Drepturi salariale. Debitor institutie publica. Executare silita. Aplicarea jurisprudentei CEDO

ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI SECTIA A III-A CIVILA

DOSAR NR. 46834/299/2009

DECIZIA CIVILA NR.1349R

Sedinta publica din data de 06.05.2011
Instanta constituita din:
Presedinte: Ionica Ninu
Judecator: Luminita Cristina Stoica
Judecator: Carmen Paval
Grefier: Veronica Elena Stoica

Pe rol se afla solutionarea recursului formulat de recurentul intimat G.I. prin reprezentant legal S.D.F.G.E., in contradictoriu cu intimata contestatoare F.G.E.B., impotriva sentintei civile nr. 15659/03.08.2010 pronuntata de Judecatoria sectorului 1 Bucuresti in dosar nr.46834/299/2009, avand ca obiect  contestatie la executare.
La apelul nominal, facut in sedinta publica, a raspuns recurentul intimat, prin avocat si intimata contestatoare, prin avocat.
Procedura de citare a partilor este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care:
Recurentul intimat, prin avocat, depune la dosar concluzii scrise si practica judiciara.
Tribunalul constatand ca  nu mai sunt cereri de formulat, exceptii de invocat si probe de administrat constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul pe recurs.
Recurentul intimat solicita admiterea recursului asa cum a fost formulat cu cheltuieli pe cale separata.
Intimata contestatoare, prin avocat, solicita respingerea recursului si mentinerea hotararii instantei de fond ca temeinica si legala cu cheltuieli pe cale separata.
Tribunalul retine cauza in pronuntare.

TRIBUNALUL

Asupra recursului, deliberand, constata urmatoarele:
Prin contestatia inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti la data de 29.12.2009, cu nr. de mai sus, contestatoarea S.D.F.G.E., (in continuare Filarmonica) a solicitat, in contradictoriu cu intimatii G.I si BEJ D.D.G., anularea formelor de executare silita in dosarul de executare nr. 827/2009, respectiv a somatiei de plata din data de 23.11.2009 si a procesului-verbal din data de 23.11.2009, suspendarea executarii silite, obligarea intimatilor la cheltuieli de judecata.
In motivare s-a aratat ca executarea silita a pornit in baza sentintei civile nr. 3021/08.04.2009 a Tribunalului Bucuresti – Sectia a VIII-a, in dosarul nr. 48701/3/2008. Prin aceasta sentinta a fost obligata Filarmonica la plata catre 161 de salariati, printre care si intimatul persoana fizica, a drepturilor salariale reprezentand „diferenta de drepturi banesti intre drepturile salariale incasate in perioada 01.09.2008 – 08.04.2009 prin aplicarea OG nr. 10/2008 si drepturi banesti cuvenite pentru acelasi interval de timp prin aplicarea OG nr. 21/2007 aprobata prin Legea 353, sume care vor fi actualizate cu indicele de inflatie de la scadenta si pana la plata efectiva”.
Contestatoarea a invocat prevederile OUG nr. 71/2009 de reesalonare a unor creante in sarcina institutiilor publice pana la 2012, dispozitii aplicabile in speta. Filarmonica este institutie publica subordonata Ministerului Culturii, Cultelor si Patrimoniului National, acesta fiind ordonator principal de credite, cea dintai fiind finantata prin subventie de la bugetul de stat si din venituri proprii. Potrivit sentintei civile care constituie titlu executoriu, a fost obligat si MCCNP, chemat in garantie, sa asigure fondurile banesti necesare acordarii drepturilor cuvenite salariatilor.
La 08.12.2009, Filarmonica a primit somatia intocmita de BEJ D.D.C., prin care era somata institutia ca in termen de 6 luni de la primirea actului, potrivit OG nr. 22/2002 si a art. 387 C.proc.civ. sa se conformeze dispozitiilor din titlul executoriu. Contestatoarea sustine ca executarea silita pornita impotriva sa este nelegala, deoarece prin OG nr. 71/2009, de reesalonare a platii drepturilor salariale, plata nu ar fi putut fi ceruta mai devreme de 31.12.2012, operand pana atunci suspendarea de drept a executarii.
De asemenea, arata contestatoarea, de la 01.01.2009 a achitat salariatilor drepturile salariale cu aplicarea Legii nr. 353/2007 de aprobare a OG 21/2007, in limita bugetului aprobat pentru 2009. Avand in vedere contextul economic la nivel national, sumele recalculate cu titlu de salariu in baza Legii nr. 353/2007, precum si subventiile diminuate sub nivelul anului 2008, contestatoarea a calculat suma pe care o poate aloca platii salariilor la 70% din cea cuvenita, fapt adus la cunostinta sindicatului si agreat de acesta, precum si adus la cunostinta salariatilor prin afisare. Cu toate acestea, contestatoarea a efectuat reduceri de cheltuieli in favoarea fondului de salarii, astfel incat sa achite totusi 100% drepturile salariale ale angajatilor sai. Cu toate acestea nu a reusit sa efectueze plata decat pentru 70% din suma, fapt permis de art. 39 din Normele Metodologice din 2008 privind evaluarea personalului artistic, tehnic si administrativ, potrivit caruia sporurile si majorarile pot fi acordate in limita bugetului aprobat.
De asemenea, contestatoarea a invocat insuficienta explicitare a titlului executoriu, considerand ca calculul facut de executor este nelegal, incluzand si sume nedatorate. De altfel, executorul nu putea calcula decat actualizarea sumelor cu indicele de inflatie, expertul desemnat in cadrul executarii la calculul sumelor datorate facand de fapt adaugiri la titlul executoriu.
Cu privire la cererea de suspendare a executarii silite, a aratat contestatoarea ca, in cazul continuarii executarii silite de catre toti cei 161 de angajati, corelat cu admiterea contestatiei la executare, ar fi pusa in situatia intoarcerii executarii silite, ceea ce ar presupune un parcurs anevoios si de durata, precum si lipsa caracterului lichid al sumei de executat prin neclaritatea titlului executoriu.
Au fost atasate, in fotocopie, dovada de comunicare, somatie, proces-verbal, raport de expertiza contabila.
La 03.06.2010 BEJ D.D.C. a depus in copie dosarul de executare silita.
In dovedire, contestatoarea a solicitat si instanta de fond a incuviintat si administrat proba cu inscrisuri.
Prin sentinta civila nr. 15659/03.08.2010, pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, in dosarul nr. 46834/299/2009, s-a admis contestatia la executare, s-a dispus anularea actelor de executare intocmite de BEJ D.D.C. in dosarul executional nr. 827/2009.
Pentru a pronunta aceasta hotarare,  prima instanta a retinut ca, in fapt, executarea silita a pornit in baza sentintei civile nr. 3021/08.04.2009 a Tribunalului Bucuresti – Sectia a VIII-a, in dosarul nr. 48701/3/2008.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca executarea silita a fost pornita de intimat in baza sentintei civile nr. 3021/08.04.2009 a Tribunalului Bucuresti – Sectia a VIII-a, in dosarul nr. 48701/3/2008. Potrivit acesteia, contestatoarea a fost obligata sa le plateasca angajatilor, printre care si intimatul, „diferenta de drepturi banesti intre drepturile salariale incasate in perioada 01.09.2008 – 08.04.2009 prin aplicarea OG nr. 10/2008 si drepturi banesti cuvenite pentru acelasi interval de timp prin aplicarea OG nr. 21/2007 aprobata prin Legea 353, sume care vor fi actualizate cu indicele de inflatie de la scadenta si pana la plata efectiva”.
Prin HG Nr. 1.410 din 18 noiembrie 2009 de modificare a HG nr. 9/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Culturii, Cultelor si Patrimoniului National, inlocuita de HG Nr. 90 din 10 februarie 2010, F.G.E. functioneaza in subordinea Ministerului Culturii, Cultelor si Patrimoniului National, fiind subventionata partial de la bugetul de stat.
Potrivit art. 1 alin. 4 din OUG nr. 71/2009, „in intelesul prezentei ordonante de urgenta, prin sectorul bugetar se intelege autoritatile si institutiile publice a caror finantare se asigura astfel:
   a) integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, dupa caz;
    b) din venituri proprii si subventii acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, dupa caz;
    c) integral din venituri proprii”.
Prin urmare, prevederile OUG 71/2009 sunt, de principiu, aplicabile raporturilor dintre Filarmonica si salariatii sai.
Potrivit aceleiasi ordonante mai sus citate, respectiv art. 1 alin. 1 si 2 : „plata sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti avand ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii pana la data de 31 decembrie 2009, se va realiza dupa o procedura de executare care incepe astfel:
a) in anul 2010 se plateste 34% din valoarea titlului executoriu;
b) in anul 2011 se plateste 33% din valoarea titlului executoriu;
c) in anul 2012 se plateste 33% din valoarea titlului executoriu.
(2) In cursul termenului prevazut la alin. (1) orice cerere de executare silita se suspenda de drept”.
Ordonanta a fost publicata in Monitorul Oficial Nr. 416 din 18 iunie 2009 si este aplicabila tuturor sumelor obtinute pe cale de hotarare judecatoreasca in sectorul bugetar.
Instanta a constatat ca, potrivit art. 1 alin. 1 lit. a din textul citat, doar 34% din valoarea titlului executoriu devine scadent in anul 2010, inclusiv din suma obtinuta de intimat, iar OUG 71/2009 a afectat, la momentul intrarii in vigoare, toate drepturile restante aflate in plata la momentul publicarii, asadar si dreptul pretins de intimat.
Executarea silita inceputa la cererea intimatului, in baza titlului executoriu aratat, pentru suma integrala datorata de contestatoare este nelegala, deoarece, pe de o parte, la momentul intrarii in vigoare a OUG 71/2009 s-au suspendat de drept toate executarile pornite cu privire la drepturi salariale in sectorul bugetar, iar pe de alta parte doar 34% din suma devenea scadenta prin efectul legii la finalul anului 2010. Prin urmare, actele de executare silita indeplinite in cauza, respectiv somatia emisa la 23.11.2009 si procesul-verbal de la aceeasi data sunt lovite de nulitate absoluta, pentru ca vizeaza o creanta neexigibila la momentul respectiv.
Cu privire la OUG 71/2009, instanta a constatat ca, la prima vedere, ar putea fi criticata pentru caracterul sau contrar Constitutiei si Conventiei Europene a Drepturilor Omului. Aceasta deoarece intimatul se bucura de un drept de creanta nascut in patrimoniul sau prin efectul pronuntarii sentintei civile nr. 3021/08.04.2009 a Tribunalului Bucuresti – Sectia a VIII-a, in dosarul nr. 48021/3/2008. Cu toate acestea, intimatul nu isi poate vedea dreptul satisfacut in mod efectiv din cauza intrarii in vigoare a OUG mentionate.
Art. 44 din Constitutia Romaniei garanteaza dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului. Potrivit art. 53 din legea fundamentala, exercitiul unor drepturi poate fi ingradit de Stat, pentru motive intemeiate, fara discriminare si fara a atinge substanta dreptului. Analizand preambulul OUG nr. 71/2009, instanta a constatat ca acesta are in vedere urmatoarele motive :
„Luand in considerare dificultatile intampinate pana in prezent in ceea ce priveste executarea hotararilor judecatoresti avand ca obiect drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar,
avand in vedere influenta substantiala asupra bugetului de stat pe anul 2009 pe care o are executarea, in conditiile dreptului comun, a titlurilor executorii emise anterior intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta,
avand in atentie necesitatea instituirii unor reglementari speciale, cu aplicabilitate limitata in timp, privind executarea silita a hotararilor judecatoresti prin care au fost acordate anumite drepturi salariale pentru personalul din sectorul bugetar,
tinand seama de faptul ca nepromovarea prezentei ordonante de urgenta ar avea drept consecinta imposibilitatea mentinerii echilibrelor bugetare si in mod implicit nerespectarea angajamentelor interne si internationale asumate de Guvernul Romaniei, inclusiv in ceea ce priveste nivelul deficitului bugetar,
in considerarea faptului ca aceste elemente vizeaza interesul general public si constituie situatii de urgenta si extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata”.
Prin urmare, instanta a constatat ca limitarea exercitiului dreptului intimatului este una temporara, expres si concret legiferata, printr-o norma care se bucura de atributul predictibilitatii, care nu aduce atingere dreptului pe fond si care, in temeiul art. 44 din Constitutie se bucura de toate garantiile Statului. In plus, instanta a apreciat ca este in speta vorba despre o masura necesara fata de situatia economica dificila a Romaniei, dar si proportionala, deoarece se amana pana la finele lui 2010 plata unei treimi din dreptul de creanta, iar plata restului sumei pana la 2012. Instanta se refera la proportionalitate in sensul dezvoltat de jurisprudenta CEDO potrivit careia masura trebuie sa asigure un just echilibru intre interesul privat si cel public, al statului. Astfel, punand in balanta problemele economice ale Statului, care are ca obiectiv in aceasta perioada asigurarea fondurilor necesare platii salariilor bugetarilor, cu interesele acestor categorii de salariati bugetari care doresc plata unor sume suplimentare (datorate de Stat tot din vina acestuia, pentru neplata la timp), s-a constatat ca drepturile celor din urma, printre care si intimatul, nu sunt in mod nerezonabil inlaturate. De altfel, este vorba despre o esalonare care face mai previzibila in viitor executarea silita si care, in mod expres, este dublata de actualizarea fiecarei transe cu indicele de inflatie, ceea ce acopera, macar in parte, inconvenientul suportat de salariati prin neplata imediata a drepturilor salariale castigate. In plus, efortul bugetar necesar pentru acoperirea tuturor obligatiilor salariale neonorate la timp de catre Stat ar genera la nivelul anului 2010 un dezechilibru de ordin economic semnificativ si care nu se justifica prin vreo cerinta de urgentare a platii sau de necesitate.
Avand in vedere si jurisprudenta in acest sens a Curtii Europene a Drepturilor Omului, evocata si de Curtea Constitutionala in motivarea respingerii exceptiei de neconstitutionalitate a OUG 71/2009 ( de ex. DECIZIA Nr. 713 din 25 mai 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, astfel cum au fost modificate prin art. I din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 45/2010 pentru modificarea art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar publicata in Monitorul Oficial Nr. 430 din 28 iunie 2010), potrivit acesteia, „cu privire la dreptul de proprietate, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca despagubirea recunoscuta printr-o decizie definitiva si executorie constituie un bun in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale; neexecutarea platii intr-un termen rezonabil constituie, deci, o atingere a dreptului reclamantului la respectarea bunurilor, ca si faptul ca lipsa de lichiditati nu poate justifica un asemenea comportament (Ambruosi impotriva Italiei, 2000, Burdov impotriva Rusiei, 2002). Guvernul, prin adoptarea ordonantei de urgenta criticate, nu neaga existenta si intinderea despagubirilor constatate prin hotarari judecatoresti si nu refuza punerea in aplicare a acestora. Masura criticata este mai degraba una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobandit in sensul Conventiei, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constitutie, in conditiile unei crize financiare accentuate”.
Instanta nu putea gasi argumente suplimentare fata de motivarea Curtii Constitutionale in practica sa constanta de respingere a sesizarilor de neconstitutionalitate a OUG 71/2009 si a considerat norma interna aratata pe deplin aplicabila.
In ceea priveste apararile si exceptiile invocate de S.D.F.G.E.,, instanta a constatat ca acesta nu este parte in prezenta cauza, astfel incat nu justifica legitimitate procesuala in acest sens, iar pe de alta parte , desi intimatul G.I. a fost citat cu obligatia de a face dovada calitatii de reprezentant a sindicatului si de a-si exprima pozitia fata de intampinarea depusa de Sindicat, nu s-a conformat solicitarilor instantei de judecata, motiv pentru care aspectele invocate prin intampinare nu puteau fi analizate.
Impotriva sentintei civile  mai sus mentionate, in termen legal, la 06.08.2010, a formulat recurs  intimatul G.I., prin reprezentant  legal S.D.F.G.E.,.
Recursul a fost inregistrat pe  rolul Tribunalului Bucuresti, Sectia a III-a Civila, la data de 12.10.2010.
In motivarea recursului sau recurentul intimat sustine in principal urmatoarele aspecte:
Astfel, solicita sa se  constate ca intimatul, prin reprezentant legal, nu fost legal citat, astfel ca nu si-a putut face apararea, mai ales ca s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a BEJ.
Mai mult, solicita sa se observe ca prin hotararea pronuntata in dosarul nr. 38168/299/2009, Judecatoria Sectorului 1 a solutionat contestatia la executarea titlului acestora (sent. civ. nr. 3021/8.04.2009) fapt pentru care invoca exceptia autoritatii de lucru judecat.
De asemenea, invoca exceptia lipsei calitatii de reprezentant a semnatarului contestatiei la executare ce face obiectul cauzei, precum si exceptia netimbrarii acestei cereri si a inadmisibilitatii cererii de suspendare a executarii, pentru neplata cautiunii.
Totodata, solicita sa se constate ca titlul executoriu este definitiv si irevocabil, fiind dobandit inainte de adoptarea OUG. 71/2009, iar disp. art. 277 din Codul muncii obliga la plata acestor drepturi salariale in 15 zile, sub sanctiune penala.
Este inadmisibil sa nu se respecte legea si Constitutia pe motiv ca nu sunt fonduri, mai ales ca titlul executoriu se refera la drepturi salariale restante si nu la sporuri sau alte pretentii. De altfel, aceasta reducere cu 30% a salariului s-a facut cu toate ca exista fonduri alocate.
In drept, recursul este intemeiat pe disp. art. 3041, art. 299 si urm. din C. pr. Civ.
In probatiune, s-a solicitat administrarea probei cu inscrisuri.
Intimata F.G.E. a formulat intampinare in recurs, invocand exceptia lipsei calitatii de reprezentant a S.D.F.G.E.,pentru recurent, exceptia nulitatii recursului fata de prevederile art. 302 indice 1 alin. 1 lit. b Cpc, solicitand, pe fondul cauzei, respingerea acestuia, ca nefundat.
In motivare, intimata contestatoare a sustinut ca intimatul a fost legal citat, ca nu exista in cauza autoritate de lucru judecat, iar obligatia de timbrare nu o are, raportat la dispozitiile art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997. A mai invederat totodata ca sunt incidente in cauza dispozitiile din OUG nr. 71/2009, executarea silita fiind suspendata de drept.
In aparare, intimata a solicitat administrarea probei cu inscrisuri, acestea fiind depuse la dosar.
In sedinta publica din 11.03.2011 tribunalul a respins, ca neintemeiata, exceptia nulitatii recursului fata de prevederile art. 302 indice 1 alin. 1 lit. b Cpc, pentru considerentele expuse in incheierea de sedinta de la termenul mentionat – fila 152, iar intimata a renuntat la exceptia lipsei calitatii de reprezentant a S.D.F.G.E., pentru recurent.
Tribunalul a incuviintat pentru parti proba cu inscrisuri, acestea fiind depuse la dosar.
Analizand actele si lucrarile dosarului asupra recursului, raportat la prevederile art. 304  indice 1 C. proc. civ. si prin prisma motivelor invocate, apreciaza instanta ca acesta este fondat si il va admite in consecinta, conform art. 312 alin.1 Cpc, pentru urmatoarele considerente:
Prin sentinta civila nr. 3021/08.04.2009 a Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a, in dosarul nr.
48701/3/2008, intimata contestatoare F.G.E. a fost obligata sa le plateasca angajatilor, printre care si recurentul intimat, „diferenta de drepturi banesti intre drepturile salariale incasate in perioada 01.09.2008 - 08.04.2009 prin aplicarea OG nr. 10/2008 si drepturi banesti cuvenite pentru acelasi interval de timp prin aplicarea OG nr. 21/2007 aprobata prin Legea 353, sume care vor fi actualizate cu indicele de inflatie de la scadenta pana la plata efectiva” – fila 31, dosar fond.
Ca urmare a cererii de executare silita a, inregistrate la BEJ D.D.C. sub numarul 827/2009, a fost efectuat raportul de expertiza contabila de catre expert Constantin Maria,  iar la 23.11.2009, executorul judecatoresc a intocmit procesul-verbal cuprinzand valoarea debitului si a cheltuielilor de executare si a somat intimata contestatoare sa achite sumele datorate recurentului intimat, in termen de 6 luni, potrivit OG nr. 22/2002 si art. 387 Cpc..
Potrivit art. 399 Cod procedura civila, impotriva executarii silite, precum si impotriva oricarui act de executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare, iar nerespectarea dispozitiilor privitoare la executarea silita insasi sau la efectuarea oricarui act de executare atrage sanctiunea anularii actului nelegal.
Conform dispozitiilor art. 1 alin. 1 si 2 din OUG nr. 71/2009, privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, astfel cum a fost modificata prin OUG nr. 45/19.05.2010, plata sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti avand ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii pana la data de 31 decembrie 2009, se va realiza dupa o procedura de executare care incepe astfel: a) in anul 2012 se plateste 34% din valoarea titlului executoriu; b) in anul 2013 se plateste 33% din valoarea titlului executoriu; c) in anul 2014 se plateste 33% din valoarea titlului executoriu. In cursul termenelor prevazute la alin. 1, orice procedura de executare silita se suspenda de drept.
Aceste dispozitii normative, care creeaza un avantaj discriminatoriu al institutiilor publice fata de o persoana fizica sau juridica obisnuita, trebuie privite in lumina jurisprudentei Curtii Europene a  Drepturilor Omului si tinand seama de prevederile art. 20 din Constitutia Romaniei, care consacra prioritatea conventiilor internationale in materia drepturilor fundamentale ale omului, pentru a se preveni incalcarea  articolului 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si a articolului 1 din  Protocolul 1 aditional la Conventie, avand in vedere tocmai faptul ca debitorul este o institutie publica si are indatorirea, ca reprezentant al statului, de a veghea la respectarea principiului legalitatii si de a executa de bunavoie si cu promptitudine o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila. Art. 20 din Constitutia Romaniei permite stabilirea concordantei oricarei legi cu Conventia Europeana a Drepturilor Omului, cu ocazia verificarii efectelor concrete pe care o norma interna le produce intr-o anumita speta asupra drepturilor si libertatilor fundamentale.
In cauza Hornsby c. Greciei, Curtea a reamintit jurisprudenta sa constanta conform careia articolul 6 par. 1 din Conventie garanteaza fiecarei persoane dreptul ca o instanta sa judece orice contestatie privind drepturile si obligatiile sale cu caracter civil; el consacra in acest fel „dreptul la o instanta”, unul dintre aspectele acestui drept fiind dreptul de acces, adica dreptul de a sesiza o instanta in materie civila (hotararea Philis c. Greciei). Totusi, a spus Curtea, acest drept ar fi iluzoriu daca ordinea judiciara interna a unui stat contractant ar permite ca o hotarare judecatoreasca definitiva si obligatorie sa ramana inoperanta (fara efect) in detrimentul uneia dintre parti.
Hotararea data in cauza Hornsby c. Greciei stabileste ca dreptul la un proces echitabil nu acopera procedura numai pana la pronuntarea hotararii, ci pana la executarea acesteia; Statul si institutiile publice au obligatia de a aduce la indeplinire o hotarare judecatoreasca pronuntata contra lor. In caz contrar, este incalcat articolul 6 par. 1 din Conventie, prin lipsirea lui de un efect util (cauza Virgil Ionescu c. Romaniei, cauza Immobiliare Saffi c. Italiei).
Mai retine tribunalul si ca, in cauza Sandor impotriva Romaniei, Guvernul a sustinut ca reclamanta nu a solicitat sprijinul instantelor si al executorilor judecatoresti in vederea executarii hotararilor judecatoresti pronuntate in cauza si, in opinia sa, reclamanta nu a justificat existenta unor imprejurari speciale care sa justifice nerecurgerea  la procedura de executare silita. In plus, la data cand a fost intreprins ultimul demers in vederea obtinerii platii, dreptul reclamantei de a cere executarea hotararii definitive era prescris, conform dreptului intern in materie.
Curtea  a aratat ca executarea unei sentinte sau a unei decizii, indiferent de instanta care o pronunta, trebuie considerata ca facand parte integranta din „proces”, in sensul articolului 6 (1) din Conventie, intrucat dreptul de acces la justitie ar fi iluzoriu daca ordinea juridica interna a unui stat contractant ar permite ca o hotarare definitiva si obligatorie sa ramana fara efect in detrimentul unei parti. In cauza de fata, cu toate ca reclamanta  obtinuse o hotarare judecatoreasca definitiva prin care autoritatile administrative au fost obligate la o actiune specifica, aceasta nu a fusese executata, din cauza refuzului debitorului de a respecta aceasta hotarare.
Or, a aratat Curtea, administratia constituie un element al statului de drept, interesul sau fiind identic cu cel al unei bune administrari a justitiei. Pe cale de consecinta, daca administratia refuza sau omite sa execute o hotarare judecatoreasca, sau intarzie in executarea acesteia, garantiile articolului 6 de care a beneficiat justitiabilul in fata instantelor judecatoresti isi pierd orice ratiune de a fi. In plus, Curtea nu a subscris la teza Guvernului conform careia reclamanta ar fi trebuit sa recurga la executarea silita a sentintei, intrucat nu este oportun sa-i ceri unei persoane care, in urma unei proceduri judiciare, a obtinut o creanta impotriva statului, sa recurga la procedura de executare silita pentru a obtine satisfactie, Curtea concluzionand ca, prin refuzul de a executa sentinta, precum si prin refuzul platii cheltuielilor de judecata dispuse de catre instantele judecatoresti, autoritatile nationale au lipsit reclamanta de un acces efectiv la justitie in privinta executarii unei hotarari definitive pronuntate in favoarea sa, iar  articolul 6 (1) din Conventie a fost incalcat. Aceleasi considerente au fost reluate si in cauza Sabin Popescu impotriva Romaniei, respectiv Costin impotriva Romaniei, instanta de fond aplicand asadar in mod corect prevederile Conventiei si interpretarea acestora data de Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
Tribunalul retine ca intimatul contestator a manifestat diligenta si a apelat la procedura executarii silite, iar, la aproape doi ani de la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti – titlu executoriu, institutia publica nu a executat inca obligatia sa de plata. Este inechitabil sa i se ceara partii care a obtinut in 2009 un titlu executor constand intr-o hotarare judecatoreasca sa astepte realizarea dreptului de creanta prevazut de lege si recunoscut de instanta pana in anul 2012, cu nerespectarea unui termen rezonabil.
Tribunalul constata in acelasi timp ca, prin comportamentul sau, intarziind plata sumelor de bani recunoscute recurentului intimat prin hotararea judecatoreasca ce se executa, contestatoarea incalca dreptul de proprietate al intimatului, garantat de art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventie, in conditiile in care intimatul are o creanta suficient de bine stabilita pentru a beneficia de protectia art. 1 din Protocolul nr. 1 (cauzele Rafinariile Grecesti Stran si Stratis Adreadis c. Greciei, Jasiuniene c. Lituaniei, Sandor si Virgil Ionescu c. Romaniei), iar intarzierea la plata sau refuzul de plata din partea contestatoarei constituie atingeri aduse dreptului sau de proprietate, astfel cum este garantat si protejat de Conventie, iar lipsa fondurilor nu este considerata un motiv justificat pentru intarziere.
Totodata, se observa, fata de toate considerentele avute in vedere de catre Tribunalul Bucuresti la pronuntarea titlului executoriu, ca, daca s-ar aprecia ca executarea acestuia este suspendata de drept, prin O.U.G. nr. 71/2009, intimatul ar fi lipsit de drepturile sale salariale, care au un caracter necesar, asigurand existenta curenta, zilnica, a individului, in cuantumul acordat prin lege si recunoscut printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, pentru o perioada nejustificat de mare de timp.
Or, aceasta situatie conduce la impunerea unei sarcini exorbitante intimatului, in calitate de creditor, fiind, astfel, rupt echilibrul pe care statul, prin institutiile sale, trebuie sa il asigure intre masurile luate si care vizeaza un interes general si drepturile sau interesele particulare ale unui cetatean al sau, ceea ce contravine Conventiei Europene a Drepturilor Omului si rationamentului retinut de Curtea Constitutionala in cuprinsul Deciziilor nr. 188/2010 si 190/2010. 
Se mai retine ca celelalte critici invocate de catre recurent sunt nefondate. Astfel, recurentul intimat a fost legal citat, conform art. 85 si 107 Cpc, la domiciliul ales din Bucuresti, str. Franklin, nr. 1, sector 1, pe care l-a indicat in cererea de executare silita – fila 28 din dosarul de fond. Contestatia la executare a fost formulata de contestatoarea F.G.E.B., prin director general, cererea fiind semnata de catre acesta din urma si stampilata de catre institutie, astfel incat nu se poate retine lipsa dovezii calitatii de reprezentant.
Se mai constata ca, potrivit dispozitiilor art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997, „Sunt scutite de taxe judiciare de timbru  actiunile si cererile, inclusiv  cele  pentru exercitarea  cailor  de atac, referitoare  la : a) incheierea, executarea si incetarea contractului individual de  munca, orice  drepturi ce decurg din raporturi de munca,  stabilirea impozitului pe salarii,  drepturile decurgand  din executarea  contractelor colective  de munca  si cele privind  solutionarea conflictelor de munca , precum si  executarea  hotararilor pronuntate  in aceste litigii”.
Cum in cauza s-a exercitat contestatie la executare cu privire la o sentinta titlu executor referitoare la drepturi ce decurg din raporturi de munca, prevederile legale mai sus expuse sunt aplicabile, astfel incat este nefondata exceptia netimbrarii. De asemenea, cum in pricina nu s-a dispus suspendarea executarii silite, recurentul intimat nu are interesul sa invoce critici ( inadmisibilitatea pentru neplata cautiunii ) asupra acestei cereri, intrucat nu i s-a produs nicio vatamare cu privire la acest aspect.
Se mai retine ca autoritatea lucrului judecat este analizata de  Codul civil ca  o prezumtie legala irefragabila, impotriva careia nu poate fi primita nici o dovada contrara. Astfel, elementele lucrului judecat sunt mentionate in art.1201 Cod civil: „este lucru judecat atunci cand a doua cerere in judecata are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti, facute de ele si in contra lor in aceeasi calitate”. Totodata, Codul de procedura civila trateaza in art.166 exceptia absoluta, de fond si dirimanta a autoritatii de lucru judecat. In cauza, raportat la sentinta civila nr. 11516/01.06.2010 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr. 38168/299/2009, nu se poate retine autoritatea de lucru judecat, intrucat in cele doua dosare exista obiecte si cauze diferite, iar  contestatia la executare a fost respinsa ca prematura, intrucat la data introducerii acesteia nu era inceputa nicio executare silita.
Pentru toate considerentele expuse, raportat la criticile apreciate drept fondate de catre tribunal,  se va admite recursul, se va modifica in parte sentinta civila recurata, in sensul ca se va respinge contestatia la executare formulata in contradictoriu cu intimatul Ghita Ion, ca neintemeiata.


PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
 
Admite recursul formulat de intimatul G.I., prin reprezentant legal S.D.F.G.E.,, impotriva sentintei civile nr. 15659/03.08.2010, pronuntata de Judecatoria sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr. 46834/299/2009, in contradictoriu cu intimata contestatoare F.G.E.B..
Modifica in tot sentinta civila recurata, in sensul ca respinge contestatia la  executare, ca neintemeiata.
Irevocabila.
Pronuntata in  sedinta  publica, azi, 06 mai 2011.

PRESEDINTE,          JUDECATOR,                   JUDECATOR,     
Ionica Ninu       Luminita Cristina Stoica       Carmen  Paval   


     GREFIER,
Veronica E. Stoica