Recurs-drept de creanta

Dosar nr. 34747/4/2012

 R O M A N I A
TRIBUNALUL BUCURESTI
SECTIA  A VI-A CIVILA
Decizia civila nr.2112
Sedinta publica de la 20.05.2014
Tribunalul constituit din :
PRESEDINTE: V M A
JUDECATOR: P R
JUDECATOR: B I
GREFIER: I G

Pe rol se afla solutionarea cererii de recurs formulate de recurenta-parata E E M S.A. impotriva sentintei civile nr.12891/03.12.2013 pronuntata de Judecatoria Storului 4 Bucuresti in dosarul nr. 34747/4/2012, in contradictoriu cu intimatul-reclamant B – M I, avand ca obiect actiune in constatare si pretentii.
La apelul nominal facut in sedinta publica, la ordinea listei de sedinta, au raspuns recurenta-parata, prin consilier juridic T O, care depune delegatie la dosar, si intimatul-reclamant, prin avocat C C N, care depune imputernicire avocatiala la dosar.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de grefierul de sedinta, dupa care,
Recurenta-parata, prin consilier juridic, depune la dosar dovada achitarii taxei judiciare de timbru in cuantum total de 313,89 lei, respectiv ordinele de plata                         nr. XKT103/30.04.2014 si nr. XKT104/30.04.2014 emise de C E PLC si timbre judiciare in valoare de 6 lei.
Tribunalul constata ca cererea de recurs este legal timbrata, conform dispozitiilor din rezolutia din 14.03.2014 si cu respectarea prevederilor art.19 din Legea nr. 146/1997.
In temeiul art.316 coroborat cu art.295 alin. 1 teza I din Codul de procedura civila  din anul 1865, aplicabil in caauza potrivit art.3 alin.1 din Legea nr.76/2012, tribunalul constata ca fata de limitele investirii nu are calitatate de parte in recurs E D M S.A. si dispune rectificarea in acest sens a datelor din aplicatia Ecris.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, exceptii de invocat si probe noi de administrat, tribunalul constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul pe cererea de recurs.
Recurenta-parata, prin consilier juridic, solicita admiterea recursului, modificarea in parte a sentintei recurate si  respingerea cererii de chemare in judecata in ceea ce o priveste, ca neintemeiata. De asemenea, solicita obligarea                       intimatului-reclamant la plata cheltuielilor de judecata din recurs, constand in taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.
Intimatul-reclamant, prin avocat, solicita respingerea recursului, ca nefondat, mentinerea sentintei atacate, ca temeinica si legala, si obligarea recurentei-parate la plata cheltuielilor de judecata din recurs, reprezentand onorariu de avocat in suma de 1200 lei, pentru dovada caruia depune la dosar chitanta nr. 02/14.05.2014 eliberata de Cab. Av. N C C. Totodata, depune la dosar note de sedinta.
Tribunalul in temeiul art.150 din Codul de procedura civila din anul 1865, aplicabil in cauza potrivit art.3 alin.1 din Legea nr.76/2012, declara dezbaterile inchise si retine cauza spre solutionare.

T R I B U N A L U L,

Prin cererea formulata la data de 19.10.2012, inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti sub nr.34747/4/2012, reclamantul B-M I a chemat in judecata pe parata E M S.A. solicitand instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa constate ca parata nu are un drept de creanta asupra sumei de 5096,60 lei din factura fiscala  nr.22920133/19.03.2012.
In drept, s-au invocat prevederile art.111 din Codul de procedura civila din anul 1865.
Prin intampinarea depusa la dosar la data de 25.03.2013 parata E  M S.A. a invoact exceptia insuficientei timbrari si exceptia inadmisibilitatii, iar pe fond a solicitat respingerea actiunii, ca neintemeiata.
In drept, s-au invocat prevederile art.115-118 din Codul de procedura civila din anul 1865 si HG nr. 1007/2004.
Prin cererea modificatoare depusa la dosar la data de 02.04.2013 reclamantul a solicitat in temeiul art.1349 si urm. din noul Cod civil obligarea paratei la plata sumei de 2500 lei, cu titlu de daune morale, pentru prejudiciul suferit din cauza actelor si faptelor paratei savarsite cu rea-credinta; in temeiul art. 1349 si urm. din noul Cod civil obligarea paratei la plata sumei de 500 lei, cu titlu de daune-interese, constand in onorariul avocatului pentru demersurile extra-procesuale cauzate de faptele abuzive savarsite de catre parata si in temeiul art. 2274 din Codul de procedura civila din anul 1865 obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In drept, s-au invocat prevederile art. 132 alin.1 din Codul de procedura civila din anul 1865.
La termenul de judecata din 02.04.22013 reclamantul a aratat ca intelege sa se judece si in contradictoriu cu E D M S.A., solicitand introducerea acesteia in cauza, in calitate de parata.
Prin intampinarea depusa la dosar la data de 16.04.2013 parata E D Muntenia S.A. a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale, iar pe fond, a solicitat respingerea actiunii in ceea ce-o priveste, ca neintemeiata.
In drept, s-au invocat prrevederile art.115-118 din Codul de procedura civila din anul 1865, Legii nr. 137/2007, H.G. nr. 1007/2007 si deciziei A.N.R.E. nr. 57/1999.
La data de 16.04.2013 parata E E M S.A. a depus la dosar completare la intampinare, avand in vedere cererea modificatoare depusa la dosar la data de 02.04.2013, solicitand respingerea capetelor de cerere privind plata daunelor morale si a daunelor-interese, intrucat nu s-a dovedit ca ar fi indeplinite conditiile pentru atragerea raspunderii civile a paratei E E M S.A..
La termenul de judecata din 02.04.2013 instanta a constatat ca cererea de chemare in judecata a fost legal timbrata, iar prin incheierea de sedinta din data de 22.10.2013  a fost respinsa, ca neintemeiata, exceptia inadmisibilitatii si a fost unita cu fondul exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei E D M S.A..
Prin sentinta civila nr.12891/03.12.2013 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, in dosarul nr. 34747/4/2012, a fost admisa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei E D M S.A., a fost respinsa actiunea formulata in contradictoriu cu E D M S.A., ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, a fost admisa in parte actiunea formulata de reclamantul B-M I in contradictoriu cu parata E E M S.A., s-a constatat ca reclamantul nu datoreaza paratei E E M S.A. suma de 5.096,60 lei reprezentand contravaloarea facturii fiscale nr. 2 MF 2920133/19.03.2012 emisa de catre parata si a fost obligata parata E E M S.A. la plata catre reclamant a sumei de 2.500 lei cu titlu de daune morale si la plata catre reclamant a sumei de 920 lei, reprezentand cheltuieli judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de fond a retinut ca intre reclamantul B-M I, in calitate de consumator, si parata E E S.A., in calitate de vanzator, s-a incheiat contractul de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr. 1005-1650986-2 din 16.09.2002, privind locul de consum situat in Bucuresti, str. Cornelia nr. 21, ap. 1, sector 4, iar la data de 19.03.2012 a fost emisa factura nr.2 MF 2920133, in valoare de 5.096,60 lei, reprezentand regularizare consum pentru perioada 12.10.2011-12.03.2012.
Ca urmare a sesizarii facute de catre reclamant catre reprezentan?ii ENEL cu privire la suma cuprinsa in factura nr.2 MF 2920133, reprezentan?ii E D M S.A. s-au prezentat la domiciliul reclamantului, iar in baza bonului de mi?care contor electric nr. 268773/02.04.2012, a fost ridicat in vederea expertizarii contorul seria 8182615 montat in imobilul reclamantului de catre reprezentantii paratei E D M S.A.
Contorul a fost expertizat de catre L de M al AEM S.A. Timi?oara, in baza ordinului de lucru nr. 54931411 emis de parata E D Muntenia S.A., (fila 81), rezultatul verificarii metrologice fiind de admitere a contorului, astfel cum reiese din buletinul de verificare metrologica nr. 325277/08.05.2012.
Potrivit art. 111 din HG nr. 1007/2004 operatorul de retea are obligatia sa inlocuiasca, in termen de cel mult 10 zile de la data inregistrarii sesizarii scrise, grupul de masurare reclamat ca fiind defect sau suspect de inregistrari eronate. Grupul de masurare reclamat in scris de consumator ca fiind defect sau suspect de inregistrari eronate poate fi verificat si la locul functionarii de catre operatorul de retea, cu acceptul si in prezenta consumatorului respectiv, iar constatarile se vor inscrie intr-un document semnat de parti. Grupul de masurare demontat se verifica de catre un laborator metrologic autorizat.
Instanta de fond a constatat ca reprezentantii paratelor au respectat dispozitiile prevazute de art.111 din H.G. nr. 1007/2004, contorul fiind ridicat in prezenta reclamantului, care a semnat bonul de miscare a contorului electric seria             nr. 268773/02.04.2012 (fila 8), iar contorul a fost trimis de catre parata E D M S.A. la un laborator metrologic autorizat, astfel cum reiese din buletinul de verificare metrologica nr.325277/08.05.2012.
S-a mai retinut de prima instanta ca la termenul de judecata din data de 11.06.2013, s-a dispus efectuarea unei adrese catre parata E D M S.A., in vederea comunicarii daca grupul de masurare a energiei electrice a fost remontat sau nu la locul de consum apartinand reclamantului, in caz negativ urmand a se preciza motivul pentru care nu s-a procedat in acest sens si unde se afla in prezent contorul respectiv.
Prin raspunsul la adresa efectuata de instanta, depus la dosarul cauzei la data de 26.07.2013, E D M S.A. a aratat faptul ca in luna martie 2013 contorul a fost casat.
Din declara?ia martorului S R F audiat in cauza, a retinut prima instanta ca reclamantul are in locuin?a consumatori casnici obisnui?i, respectiv doua televizoare, calculator, laptop, masina de spalat, centrala termica pe gaze, frigider, aspirator, becuri economice, aparat de aer condi?ionat, iar in perioada la care se refera factura in litigiu, respectiv octombrie 2011-februarie 2012, reclamantul nu a facut nicio repara?ie la imobil care sa justifice un consum de energie atat de mare.
Fata de declara?ia martorului audiat in cauza, care a aratat ca in perioada octombrie 2011-februarie 2012, reclamantul nu a avut in locuin?a consumatori casnici care sa justifice valoarea facturii in litigiu, istoricul consumului de energie electrica depus la dosarul cauzei de catre parata E E M S.A. pentru perioada 16.10.2011-19.03.2012 (fila 56), din care rezulta faptul ca reclamantul a consumat in medie, lunar, un numar de 70,2 kw (net inferior celui rezultat din factura in litigiu, in cuantum mediu de 2360,2 kw lunar), coroborat si cu imposibilitatea verificarii metrologice a aparatului de masura in cauza de fata, imposibilitate care se datoreaza in exclusivitate culpei paratei E D M S.A. care, desi prin bonul de mi?care contor electric nr. 268773/02.04.2012 (fila 8) a dispus sigilarea contorului in punga pentru laborator, a procedat la casarea aparatului de masura in luna martie 2013, deci ulterior introducerii cererii de chemare in judecata (19.10.2012), instanta de fond a constatat faptul ca reclamantul nu datoreaza paratei E E  M S.A. suma de 5.096,60 lei, reprezentand contravaloarea facturii fiscale nr.2920133/19.03.2012 emisa de catre parata.
In ceea ce priveste capatul de cerere referitor la obligarea paratei la plata sumei de 2.500 lei cu titlu de daune morale, prima instanta a retinut ca  potrivit              art. 1349 Cod civil, orice persoana are indatorirea sa respecte regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune si sa nu aduca atingere, prin ac?iunile sau inactiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
In cauza de fata, a apreciat instanta de fond ca sunt indeplinite condi?iile raspunderii civile delictuale pentru angajarea raspunderii paratei, avand in vedere faptul ca reclamantul a fost supus unui stres continuu in perioada martie 2012 (data emiterii facturii in litigiu) si pana in prezent, ca urmare a ac?iunilor intreprinse de parata, respectiv soma?ii de sistare a furnizarii electrice, sistarea chiar a furnizarii energiei electrice pentru neplata facturii in litigiu (in condi?iile in care reclamantul contestase valoarea facturii in litigiu) si emiterea unor facturi estimate de o valoare foarte mare, existand legatura de cauzalitate intre fapta ilicita (actiunile paratei) si prejudiciul produs reclamantului (stresul la care a fost supus); de asemenea, este indeplinita si condi?ia vinovatiei, in cazul raspunderii civile delictuale parata raspunzand si pentru cea mai usoara culpa.
Pe cale de consecinta, instanta de fond a admis  acest capat de cerere si a obligat parata E E M S.A. la plata catre reclamant a sumei de 2.500 lei cu titlu de daune morale.
In ceea ce priveste capatul de cerere referitor la obligarea paratei la plata sumei de 500 lei, avand ca temei de drept invocat art.1349 si urmatoarele Cod civil, reprezentand cheltuielile efectuate de catre reclamant, prin avocat, privind demersurile efectuate in corespondenta cu E, anterior introducerii prezentei ac?iuni, instanta de fond l-a considerat neintemeiat, aceste cheltuieli urmand a fi incluse in cheltuielile de judecata.
In temeiul art. 274 alin.1 din Codul de procedura civila din anul 1865, instanta de fond  a obligat parata E E M S.A. la plata catre reclamant a sumei de 920 lei, reprezentand cheltuieli de judecata, din care suma de 417 lei reprezinta taxa judiciara de timbru, 3 lei reprezinta timbru judiciar si 500 lei reprezinta onorariu avocat potrivit chitan?ei nr. 2010/27.03.2013.
Impotriva sentintei civile nr.12891/03.12.2013 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, in dosarul nr.34747/4/2012, a declarat recurs parata E E M S.A., la data de 03.03.2014, cererea de recurs fiind inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti, Sectia a VI-a Civila la data de 12.03.2014, sub nr. 34747/4/2012.
Recurenta-parata E E M S.A. a solicitat admiterea recursului si modificarea in parte a sentintei recurate, in sensul respingerii cererii de chemare in judecata (astfel cum a fost precizata la termenul de judecata din 02.04.2013) formulata fata de E E M S.A..
In motivarea  in fapt a cererii de recurs, recurenta-parata a aratat ca hotararea criticata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii, prima instanta pronuntand o hotarare cu incalcarea dispozitiilor speciale din domeniul energiei. Astfel:
I. Conform prevederilor art. 127 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin H.G. nr.1007/2004 „Facturarea energiei electrice este reprezentata, in principal, de ansamblul urmatoarelor activitati: a) obtinerea valorilor citite de operatorul de retea; determinarea marimilor de facturat; c) intocmirea si emiterea facturilor ....”.
Potrivit prevederilor art. 128(1) din acelasi act normativ  „Furnizorul emite factura unui consumator pentru energia electrica furnizata, pe baza inregistrarilor grupurilor de masurare”, stabilindu-se astfel modalitatea de determinare a marimii de facturat. Prin exceptie, pentru situatiile in care se constata ca inregistrarile grupurilor de masurare nu corespund consumului real (grup de masurare defect sau erori mai mari decat permit reglementarile in vigoare, consum fraudulos ele), facturarea se face corespunzator valorilor estimate prin aplicarea metodologiilor specifice …”.
Potrivit prevederilor art. 104 (1) din regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori „Grupurile de masurare utilizate in decontare, indiferent de locul unde sunt montate apartin operatorului de retea si …” iar potrivit alin. 2 al aceluia?i art. „Operatorul de retea asigura procurarea, verificarea si montarea grupurilor de masurare …”.
Art.4 pct.31 din actul normativ sus mentionat defineste: „operator de retea operatorul de transport si de sistem sau operatorul de distributie", unde, potrivit pct. 30, operator de distributie este „persoana juridica, titulara a unei licente de distributie, care detine, exploateaza, intre?ine, modernizeaza si dezvolta o retea electrica de distributie” iar operator de transport si de sistem (ots) este „persoana juridica titulara de licenta pentru transportul energiei electrice si servicii de sistem”.
Art.86 lit.d din acelasi act normativ stabileste dreptul operatorului de distributie de a avea acces pentru verificarea instalatiei de alimentare si verificarea respectarii prevederilor contractual.
Sintetizand cele de mai sus, reiese ca, potrivit prevederilor Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin H.G. nr. 1007/2004, ca regula furnizorul, in speta recurenta-parta, emite factura in baza inregistrarilor grupului de masurare a energiei electrice (art. 128, teza I). Prin exceptie, pentru situatiile limitative prevazute, facturarea se face corespunzator valorilor estimate, prin aplicarea metodologiilor speciale.
Verificarea grupurilor de masurare a energiei electrice este un drept al distribuitorului, proprietar al grupurilor de masurare, iar constatarea unor interventii asupra acestora sau functionarea lor in mod defectuos se realizeaza de persoane abilitate, specialisti in domeniu, modul de verificare, constatarile efectuate cu ocazia acestor verificari, precum si inscrisurile ce se emit sunt stabilite prin acte normative care partea cocontractanta poate sa participe.
Potrivit art.111 (2), din acelasi act normativ, aparatul de masurare a energiei electrice poate fi verificat si ca urmare a reclama?iei formulata in scris de catre consumator cu privire la functionarea defectuoasa a acestuia sau pentru ca acesta este suspect de inregistrari eronate. In ceea ce priveste verificarea grupurilor de masurare, art. 111(3) din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobai prin                        H.G. nr. 1007/2004, stabile?te „Grupul de masurare demontat se verifica de catre un laborator metrologic autorizat”.
In speta, a aratat recurenta-parata ca a emis in data de 19.03.2012 factura            nr. 2MF 2920133 in valoare de 5096,60 lei pe numele reclamantului-intimat, potrivit cantitatii de energie electrica cuantificata de grupul de masurare a energiei electrice, potrivit datelor comunicate de catre E D M S.A..
Astfel, urmare citirii din data de 12.03.2012, cantitatea de energie electrica inregistrata de aparatul de masurare a energiei electrice indica index 35042.
Prin factura 2MF 2920133/19.03.2012 s-a efectuat o regularizare a consumului de energie, respectiv intre consumul/ cantitatea de energie facturata anterior - index facturat 23071 (astfel cum rezulta din factura emisa in data de 16.10.2011 aflata la fila 40 din dosarul cauzei) si cantitatea de energie electrica inregistrata de contor si citita in martie 2012- index 35042 (conform fisa citire si foto contor, anexate in             probatoriu - filele 27 si 28 din dosarul cauzei), facturandu-se astfel o cantitate de energie electrica de 11971kwh asa cum rezulta si din cuprinsul paginei a 3-a din factura sus mentionata.
Urmare solicitarii reclamantului-intimat de a fi verificat contorul seria 8182615 aflat la adresa loc consum din str. Cornelia nr.21, ap.1, sector 4, in data de 02.04.2012, operatorul de distributie – E D M S.A. a procedat la demontarea contorului in prezenta reclamantului-intimat - in vederea verificarii acestuia. Inscrisul nr. 268773/02.04 incheiat intre E D M S.A. si reclamantul-intimat cu ocazia demontarii (depus in probatoriu de catre  reclamantul-intimat), inscris insusit de catre acesta prin semnare mentioneaza „sigilat punga pentru laborator cu …”
Contorul demontat a fost verificat de catre un laborator metrologic autorizat in conformitate cu prevederile art. 111(3) din Regulamentul de furnizare a energiei electrice aprobat prin H.G. nr.1007/2004, laborator care nu se afla „in raporturi de subordonare” cu recurenta-parata si nici cu operatorul de distributie E D M S.A., astfel cum rezulta si din probatoriul administrat (interogatoriile administrate).
Astfel, potrivit Buletinului de verificare metrologica nr. 325277/08.05.2012 rezultatul verificarii a fost „admis” ceea ce inseamna ca acesta a demonstrat functionarea in mod corespunzator a contorului, respectiv ca acesta inregistra in mod corect cantitatea de energie electrica consumata.
A aratat recurenta-parata ca sustinerile sale au fost probate si prin graficul istoric facturi emise in perioada 16.10.2011 19.03.2012, aflat la fila 57 din dosarul cauzei, precum si a facturilor emise in aceasta perioada.
In acest sens,  a aratat recurenta-parata ca ca in perioada de referinta 16.10.2011-19.03.2012 au fost emise facturi estimative asa incat a fost facturata o cantitate de energie electrica estimata de 170 kWh. Factura nr.2MF 2920133/18.03.2013 este o factura de regularizare a consumului de energie electrica pentru perioada 12.10.2012 - 19.03.2012, dupa citirea aparatului de masurare a energiei electrice, cantitatea facturata estimativ in perioada de referinta respectiv 170 kWh fiind scazuta din cantitatea inregistrata pana la citirea aparatului de masurare a energiei electrice, fapt ce reiese si din continutul paginii a 2-a a facturii mentionate mai sus.
De asemenea, a aratat recurenta-parata ca  o analiza a consumului inregistrat a fost comunicata reclamantului-intimat prin adresa inregistrata la Enel Energie Muntenia S.A. sub nr. 50013E/04.10.2012, adresa depusa in probatoriu la dosarul cauzei chiar de catre reclamantul-intimat.
Fata de prevederile legale privind modalitatea de determinare a energiei electrice/facturare, sus mentionate, a aratat recurenta-parata ca nu poate fi retinuta motivarea instantei de fond potrivit careia „istoricul consumului de energie electrica depus la dosarul cauzei de catre parata-recurenta E E M S.A. pentru perioada 16.10.2011-19.03.2012 (fila 56), din care rezulta faptul ca reclamantul a consumat in medie, lunar, un numar de 70,2 KW (net inferior celui rezultat din factura in litigiu, in cuantum mediu de 2360,2 kw lunar) ...” cu atat mai mult cu cat nu cunoaste imprejurarile prin care instanta a apreciat „consumul mediu, lunar”, acesta nefiind pus in discutia partilor, iar in istoricul de consum la care face referire instanta de fond nu este mentionat consumul mediu lunar/ modul de calcul al acestuia.
In ceea ce priveste declaratia martorului, retinuta in motivarea sentintei criticata, a aratat recurenta-parata ca modalitatea de masurarea a energiei electrice este stabilita prin reglementari speciale, respectiv Legea energiei electrice si Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori, aprobat prin                         H.G. nr 1007/2004.
Reglementarile legale incidente stabilesc in clar modul de masurare a energiei electrice consumate precum si modalitatea, conditiile si persoanele abilitate sa efectueze verificarea grupurilor de masurare a energiei electrice.
Astfel, reglementarilor legale invocate stabilesc ca energia electrica consumata se masoara, de catre operatorii de distributie, prin grupuri de masurare.
Ori, tinand cont de dispozitiile legale invocate, determinarea consumul real de energie electrica in baza declaratiei martorilor apare ca o incalcare a acestora si, pe cale de consecintaa consumul de energie electrica determinat astfel, nu poate fi considerat corespunzator realitatii.
Cum, prin probele administrate, respectiv Buletinul de verificare metrologica, emis urmare verificarilor efectuate de catre un laborator metrologic autorizat s-a dovedit ca datele inregistrate de grupul de masurarea a energiei electrice, date care au stat la baza emiterii facturilor contestate, sunt corecte si ca reclamantul-intimat nu se afla in vreuna dintre exceptiile prevazute in teza a 2-a a art. 128 (1) pe cale de consecinta, reclamantul-intimat  datoreaza recurentei-parate contravaloarea facturilor sus mentionate.
II. In ceea ce priveste capatul de cerere privind obligarea recurentei-parate „la plata sumei de 25.000 lei cu titlu de daune morale”   a aratat recurenta-parata ca  in mod eronat, instanta de fond a apreciat ca „sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale pentru angajarea raspunderii ....” marginindu-se doar la a motiva ca „reclamantul a fost supus unui stres continuu” de?i aceste aspecte nu au fost probate.
In speta, reclamantul-intimat nu a dovedit ca sunt indeplinite conditiile generale privind atragerea raspunderii civile fata de E E M S.A., nu a facut dovada producerii prejudiciului si a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu si a vinovatiei societatii recurente.
De asemenea, a aratat recurenta-parata ca intimatul-reclamant nu a probat suferintele fizice „efort fizic si psihic foarte mare din cauza incordarii”, intinderea prejudiciilor morale la care a fost supus si nici echivalentul lor valoric.
Fata de toate considerentele invocate, recurenta-parata a solicitat admiterea recursului, modificarea in parte a sentintei recurate, si, pe cale de consecinta, respingerea cererii de chemare in judecata formulata de reclamanta fata de Enel Energie Muntenia S.A.
In drept, au fost invocate prevederile art. 3041 Cod procedura civila.
Desi legal citat, intimatul-reclamant nu a formulat intampinare, iar la termenul de judecata din 20 mai 2014 a depus la dosar note de sedinta si chitanta           nr. 02/14.05.2014 eliberata de Cab. Av. N C C privind plata onorariului de avocat in cuantum de 1200 lei.
In recurs nu au fost administrate probe.
Analizand actele dosarului, tribunalul constata ca recursul formulat de recurenta-parata E E M S.A. impotriva sentintei civile nr.12891/03.12.2013 pronuntata de Judecatoria Storului 4 Bucuresti in dosarul  nr. 34747/4/2012, este nefondat, urmand a-l respinge, pentru urmatoarele considerente:
Fata de motivele invocate in sustinerea cererii de recurs tribunalul retine ca acestea se incadreaza in cele prevazute de art.304 pct.7 si pct.9 si art.3041 din Codul de procedura civila din anul 1865, aplicabil in cauza potrivit art.3 alin.1 din Legea nr.76/2012.
Tribunalul retine  ca este nefondat primul motiv de recurs prin care recurenta-parata a aratat ca instanta de fond in mod gresit a apreciat  ca intemeiat capatul unu de cerere  prin care s-a constatat ca reclamantul-intimat nu datoreaza paratei-intimate E E M S.A. suma de 5.096,60 lei, reprezentand contravaloarea facturii fiscale nr.2 MF 2920133/19.03.2012 si ca ar fi fost incalcate dispozitiile normelor speciale din domeniul energiei.
Constata tribunalul ca prima instanta analizand materialul probator admistrat in cauza, a retinut in mod corect situatia de fapt, respectiv ca fata de declaratia martorului audiat in cauza, care a aratat ca in perioada octombrie 2011-februarie 2012, reclamantul nu a avut in locuin?a consumatori casnici care sa justifice valoarea facturii in litigiu, istoricul consumului de energie electrica depus la dosarul cauzei de catre parata E E M S.A. pentru perioada 16.10.2011-19.03.2012 (fila 56), din care rezulta faptul ca reclamantul-intimat a consumat in medie, lunar, un numar de 70,2 kw (net inferior celui rezultat din factura in litigiu, in cuantum mediu de 2360,2 kw lunar), coroborat si cu imposibilitatea verificarii metrologice a aparatului de masura in cauza de fata, imposibilitate care se datoreaza in exclusivitate culpei paratei E D M S.A. care, desi prin bonul de mi?care contor electric   nr. 268773/02.04.2012 (fila 8) a dispus sigilarea contorului in punga pentru laborator, a procedat la casarea aparatului de masura in luna martie 2013, deci ulterior introducerii cererii de chemare in judecata (19.10.2012).
Sunt reale sustinerile recurentei-parate ca reglementarile legale incidente stabilesc in clar modul de masurare a energiei electrice consumate, precum si modalitatea, conditiile si persoanele abilitate sa efectueze verificarea grupurilor de masurare a energiei electrice, dar contorul demontat a fost verificat de catre un laborator metrologic autorizat in conformitate cu prevederile art. 111(3) din Regulamentul de furnizare a energiei electrice aprobat prin H.G. nr.1007/2004 si daca inregistra corect consumul de energie ar fi trebuit sa fie remontat, lucru care nu s-a intamplat. Mai mult, respectivul buletin metrologic pentru a putea fi opozabil si intimatului-reclamant ar fi fost necesar sa fie intocmit si in prezenta acestuia, ori acesta sa aiba posibilitatea de a contesta respectul buletin. In speta, nu a mai fost posibila verificarea contorului, intrucat acesta a fost casat fara vreo explicatie si dupa formularea cererii de chemare in judecata.
Prin urmaare, apreciaza tribunalul ca in mod corect prima instanta a avut in vedere intregul material probator administrat in cauza, precum si consumul mediu estimat lunar conform inscrisului aflat la fila 56 din dosarul de fond, inscris depus la dosar chiar de recurenta-parata.
Considera tribunalul ca este nefondat si cel de al doilea motiv de recurs, prin care a aratat recurenta-parara ca hotararea criticata nu ar cuprinde motivele pe care se sprijina si ca nu ar fi indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale in ceea ce priveste capatul de cerere privind obligarea la plata dauelor morale in cuantum de 2500 lei.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului  este constanta in a statua legat de buna administrare a justitiei, ca "deciziile judiciare trebuie sa indice de o maniera suficienta motivele pe care se bazeaza" (cauzele Ruiz Torija c. Spania, hot. din 9 decembrie 1994, § 29; Helle c. Finlanda, hot, din 19 decembrie 1997; Suominen c. Finlanda, hot. din 1 iulie 2003, § 34 sau Dimitrellos c. Grecia, hot. din 7 aprilie 2005, §;15). Cat priveste, spre exemplu, cauza Albina c. Romania (hot. din 28 aprilie 2005, § 30), Curtea releva ca orice hotarare judecatoreasca trebuie motivata, astfel incat judecatorul sa raspunda argumentelor prezentate de parti. Aceasta obligatie este justificata, intrucat "numai prin pronuntarea unei hotarari motivate poate fi realizat un control public al administrarii justitiei" (hot. Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001). Curtea Europeana a Drepturilor Omului  apreciaza ca instanta nu este intotdeauna datoare sa analizeze separat fiecare sustinere a partilor, putand selecta sau grupa argumentele utile in solutionarea cauzei si doar ignorarea completa a acestora echivaleaza cu lipsirea partii de un veritabil acces la justitie.
Astfel, tribunalul  constata ca hotararea atacata cuprinde motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei nefiind data cu incalcarea prevederilor                       art.261 pct.5  din Codul de procedura civila de la 1865, iar faptul ca nu au fost analizata separat fiecare sustinere nu inseamna ca prima instanta nu a avut in vedere argumentele paratei-recurente si ca sentinta criticata nu ar putea fi supusa controlului judiciar, fiind nemotivata.
Pentru angajarea raspunderii civile delictuale se cer a fi intrunite cumulativ conditiile existentei prejudiciului, faptei ilicite, raportului de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si prezenta vinovatiei, care in conformitate cu dispozitiile art. 1.357 din noul Cod civil poate imbraca forma celei mai usoare culpe.
Fapta ilicita ca element al raspunderii delictuale reprezinta acea fapta prin care incalcandu-se normele dreptului obiectiv au fost cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinand unei persoane sau intereselor acestuia (art. 1.357 coroborat cu art. 1.359 din noul Cod civil)
In speta dedusa judecatii, fapta ilicita consta in faptul ca intimatul-reclamant a fost supus unui stres continuu in perioada martie 2012 (data emiterii facturii in litigiu) si pana in prezent, ca urmare a ac?iunilor intreprinse de recurenta-parata, respectiv somatii de sistare a furnizarii electrice, sistarea chiar a furnizarii energiei electrice pentru neplata facturii in litigiu (in conditiile in care reclamantul contestase valoarea facturii in litigiu) si emiterea unor facturi estimate la o valoare foarte mare.
Prejudiciul consta in rezultatul, efectul negativ suferit de o anumita persoana, ca urmare a faptei ilicite savarsita de o alta persoana.
Prejudiciile pot fi patrimoniale (daune materiale), care sunt acelea ce au un continut economic, putand fi evaluate economic, si nepatrimoniale (daune morale), care reprezinta acele consecinte daunatoare care nu pot fi evaluate in bani, deci cu continut neeconomic.
La stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie sa se aiba in vedere, pe de o parte, dreptul intimatului-reclamant de a primi o compensatie materiala fata de prejudiciul moral suferit, iar, pe de alta parte, aceasta compensatie materiala sa nu duca la o imbogatire fara justa cauza. Astfel, suma acordata cu titlu de despagubiri pentru daune morale nu trebuie sa constituie nici amenda nejustificata pentru autorul daunei, nici venituri nejustificate pentru victima daunei.
Avand in vedere ca nu este posibila identificarea unor criterii stiintifice exacte pentru stabilirea cuantumului despagubirilor pentru daunelor morale, aprecierea prejudiciului nepatrimonial nu se rezuma la determinarea pretului suferintei fizice si psihice care sunt inestimabile, ci inseamna aprecierea multilaterala a tuturor evenimentelor negative ale prejudiciului si implicatia acestuia, pe toate planurile sociale ale intimatului-reclamant.
Mai mult, tribunalul are in vedere si perioada de peste doi ani in care            recurentul-reclamant a fost supus stresului.
In aceste conditii, tribunalul apreciaza ca suma 2500 lei acordata de prima instanta, reprezentand despagubiri pentru daune morale suferite de                          intimatul-reclamant , corespunde cerintelor unei juste si integrale despagubiri.
Mai retine tribunalul ca in mod corect prima instanta a apreciat ca exista legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita (actiunile recurentei-parate) si prejudiciul produs reclamantului-intimat (stresul la care a fost supus) si  de asemenea, ca este indeplinita si conditia vinovatiei, in cazul raspunderii civile delictuale parata-recurenta raspunzand si pentru cea mai usoara culpa.
Fata de solutia la care a ajuns instanta de fond in urma deliberarii, care a apreciat tribunalul ca a fost corecta, si fata de prevederile  art. 274 din Codul procedura civila din anul 1865, potrivit cu care partea care a cazut in pretentii poate fi obligata, la cerere, la plata cheltuielilor de judecata, constatand culpa procesuala a                        paratei-recurente E M S.A, in deschiderea acestui proces, cu luarea in considerare si a dispozitiilor art.276 din Codul de procedura civila din anul 1865, tribunalul considera ca instanta de fond nu a gresit cand obligat parata-recurenta la plata cheltuielile de judecata in valoare de de 920 lei, reprezentand taxa judiciara de timbru, timbru judiciar si onorariu avocat.
Pentru motivele aratate, in temeiul art.312 alin.3, art.3041 si art.304 pct. 7 din Codul de procedura civila  din anul 1865 tribunalul va respinge, ca nefondat, recursul formulat de  recurenta-parata E E M S.A. impotriva sentintei civile nr.12891/03.12.2013 pronuntata de Judecatoria Storului 4 Bucuresti in dosarul                   nr. 34747/4/2012
In baza art.274 alin.1 din Codul de procedura civila din anul 1865, retinand culpa procesuala a recurentei-parate in solutionarea recursului, se va respinge, ca neintemeiata, cererea acesteia privind obligarea intimatului-reclamant la plata ccheltuielilor de judecata din recurs si va dispune obligarea acesteia la plata catre intimatul-reclamant a sumei de 1200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, constand in onorariu de avocat, potrivit chitantei nr.02/14.05.2014 eliberata de Cab. Av. N C C.
                                                        
PENTRU  ACESTE MOTIVE,
 IN NUMELE LEGII,
D E C I D E  :

Respinge recursul formulat de recurenta-parata E E M S.A., cu sediul in Bucuresti, impotriva sentintei civile nr.12891/03.12.2013 pronuntata de Judecatoria          Sectorului 4 Bucuresti, in dosarul nr.34747/4/2012, in contradictoriu cu                     intimatul-reclamant B-M I, cu domiciliul in Bucuresti,  ca nefondat.
Obliga recurenta-parata sa plateasca intimatului-reclamant cheltuieli de judecata in suma de 1.200 lei.
Irevocabila.  
Pronuntata in sedinta publica astazi, 20.05 2014.

              PRESEDINTE,                        JUDECATOR,                 JUDECATOR,             
    

                                                                 GREFIER,