Pretentii – Legea nr. 221/2009

Dosar nr.  Dosar nr.  48408/3/2010
ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI - SECTIA A V A CIVILA
SENTINTA CIVILA NR. 602
SEDINTA  PUBLICA DE LA 14.03.2012
Tribunalul constituit din:

PRESEDINTE    ELENA PANAITE - JITIANU
      GREFIER    ANDREEA MARIA COFARU

M. Public - Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti este reprezentat prin procuror Andreea Oprea.
Pe rolul Tribunalului se afla solutionarea cererii de chemare in judecata formulata de reclamantul S. A. N., in contradictoriu cu paratul S. R. PRIN M. F. P., avand ca obiect pretentii – Legea nr. 221/2009. 
       La apelul nominal facut in sedinta publica a raspuns paratul, prin consilier juridic M. I. E., care depune la dosarul cauzei delegatie, lipsa fiind reclamantul. 
       Procedura de citare este legal indeplinita.
       Se face referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care:
       Nemaifiind cereri de formulat, exceptii de invocat si probe de administrat, tribunalul constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul asupra fondului cauzei.
       Paratul, prin consilier juridic,  avand cuvantul, solicita respingerea cererii in totalitate, fata de deciziile Curtii Constitutionale nr. 1358/2010 si 1354/2010, prin care art. 5 lit. a din Legea nr. 221/2009 a fost declarat neconstitutional si ca daunele materiale nu au fost dovedite.
       Reprezentantul M. P, avand cuvantul, solicita admiterea actiunii in parte, respectiv ca instanta sa constate caracterul politic al sentintei de condamnare si respingerea ca neintemeiat a capatului de cerere privind acordarea despagubirilor, avand in vedere Decizia nr. 1358/2010 a Curtii Constitutionale si Decizia nr. 12/2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie. 
      
TRIBUNALUL

Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele :
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti la data de 08.10.2010 sub nr. 48408/3/2010, reclamantul S. A. N. a solicitat in contradictoriu cu paratul S. R. reprezentat prin M. F. P., constatarea caracterului politic al condamnarii aplicata prin sentinta penala nr. 304/13.05.1952 pronuntata de Tribunalul Militar Bucuresti –Sectia a II a, ramasa definitiva prin Decizia nr. 2758/31.07.1952 pronuntata de Curtea Militara de Casare si Justitie, autorilor sai, S. A. si S. A., de 15 ani munca silnica si confiscarea averii. De asemenea, reclamantul a solicitat acordarea de despagubiri pentru prejudiciul moral suferit in cuantum de 100.000 Euro si de despagubiri materiale in cuantum de 400.000 Euro reprezentand echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotararea de condamnare.
In motivarea actiunii reclamantul a aratat ca autorii sai au fost condamnati pentru savarsirea infractiunii de crima de inalta tradare prevazuta de disp. art. 184, 190 si 191 Cod penal cu aplicarea D.L. nr. 856/1938
Reclamantul a mai precizat ca odata cu perchezitiile efectuate la domiciliul parintilor sai au fot ridicate si confiscate o serie de bunuri mobile astfel cum rezulta din procesele verbale atasate prezentei actiuni, fiind confiscat, totodata si un imobil situat in ……
A mai aratat ca pe toata perioada executarii pedepsei a fost crescut de bunicii sai, fiind lipsit de mijloacele financiare  necesare unei educatii sanatoase.
In drept, reclamantul a invocat prevederile art. 4 din legea nr. 221/2009.
In sustinerea cererii sale, reclamantul a depus, in copie, sentinta penala nr. 304/13.05.1952 pronuntata de Tribunalul Militar Bucuresti –Sectia a II a, decizia nr. 2758/31.07.1952 pronuntata de Curtea Militara de Casare si Justitie, proces verbal intocmit de executorii judecatoresti de pe langa Tribunalul Capitalei RPR intocmit la data de 20.10.1952, certificate de mostenitor.
In sedinta publica de la data de 15.06.2011 tribunalul a incuviintat pentru reclamant proba cu inscrisuri.

Analizand actele si lucrarile dosarului, tribunalul retine ca reclamantul a solicitat acordarea de daune morale pentru prejudiciul suferit de autorii sai, S. A. si S. A., ca urmare a condamnarilor aplicate prin sentinta penala nr. 304/13.05.1952 pronuntata de Tribunalul Militar Bucuresti –Sectia a II a, decizia nr. 2758/31.07.1952 pronuntata de Curtea Militara de Casare si Justitie,
Tribunalul, observa ca prin hotararile judecatoresti amintite, S. A. a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani  munca silnica si confiscarea averii retinandu-se in sarcina acestuia savarsirea infractiunii de inalta tradare, cu aplicarea prevederilor art. 184, 190 si 191 cod penal.
Prin aceeasi sentinta, S. A. a fost condamnata la pedeapsa de 5 ani munca silnica si confiscarea averii pentru savarsirea infractiunii de favorizare a infractorului la savarsirea infractiunii de inalta tradare, in temeiul art. 284 al. ultim si art. 157, 190, 191 cod penal si DL. 856/1938.
Asa fiind, cu privire la solicitarea reclamantului in sensul constatarii caracterului politic al celor doua condamnari, tribunalul observa ca potrivit disp. art. 1 alin.2  lit. a) din legea nr. 221/2009,  constituie de drept condamnari cu caracter politic condamnarile pronuntate pentru faptele prevazute in art. 185-187, 190, 191, ……, art. 284 ultimul alineat, din Codul penal din 1936, republicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 48 din 2 februarie 1948, cu modificarile si completarile ulterioare
Cum  condamnarile dispuse impotriva autorilor reclamantului s-au intemeiat pe textele legale anterior evocate, tribunalul apreciaza ca acestea au de drept caracter politic.

In ceea ce priveste solicitarea acestuia de acordare a daunelor morale pentru acoperirea prejudiciul suferit ca urmare a masurilor administrative cu caracter politic, tribunalul are in vedere ca prin Decizia nr. 1354/21.10.2010 pronuntata de Curtea Constitutionala, publicata in Monitorul Oficial nr. 761/15.11.2010 s-a stabilit ca dispozitiile art. I pct. 1 si art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sunt neconstitutionale, iar, prin Decizia nr. 1358/2010 pronuntata de Curtea Constitutionala, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 761 din 15/11/2010 s-a retinut ca prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza intai din Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificarile si completarile ulterioare, sunt neconstitutionale.
Prin urmare, tribunalul urmeaza a stabili care este efectul juridic al celor doua decizii pronuntate de Curtea Constitutionala. Astfel, art. 31 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale dispune ca „dispozitiile din legile si ordonantele in vigoare constatate ca fiind neconstitutionale isi inceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale, daca, in acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pune de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei. Pe durata acestui termen, dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt suspendate de drept”.
Pe cale de consecinta, efectele art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, atat in forma sa initiala, cat si in cea modificata potrivit O.U.G. nr. 62/2010, fiind suspendate timp de 45 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial a deciziilor instantei de control constitutional, inseamna ca acestea nu se produc in intervalul de timp mentionat. Efectul suspendarii consta in suprimarea temporara a actiunii normei juridice, astfel incat tribunalul urmeaza a nu se raporta in solutionarea cauzei la respectiva norma juridica.
In ceea ce priveste aplicarea cu prioritate a Conventiei Europene a Drepturilor Omului si a Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, in conformitate cu dispozitiile art. 20 din Constitutia R., tribunalul are in vedere ca legiuitorul roman a acordat o atentie deosebita reglementarilor referitoare la reparatiile pentru suferintele cauzate de regimul comunist din perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel incat nu se poate retine ca dispozitiile nationale privitoare la drepturile fundamentale ale omului sunt mai putin favorabile decat cele internationale.
Sub acest aspect,  Curtea Constitutionala a retinut ca, in ceea ce priveste reabilitarea persoanelor condamnate din motive de ordin politic, prin O.U.G. nr. 214/1999, persoanelor care au participat la actiuni de impotrivire cu arme si de rasturnare prin forta a regimului comunist instaurat in Romania li s-a recunoscut calitatea de luptator in rezistenta anticomunista, decizia pentru constatarea calitatii de luptator in rezistenta anticomunista putand fi folosita ca proba in fata institutiilor abilitate, in ceea ce priveste aprecierea caracterului politic al infractiunilor a caror savarsire a atras masura confiscarii bunurilor.
Curtea Constitutionala a mai retinut ca, in materia acordarii altor drepturi persoanelor persecutate de regimul comunist, exista o serie de acte normative cu caracter reparatoriu pentru anumite categorii de persoane care au avut de suferit atat din punct de vedere moral, cat si social, ca urmare a persecutiei politice la care au fost supuse in regimul comunist, legiuitorul fiind preocupat constant de imbunatatirea legislatiei cu caracter reparatoriu pentru persoanele persecutate din motive politice si etnice, acte normative care stabilesc o serie de drepturi, cum ar fi: dreptul la o indemnizatie lunara; scutire de plata impozitelor si a taxelor locale; asistenta medicala si medicamente, in mod gratuit si prioritar, atat in tratament ambulatoriu, cat si pe timpul spitalizarilor; transport urban gratuit cu mijloacele de transport in comun apartinand societatilor cu capital de stat sau privat (autobuz, troleibuz, tramvai, metrou); douasprezece calatorii gratuite, anual, pe calea ferata romana, la clasa I, pe toate categoriile de trenuri de persoane, cu mijloace de transport auto sau cu mijloace de transport fluviale; sotul (sotia) celui decedat, din categoria celor disparuti sau exterminati in timpul detentiei, internati abuziv in spitale de psihiatrie, deportati, prizonieri sau carora li s-a stabilit domiciliu obligatoriu, precum si sotul (sotia) celui decedat dupa iesirea din inchisoare, din spitalul de psihiatrie, dupa intoarcerea din stramutare, din deportare, din prizonierat sau dupa incetarea masurii de stabilire a domiciliului obligatoriu au dreptul la o indemnizatie lunara de 200 lei, neimpozabila, daca ulterior nu s-au recasatorit; restituirea bunurilor sau despagubiri reprezentand echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotarare de condamnare sau ca efect al masurii administrative, in conditiile Legii nr. 10/2001.
Prin urmare, tribunalul constata ca scopul acordarii de despagubiri pentru daunele morale suferite de persoanele persecutate in perioada comunista este nu atat repararea prejudiciului suferit, prin repunerea persoanei persecutate intr-o situatie similara cu cea avuta anterior - ceea ce este si imposibil - ci scopul instituirii acestei norme reparatorii este de a produce o satisfactie de ordin moral, prin insesi recunoasterea si condamnarea masurii contrare drepturilor omului. Astfel, Curtea Constitutionala a retinut ca nu poate exista decat o obligatie "morala" a S. de a acorda despagubiri persoanelor persecutate in perioada comunista, facand trimitere in acest sens chiar la jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat, prin Hotararea din 12 mai 2009 in Cauza Ernewein si altii impotriva Germaniei si prin Hotararea din 2 februarie 2010 in Cauza Klaus si Iouri Kiladze contra Georgiei, ca dispozitiile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale nu impun statelor membre nicio obligatie specifica de a repara nedreptatile sau daunele cauzate de predecesorii lor.
Asa fiind, fata de considerentele expuse si deciziile Curtii Constitutionale care sunt general obligatorii si produc efecte de la data publicarii in Monitorul  Oficial, Tribunalul retine ca, nemaiexistand cadrul legal in limitele caruia reclamantul a inteles sa-si organizeze apararea, disparand temeiul de drept mentionat, in domeniul acordarii de despagubiri pentru daunele morale persoanelor persecutate din motive politice in perioada comunista, existand reglementari paralele si anume, Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, si O.U.G. nr. 214/1999, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 568/2001, cu modificarile si completarile ulterioare si avand in vedere si aspectele deduse din jurisprudenta instantei europene, apreciaza actiunea reclamantului ca neintemeiata.
In acelasi timp, tribunalul retine ca prin decizia nr. 12/19.09.2011 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recurs in interesul legii, publicata in Monitorul Oficial al R.iei nr. 789/07.11.2011, obligatorie pentru instante conform dispozitiilor art. 3307 alin. 4 Cod procedura civila, s-a statuat ca, urmare a deciziilor Curtii Constitutionale nr. 1358/2010 si 1360/2010, dispozitiile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora si-au incetat efectele si nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesolutionate definitiv la data publicarii deciziilor instantei de contencios constitutional in Monitorul Oficial.

In ceea ce priveste solicitarea reclamantului de acordare a despagubirilor materiale, in cuantum de 400.000 Euro reprezentand echivalentul valoric al bunurilor confiscate, tribunalul are in vedere ca potrivit disp. art. 1169 din vechiul cod civil (aplicabil in raport de disp. art. 230 din legea nr. 71/2011), sarcina probei incumba reclamantului. Cum a acesta nu a dovedit prin probatoriul administrat pretentiile afirmate, sub acest aspect procesul verbal de confiscare nefiind apt singur a face dovada in acest sens, tribunalul va aprecia ca neintemeiata aceasta solicitare.

Referitor la imobilul situat in ….., de asemenea, confiscat in temeiul sentintei penale de condamnare, tribunalul retine urmatoarele :
Potrivit disp. art. 5 alin. 1  lit. b) din legea nr. 221/2009, orice persoana care a suferit condamnari cu caracter politic in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic, precum si, dupa decesul acestei persoane, sotul sau descendentii acesteia pana la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instantei in termen de 3 ani de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, obligarea S. la acordarea de despagubiri reprezentand echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotarare de condamnare sau ca efect al masurii administrative, daca bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obtinut despagubiri prin echivalent in conditiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, cu modificarile si completarile ulterioare.
Din economia textului legal evocat tribunalul apreciaza ca acordarea echivalentului valoric al bunurilor imobile confiscate ca urmare a masuri dispusa printr-o sentinta de condamnare pentru o infractiune cu caracter politic, este conditionata de efectuarea de catre solicitant a demersurilor prevazute de legea speciala in materie, respectiv, legea nr. 10/2001. A considera ca prin legea nr. 221/2009 s-a acordat posibilitatea solicitarii acestor despagubiri in afara termenelor si procedurilor prevazute  de legea nr. 10/2001, ar echivala cu o repunere in termen numai in privinta persoanelor care au suferit condamnari cu caracter politic, ceea ce ar determina o discriminare nepermisa in raport cu celelalte persoane ale caror imobile au fost preluate abuziv si care nu au uzat de calea legii nr. 10/2001.
Un argument in sprijinul acestei concluzii il constituie si prevederile alin. 5 ale aceluiasi articol, care prevad ca acordarea de despagubiri in conditiile prevazute la alin. (1) lit. b) atrage incetarea de drept a procedurilor de solutionare a notificarilor depuse potrivit Legii nr. 10/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, sau Legii nr. 247/2005, cu modificarile si completarile ulterioare.
Raportand aceste considerente situatiei de fapt dedusa judecatii, tribunalul apreciaza solicitarea reclamantului vizand acordarea echivalentului valoric al imobilului confiscat, ca neintemeiata.
Tribunalul are in vedere ca potrivit informatiilor comunicate de Primaria Municipiului Bucuresti – Comisia pentru aplicarea legii nr. 10/2001 (fila 53) rezulta ca pentru imobilul situat in ……, nu figureaza  nicio notificare formulata in temeiul actului normativ mentionat, de catre reclamantul S. A. N., astfel ca fata de argumentele ce preced, cererea sa nu este justificata, urmand a fi respinsa ca neintemeiata.


PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:

Respinge actiunea formulata de reclamantul S. A. N. cu domiciliul in … in contradictoriu cu paratul S. R. PRIN M. F. P., cu sediul in ……..,  ca neintemeiata.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 14.03.2012.

PRESEDINTE,                                                                          GREFIER,
  Judecator Elena Panaite Jitianu Andreea Maria Cofaru




Red. E.P.J.
Dact. EPJ/
4 Ex.