s-a aratat si in doctrina de specialitate, legislatia protectiei consumatorilor instituie o prezumtie relativa de lipsa a negocierii directe a clauzelor contractuale, daca suntem in prezenta unor contracte preformulate si/sau a unor conditii generale de vanzare. Or, clauzele ce formeaza obiectul prezentei actiuni se circumscriu intocmai acestor prescriptii legale, deoarece contractul in discutie face parte din categoria contractelor de adeziune, fiind preformulat.
Cu privire la ceea de-a doua conditie, pentru calificarea unei clauze ca fiind abuziva se refera la deteriorarea echilibrului contractual prin abuzul de putere al profesionistului care impune, la momentul semnarii contractului, clauze care ii creeaza un avantaj in detrimentul consumatorului. Conditia mentionata este indeplinita in contractele ce fundamenteaza prezenta actiune prin faptul ca statueaza exclusiv in favoarea bancii o serie de drepturi foarte importante, precum: (i) dreptul de a modifica rata dobanzii si a diferitelor comisioane stabilite in contract, fara a fi prevazute in contracte motivele obiective care determina o asemenea modificare, ci doar vointa/interesul creditorului; (ii) dreptul de a aplica cea mai grava sanctiune imprumutatului (declararea ca scadent anticipat a creditului) pentru neindeplinirea oricaror obligatii de catre acesta (deci chiar a unor obligatii care nu sunt principale prin raportare la contractul de credit sau care, uneori, deriva din alte contracte incheiate cu parata sau din contracte incheiate cu alte institutii financiare); (iii) dreptul de a incasa comisioane fara a presta nici un serviciu consumatorului sau fara a mentiona care  este  respectivul  serviciu (ceea ce  echivaleaza tot  cu  lipsa contraserviciului, creditorul nefiind obligat sa faca nimic, conform contractului), doar pentru a crea impresia unui produs de creditare avantajos (cu dobanda aparent mica, dar ascunsa, in realitate, sub alte denumiri), transferarea intregului risc contractual in sarcina imprumutatului (prin comisionul de risc ce ii este impus, prin garantiile constituite, prin raspunderea cu intreg patrimoniul, prin incheierea contractelor de asigurare in favoarea bancii, prin suportarea riscului valutar).
Cu privire la cea de a treia conditie (nerespectarea cerintelor bunei-credinte), indeplinirea acestei cerinte rezulta din comportamentul general al paratei, astfel: aplicarea comisionului de risc pentru a ascunde cu buna stiinta o parte din dobanda; stipularea dreptului de a modifica sau nu rata dobanzii (in functie de interesele sale economice viitoare) etc.
Banca este un profesionist, astfel, comportamentul acesteia (buna sau reaua credinta) la momentul acordarii creditelor trebuie apreciat ca atare, prin aprecierea motivelor care au stat la baza inserarii acestor clauze, scopului urmarit. Scopul  urmarit a fost de a crea impresia falsa consumatorului a unui produs de creditare avantajos, prin ascunderea unor avantaje in favoarea exclusiva a bancii(dobanda variabila doar daca banca vrea, comision de risc fara nici o contraprestatie, reprezentand, de fapt, o dobanda mascata).
Reaua credinta rezida si din aceea ca creditorul nu isi informeaza in mod corect potentialii clienti, le prezinta exclusiv avantajele creditului, nu le da ocazia de a analiza toate conditiile acestuia, de a pune intrebari, de a negocia produsul, de a alege, in mod real, intre produsele de pe piata. in perioada semnarii contractului (2008), acordarea creditelor pe baza unor criterii total neadecvate era, din pacate, modalitatea in care institutiile de credit se promovau. Ne referim la criterii de genul: sume cat mai mari acordate, perioade cat mai lungi, dobanda (nu costuri totale) cat mai mica, procent cat mai mare al ratei, raportat la venitul imprumutatului. Acestea erau ceea ce bancile promovau, ascunzand consumatorului riscurile creditarii, neinformandu-i asupra costurilor totale, astfel incat, decizia acestuia de a se imprumuta era grav viciata.
Practica paratei a fost intotdeauna de a atrage noi clienti prin promovarea unor produse la costuri aparent mici, pe care le promova intr-o maniera inselatoare. Prin decizia 368/15.05.2008, CNA a interzis difuzarea spotului publicitar al paratei, constatand exact faptele descrise anterior.
Prin incheierea  pronuntata la data de 03.10.2014 sectia a IV-a Civila s-a admis exceptia necompoetentei functionale si s-a inaintat cauza spre competenta solutionare Sectiei a VI-a Civila.
Dosarul s-a inregistrat pe rolul Sectiei a VI-a Civila la data de 07.01.2015.
Examinand recursul in raport de dispozitiile art. 3041 Cod procedura civila, precum si in considerarea dispozitiilor art. 304 pct. 5 si pct. 9 Cod procedura civila, tribunalul apreciaza ca este intemeiat.
Se impune cu precadere a fi analizat motivul de recurs, care se refera la nesocotirea principiului contradictorialitatii, precum si motivul de recurs relativ la lipsa de temei legal si aplicarea gresita a legii.
In concret, prima instanta a apreciat in mod cu totul eronat, ca pe calea contestatiei la executare nu pot fi invocate aprecieri de fond relativ la un titlu reprezentat de un  contract de credit bancar.
Prima instanta, a retinut gresit ca legea protectiei consumatorului exclude  posibilitatea contestatorului de a solicita in cadrul unei contestatii la  executare, constatarea nulitatii absolute a clauzelor dintr-un contract de credit apreciate ca fiind nelegale, considerand ca, acesta are posibilitatea sa introduca o actiune de drept comun.
Acest rationament juridic este eronat si incalca dreptul unei persoane de  a se adresa instantelor de judecata, drept recunoscut in mod expres de art.6 din CEDO si art. 21 din Constitutia Romaniei, tinzand la o ingradire a liberului acces la justitie.
Contestatoarea a investit instanta in principal cu o contestatie la executare vizand titlul executoriu, reprezentat de conventia de credit nr. 158225/24.07.2008, solicitand constatarea nulitatii absolute a unor clauze abuzive din aceasta conventie (respectiv pct.5 lit.a referitoare la comisionul de risc si pct.4 lit.b) referitoare la dobanda penalizatoare precum si restituirea sumelor platite nedatorat in temeiul clauzelor nule.
Potrivit art. 399 ain.1 „Impotriva executarii silite precum si impotriva oricarui act de executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare”… Conforma alin.(3) „In cazul in care executarea silita se face in temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanta judecatoreasca, se pot invoca in contestatia la executare aparari de fond impotriva titlului executoriu, daca legea nu prevede in acest scop o alta cale.
Legea nr. 193/2000 nu prevede in mod expres o cale de atac speciala relativa la actiunile pe care le-ar putea formula consumatorii in privinta clauzelor abuzive, art. 12 alin.4 din acest act normativ  prevazand ca pentru consumatorul caruia i se opune un contract de adeziune ce contine clauze abuzive se poate invoca nulitatea clauzei pe cale de actiune ori pe cale de exceptie in conditiile legii.
Asadar avand in vedere ca executarea silita se face in temeiul unui contract de credit, titlul executoriu in conditiile legii speciale, in temeiul art. 399 Cod procedura civila se pot invoca pe calea contestatiei la executare aparari de fond impotriva acestuia.
Astfel instanta de executare putea chiar si din oficiu sa procedeze la analizarea titlului executoriu respectiv a clauzelor a caror nulitate se solicita pe aceasta cale – a contestatiei la executare, putand sa verifice toate chestiunile  de legalitate privitoare la fondul titlului executoriu.
De altfel, prin  Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele dintre profesionisti si consumatori, lege care a transpus Directiva Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993, s-a stabilit in mod expres competenta instantei de judecata de a constata caracterul abuziv al clauzelor din aceste contracte.
Interpretand aceasta directiva, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a stabilit in cauza O G E SA,  versus R M Q (C-240/98) ca protectia conferita consumatorului din acest act normativ permite judecatorului national  sa aprecieze chiar si din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale, in masura in care este investit cu formularea unei cereri intemeiate  pe ea.
Prin urmare constatand ca prima instanta a respins contestatia la executare in privinta constatarii caracterului abuziv al unor clauze din titlul executoriu, ca inadmisibila fara sa cerceteze fondul cauzei, tribunalul in temeiul art. 312 alin.5 Cod procedura civila, va admite recursul, va casa sentinta recurata si va trimite cauza spre rejudecare instantei de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE:

Admite recursul formulat de contestatoarea-recurenta S L, cu  domiciliul in Pitesti, judetul Arges, cu domiciliul ales la SCA „P si A” in Bucuresti, sector 3, impotriva sentintei civile nr. 19783/09.12.2013 pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti in dosarul nr. 44457/300/2012 in contradictoriu cu intimata-parata SC V R SA cu sediul in Bucuresti, sector 2.
Caseaza sentinta civila recurata si trimite cauza aceleiasi instante spre rejudecare.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica azi, 20.04.2015.


      
PRESEDINTE                       JUDECATOR                    JUDECATOR             
       
                    

                  GREFIER