InfoDosar.ro | Jurisprudenta | Spete Tribunalul Bucuresti

Opozitie impotriva incheierii de deschidere a procedurii insolventei

(Sentinta civila nr. 6049 din data de 13.06.2013 pronuntata de Tribunalul Bucuresti)

Domeniu Faliment | Dosare Tribunalul Bucuresti | Jurisprudenta Tribunalul Bucuresti

Dosar nr. 1257/3/2013

ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI - SECTIA A VII-A CIVILA
SENTINTA CIVILA NR. 6049
SEDINTA PUBLICA DE LA 13.06.2013
Tribunalul constituit  din:
PRESEDINTE – JUDECATOR SINDIC — BA
GREFIER —IMD

Pe rol solutionarea cauzei civile de fata formulata de debitoarea SC SI SRL cu sediul in sector 1, Bucuresti, intemeiata pe dispozitiile Legii 85/2006,privind procedura insolventei.
Dezbaterile in fond ale cauzei au avut loc in sedinta publica de la 23.05.2013, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la aceea data, ce face parte integranta din prezenta cand, Tribunalul,  avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la data de 06.06.2013, apoi la 13.06.2013, cand a pronuntat prezenta sentinta.

TRIBUNALUL

Deliberand asupra opozitiei formulate, retine urmatoarele:
La data de 19.02.2013, creditoarea SC NEI SRL, printr-o cerere pe care a timbrat-o legal, a formulat opozitie impotriva incheierii pronuntata de judecatorul sindic la data de 17.01.2013 prin care a fost deschisa procedura generala de insolventa impotriva debitoarei SC SI SRL.
In motivarea cererii se arata ca:
Societatea creditoare, a fost prejudiciata prin deschiderea procedurii de insolventa impotriva debitorului SC SI SRL, cererea fiind introdusa cu rea-credinta cu scopul blocarii tuturor actiunilor creditoarei de executare a Sentintei arbitrale nr. 3/15.01.2013 de Curtea de Arbitraj de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei si prin care debitoarea a fost obligata la plata sumei totale de 557.281,27 lei in Dosar nr. 120/DDP/2011.
Starea de insolventa a debitoarei a fost instalata intempestiv la data de 17.01.2013, data la care se pronuntase si solutia de catre instanta arbitrala, constituind, fara echivoc, un argument temeinic in dovedirea abuzului de drept al debitoarei.
Potrivit prevederilor art. 3 alin. 1 din legea insolventei, notiunea de insolventa este definita ca o stare a patrimoniului debitorului, ce se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile, iar din punctul creditoarei, debitoarea dispunea de resurse financiare suficiente achitarii acestor debite, insa cu rea-credinta, prin pretinsa stare de insolventa, s-a sustras executarii obligatiilor de plata stabilite prin Sentinta Arbitrala mentionata.
Se arata ca aparenta starii de insolventa a fost pregatita cu multa meticulozitate ci cu o evidenta premergatoare, de catre administratorul acesteia care a infiintat pe rand societati comerciale care functionau cu acelasi obiectiv de activitate ca si SI SRL, cu scopul de a prelua activul patrimonial detinut de prima societate comerciala constituita, respectiv SC SI SRL, consecinta reprezentand-o aparenta diminuare a activului comparativ cu pasivul si inducerea unei simulate stari de insolventa. Pentru o corecta reprezentare a modului in care au fost constituite alte societati comerciale de catre administratorul debitoarei, se depun dovezi de recom-online al Oficiul National al Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Bucuresti cu privire la existenta acestora. Astfel, se poate constata ca au fost infiintate, urmatoarele societati comerciale:
SC SB  SRL – cu sediul social in Bucuresti, , inregistrata la  Oficiul National al Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Bucuresti sub nr., CUI, societate transferata la data de 06.01.2010.
SC SD SRL - cu sediul social in Bucuresti, , inregistrata la  Oficiul National al Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Bucuresti sub nr. J40, CUI.
SC ST SRL - cu sediul social in Bucuresti, inregistrata la  Oficiul National al Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Bucuresti sub nr. J40/, CUI.
SC SM SRL - cu sediul social in jud. Ilfov, inregistrata la  Oficiul National al Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Ilfov sub nr. J23, CUI.
SC SM SRL - cu sediul social in Bucuresti, inregistrata la  Oficiul National al Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Bucuresti sub nr. J40, CUI .
SC STP SRL - cu sediul social in jud. Ilfov, inregistrata la  Oficiul National al Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Ilfov sub nr. J23, CUI.
SC CC SA – cu sediul social in Bucuresti, 1, inregistrata la  Oficiul National al Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Bucuresti sub nr. J40, CUI. Se arata ca pana la ultima parte a lunii noiembrie, SC CC SA era detinuta de firma HL, cu sediul in Larnaca, Cipru. Intrarea lui S in actionariatul SC CC SA cesului de majorare de capital al 2.000 lei, HL si-a diminuat participatia in SC  CC SA la 50%, iar S a intrat in posesia unui pachet de 45% din actiunile firmei de constructii. Restul de 5% din actiunile SC CC SA se afla la VD, care a constribuit cu 100 de lei la majorarea capitalului social.
Solicita instantei sa constate ca debitoarea SC SI SRL nu se afla in incapacitate d e plata si pe care de consecinta intr-o iminenta stare de insolventa, aceasta stare fiind indusa premeditat de catre debitoare, avand in vedere ca, potrivit situatiilor financiare ale acestei societati comerciale  pe anul 2011, rezulta ca valoarea creantelor pe care le are de incasat sunt in suma de 23.757.338 lei, valoarea totala a activelor circulante este de 26.315.522 lei, valoarea totala a imobilizarilor fiind de 17.236.775 lei, deci activul total al societatii fiind de 63.309.368 lei, ce dovedeste, ca valoarea activului societatii este cu mult mai mare decat valoarea pasivului, iar disponibilitatile financiare aferente creantelor de incasat sunt uriase si pot asigura eventualele situatii ale evolutiei negative a cash flow-ului pe perioada de iarna, cand activitatea in constructii si instalatii este aproape inexistenta. Este evident ca aceasta stare de fapt nu poate echivala juridic cu starea de insolventa.
Se precizeaza ca aceasta societate comerciala detine active printre care se numara si o fabrica de productie instalatii si echipamente cu o valoare de piata de aproximativ 3 milioane Euro, fiind inregistrata in contabilitatea debitoarei la o valoare contabila infima fata de valoarea de piata a acesteia.
Solicita instantei sa constate ca debitoarea a dus in eroare instanta cu privire la valoarea reala a pasivului societatii, din situatiile financiare prezentate de debitoare rezulta faptul ca valoarea datoriilor catre firmele proprii este de 15.439.227 lei  si se precizeaza datorii catre alti pretinsi creditori, in suma de 8.862.497 lei, fara a se preciza care sunt acestia, in conditiile in care in listele creditorilor intocmite de debitoare si depuse la dosarul cauzei sunt precizati debitori chir si cu sume de ordinul zecilor de lei. Este evident ca din adunarea celor 2 sume, rezulta ca valoarea pasivului a fost crescuta premeditat cu suma de 24.301.725 lei, cu scopul inducerii unei disproportii intre activul si pasivul societatii si pe cale de consecinta, crearea unui aparent dezechilibru intre activul si pasivul societatii debitoare, stare care sa justifice cererea debitoarei de deschidere a procedurii de insolventa. Daca din totalul pasivului pretins de catre debitoare ca fiind real,  scadem suma de 24.301.725 lei si ne raportam la valoarea totala a activului, se constata, ca valoarea reala a pasivului societatii este considerabil mai mica decat activul acesteia si ceea ce este cel mai important este faptul ca valoarea creantelor acopera valoarea datoriilor pretinse ca fiind reale. Prin urmare nici nu poate fi vorba de o reala stare de insolventa.
Se arata ca instanta nu a sesizat faptul ca cererea de deschidere a procedurii de insolventa a fost insotita de Bilantul prescurtat la data de 31.12.2011, iar balanta de verificare a sumelor cuprinsa in bilant este Balanta de verificare la luna decembrie 2012. Solicita sa constate ca sumele prezentate in bilantul din decembrie 2011 nu pot fi verificate cu balanta din 2012 si pe cale de consecinta sumele difera in cele doua situatii financiare depuse in probatiune de debitoarea in cauza, cu scopul introducerii in eroare a instantei de judecata cu privire la situatia financiara reala a societatii prin depunerea unor situatii financiare inexacte.
In balanta de verificare din 31.12.2012, capitalurile proprii au fost diminuate premeditat, prin trecerea nejustificata pe rezultatul reportat a sumei de 20.207.332 lei – cont 117, suma ce ar putea reprezenta pierderi din creantele inregistrate de societate sau corectii ale unor eventuale erori, chiar stornari de facturi, consecinta reprezentand-o inchiderea exercitiului financiar 2012 ci o pierdere provocata de 8.020.438 lei. Pentru o corecta reprezentare a realitatii obiective in care s-au derulat aceste operatiuni dubioase, raportate la valorile cuprinse in bilantul aferent anului 2011, rezulta ca societatea si-a pregatit minutios deschiderea  procedurii de insolventa, efectuand in evidenta sa contabila, tot felul de operatiuni care sa creeze aparenta stare de insolventa, mai exact reducerea capitalurilor proprii de la +17.236.775 lei la – 18.949.701 lei. Acest lucru ar sugera o decapitalizare in suma totala de 36.186.476 lei, care apare ca provocata. Se mai arata ca datoriile la bugetul consolidat al statului au fost achitate, ramanand sa fie prejudiciati, intr-o eventuala procedura de insolventa si faliment, creditorii chirografari, iar procedura sa poate fi controlata in Adunarea Creditorilor, prin firmele proprii, pretinse detinatoare a unor creante considerabile. Se impune a se retine si faptul ca nu toate creantele devin exigibile in aceeasi perioada si faptul ca la o societate cu un volum al cifrei de afaceri cum este cel al debitoarei, incasarea creantelor asigura progresiv lichiditatile necesare achitarii datoriilor anterioare si curente. O asemenea stare de fapt, care este generala in mediul de afaceri romanesc, nu poate fi asimilata, in nici un caz, starii de insolventa, iar un asemenea rationament juridic ar conduce la deschiderea discretionara a procedurilor de insolventa cu prejudicierea grava a intereselor creditorilor in cauza.
Creditoarea solicita instantei sa oblige debitoarea sa depuna la dosarul cauzei urmatoarele inscrisuri utile solutionarii prezentei cauze:
- Bilant contabil la 31.12.2012;
- Notele contabile cu operatiunile economice ce au influentat contul 117-rezultatul reportat pe anul 2012;
- Componenta analitica a conturilor: - 267- creante imobiliare, 409- - furnizori-debitori, 411-clienti, 418-clienti-facturi de incasat, 460-debitori diversi, 471-cheltuieli inregistrate in avans, 473-decontrari din operatiuni in curs de lamurire;
- Documentele justificative ale tuturor operatiunilor economice derulate intre SC SI SRL si cele 7 societati comerciale proprii
Solicita instantei sa constate ca in lista creditorilor depusa de debitoare societatea creditoare SC NEI SRL nu apare ca creditor, in conditiile in care impotriva debitoarei exista o hotarare arbitrala definitiva si executorie, respectiv Sentinta Arbitrala nr.3/15.01.2013 pronuntata de Curtea de Arbitraj Comercial de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei, ceea ce dovedeste inca o data caracterul premeditat al deschiderii procedurii de insolventa cu scopul blocarii actiunilor de executare a Sentintei arbitrale in cauza, cat si neajunsurile majore ale evidentei contabile depuse in probatiunea pretinsei stari de insolventa.
Insasi debitoarea a sustinut in mai multe randuri, in fata aceleasi instante – Tribunalul Bucuresti – Sectia a VII-a Civila – imprejurarea ca nu se afla in stare de insolventa, instanta investita in cauzele respective apreciind ca nu pot fi admise cererile creditorilor de deschidere a procedurii de insolventa. In anul 2012 debitoarea, potrivit propriilor sustineri din acest dosar si a situatiilor financiare – contabile depuse in sustinerea contestatiei NU SE AFLA IN STARE DE INSOLVENTA.
In dosarul nr. 7486/3/2011, la data de 03.02.2011 debitoarea SC SI SRL a renuntat la judecarea cererii avand ca obiect deschiderea procedurii insolventei. In dosarul nr. 34767/3/2012 creditorul SC MI SRL a renuntat l dat de 17.12.2012 la cererea de deschidere a procedurii de insolventa, primind de la debitoare suma pretinsa. Aceeasi situatie s-a intamplat si in dosarul nr. 38313/3/2012, cand la data de 20.12.2012 creditorul SC PSG SRL a renuntat la cererea de deschidere a procedurii de insolventa, primind de la debitoare suma solicitata.
Astfel, la data de 20.12.2012, respectiv finele anului 2012, debitoarea detine disponibilitati banesti care sa asigure plata creantelor exigibile solicitate de creditorii acestei societati comerciale care solicitau Tribunalului Bucuresti deschiderea insolventei, aratand ca nu se afla in stare de insolventa si proband prin inscrisuri aceasta stare de fapt.
Arata ca pana la data prezentei cereri nu au fost notificati de administratorul judiciar desemnat de instanta cu privire la deschiderea procedurii de insolventa impotriva SC SI SRL, in conformitate cu prevederile art. 61 din Legea nr. 85/2006.
In drept invoca dispozitiile art. 32 alin. 2, art. 11 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006.
Solicita proba cu inscrisuri.
Debitoarea, depune intampinare prin care solicita respingerea opozitiei formulata de SC NEI SRL, pentru urmatoarele motive:
Arata ca sustinerile creditoarea sunt nefondate si arata ca Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei reglementeaza o procedura speciala, colectiva si concursuala, avand ca scop, potrivit art. 2 al legii, acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa.
Conform art. 27 alin. 1 si 2 din lege, debitorul aflat in stare de insolventa este obligat sa adrese tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozitiilor prezentei legi, in termen de maximum 30 de zile de la aparitia starii de insolventa. Va putea sa adrese tribunalului o cerere pentru a si supus dispozitiilor prezentei legi si debitorul in cazul caruia aparitia starii de insolventa este iminenta.
Art. 28 din lege, enumera actele care trebuie anexate la cererea debitorului, printre care si bilantul contabil (in cazul de fata ultimul bilant intocmit fiind la 31.12.2012) si balanta de verificare pentru luna precedenta datei de deschidere a procedurii (in cazul de fata balanta intocmita la 31.12.2012).
Art. 32 din lege, prevede in sarcina judecatorului-sindic sa dispuna, prin incheiere, deschiderea procedurii prevazute de Legea nr. 85/2006, atunci cand cererea formulata in acest sens de debitorul aflat in insolventa corespunde conditiilor cerute de lege, incheiere ce se notifica tuturor creditorilor.
Judecatorul sindic, in urma analizarii cererii debitorului, a constatat ca aceasta corespunde conditiilor prevazute la art. 27, dispunand in mod corect deschiderea procedurii generale a insolventei.
Asa cum rezulta din documentele anexate cererii de deschidere a proceduri, si ulterior analizate in cadrul raportului privind situatia economico-financiara intocmit de administratorul judiciar, rezulta fara tagada starea de insolventa, cu referire la totalul datoriilor curente de 62.040.661,85 lei (din care suma de 61.913.648,46 lei reprezinta datorii pe termen scurt, iar suma de 127.013,39 lei reprezinta datorii pe termen mediu si lung), fata de totalul activelor circulante care se pot transforma rapid in lichiditati de 26.822.122 lei si chiar fata de totalul activelor de 48.991.817 lei.
Din tabelul preliminar al creantelor intocmit de administratorul judiciar, rezulta ca impotriva debitoarei au fost inregistrate creante nascute anterior deschiderii procedurii in suma de 61.447.748 lei, din care admise 59.929,446 lei. Creantele inscrise, apartin tuturor categoriilor, respectiv creditorilor garantati de 8.600.585 lei, de natura salariala de 38.947 lei, obligatii bugetare 379.816 lei si creditorilor chirografari de 50.910.096 lei.
Sustinerea creditoarei ca deschiderea procedurii s-ar fi facut cu rea-credinta nu poate fi retinuta din moment ce potrivit art 27 alin. 1 si 2 din lege, cererea debitorului aflat intr-o asemenea stare reprezinta o veritabila obligatie legala, aceasta nu poate fi apreciata ca o actiune menita sa blocheze recuperarea creantelor de catre creditori.
Sentinta la care se face referire a fost comunicata partilor dupa data de 15.02.2013, dupa o luna de la data pronuntarii acesteia (15.01.2013), iar hotararea asociatului unic de a deschide procedura, este cu siguranta anterioara datei de 15.01.2013, asa cum rezulta si din anexe (declaratii de propria raspundere cu data certa-14.01.2013, inregistrarea creantei – 15.01.2013), cand nu avea cunostinta despre cele dispuse in sentinta arbitrala.
Debitoarea depune concluzii scrise prin intermediul carora solicita respingerea opozitiei formulata de creditoarea SC NEI SRL, ca fiind neintemeiata si nelegala.
In motivarea cererii arata:
In fapt, la data de 17.01.2013 judecatorul sindic a admis cererea debitoarei SC SI SRL de deschidere a procedurii insolventei. La pronuntarea acestei solutii, judecatorul sindic a cercetat toate documentele depuse de societate, si prevazute de Legea nr. 85/2006 la art. 28 alin. 1 din lege. Impotriva solutiei de deschidere a procedurii insolventei a formulat opozitie creditoare SC NEI SRL invocand urmatoarele aspecte:
Creditoarea invoca faptul ca debitoarea a procedat la formularea cererii de deschidere a procedurii insolventei avand ca scop ascuns sustragerea de la plata creantei catre aceasta in cuantum de 557.281,72 lei consimtita in hotararea arbitrala nr. 3/15.01.2013.
Cu privire la acest aspect, debitoarea invedereaza urmatoarele:
Cererea debitoarei de deschidere a procedurii insolventei a fost depusa la Tribunalul Bucuresti la data de 15.01.2013 (exact in ziua in care s-a pronuntat hotararea arbitrala), astfel incat, la momentul depunerii sale debitoarea nu avea cunostinta de solutia ce urma sa fie pronuntata in secret de arbitrii care au constituit tribunalul arbitral in cauza. Mai mult, hotararea arbitrala nu este irevocabila. Astfel, chiar daca debitoarea nu intra in insolventa in data de 17.01.2013, creditoarea nu avea posibilitatea reala de a executa debitul respectiv, mai ales in conditiile in care debitoarea nu dispunea de lichiditatile necesare in conturi.
Creditoarea, mentioneaza ca subscrisa avea resurse financiare de a achita nu numai creanta catre aceasta, ci si restul datoriilor, insa nu mentioneaza cum a ajuns la aceasta concluzie, si unde se regasesc aceste resurse financiare.
Cu privire la faptul ca debitoarea ar fi premeditat starea de insolventa si ca in realitate insolventa este simulata si instalata intempestiv, se mentioneaza ca aceste afirmatii nu se sprijina pe nici o proba sau eventuale inscrisuri, fiind simple presupuneri neintemeiate si nedovedite.
Creditoarea nu indica anul in care au fost infiintate societatile cu acelasi obiect de activitate si care este obiectul de activitate al fiecareia: SC SB SRL este infiintata in 2006, SC SD SRL in 2009, SC ST SRL in 2001, SC SM SRL in 2009, SC SM SRL in 2008, SC S TTI P SRL in 2009. Astfel, ar trebui sa presupunem ca debitoarea isi planuieste insolventa incepand cu anul 2001, daca ar fi sa tinem cont de argumentarea creditoarei.
Toate societatile la care face referire creditoarea, au fost infiintate cu mult inainte de depunerea cererii de deschidere a procedurii insolventei, cand societatea debitoare avea o cifra de afaceri in crestere si inregistra profit. Faptul ca in ultimul timp, debitoarea a inregistrat pierderi, se datoreaza crizei economice, care a dus treptat la lipsa disponibilitatilor banesti, la scaderea randamentului economic, la diminuarea activitatii comerciale, la imposibilitatea de incasare a propriilor creante si deci la nerespectarea la termen a propriilor obligatii.
Crearea acestor societati a avut ca scop crearea unei specializari pentru fiecare societate in parte, si pentru un mai bun control al cheltuielilor pentru fiecare tip de activitate in parte. De aceea, obiectul de activitate est diferit de la o societate la alta astfel incat transferul activitatii noastre pe alta societate din grup nu s-ar putea efectua.
In ceea ce priveste participarea asociatului SC CC  SRL – societate infiintata in 1998, se arata ca aceste aspecte exced cadrului procesual atata timp cat persoanei fizice ii este permis sa se asocieze si sa detina parti sociale in orice societate comerciala, chiar daca una din societatile sale este in insolventa. Faptul ca asociatul debitoarei a decis sa se implice active in desfasurarea de relatii comerciale in cadrul altei societati nu inseamna ca a premeditat starea de insolventa a subscrisei societati.
Cu privire la sustinerea creditoarei ca subscrisa nu se afla in incapacitate de plata si ca aceasta stare este indusa in mod premeditat se arata ca la momentul formularii cererii de deschidere, a procedurii insolventei, s-au depus toate documentele solicitate de legiuitor, printre care si balanta de verificare si bilantul contabil. Din intreaga documentatie reiese fara putinta de tagada sa societatea debitoare afla in incapacitate de plata, starea de insolventa fiind una evidenta. De altfel, judecatorul sindic a analizat aceste documente, statutand necesitatea deschiderii procedurii insolventei cu privire la subscrisa societate. De la momentul efectuarii respectivei analize si pana in prezent, creditoarea nu a inteles sa depuna si alte inscrisuri care sa sustina afirmatiile din opozitia formulata.
Creditoarea, invoca de asemenea ca valoarea activului este mai mare decat cea a pasivului, invocand si valoarea creantelor care trebuiesc incasate: 23.757.338 lei, mentionand ca nu se poate invoca ca si motiv de insolventa lipsa cash-flow-ului.
De la momentul la care debitoarea a intrat in insolventa, s-a incercat efectuare demersurilor pentru recuperarea macar in parte a creantelor detinute, formulandu-se convocari la conciliere, somatii de plata, potrivit art. 104 Noul Cod de Procedura Civila, care pana la momentul actual nu au avut nici un rezultat, din cauza lipsei disponibilitatilor banesti.
Creditoarea a invocat si valoarea deosebit de mare pe care ar avea-o fabrica debitoarei,  evaluata dupa propria apreciere la o valoare de peste 3 milioane euro, insa valoarea fabricii este mult mai mica, aceasta fiind evaluata de banca in anul 2010 si 2011 iar la acest moment valoarea halei de productie si a terenului ar fi sub 1 milion de euro.
Cu privire la valoarea reala a pasivului si a activului subscrisei societati, se arata ca aceste reies fara putinta de tagada din actele contabile depuse de debitoare, respective bilantul anului 2011 si nu pe cel aferent anului 2012, pentru care exercitiul financiar abia se terminase si bilantul aferent anului 2012 nu era intocmit.
Cu privire la aspectele care reies din actele contabile depuse  si care dovedesc starea de insolventa, se mentioneaza ca actele contabile sunt reale si sunt intocmite conform dispozitiilor legale in vigoare. In conturile 409 si 471 s-au inregistrat facturile de avans si facturile privind creantele debitoarei ce trebuie achitate. La finele anului 2012 a avut loc o regularizare care a afectat conturile 117 si 121. Contul 117 vizeaza pierderile societatii pentru anii anteriori iar 121 vizeaza pierderile subscrisei pentru anul de exercitiu trecut – 2012.
Astfel, reducerea capitalurilor proprii la care face referire creditoarea s-a datorat regularizarii la sfarsitul anului a conturilor 409 si 471, fiind astfel afectate conturile 117 si 121, deoarece capitalurile proprii sunt formate din rezultatul financiar, rezultatul raportat si din capitalul social.
Cu privire la faptul ca creditoarea nu figura in lista creditorilor depusa impreuna cu cererea de deschidere a procedurii, se arata ca la data depunerii cererii de deschidere a procedurii, aceasta nu avea calitatea de creditoare a debitoarei. Ulterior, afland de pronuntarea tribunalului arbitral, creditoarea a formulat declaratie de creanta, admisa in prezent.
Cu privire la dosarele anterioare care au avut obiect deschiderea insolventei debitoarei, se mentioneaza ca aceste nu fac decat sa dovedeasca buna credinta si eforturile sustinute de a nu intra in procedura insolventei. Greutatile financiare si lipsa de disponibil in cont au dus insa la starea de insolventa a debitoarei. Trebuie avut in vedere si faptul ca sumele care faceau obiectul respectivelor dosare de insolventa era unul redus fata de momentul actual in care datoriile au crescut.
Analizand opozitia formulata de catre creditorul SC NEI S.R.L. instanta a retinut urmatoarele:
Prin incheierea de sedinta din data de 17.01.2013 instanta a admis cererea formulata de debitorul S.C. SI S.R.L. pentru deschiderea procedurii generale de insolventa, in temeiul art.32 alin.1 din Legea nr.85/2006. Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta a analizat actele depuse de catre debitor, in conformitate cu prevederile art.28 din lege, retinand ca la data de 31.12.2012 debitoarea a inregistrat datorii in valoare de 62.040.661,85 lei, din care suma de 61.913.648,46 lei o reprezentau datorii pe termen scurt, iar 127.013,39 lei o reprezentau datoriile pe termen mediu si lung. Debitoarea a declarat ca a inregistrat o scadere a activitatii, ceea ce a condus la dificultati in obtinerea resurselor financiare pentru achitarea datoriilor.
SC NEI S.R.L.   a facut referire la faptul ca debitorul nu se afla in stare de insolventa,
Conform informatiilor comunicate de Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Bucuresti  , Compania SI este o societate infiintata in anul 1995 avand ca obiect de activitate lucrari de instalatii, cu un bun renume pe piata, , insa declansarea crizei economice a afectat activitatea debitoarei in sensul ca au aparut intarzieri la incasarea pretului serviciilor, astfel ca la finele anului 2012 societatea a decis sa solicite a fi supusa procedurii insolventei.
Cu toate acestea, se retine ca la momentul inregistrarii cererii de deschidere a procedurii, debitorul se afla in curs de derulare a mai multe contracte , astfel cum a declarat unul dintre creditori: ULR IFN S.A. S-a facut referire la proiectul imobiliar H C,  pentru care creditorul a virat debitorului  sume de bani, in baza unor conventii ( filele 197-198, 199-200). 
Mai este de observat ca anexat cererii de deschidere a procedurii, debitorul a prezentat contul de profit si pierderi de la 31.12.2011 si bilantul prescurtat de la aceeasi data. Din aceste date rezulta ca activul total al societatii era de 63.309.368 lei, compus din creante de incasat, active circulante si imobilizari, valoare ce depasea pasivul, iar creantele care urmau a fi incasate ar fi asigurat depasirea situatiilor negative ale cash flow-ului pe perioada cand activitatea societatii era redusa.
Asa cum a observat si creditorul oponent, in lista creditorilor prezentata la fila 136-137, vol.1, sunt mentionate datorii catre firmele S  ( grupul de firme din care face parte debitorul) in valoare de 15.439.227 lei, iar la finalul acestei liste mai sunt mentionati alti creditori, fara a fi nominalizati, cu datorii de 8.862.497,20 lei.  Creditorul apreciaza ca pasivul a fost marit in mod premeditat cu suma de 24.301.725 lei, pentru a crea o disproportie intre activ/pasiv, care sa vina in sprijinul debitorului atunci cand afirma starea de insolventa.
Conform dispozitiilor art.28 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006 debitorul trebuia sa prezinte o lista a creditorilor, cu indicarea naturii creantelor , a sumelor, cauzei si dreptului de preferinta, ceea ce nu a prezentat . Se observa ca aproximativ 40% din valoarea totala a datoriilor declarate de catre debitor ridica suspiciuni de simulare a unor raporturi juridice obligationale pe care nu le poate onora.
Chiar in situatia neintocmirii raportarilor contabile definitive care trebuiau depuse la administratia financiara, debitoarea nu a facut nici o referire la veniturile realizate in cursul anului 2012. Nici administratorul judiciar nu a indicat documentele in baza carora a intocmit raportul asupra cauzelor care au dus la aparitia starii de insolventa , bilantul nefacand referire la veniturile realizate de catre debitor. 
Cert este ca in cursul anului 2012, impotriva debitorului au fost formulate cereri de deschidere a procedurii de insolventa de catre creditorii S.C. E S.R.L.  si S.CMI S.R.L.  ( dosarele nr.55480/3/2011 si nr.34767/3/2012) insa debitorul a contestat de fiecare data starea de insolventa, achitand creantele pretinse si prezentand in probatiune inscrisuri care au rasturnat prezumtia de insolventa.
In conditiile in care debitoarea a dovedit ca detinea resursele financiare achitarii datoriilor exigibile , chiar si la finele anului 2012, instanta apreciaza ca societatea nu se afla in stare de insolventa.
Asa fiind, instanta va admite opozitia formulata impotriva hotararii de deschidere  procedurii , pe care o va revoca, in conformitate cu prevederile art.32 alin.2 din Legea nr.85/2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:

Admite  opozitia formulata de creditorul S.C. NEI S.R.L. cu sediul in sector 2, Bucuresti, impotriva incheierii de sedinta din data de 17.01.2013 prin care s-a deschis procedura generala de insolventa impotriva debitorului S.C. SI S.R.L. cu sediul in sector 1, Bucuresti.
Revoca incheierea de deschidere a procedurii.
Cu drept de recurs in termen de 7 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi 13.06.2013.

       PRESEDINTE                                             GREFIER
      AB                                                           IMD


Red./tehn. B.A.
2ex. /4.07.2013
Sursa: Portal.just.ro


Alte spete Faliment

Faliment - Hotarare nr. 669 din data de 21.12.2017
Faliment - Hotarare nr. 484 din data de 28.09.2017
Cererea de deschidere a procedurii prev. de Legea nr. 64/1995, republicata, impotriva debitoarei dizolvate de drept conform Legii nr. 359/2004, este inadmisibila. - Sentinta civila nr. 136/F din data de 20.03.2006
FALIMENT - Sentinta comerciala nr. 1180/C/2014 din data de 27.11.2014
Deschiderea procedurii insolventei - Sentinta comerciala nr. 1085/C din data de 08.06.2010
Deschidere procedura insolventa - Sentinta comerciala nr. 861/C din data de 02.06.2009
Faliment - Sentinta comerciala nr. 861/C din data de 02.06.2009
Procedura insolventei. S.R.L. - Sentinta comerciala nr. 1276/C din data de 13.10.2009
Procedura insolventei - Sentinta comerciala nr. 1275/C din data de 13.10.2009
Procedura insolventei. Raspunderea administratorului social. - Sentinta comerciala nr. 1388/C din data de 15.10.2009
Procedura insolventei. Intocmirea tabelului definitiv al creantelor - Decizie nr. 264/R din data de 11.06.2009
Faliment . Raspunderea administratorului pentru netinerea contabilitatii conform legii. Cazul fortuit cauza de exonerare de raspundere - Decizie nr. 168/R din data de 02.04.2009
Procedura insolventei. Indeplinirea conditiilor legale pentru deschiderea procedurii - Decizie nr. 178/R din data de 09.04.2009
In ceea ce priveste existenta subrogatiei legale ca temei al masurii lichidatorului judiciar de operare a subrogatiei in tabelul definitiv, potrivit art.1093 alin.2 teza a II a Cod civil, obligatia achitata de o persoana neinteresata care lucreaza i... - Decizie nr. 357/R din data de 19.08.2008
Cerere de autorizare a promovarii actiunii intemeiate pe dispozitiile art.138 din Legea nr.85/2006 formulata de un singur creditor. - Decizie nr. 258/R din data de 17.06.2008
Procedura insolventei. Obiectiuni la raportul final (art.129). Cheltuielile aferente procedurii instituite prin Legea nr.85/2006 (art.4). Ordinea in care se platesc creantele in cazul falimentului (art.123). Distribuirea sumelor obtinute din executar... - Decizie nr. 254/R din data de 31.05.2007
Procedura insolentei. Creditorul indreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolentei (art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006). Obligatia judecatorului–sindic de a verifica indeplinirea conditiilor cerute pentru aplicarea procedurii prevazute de Legea... - Decizie nr. 181/R din data de 26.04.2007
Limita maxima de stabilire a raspunderii administratorului unei societati debitoare aflate in procedura prevazuta de Legea nr.64/1995. - Decizie nr. 270/R din data de 01.06.2006
Actiune intemeiata pe dispozitiile art.137 din Legea nr. 64/1995. Conditii. - Decizie nr. 212/R din data de 20.04.2006
Antrenarea raspunderii personale a administratorului Raportat la art.137 lit.c din Legea nr.64/1995. - Decizie nr. 211/R din data de 20.04.2006