Actiune in anularea actelor frauduloase

Dosar nr. 42203/3/2014

ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI-SECTIA A VII-A CIVILA
SENTINTA CIVILA NR: 1761
SEDINTA PUBLICA  DE LA 23.02.2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN :
PRESEDINTE: JUDECATOR-SINDIC: PS
GREFIER - ISA

Pe rol fiind solutionarea cauzei civile, avand ca obiect cerere intemeiata pe dispozitiile L.85/2006, privind procedura insolventei, privind pe reclamanta  IM LICHIDATOR JUDICIAR AL T.C. in contradictoriu cu paratii  E.P. si T.C..
Dezbaterile in fond ale cauzei a avut loc in sedinta publica de la data de 16.02.2015, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la aceasta data, ce face parte integranta din prezenta, cand Tribunalul avand nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitate partilor sa depuna concluzii scrise a amanat pronuntarea la data de 23.02.2015.    

TRIBUNALUL

Deliberand asupra actiunii comerciale de fata constata urmatoarele:
Prin cererea, legal timbrata, inregistrata la data de 30 iulie 2012 pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a VII-a comerciala sub nr. 29817/3/2012 creditorul T.G.a solicitat, in baza Legii 85/2006, deschiderea procedurii insolventei impotriva debitorului T.C. (devenita intre timp T.C.), care se afla in stare de insolventa si fata de care detine o creanta certa, lichida si exigibila in suma de 4.325.980,17 lei.
In motivarea cererii creditoarea arata ca a incheiat cu debitoarea un contract de antrepriza in baza caruia a emis mai multe facturi in suma de 4.325.980,17 lei, fara insa ca suma sa fie achitata.
In drept, s-au invocat dispozitiile art. 31 si urmatoarele din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei.
In sustinerea cererii, a depus in copie facturi, contracte.
Conform art. 33 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cererea creditorului a fost comunicata debitorului, acesta necontestand starea de insolventa.
Cererea legal timbrata a fost insotita de certificatul constatator de la Oficiul Registrului Comertului.
La data de 04.11.2013 s-a pronuntat Sentinta civila nr. 9099 prin care s-a deschis procedura generala a insolventei fata de debitorul T.C. fiind numit administrator judiciar I.M..
La data de 13 ianuarie 2014  a fost publica in Buletinul Procedurilor de Insolventa nr. 627 tabelul preliminar al creantelor debitorului T.C. iar la data de 4 februarie 2014 in Buletinul procedurilor de insolventa nr. 2234 a fost publicat tabelul preliminar rectificat.
Dupa publicarea tabelului preliminar s-au formulat contestatii la acest tabel care au fost solutionate de judecatorul sindic.
In raportul de activitate al administratorul judiciar I.M, depus la termenul din data de 26 mai 2014, se retine ca debitoarea nu a depus plan de reorganizare, desi si-a manifestat intentia prin cererea de deschidere pe care promovat-o, fiind astfel indeplinite conditiile pentru declansarea procedurii falimentului in temeiul art. 107. alin. 1 lit. B, fiind depasit si termenul de depunere a planului de reorganizare.
Prin Sentinta comerciala nr. 5311 pronuntata la data de 26 mai 2014 s-a dispus deschiderea procedurii de faliment general in privinta debitorului T.C.ind numit lichidator judiciar I.M..  
La data de 4 decembrie 2014 lichidatorul judiciar I.M. si M.I., presedintele Comitetului creditorilor debitorului T.C., ambii in calitate de reclamanti, au inregistrat sub nr. de dosar  42203/3/2014 o cerere de chemare in judecata a paratilor E.P. si T.C. prin administratorul special S.I., prin care au solicitat sa se constate ca in privinta platilor efectuate de T.C. prin Ordinele de plata nr 3/10.02.2010, nr 2/10.02.2010, 1/10.06.2010, prin care s-a transferat in mod fraudulos suma de 1.545.000 lei catre E.P. sunt incidente dispozitiile art. 85 alin. (4) din Legea 85/2006, privind procedura insolventei, sa se dispuna in temeiul 80 alin (1) lit b) si c) din Legea 85/2006 anularea transferurilor in cuantum de 1.545.000 lei efectuate de T.C. prin Ordinele de plata nr 3/10.02.2010, nr 2/10.02.2010, 1/10.06.2010 in perioada 10.02.2010-03.11.2010 si repunerea partilor in situatia anterioara prin restituirea de catre parata a sumei de 1.545.000 lei, precum si sa se dispuna in temeiul art. 80 alin. (1) lit b) si c) din Legea 85/2006 anularea platilor efectuate de debitoare catre si in numele E.P. SA in perioada 21.12.2010 - 02.08.2012, prin care debitoarea a transferat in mod fraudulos catre parata suma de 3.378.886,73 lei, si pe cale de consecinta sa se dispuna repunerea partilor in situatia anterioara prin restituirea de catre parata a sumei de 3.378.886,73 lei.

In motivarea in fapt a cererii reclamantii arata ca debitoarea nu a pus la dispozitia lichidatorului judiciar documentele solicitate prin notificarile nr 3192/02.09.2014, 2812/24.07.2014, 1889/30.05.2014, 293/27.01.2014, 91/10.01.2014, 465/12.02.2014 (anexa 6), in vederea analizarii transferurilor efectuate de aceasta in ultimii 3 ani anteriori deschiderii procedurii de insolventa, a solicitat de la UTB sa i se comunice un extras de cont al debitoarei.
Studiind extrasul de cont lichidatorul judiciar a observat ca in perioada 13.10.2011-02.08.2012, debitoarea a achitat in numele paratei EP o serie de facturi in suma de 2.625.886,73 lei, iar in perioada 10.02.2010-17.10.2011 a transferat catre aceeasi parata suma de 2.198.000 lei fara ca in schimbul acestor sume de bani parata sa remite vreun bun sau sa efectueze vreo prestatie. S-a notificat debitoarea, administratorul special si parata EP pentru a pune la dispozitie documente justificative care au stat la baza transferurilor mai sus mentionate, insa nu au inteles sa raspunda.
Fata de aceste imprejurari lichidatorul judiciar sustine ca in spetaa sunt aplicabile dispozitiile art. 80 alin. (1) lit. b) si c) din Legea 85/2006 privind procedura insolventei raportat la dispozitiile art. 85 alin. (4) din acelasi act normativ.
Spre deosebire de actele avute in vedere de art. 79, in cazul actelor nominalizate de art. 80 din Legea 85/2006, caracterul fraudulos al actului se prezuma (Decizia Civila nr 2018/24.10.2013 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti Sectia a VI-a Civila). 
Se mai arata in cerere ca potrivit dispozitiilor art. 85 alin. (4) din Legea 85/2006 prezumtia de frauda se pastreaza si in cazul in care, prin abuz de drepturi procesuale, debitorul a intarziat momentul deschiderii procedurii pentru a expira termenele la care se refera art. 79 si 80.
Or, cererea formulata de creditoarea TG a fost inregistrata la data de 30.07.2012. Apreciaza lichidatorul judiciar ca deschiderea procedurii de insolventa a fost intarziata de atitudinea culpabila a debitoarei care, formal a sustinut ca doreste solutionarea litigiului pe cale amiabila solicitand instantei doua termene de judecata succesiv la data de 15.04.2013 si la data de 03.06.2013 in vederea achitarii creditorului urmaritor.
La data de 03.06.2013 instanta a acordat la solicitarea debitoarei TC pana pe data de 04.11.2013, termen la care a pronuntat deschiderea procedurii generale de insolventa impotriva debitoarei.  Debitoarea desi a solicitat termen in vederea achitarii creantei detinute de TG de 2 ori, in vederea solutionarii litigiului pe cale amiabila, aceasta nu a intentionat niciodata sa achite creditorul urmaritor dovada fiind faptul ca TC nu a efectuat nici macar o plata partiala catre creditorul urmaritor, acesta din urma figurand in Tabelul Definitiv Consolidat al tuturor creantelor cu aceeasi suma pentru care a solicitat deschiderea procedurii.
De aici reiese fara echivoc faptul ca debitoarea nu a avut intentia de a solutiona pe cale amiabila litigiul, ci a abuzat de drepturile sale procesuale pentru a intarzia intrarea debitoarei in insolventa cu intentia de a expira termenele prevazute la art. 79 si 80 din lege pentru platile efectuate catre si numele paratei EP din perioada 10.02.2010-03.11.2011.
Insa legiuitorul a prevazut si aceasta situatie in care debitorul prin abuz de drepturi procesuale intarzie intrarea sa in procedura de insolventa, se arata in cerere, la art. 85 alin. (4) din Legea 85/2006, articol la care mentioneaza in mod clar si expres faptul ca in aceasta situatie prezumtia de frauda se pastreaza si asupra acestor plati considerabile in cuantum de 1.545.000 lei, pe care debitoarea le-a efectuat catre EP in perioada 10.02.2010-10.06.2010.
Deci este evident ca in intervalul 15.04.2013-04.11.2013, adica aproape sapte luni debitoarea a tergiversat intrarea in procedura sub pretextul intentiei achitarii debitului. Prin atitudinea acesteia de intarziere a deschiderii procedurii prin invocarea unor false motive, debitoarea a intentionat de fapt expirarea termenelor la care se refera art. 79 si art. 80.
Astfel justifica reclamantii motivul pentru care solicita si restituirea platilor facute in perioada 10.02.2010-10.06.2010 in suma de 1.545.000 lei, solicitare care in mod firesc ar trebui sa fie prescrisa, insa nu si in situatia de fata in care debitoarea a intarziat cu buna stiinta deschiderea procedurii in scopul de a lasa sa expire termenele la care se refera art. 79 si art. 80, se arata in cerere.
Reclamantii sustin ca dezechilibrul este vadit intrucat debitoarea nu a primit niciun bun si nici nu a beneficiat de niciun serviciu din partea paratei EP in schimbul transferului sumei totale de 1.545.000 lei.
Ori, fata de aceste imprejurari rezulta cu certitudine faptul ca in realitate aceaste sume considerabile de bani au fost scoase in mod ilicit din patrimoniul societatii, urmarindu-se de fapt golirea acesteia de active pentru ca debitoarea sa nu mai aiba cu ce sa raspunda pentu datoriile contractate. 
Retinand toate aceste imprejurari este clar ca obligatiile asumate de debitoare in aceaste operatiuni sunt vadit disproportionate fata de contraprestatia celeilalte parti, neprimind vreun bun/neefectuandu-se nicio prestatie in favoarea acesteia.  
Potrivit dispozitiilor art. 85 alin. (3) din Legea 85/2006 daca sunt indeplinite conditiile art. 79 si art. 80, se instituie o prezumtie relativa de frauda in dauna creditorilor, prezumtie care poate fi rasturnata de catre debitor.
Or, aceasta prezumtie relativa de frauda nu a fost rasturnata de catre debitoare, in sensul ca nu a dovedit caracterul licit al transferului sumei de bani prin predarea documentelor contabile de unde sa rezulta cu ce bunuri s-a marit patrimoniul acesteia si care justifica transferarea sumelor de bani catre parat, sustin reclamantii.   
Mai mult daca remiterea acestei sume de bani catre parata ar fi fost justificata cu documente, reclamantii sustin ca nu ar mai fi promovat prezenta cerere de chemare in judecata intrucat transferul ar fi fost unul licit si nu ar fi ridicat niciun semn de intrebare.
Insa in conditiile in care aceasta societate in anul 2010 inregistra datorii de 33.000.453 lei conform bilantului depus de aceasta, este evident ca aceasta se afla in stare de incetare de plati si nu isi permitea sa fie generos cu parata EP in conditiile in care TC nu putea sa isi achite propriile datorii.
Platile catre EP au fost efectuate fara vreo justificare legala sau contractuala. Prin efectuarea acestor plati este evidenta intentia debitoarei de a sustrage bunuri indiferent de natura acestora, de la urmarirea creditorilor, astfel lezandu-le dreptul de a-si mai recupaera creantele.
Intentia frauduloasa a paratului beneficiar al sumei de 1.545.000 lei este evidenta atat timp cat asociatul majoritar al EP  este chiar TC conform certificatului constatator.
Asadar este neindoielnic faptul ca debitoarea a urmarit fraudarea creditorilor atat timp cat a a transferat suma de 1.545.000 lei catre o alta persoana juridica contralata chiar de catre TC. Scopul celor doua parate din prezenta cauza, care in mod evident cunosteau starea de insolventa a TC, l-a constituit fraudarea creditorilor, transferurile efectuate avand un caracter ilicit.
Debitorul poate sa fie generos sau pagubos numai in conditii de executare impecabila a obligatiilor proprii si de plata integrala a datoriilor sale. In situatii de criza, cand fondurile disponibile nu-i mai ajung pentru a-si plati datoriile exigibile, luxul de mai sus nu-i mai este ingaduit, iar libertatea lui contractuala este repusa in discutie, se arata in cerere. Astfel, conform indicatorilor din situatiile financiare anuale la 31 decembrie 2011, an in care s-au efectuat majoritatea transferurilor patrimoniale catre EP, datoriile totale ale societatii TC erau in suma de 49.742.209 lei. Creantele impotriva TC se nasc chiar in anul 2011 (anexa 14), an in care aceasta isi permite luxul de a fi generoasa cu EP si face plati in numele acesteia din urma in cuantum de 2.725.886,73 lei. La aceasta sum de 2.725.886,73 lei se mai adauga si alte plati efectuate direct catre EP in cuantum de 653.000 lei.
Suma totala de 3.378.886,73 lei nu ar fi putut stinge datoriile contractate, insa ar fi putut in mod semnificativ sa le diminueze, iar creanta bugetara ar fi fost integral achitata.
Reclamantii prezinta, in cerere si in amanunt, un numar de 371 de operatiuni efectuate de debitorul TC in numele paratului EP care insumate fac 2.725.886,73 LEI.
Totodata se arata ca debitorul a transferat catre parata EPurmatoarele sume de bani: prin Ordinul de plata nr 25/21.12.2010 suma de 150.000 lei; prin Ordinul de plata nr 11.01.2011 suma de 200.000 lei; prin Ordinul de plata nr 18.01.2011 suma de 250.000 lei; prin Ordinul de plata nr 08.02.2011 suma de 30.000 lei; prin Ordinul de plata nr 17.10.2011 suma de 23.000 lei. Insumate aceste sume fac 653.000 LEI.
Deci totalul sumelor achitate in numele si catre EP este de  3.378.886,73 lei.
In drept, s-au invocat dispozitiile art. 25 alin. (1) lit. c), art. 79 si urmatoarele din Legea 85/2006, art. 80 alin. (1) lit. b) si c), art. 85 alin. (3) din Legea 85/2006 privind procedura insolventei, art. 194 si urmatoarele Cod Procedura Civila.
Cererea, scutita de plata taxei judiciare de timbru a fost insotita de numeroase inscrisuri, enumerate in cerere, extrase de cont, notificari, certificate constatatoare eliberate de Registrul Comertului.

Fata de inscrisurile de la dosar instanta retine ca situatie de fapt, urmatoarele:
La data de 04.11.2013 s-a pronuntat Sentinta civila nr. 9099 prin care s-a deschis procedura generala a insolventei fata de debitorul TC devenita ulterior TC, fiind numit administrator judiciar IM.
Prin Sentinta comerciala nr. 5311 pronuntata la data de 26 mai 2014 s-a dispus deschiderea procedurii de faliment general in privinta debitorului TC fiind numit lichidator judiciar Intercom Management SPRL.  
Debitorul TC are sediul in Bucuresti si a fost infiintata in anul 2005.
Paratul EPA. a fost infiintata in anul 1991 (SC C SA), a avut ca actionar majoritar Statul Roman si sediul in Sibiu. In anul 2012 avea sediul in Bucuresti, din 2013 are sediul in Sibiu. Actionar cu un procent de 89,5592% la EP. este din 1 iunie 2012 debitorul TC.
Prin Ordinele de plata nr. 3/10.02.2010, nr 2/10.02.2010, 1/10.06.2010, s-a transferat de la debitorul TC suma de 1.545.000 lei catre  EP.. Desi lichidatorul judiciar IM a solicitat relatii cu privire la aceste operatiuni, atat debitorului TC cat si paratului EP., acestia nu au comunicat nici un raspuns.
Se mai retine ca in perioada 21 decembrie 2010 - 2 august 2012 debitorul TC a efectuat un numar de 371 de operatiuni in numele paratului EP, catre terti, operatiuni care insumate fac 2.725.886,73 lei.
Tot in perioada 21 decembrie 2010 - 2 august 2012 debitorul TCa virat direct catre paratul EP, prin intermediul a cinci ordine de plata suma de 653.000 lei.
Desi lichidatorul judiciar a solicitat relatii cu privire la toate operatiunile efectuate de debitor in perioada 21 decembrie 2010 - 2 august 2012, atat debitorului TCcat si paratului EP. acestia nu au furnizat nimic.
Totodata, se mai retine ca paratii TC prin administratorul special, cat si EP., desi au fost legal citati acestia nu au depus intampinare si nu s-au prezentat in instanta sa-si faca aparari.
Prin actiunea de fata reclamantii, lichidatorul judiciar IM si presedintele Comitetului creditorilor, MI, au solicitat anularea operatiunilor efectuate de debitor prin Ordinele de plata nr. 3/10.02.2010, nr. 2/10.02.2010 si nr. 1/10.06.2010 in suma totala de 1.545.000 lei, precum si a operatiunilor efectuate de debitor in perioada 21 decembrie 2010 - 2 august 2012 in suma totala de 3.378.886,73 lei, repunerea in situatia anterioara, respectiv obligarea paratei EP. la restituirea acestor sume. 

Avand in vedere aceasta situatie de fapt judecatorul sindic constata ca cererea este intemeiata, in parte, pentru motivele ce se vor arata in continuare:
In primul rand, cum cu buna credinta a observat lichidatorul judiciar, in cerere, trebuie analizat daca pentru Ordinele de plata nr. 3/10.02.2010 (in suma de 20.000 lei, vol. IV, fila 149), nr. 2/10.02.2010 (in suma de 15.000 lei, vol. IV, fila 149) si nr. 1/10.06.2010 (in suma de 1.510.000 lei, vol. IV, fila 137), a intervenit prescriptia prin raportare la data efectuarii acestor operatiuni, data deschiderii procedurii fata de debitor, 4 noiembrie 2013, si la termenul de trei ani anterior deschiderii procedurii, inscris dispozitiile art. 81, alin. 1 lit. b si c.
Se retine ca termenul de trei ani prevazut de art. 80 alin. 1 lit. b si c, pentru doua ordine de plata s-a implinit pe 10 februarie 2013 (OP 2 si 3/10 februarie 2010), iar pentru cel de-al treilea pe 10 iunie 2013 (OP 1/10 iunie 2010).
Cererea de deschidere a procedurii insolventei a fost inregistrata de creditorul TC la data de 30 iulie 2012.
Judecatorul sindic retine ca debitorul a solicitat, in cauza 29817/3/2012, la termenul din data de 15 aprilie 2013, primul termen la care a fost prezent, legal citat, termen pentru solutionarea pe cale amiabila a litigiului cu TC. Desi i s-a mai acordat un termen, in acelasi sens, la data de 3 iunie 2013, la data de 4 noiembrie 2013 s-a deschis procedura insolventei fata de debitor.
Prin urmare, cum bine observa lichidatorul judiciar, in cauza sunt pe deplin aplicabile dispozitiile art. 85 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei: „Prezumtia de frauda se pastreaza si in cazul in care, prin abuz de drepturi procesuale, debitorul a intarziat momentul deschiderii procedurii pentru a expira termenele la care se refera art. 79 si 80.”. Cu alte cuvinte, judecatorul sindic, ca urmare a acestei prezumtii legale relative, nerasturnata prin probe de debitor, va retine ca, prin abuz de drept procesual, debitorul a solicitat la termenele din 15 aprilie 2013 si 3 iunie 2013 termen pentru solutionarea amiabila a litigiului pentru a se implini termenul de trei ani si in privinta OP nr. 1/10 iunie 2013 in care este inscrisa suma de 1.510.000 lei.
Prin cele ce preced judecatorul sindic vrea sa argumenteze de ce va retine ca in privinta ordinelor de plata nr. 2 si 3 emise in data de 10 februarie 2010 s-a implinit termenul de trei ani prevazut de art. 80 alin. 1 lit. b si c, intrucat la termenul din data de 15 aprilie 2010, primul la care a fost prezent, legal citat, debitorul, trecuse mai bine de trei ani. Si deci, judecatorul sindic nu va retine ca in privinta ordinului de plata nr. 3 din 10 iunie 2010 s-a implinit termenul de 3 ani prevazut de art. 80 alin. 1 lit. b si c. De aici si faptul ca cererea va fi admisa in parte
Cu privire la operatiunile efectuate de debitor in perioada 21 decembrie 2010 - 2 august 2012 in suma totala de 3.278.886,73 lei, este evident ca, prin raportare la data deschiderii procedurii, 4 noiembrie 2013, termenul de trei ani prevazut de art. 80 alin. 1 lit. b si c, nu este implinit.
Cu alte cuvinte, de acum incolo judecatorul sindic va avea in vedere suma de 1.510.000 lei aferenta ordinului de plata nr. 1 emis la data de 10 iunie 2010, in privinta caruia s-a considerat ca nu au trecut cei trei ani prevazuti de art. 80 alin. 1 lit. b si c, si suma de 3.378.886,73 lei, aferenta operatiunilor efectuate de debitor in perioada 21 decembrie 2010 - 2 august 2012, prin care s-au platit pe seama paratului SEP. catre terti, diverse sume (2.725.886,73 lei) sau direct catre acesta (653.000 lei). Deci, in total 4.888.886,73 lei.

Se constata ca in privinta acestei sume sunt aplicabile dispozitiile art. 80 alin. 1 lit. b si c din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei: „Administratorul judiciar sau, dupa caz, lichidatorul poate introduce la judecatorul-sindic actiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale catre terti si pentru restituirea de catre acestia a bunurilor transmise si a valorii altor prestatii executate, realizate de debitor prin urmatoarele acte:
    b) operatiuni comerciale in care prestatia debitorului depaseste vadit pe cea primita, efectuate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii;
    c) acte incheiate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intentia tuturor partilor implicate in acestea de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre creditori sau de a le leza in orice alt fel drepturile;”
Considerentele judecatorul sindic pornesc de la faptul ca reclamantii au dovedit, cu numeroase extrase de cont, ca in perioada suspecta - 10 iunie 2010 si 21 decembrie 2010 - 2 august 2012 - debitorul a facut mai multe plati, fie direct catre paratul EP., fie pe seama acestuia catre terte persoane juridice. Nici TC prin administratorul special si nici paratul EP nu au combatut aceste probe, de altfel, nici nu s-au prezentat in instanta, desi au fost legal citati. Cu alte cuvinte nu s-a probat de nici un parat ca sumele respective reprezinta o contraprestatie pe seama unor bunuri sau servicii care au fost furnizate, prestate, de paratul EP., ori de terte persoane, in favoarea debitorului TC.
Astfel, s-a facut dovada ca debitorul a facut numeroase plati care nu numai ca depasesc vadit prestatia primita de la paratul EP., ci se constata ca prestatia acestuia nici nu exista. Cu alte cuvinte, se poate pune intrebarea daca nu cumva prestatia debitorului imbraca forma unui act cu titlu gratuit, si, drept urmare, este aplicabil art. 80 alin. 1 lit. a: „Administratorul judiciar sau, dupa caz, lichidatorul poate introduce la judecatorul-sindic actiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale catre terti si pentru restituirea de catre acestia a bunurilor transmise si a valorii altor prestatii executate, realizate de debitor prin urmatoarele acte: a) acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; sunt exceptate sponsorizarile in scop umanitar;”
Lichidatorul judiciar a dovedit ca a avut bunavointa si a solicitat celor doi parati relatii cu privire la operatiunile in discutie, inainte de promovarea prezentei cereri, insa acestia nu au raspuns.
Desi abia de la data de 1 iunie 2012 debitorul parat TC este actionar majoritar la paratul EP., judecatorul sindic nu exclude o coniventa frauduloasa a celor doua parate in perioada suspecta, care coincide cu perioada de actionariat majoritar doar pentru doua luni (iunie si iulie 2012).
Coniventa se poate prezuma judecatoreste nu numai din faptul ca cele doua parate nu si-au facut aparari, dar si din faptul ca desi au fost notificate sa predea documentele justificative care au stat la baza transferurilor, acestea nici pana la data prezentei nu au pus la dispozitia lichidatorului judiciar documentele solicitate.
Din atitudinea acestora reiese fara niciun fel de dubiu ca nu au pus la dispozitia lichidatorului judiciar aceste documente pentru a sustrage de la urmarirea creditorilor suma de 4.888.886,73 lei si astfel a le diminua sansele de recuperare creditorilor inscrisi la masa credala. Aceste transferuri au avut ca unic scop fraudarea intereselor creditorilor prin neacoperirea creantelor acestora, intentia paratelor fiind aceea de a diminua pe cat posibil activele din patrimoniul debitoarei si nu de a desfasura relatii comerciale corecte, in vederea achitarii datoriilor societatii debitoare si astfel redresarea societatii. 
Nu exista nicio dispozitie legala care sa ii permita debitoarei sa plateasca din patrimoniul acesteia o datorie angajata de o alta persoana juridica.
Avand in vedere aceaste imprejurari apreciem ca dezechilibrul este vadit intrucat debitoarea nu a primit niciun bun si nu i s-a prestat niciun serviciu in schimbul transferului sumei totale de 4.888.886,73 lei. Nici plata anumitor facturi in suma de 2.625.886,73 in numele paratei EP nu are vreo justificare legala sau contractuala. 
Ori, fata de aceste imprejurari rezulta cu certitudine faptul ca aceste sume considerabile de bani au fost scoase in mod ilicit din patrimoniul societatii, urmarindu-se de fapt golirea acesteia de active pentru ca debitoarea sa nu mai aiba cu ce sa raspunda pentu datoriile contractate. 
Retinand toate aceste imprejurari este clar ca obligatiile asumate de debitoare in aceaste operatiuni sunt vadit disproportionate fata de contraprestatia celeilalte parti, neprimind vreun bun/neefectuandu-se nicio prestatie in favoarea acesteia.  
Potrivit dispozitiilor art. 85 alin. (3) din Legea 85/2006 daca sunt indeplinite conditiile art. 79 si art. 80, se instituie o prezumtie relativa de frauda in dauna creditorilor, prezumtie care poate fi rasturnata de catre debitor.
Or, se retine ca aceasta prezumtie relativa de frauda nu a fost rasturnata de catre debitoare, in sensul ca nu a dovedit caracterul licit al transferului sumei de bani prin predarea documentelor contabile de unde sa rezulta cu ce bunuri s-a marit patrimoniul acesteia si care justifica transferarea sumelor de bani catre EP
Fata de cele ce preced, instanta va admite, in parte, cererea reclamantilor IM in calitate de lichidator judiciar al debitorului TC si MI SRL, in calitate de presedinte al Comitetului creditorilor debitorului TC, in contradictoriu cu paratii EPsi debitorul TC prin administratorul special SI, va dispune anularea transferului in cuantum de 1.510.000 lei efectuat de TC prin Ordinul de plata nr. 1/10.06.2010 catre parata EP. si a platilor efectuate de debitoarea TC catre si in numele paratului EP. in perioada 21.12.2010 - 02.08.2012, prin care debitoarea TC a transferat catre  parata EP si pe seama acesteia catre terti suma de 3.378.886,73 lei si va dispune repunerea partilor in situatia anterioara, in sensul ca va obliga parata EP. sa restituie debitorului TC suma de 4.888.886,73 lei.
Instanta va respinge, ca fiind prescrisa, cererea de anulare a transferurilor in cuantum de 35.000 lei efectuate de debitorul TC prin Ordinele de plata nr. 3/10.02.2010 si nr. 2/10.02.2010 catre parata  EP.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:

Admite, in parte, cererea reclamantilor IM - in calitate de lichidator judiciar al debitorului TC si MI, in calitate de presedinte al Comitetului creditorilor debitorului TC, in contradictoriu cu paratii EP  si debitorul TC- Bucuresti, prin administratorul special SI.
Dispune anularea transferului in cuantum de 1.510.000 lei efectuat de TC  prin Ordinul de plata nr. 1/10.06.2010 catre parata EP..
Dispune anularea platilor efectuate de debitoarea TC catre si in numele paratului EP. in perioada 21.12.2010 - 02.08.2012, prin care debitoarea TC a transferat catre  parata EP. si pe seama acesteia catre terti suma de 3.378.886,73 lei.
Dispune repunerea partilor in situatia anterioara, in sensul ca obliga parata EP sa restituie debitorului TC suma de 4.888.886,73 lei.
Respinge, ca fiind prescrisa, cererea de anulare a transferurilor in cuantum de 35.000 lei efectuate de debitorul TC prin Ordinele de plata nr. 3/10.02.2010 si nr. 2/10.02.2010 catre parata EP.
Cu recurs in 7 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 23 februarie 2015.

Presedinte, Grefier,



Red. NP
3 ex./ 27 februarie 2015