Legea 10/2001
(Decizie nr. 344 din data de 05.04.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti)DOSAR nr. 49.185/3/2010
ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI - SECTIA A V-A CIVILA
DECIZIA CIVILA nr. 344
SEDINTA PUBLICA DE LA 05.04.2011
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PRESEDINTE EVELINA OPRINA
JUDECATOR SANDA PAUN
GREFIER ALINA LAURA DIRVA
Pe rolul Tribunalului se afla solutionarea apelului civil formulat de apelantul-reclamant I.D. impotriva sentintei civile nr. 7915.20.04.2010 pronuntata in dosarul nr. 3803/299/2007 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti in contradictoriu cu intimata-parata F.M.R. si intimatii-chemati in garantie Statul Roman prin MFP, Municipiul Bucuresti prin Primar General si S.C. ROM VIAL S.A., avand ca obiect „revendicare imobiliara”.
La apelul nominal facut in sedinta publica au raspuns apelantul-reclamant, prin avocat si intimata-parata, prin avocat, lipsa intimatii-chemati in garantie.
Procedura de citare este legal indeplinita.
Se face referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, exceptii de invocat sau probe de administrat, Tribunalul acorda cuvantul asupra apelului.
Apelantul-reclamant, pune concluzii de admitere a apelului, desfiintarea sentintei atacate, admiterea actiunii principale, cu cheltuieli de judecata pe cale separata si amanarea pronuntarii pentru a depune la dosar concluzii scrise. Cu privire la cererea de chemare in garantie arata ca o lasa la aprecierea instantei.
Intimata-parata, prin avocat pune concluzii de respingere a apelului, mentinerea sentintei atacate ca fiind legala si temeinica, apreciind ca apelantul nu detine un bun actual in sensul art. 1 din Protocolul CEDO. De asemenea, invedereaza ca apelantul-reclamant a dobandit imobilul in urma cumpararii de drepturi litigioase. Solicita instantei a avea in vedere faptul ca legea speciala se aplica cu prioritate, fata de faptul ca fostilor proprietari li s-a retrocedat un numar de apartamente mai putin cele solicitate in temeiul dispozitiilor Legii nr. 112/1995. Cu cheltuieli de judecata pe cale separata. In ceea ce priveste cererea de chemare in garantie, solicita admiterea acesteia, cu obligarea chematilor in garantie la plata contravalorii stabilita prin raportul de expertiza, admiterea cererii reconventionale.
Tribunalul retine cauza spre solutionare.
TRIBUNALUL
Deliberand asupra apelului de fata, retine urmatoarele:
Prin cererea inregistrata initial pe rolul acestei instante la data de 15.04.2005, sub nr. 8772/2005 (nr. nou 8926/299/2005), reclamantii P.E.F., F.D.E. si F.L .au solicitat instantei ca, prin hotararea ce o va pronunta, in contradictoriu cu paratele F.M.R., Primaria Municipiului Bucuresti si S.C. ROM-VIAL S.A., sa se constate nevalabilitatea titlului statului asupra apartamentului nr. 1, situat in Bucuresti, …., sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare nr. 287/112/2000 incheiat intre paratele F.M.R.si S.C. ROM-VIAL S.A. si sa se dispuna obligarea paratilor sa le lase reclamantilor in deplina proprietate si linistita posesie apartamentul nr. 1 din imobilul de la adresa de mai sus.
In motivarea cererii, reclamantii au aratat ca sunt mostenitorii autorului lor, F.C., ca acesta din urma a dobandit imobilul-constructie situat in Bucuresti, …. prin Actul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 7208/15.03.1929, ca, ulterior, prin mai multe cumparari succesive, a dobandit terenul in suprafata de 1.923 m.p., situat la adresa de mai sus si ca, in anul 1950, imobilul in litigiu a trecut in stapanirea statului in mod abuziv, in baza Decretului nr. 92/1950. Au mai aratat reclamantii ca apartamentul nr. 1 al acestui imobil a fost instrainat cu rea-credinta catre parata F.M.R. printr-un contract de vanzare-cumparare incheiat in baza Legii nr. 112/1995, ca preluarea imobilului de catre statul roman s-a facut fara titlu valabil si ca se impune, in urma compararii titlurilor de proprietate ale reclamantelor si paratei, a se da castig de cauza titlului exbihat de catre reclamanti.
In drept, actiunea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 480 si 481 Cod civil, ale art. 46 si urmatoarele din Legea nr. 10/2001 si ale art. 112 si art. 274 Cod procedura civila.
In dovedirea actiunii, reclamantii au solicitat proba cu inscrisuri si proba cu interogatoriul paratilor.
La data de 16.05.2006, parata F.M.R. a formulat intampinare (filele 50-51), prin care a invocat exceptia netimbrarii actiunii si exceptia inadmisibilitatii actiunii in revendicare, iar, pe fond, a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, invederand ca contractul de vanzare-cumparare nr. 287/112/2000 a fost incheiat cu respectarea tuturor prevederilor legale, parata fiind cumparatoare de buna-credinta, fiind indeplinite toate cerintele art. 9 din Legea nr. 112/1995. A invocat principiul aparentei validitatii de drept si al ocrotirii drepturilor tertului subdobanditor de buna-credinta si cu titlu oneros al unui imobil. A mai sustinut ca autorul reclamantilor, numitul F.C., nu mai era proprietar, astfel cum rezulta din Decretul nr. 92/1950 (pozitia 7918).
In drept, intampinarea a fost intemeiata pe prevederile art. 115-118 Cod procedura civila, ale Legii nr. 112/1995 si ale Legii nr. 10/2001.
In dovedirea sustinerilor sale, parata a solicitat proba cu inscrisuri si proba cu interogatoriul reclamantilor.
La data de 17.05.2005, paratul Municipiul Bucuresti, prin Primar General, a formulat intampinare (filele 44-45), prin care a invocat exceptia prescrierii dreptului la actiune in nulitatea contractului de vanzare-cumparare nr. 287/112/2000, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Municipiul Bucuresti pe capatul de cerere privind revendicarea imobilului in litigiu.
In drept, intampinarea a fost intemeiata pe prevederile art. 115-118 Cod procedura civila.
In dovedirea sustinerilor sale, paratul a solicitat proba cu inscrisuri.
Prin cererea precizatoare formulata la data de 08.09.2005 (fila 73), reclamantii au invederat ca inteleg sa se judece in contradictoriu cu parata Primaria Municipiului Bucuresti, pe capatul 1 al cererii introductive, cu paratele S.C. ROM-VIAL S.A. si F.M.R., pe capatul 2 al cererii si cu parata F.M.R., pe capatul 3 de cerere, privind revendicarea imobilului in litigiu.
Prin Sentinta civila nr. 8342/8.09.2005 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in Dosarul nr. 8772/2005, instanta a admis exceptia prescriptiei, a respins ca prescris capatul de cerere privind nulitatea contractului de vanzare-cumparare, a admis exceptia inadmisibilitatii si a respins capetele de cerere privind revendicarea si nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului in litigiu ca inadmisibile.
Prin Decizia civila nr. 913A/05.05.2006 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civila in dosarul nr. 35086/3/2005 (nr. vechi 5130/2005), ramasa irevocabila prin Decizia civila nr. 793/R/8.12.2006 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a, instanta a desfiintat in parte sentinta apelata si a trimis cauza la instanta de fond pentru rejudecarea actiunii in revendicare, mentinand celelalte dispozitii ale sentintei apelate.
Cauza a fost reinregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti la data de 13.02.2007 sub nr. 3803/299/2007.
Prin Incheierea din data de 20.03.2007 (fila 14), instanta a luat act ca obiectul cauzei il constituie revendicarea apartamentului nr. 1, situat in Bucuresti, …., bazata pe comparare de titluri si ca are calitatea de parata - F.M.R..
La termenul de judecata din data de 24.04.2007, parata F.M.R.a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor, fata de Contractul de vanzare-cumparare de drepturi litigioase autentificat sub nr. 4202/17.11.2005, depus de reclamanti.
Prin Sentinta civila nr. 6529 din 24.04.2007 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in Dosarul nr. 3803/299/2007, instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor si a respins actiunea pentru ca formulata de persoane fara calitate procesuala activa.
Prin Decizia civila nr. 630/A din 21.04.2008 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila a fost admis recursul formulat de recursul formulat de reclamanti, iar sentinta a fost casata si cauza trimisa spre rejudecare. Instanta de recurs a retinut ca prin instrainarea drepturilor litigioase a intervenit trasmisiunea calitatii procesuale active si ca instanta nu putea ignora solicitarea reclamantilor de a se lua act de aceasta transmisiune intervenita la data de 17.11.2005, opozitia paratei fiind irelevanta.
Dosarul s-a reinregistrat pe rolul acestei instante la data de 03.11.2008.
Reclamanta a depus Contractele de vanzare-cumparare de drepturi litigioase autentificate sub nr. 4202 din 17.11.2005 si sub nr. 3234 din 21.06.2007 de B.N.P…., dobanditorul drepturilor litigioase fiind numitul I.D..
La data de 24.02.2009, parata a formulat cerere de chemare in garantie (fila 40) a Statului Roman prin Ministerul Finantelor Publice, Municipiului Bucuresti prin Primarul General si S.C. Rom Vial S.A., prin care a solicitat ca, in situatia in care va cadea in pretentii, instanta sa dispuna obligarea chematilor in garantie la plata contravalorii imobilului la valoarea de piata, in conformitate cu art. 501 din Legea nr. 10/2001 si la plata tuturor cheltuielilor de judecata efectuate in proces.
In drept, cererea de chemare in garantie a fost intemeiata pe prevederile art. 1337, art. 1341, art. 1347 Cod civil si ale art. 60-63 Cod procedura civila.
La aceeasi data, parata a formulat cerere reconventionala (fila 41) prin care a solicitat ca in situatia in care se va admite cererea de chemare in judecata, instanta sa constatate ca parata a redobandit calitatea de chiriasi si ca s-a prelungit de drept contractul de inchiriere, continuand locatiunea in conformitate cu art. 1 si art. 7 din O.U.G. nr. 40/1999, iar reclamantii sa fie obligati sa incheie contract de inchiriere pentru o perioada de 5 ani.
Parata a reiterat exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor P.E.F., F.D.E., F.L. si P.D.C., exceptia inadmisibilitatii introducerii in cauza a numitilor V.S. si B.D.I. si exceptia inadmisibilitatii actiunii in revendicare (filele 41-44).
Prin Incheierea din 24.03.2009 (filele 57-58), instanta a respins exceptiile reiterate de parata, avand in vedere dispozitivul si considerentele deciziilor pronuntate in caile de atac si a constatat ca I.D. are calitatea de reclamant, in urma transmiterii dreptului litigios prin Contractele de vanzare-cumparare de drepturi litigioase autentificate sub nr. 4202 din 17.11.2005 si sub nr. 3234 din 21.06.2007 de B.N.P…., F.M.R. are calitatea de parata, iar obiectul cererii principale cu care a ramas investita instanta este revendicarea apartamentului nr. 1, situat in Bucuresti, …...
Prin aceeasi incheiere, instanta a incuviintat, pe cererea principala, proba cu inscrisuri, in cadrul careia s-a emis adresa catre P.M.B. - Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 pentru a comunica daca reclamanta a formulat cerere de restituire a imobilului revendicat, precum si toate inscrisurile existente in dosarul constituit, pe cererea de chemare in garantei, proba cu expertiza in specialitatea constructii, iar pe cererea reconventionala, proba cu inscrisuri.
Raportul de expertiza tehnica imobiliara intocmit de expertul judiciar B…, a fost atasat la dosar (filele 114-120), stabilindu-se ca valoarea totala a imobilului revendicat este de 318.122 lei.
Relatiile solicitate de la Primaria Municipiului Bucuresti, Directia Juridic, Contencios, Legislatie, Serviciul analiza contestatii si evidenta dispozitii Legea nr. 10/2001 au fost atasate la dosar (filele 133-409).
Analizand probele administrate, instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt:
Prin „Actul de vindere-cumparare” autentificat de Tribunalul Ilfov, Sectia Notariat, sub nr. 7208 din 15.03.1929 (filele 20-21, Dosar 8772/2005), autorul reclamantului, numitul C.F.a cumparat de la numitul G.S.imobilul situat in Bucuresti, …., in toata intinderea sa, astfel cum era stapanit de vanzator. Prin Actele de vanzare-cumparare nr. 9318 din 11.04.1932 (filele 23-24) si 15083 din 24.05.1929 (filele 25-26), C.F.a cumparat de la numitul Anton Berbec doua portiuni de teren aflate in continuarea terenului Bucuresti…...
Prin procesul-verbal din 09.11.1945 (fila 27) s-a consemnat ipotecarea imobilului in favoarea Federatiei pentru Sprijinirea Sinistratilor.
Prin Decretul nr. 92/1950, imobilul a fost preluat de catre stat, numitul T.C. figurand la pozitia nr. 7918 din Anexa la Decret (fila 32) cu 25 de apartamente situate in Bucuresti, str. Cobalcescu, , str. Stirbei Voda, , str. 16 Februarie, Prelungirea Giulesti, si str. Eduard Grand.
Prin Contractul de vanzare-cumparare in rate nr. 287/112 din 2000 (fila 9), Municipiul Bucuresti, prin S.C. ROM-VIAL S.A. a vandut paratei F.M.R. locuinta situata in Bucuresti, str. Grigore Cobalcescu, cota indiviza de 2,75% din partile de folosinta comuna ale imobilului si suprafata de 12,55 m.p. teren situat sub constructie, pentru pretul de 51.341.421 lei ROL. Valoarea actuala a acestui imobil este de 318.122 lei RON, astfel cum s-a stabilit prin raportul de expertiza tehnica imobiliara intocmit de expertul judiciar.
Numitul F.C. a decedat la data de 14.03.1961, fiind mostenit de P.E.P. si B.G.E., dupa cum reiese din Certificatul de mostenitor nr. 84 din 2.06.2000 eliberat de B.N.P. .. (fila 36).
Numita B.G.E. a decedat la data de 20.09.2004, fiind mostenita de F.L. si F.D.E., dupa cum reiese din Certificatul de mostenitor nr. 72 din 14.10.2004 eliberat de B.N.P. …. (fila 14).
Mostenitorii lui F.C. au efectuat demersuri pentru restituirea imobilului nationalizat. Cu privire la apartamentul ce face obiectul prezentului dosar, la data de 13.08.2001, P.E.F. si B.G.E. au formulat notificarea nr. 1024, inregistrata la Primaria Municipiului Bucuresti sub nr. 12968 (fila 264, Dosar 3803/299/2007, Vol. I), prin care au solicitat restituirea in natura, intrucat a fost preluat abuziv de catre stat.
Prin Contractul de vanzare-cumparare de drepturi litigioase autentificat sub nr. 4202 din 17.11.2005 de B.N.P. … (filele 13-17), vanzatorii P.E.F., F.D.E. si F.L. au instrainat catre cumparatorii V.S., B.D.I. si C.C.C. toate drepturile litigioase cu privire la imobilul situat in Bucuresti, …, izvorate din notificarea inregistrata sub nr. 3264/1996 adresata in temeiul Legii nr. 112/1995 si din notificarile adresate in temeiul Legii nr. 10/2001, inclusiv nr. 1024/2001, precum si din actiunile intentate in instanta in vederea revendicarii dreptului de proprietate si a restituirii in natura a imobilului.
Sustinerile paratei in sensul ca nu s-ar fi transmis dreptul litigios ce face obiectul prezentului dosar sunt vadit neintemeiate, avand in vedere ca se mentioneaza cu claritate ca se instraineaza dreptul litigios privind intregul imobil, inclusiv actiunile in revendicare aflate pe rolul instantelor si se precizeaza numarul notificarii prin care vanzatorii au solicitat restituirea in natura a apartamentului nr. 1 din Corpul B, cumparat de parata.
Prin Contractul de cesiune de drepturi litigioase autentificat sub nr. 715 din 15.04.2006 de B.N.P. (filele 25-26), cedentul C.C.C. a transmis catre cesionarii V.S. si B.D.I. cota sa din drepturile litigioase.
Prin Contractul de vanzare-cumparare de drepturi litigioase autentificat sub nr. 3234 din 21.06.2007 de B.N.P. … (filele 18-20), vanzatorii V.S. si B.D.I. au instrainat catre cumparatorul I.D. drepturile litigioase cu privire la cele trei corpuri de cladire si terenul pe care sunt amplasate acestea, asadar si dreptul litigios ce face obiectul prezentului dosar.
In urma acestor contracte de cesiune a dreptului litigios a intervenit transmiterea conventionala a calitatii procesuale active de la reclamantii initiali catre reclamantul I.D., in conformitate cu art. 1403 Cod civil. Sunt vadit neintemeiate sustinerile paratei in sensul ca reclamantul nu are calitate procesuala activa pe motiv ca nu si-ar fi manifestat intentia de a continua procesul. Nu exista nicio norma de procedura care sa impuna o asemenea manifestare de vointa; atata vreme cat reclamantul a cumparat dreptul litigios se presupune ca acestea doreste castigarea litigiului, avand in vedere ca nu a formulat nicio cerere de renuntare la judecata.
Prin Dispozitia nr. 12152 din 16.09.2009 a Primarului General al Municipiului Bucuresti (filele 136-137) s-a dispus restituirea in proprietatea cesionarului I.D. a imobilului situat in Bucuresti, …….., cu exceptia apartamentelor vandute in baza Legii nr. 112/1995, printre care si apartamentul revendicat. Prin Dispozitia nr. 12153 din 16.09.2009 a Primarului General al Municipiului Bucuresti (filele 138-139) s-a propus acordarea de masuri reparatorii in echivalent cesionarului I.D. pentru o parte din apartamentele ce nu i-au fost restituite, insa nu si pentru apartamentul revendicat in prezentul dosar.
Deliberand cu privire la cererea principala, avand ca obiect revendicare, instanta retine urmatoarele:
Reclamantul solicita compararea titlului sau de proprietate reprezentat de „Actul de vindere-cumparare” autentificat de Tribunalul Ilfov, Sectia Notariat, sub nr. 7208 din 15.03.1929 cu titlul de proprietate al paratei reprezentat de Contractul de vanzare-cumparare in rate nr. 287/112 din 2000.
In urma compararii titlurilor de proprietate, potrivit regulilor de drept comun aplicabile actiunii in revendicare, se da castig de cauza titlului mai bine caracterizat. Compararea nu se poate face dupa criteriul vechimii, intrucat dreptul de proprietate a fost transmis succesiv de la autorul reclamantului, numitul F.C., catre stat prin Decretul nr. 92/1950, iar de la stat catre parata F.M.R.. Chiar daca preluarea imobilului de catre stat a fost abuziva, aspect recunoscut prin prevederile art. 2 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001, aceasta nu transforma transmiterea succesiva a dreptului de proprietate intr-una paralela, pentru a fi aplicabil criteriul vechimii.
Prin preluarea in patrimoniul statului al imobilului situat in Bucuresti, …., acest bun a iesit din patrimoniul autorului reclamantului, iar apartamentul nr. 1 din corpul B nu s-a mai intors in acest patrimoniu sau in cel al succesorilor lui in drepturi. In aceste conditii, titlul invocat de reclamant nu face dovada dreptului de proprietate, intrucat acest drept s-a transmis (este adevarat, in mod fortat si abuziv) catre stat. Statul nu a putut restitui apartamentul cumparat de parata, intrucat nu se mai afla in patrimoniul sau.
In cazul transmisiunilor succesive, este mai bine caracterizat ultimul titlu de proprietate valabil, acesta fiind Contractul de vanzare-cumparare in rate nr. 287/112 din 2000. Instanta va acorda preferinta acestui titlu de proprietate cu atat mai mult cu cat valabilitatea sa nici nu mai poate fi pusa in discutie, fiind prescrisa chiar si actiunea in constatarea nulitatii absolute, aspect stabilit in mod irevocabil prin Sentinta nr. 8342 din 8.09.2005, care a fost mentinuta in caile de atac sub aspectul solutiei pronuntate cu privire la capatul de cerere avand ca obiect constatarea nulitatii contractului de vanzare-cumparare.
Totodata, din analiza dispozitiilor Legii nr.10/2001, astfel cum a fost modificata, rezulta ca legiuitorul a inteles sa dea alta reglementare de drept material, derogatorie de la dreptul comun, situatiei in care statul care a preluat imobilul fara titlu valabil si a vandut imobilului unei terte persoane.
Astfel, potrivit Legii nr.10/2001, intr-o astfel de situatie, persoana indreptatita la masuri reparatorii poate solicita doar restituirea prin echivalent si anume, prin raportare la valoarea de circulatie a imobilului, insa numai daca a formulat notificare in termenele si conditiile prevazute de legea speciala.
Din analiza actelor existente la dosarul cauzei, precum si din sustinerile partilor, se constata ca autorii reclamantului au urmat procedura prevazuta de Legea nr. 10/2001 obtinand restituirea in natura a imobilului cu exceptia mai multor apartamente, prin care si cel care face obiectul litigiului de fata, pentru care i s-a recunoscut dreptul la obtinere de despagubiri in masura in care a formulat cereri in acest sens.
In aceste conditii, instanta apreciaza fata de situatia de fapt retinuta, ca reclamantul nu are un bun apt de a fi protejat de art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale ale Omului.
Pentru a exista o astfel de protectie, care sa impuna prevalenta dreptului subiectiv afirmat de reclamant este necesar, potrivit jurisprudentei Conventiei Europene a Drepturilor Omului (obligatorie pentru statele semnatare ale Conventiei, in egala masura ca si normele acesteia), sa fie vorba de un bun actual al acestuia (aflat in patrimoniul lui), calitatea de titular al dreptului sa-i fie recunoscuta printr-o hotarare judecatoreasca sau pe calea unor masuri legislative de restituire, concretizand in patrimoniul partii existenta unei sperante legitime, de redobandire a bunului in materialitatea sa.
Or, in speta, nu numai ca reclamantului nu i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra imobilului printr-o hotarare judecatoreasca, ci acest drept a fost confirmat ca apartinand patrimoniului paratei, prin respingerea actiunii in constatarea nulitatii.
In plus, este de retinut ca dispozitiile art. 1 din Protocolul nr. 1 nu garanteaza dreptul la restituirea unui bun preluat in orice mod de autoritatile statelor inainte de intrarea in vigoare a Conventiei cu privire la statul in cauza, decat in masura in care acest stat si-a asumat o asemenea obligatie concretizata cel putin intr-o „speranta legitima" de redobandire a bunului.
Cata vreme reclamantul nu a obtinut o hotarare judecatoreasca de natura celei prevazute de art. 2 din Legea nr. 10/2001, nu se poate retine ca acesta are un bun in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1. Dimpotriva, parata este cea care, la data solutionarii actiunii in revendicare are un bun in sensul Conventiei, deoarece titlul ei de proprietate a fost confirmat de instantele judecatoresti prin respingerea actiunii in anularea contractului de vanzare-cumparare.
De asemenea, reclamantul nu poate pretinde existenta unei „sperante legitime” de redobandire a bunului in materialitatea lui, ca urmare a masurilor legislative de restituire adoptate de stat, raportat la situatia de fapt concreta.
Potrivit art. 18 alin. 1 lit. c din Legea nr. 10/2001 (republicata) masurile reparatorii se stabilesc numai prin echivalent, atunci cand imobilul a fost instrainat cu respectarea dispozitiilor legale.
A considera ca indiferent de circumstantele concrete, dobanditorul imobilului trebuie deposedat de bun pentru ca acesta sa poata fi restituit in natura fostului proprietar ar insemna sa se accepte ca diminuarea vechilor atingeri ale proprietatii sa creeze noi prejudicii disproportionate, in sarcina dobanditorului actual.
In acest sens, in jurisprudenta Conventiei Europene a Drepturilor Omului s-a statuat ca persoanele care si-au dobandit bunurile cu buna-credinta nu trebuie sa fie aduse in situatia de a suporta ponderea responsabilitatii statului care a confiscat in trecut aceste bunuri.
Altminteri, s-ar incalca criteriul proportionalitatii, dobanditorul bunului neavand la indemana o actiune care sa duca la acordarea unei compensatii, cu o valoare apropiata, in mod rezonabil, de valoarea imobilului. Legea nr. 1/2009 prevede acordarea de despagubiri, dar numai pentru chiriasii ale caror contracte de vanzare-cumparare au fost desfiintate, nu si pentru cei ale caror contracte sunt valabile (fie declarate ca atare in instanta, fie necontestate).
Ca atare, norma de protectie a art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului este incidenta situatiei paratei si de natura sa conduca la respingerea actiunii indreptate impotriva ei.
Pentru considerentele de fapt si de drept aratate anterior, instanta urmeaza sa respinga ca neintemeiata cererea referitoare la obligarea paratei sa lase in deplina proprietate si posesie a reclamantului imobilul situat in Bucuresti, ….
In ceea ce priveste celelalte capete ale cererii de chemare in judecata, instanta constata ca au fost solutionate irevocabil prin Sentinta civila nr. 8342 din 8.09.2005, cauza fiind trimisa spre rejudecare numai in ceea ce priveste actiunea in revendicare.
Deliberand cu privire la cererea reconventionala, instanta retine urmatoarele:
Cererea formulata de parata in sensul obligarii reclamantului sa incheie contract de inchiriere pe o perioada de 5 ani va ramane fara obiect, fata de faptul ca instanta a acordat prioritate titlului de proprietate invocat de parata, constatand implicit ca reclamantul nu este proprietarul imobilului revendicat.
Deliberand cu privire la cererea de chemare in garantie, instanta retine urmatoarele:
Fata de faptul ca cererea de chemare in judecata va fi respinsa in totalitate, cererea de chemare in garantie ramane fara obiect, parata nefiind obligata in prezentul dosar. Instanta nu va mai analiza nici exceptiile invocate cu privire la aceasta cerere.
In ceea ce priveste cheltuielile de judecata, fata de declaratiile reprezentantilor partilor formulate la ultimul termen de judecata, instanta va lua act ca acestea nu au solicitat cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul I.D. solicitand admiterea acestuia, schimbarea sentintei apelate in sensul admiterii actiunii si obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea apelului, s-au invocat urmatoarele:
1. Existenta contradictiei intre considerente si dispozitiv, in sensul ca, desi initial se recunoaste contractul ca titlu ce se compara si dupa ce se invoca si criteriul vechimii, ulterior instanta de fond creaza alte argumente.
Prin aplicarea Decretului nr. 92/1950, imobilul revendicat a fost preluat de statul roman pe numele T.C., nationalizarea pe numele altei persoane decat proprietarul ducand la nulitatea actului de nationalizare, aceasta facandu-se fara titlu. Aceasta imprejurare echivaleaza cu nelegalitatea masurii de nationalizare.
Astfel, avand in vedere ca titlul apelantului provine de la autorul sau, proprietar inca din anul 1929, iar titlul paratei provine de la un detentor precar, atata vreme cat imobilul nu a intrat niciodata in patrimoniul statului, urmeaza sa se dea eficienta titlului ce provine de la autorul al carui drept este preferabil. Aceasta solutie se intemeiaza si pe principiul nemo plus juris ad alium transfere potest, quam ipse habet. Este de necontestat ca titlul apelantului este mai puternic intrucat a dobandit imobilul prin mostenire de la adevaratul proprietar, autor necontestat, in timp ce paratii au dobandit imobilul de la un non-proprietar, care l-a preluat in mod abuziv si cu nerespectarea Constitutiei si a legilor in vigoare la acea data.
2. Instanta a facut o gresita aplicare si interpretare a legii.
Astfel, in privinta bunei-credinte, apelantul a aratat ca aceasta este irelevanta in actiunea in revendicare, aceasta putand fi analizata numai in situatia in care niciuna dintre parti nu are titlu de proprietate, situatie in care se da castig de cauza celui care are posesia mai bine caracterizata. Astfel, instanta de fond a facut in mod gresit aprecieri pe buna-credinta la incheierea actului.
A mai aratat apelantul ca exista o diferenta de reglementare a problemei lipsirii de proprietate intre dispozitiile Legii nr. 10/2001 si cele ale Protocolului nr. 1 la CEDO. Legea nr. 10/2001 nu are incidenta in litigiile avand ca obiect conflictul de interese dintre proprietarii deposedati de statul comunist si cumparatorii in baza Legii nr. 10/2011, conflict care se rezolva exclusiv prin actiunea in revendicare. Singurele dispozitii din Legea nr. 10/2011 care au incidenta in ce priveste dreptul comun si care vizeaza raporturile dintre adevaratul proprietar si cumparatorul de la stat, sunt dispozitiile art. 46 a caror aplicare este, insa, limitata la actiunea in nulitatea contractului.
3. Instanta a incalcat grav dispozitiile art. 44 si art. 20 alin. 2 din Constitutia Romaniei si art. 1 din Protocolul Aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Instanta era obligata sa verifice valabilitatea titlului chiriasului prin prisma dreptului vanzatorului, autorul acestuia si sa constate ca acesta nu a avut niciodata proprietatea imobilului si deci nu a avut ce transfera. Neprocedand astfel, instanta a privat pe reclamant de dreptul de proprietate, nesocotind dispozitiile art. 44 din Constitutia Romaniei si violand in mod grav art. 1 din Protocolul aditional la CEDO.
Apelantul a mai aratat ca instanta era datoare sa interpreteze Legea nr. 10/2001 in mod sistematic, prin raportare la normele juridice superioare ca forta juridica.
4. Pe fondul cauzei, apelantul a aratat ca instanta a ignorat o serie de aspecte de drept.
Statul roman nu a dobandit niciodata “de jure” dreptul de proprietate asupra imobilului, ci a intrat doar in posesia acestuia in mod illegal si abuziv, exercitata prin intermediul autoritatilor publice locale.
Analiza titlurilor de proprietate ale partilor impune in primul rand stabilirea faptului daca, prin preluarea imobilului de stat in baza Decretului nr. 92/1950, autorii apelantului si-au pierdut dreptul de proprietate asupra acestuia, iar raspunsul nu poate fi decat negativ, intrucat actul normativ in baza caruia s-a facut preluarea era contrar prevederilor art. 8 din Constitutia Romaniei si anul 1948. Potrivit art. 6 din Legea nr. 213/1998, valabilitatea titlului statului este conditionata de conformitatea Decretului de nationalizare si a actelor administrative de aplicare a acestuia cu constitutia, tratatele internationale la care Romania era parte si legile in vigoare la data la care bunurile in cauza au intrat in patrimonial statului.
Apelantul a mai aratat ca ca se impune o precizare si in ce priveste modul in care a actionat vanzatorul. Astfel, in baza Legii nr. 112/995, se puteau instraina imobile preluate cu titlu de stat, or, statul nu putea exhiba un titlu valabil de preluare. Modul de a actiona al statului se circumscrie unei modalitati generale prin care acesta a inteles sa-si exercite atributiile si care a fost criticata si sanctionata de CEDO.
Prin urmare, apelantul a dobandit dreptul de proprietate asupra apartamentului in litigiu de la autorii sai, in vreme ce intimata invoca drept titlu contractul de vanzare-cumparare incheiat cu un neproprietar si in frauda legii. Toate aceste aspecte nu au fost avute in vedere de instanta de fond.
Apelantul a mai aratat ca, desi buna-credinta, nu duce prin ea insasi la dobandirea dreptului de proprietate, se impune o observatie, in sensul ca, la data incheierii contractului de vanzare-cumparare, nu s-a efectuat nicio operatiune de verificare a situatiei imobilului de catre parata.
In plus, prin raportare la cauza Raicu c. Romaniei, CEDO a statuat ca orice inegrinta in folosinta proprietatii trebuie sa raspunda unui criteriu de proportionalitate.
In drept, s-au invocat dispozitiile art. 282-297 Cod procedura civila.
Analizand apelul declarat prin raportare la motivele invocate si care constituie limitele devolutiunii, conform dispozitiilor art. 295 Cod procedura civila, tribunalul constata urmatoarele:
Apelantul reclamant a intemeiat cererea dedusa judecatii pe prevederile art. 480 Cod civil, imprejurare fata de care tribunalul considera ca solicitarea acestuia nu poate fi analizata decat in acord cu intreaga reglementare in materie si avand in vedere desigur si decizia nr. 33/2008 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, obligatorie pentru instante, potrivit prevederilor art. 329 alin 3 Cod procedura civila, dar si jurisprudenta recenta a Curtii Europene a Drepturilor Omului, cu referire expresa la cauza Maria Atanasiu si altii impotriva Romaniei. Astfel, tribunalul considera ca schimbarea practicii instantei europene sub aspectul drepturilor fostilor proprietari de a obtine in natura restituirea imobilelor confiscate in perioada comunista, determina in mod necesar o examinare a prezentei cauze prin raportare la aceasta.
Tribunalul observa ca potrivit principiului general de drept, specialia generalibus derogant, concursul dintre legea speciala si legea generala se rezolva in favoarea legii speciale, insa cu amendamentul ca instanta sesizata cu solutionarea unei cereri in revendicare fundamentata pe dreptul comun, este tinuta sa verifice, daca aceasta din urma lege speciala este in concordanta cu Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in caz contrar fiind prioritara, urmand a examina daca securitatea raporturilor juridice ori un alt drept de proprietate ar fi afectate. Dupa cum se mentioneaza in decizia in interesul legii nr. 33/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, nu se poate aprecia ca existenta Legii nr. 10/2001 exclude, in toate situatiile, posibilitatea de a se recurge la actiunea in revendicare, caci este posibil ca reclamantul intr-o atare actiune sa se poata prevala la randul sau de un „bun” in sensul art. 1 din Primul Protocol aditional si trebuie sa i se asigure accesul la justitie.
In ceea ce priveste notiunea de „bun”, insa, tribunalul constata ca urmare a schimbarii jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului (cauza Maria Atanasiu si altii impotriva Romaniei), nu se mai recunoaste in patrimoniul fostilor proprietari deposedati un ”bun”, respectiv un vechi drept de proprietate asupra bunului preluat abuziv, ci este adusa in discutie existenta unui nou drept de proprietate, care isi are originea in temeiul unei legislatii adoptate de catre un stat, prin care se urmareste restituirea totala sau partiala a unor bunuri confiscate anterior (paragraful 136 din cauza Maria Atanasiu si altii impotriva Romaniei). Daca in jurisprudenta anterioara anului 2010, Curtea a subliniat in toate cauzele impotriva Romaniei ca, in patrimoniul fostului proprietar se afla un drept de proprietate vechi si ca hotararile judecatoresti prin care se constata nelegalitatea nationalizarii reprezenta o recunoastere explicita si retroactiva a supravietuirii vechiul drept, in cursul anului 2010, si-a schimbat viziunea, fara a mai recunoaste in favoarea fostului proprietar un drept de proprietate vechi, referindu-se la existenta unui nou drept ce se naste in temeiul legislatiei adoptate de catre statele membre, situatie in raport de care nu mai este suficient sa se constate preluarea abuziva printr-o hotarare judecatoreasca, ci trebuie sa se urmeze modalitatea de restituire, in natura sau prin echivalent, stabilita de catre statul membru, respectiv Legea nr. 10/2001.
Drept urmare, aprecierea ca in patrimoniul fostului proprietar se naste un nou drept, Curtea Europeana a statornicit ca acesta nu mai are un drept absolut la restituirea efectiva in natura a bunului preluat abuziv, ci are un drept la despagubire, daca restituirea in natura nu mai este posibila si daca a urmat calea deschisa de legislatia interna, respectiv Legea nr. 10/2001. De asemenea, instanta europeana a considerat ca, prin constatarea caracterului abuziv al preluarii imobilului, se naste un interes patrimonial, care intra sub protectia art. 1 pct. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie si care naste un drept de indemnizatie, iar nu unul la restituirea efectiva a bunului in natura (paragraful 142 din cauza Maria Atanasiu si altii impotriva Romaniei).
In plus, Curtea a mai observat ca hotararile de constatare a caracterului ilegal al nationalizarii nu constituie un titlu executoriu pentru restituirea imobilului, in conditiile in care nicio instanta sau autoritate administrativa interna nu a recunoscut reclamantului in mod definitiv un drept de a i se restitui imobilul in litigiu. Astfel, Curtea a retinut ca existenta unui „bun actual” in patrimoniul unei persoane este in afara oricarui dubiu daca, printr-o hotarare definitiva si executorie, instantele i-au recunoscut acesteia calitatea de proprietar si daca in dispozitivul hotararii ele au dispus in mod expres restituirea bunului (paragraful 140 din cauza Maria Atanasiu si altii impotriva Romaniei). Ca atare, se constata o circumstantiere a notiunii de „bun” prin raportarea acestuia exclusiv la imobilul in litigiu.
Asa fiind, in ceea ce-l priveste pe apelantul reclamant, se retine ca, prin „Actul de vindere-cumparare” autentificat de Tribunalul Ilfov, Sectia Notariat, sub nr. 7208 din 15.03.1929 (filele 20-21 din dosarul nr. 8772/2005), autorul reclamantului, numitul C.F. a cumparat de la numitul G.S. imobilul situat in Bucuresti, …, in toata intinderea sa, astfel cum era stapanit de vanzator. Prin Actele de vanzare-cumparare nr. 9318 din 11.04.1932 (filele 23-24 din dosarul nr. 8772/2005) si 15083 din 24.05.1929 (filele 25-26 din dosarul nr. 8772/2005), C.F. a cumparat de la numitul Anton Berbec doua portiuni de teren aflate in continuarea terenului.
Prin procesul-verbal din 09.11.1945 (fila 27 din dosarul nr. 8772/2005) s-a consemnat ipotecarea imobilului in favoarea Federatiei pentru Sprijinirea Sinistratilor.
De pe urma defunctului F.C., decedat la data de 14.03.1961, au ramas in calitate de mostenitori P.E.P. si B.G.E., in calitatea de descendenti, astfel cum rezulta din Certificatul de mostenitor nr. 84/02.06.2000 eliberat de notar public (fila 36 din dosarul nr. 8772/2005). Iar, de pe urma defunctei B.G.E., decedata la data de 20.09.2004, au ramas drept mostenitori F.L. si F.D.E., in calitate de descendenti, astfel cum reiese din Certificatul de mostenitor nr. 72/14.10.2004 eliberat de notar public (fila 14 din dosarul nr. 8772/2005).
Prin Decretul nr. 92/1950, imobilul a fost preluat de catre stat, numitul T.C. figurand in calitate de proprietar la pozitia nr. 7918 din Anexa la Decret (fila 32 din dosarul nr. 8772/2005) cu 25 de apartamente situate in Bucuresti, str. 16 Februarie, Prelungirea Giulesti, si str. Eduard Grand.
Ulterior, prin Contractul de vanzare-cumparare in rate nr. 287/112 din 2000 (fila 9 din dosarul nr. 8772/2005), Municipiul Bucuresti prin mandatar S.C. ROM-VIAL S.A. a vandut intimatei parate F.M.R. locuinta situata in Bucuresti, …, cota indiviza de 2,75% din partile de folosinta comuna ale imobilului si suprafata de 12,55 m.p. teren situat sub constructie, pentru pretul de 51.341.421 lei ROL.
Mostenitorii defunctului F.C. au efectuat demersuri pentru restituirea in natura a imobilului in litigiu, apartament nr. 1, situat in Bucuresti,…, astfel cum rezulta din notificarea nr. 1024/2001, inregistrata la Primaria Municipiului Bucuresti sub nr. 12968/13.08.2001 (fila 264 din dosarul nr. 3803/299/2007, Vol. I).
Prin Contractul de vanzare-cumparare de drepturi litigioase autentificat sub nr. 4202/17.11.2005 de notar public … (filele 13-17 din dosarul nr. 3803/299/2007, Vol. I), vanzatorii P.E.F., F.D.E. si F.L. au instrainat catre cumparatorii V.S., B.D.I. si C.C.C. toate drepturile litigioase cu privire la imobilul situat in Bucuresti, …., izvorate din notificarea inregistrata sub nr. 3264/1996 adresata in temeiul Legii nr. 112/1995 si din notificarile adresate in temeiul Legii nr. 10/2001, inclusiv nr. 1024/2001, precum si din actiunile intentate in instanta in vederea revendicarii dreptului de proprietate si a restituirii in natura a imobilului.
Ulterior, prin Contractul de cesiune de drepturi litigioase autentificat sub nr. 715/15.04.2006 de notar public (filele 25-26 din dosarul nr. 3803/299/2007, Vol. I), cedentul C.C.C. a transmis catre cesionarii V.S. si B.D.I. cota acestuia din drepturile litigioase anterior mentionate.
Iar, prin Contractul de vanzare-cumparare de drepturi litigioase autentificat sub nr. 3234/21.06.2007 de notar public (filele 18-20 din dosarul nr. 3803/299/2007, Vol. I), vanzatorii V.S. si B.D.I. au instrainat catre cumparatorul I.D. drepturile litigioase cu privire la cele trei corpuri de cladire si terenul pe care sunt amplasate acestea, inclusiv si dreptul litigios ce face obiectul prezentului dosar.
Tribunalul retine, astfel, ca, prin aceste contracte de cesiune a dreptului litigios, apelantul reclamant a preluat calitatea procesuala activa in cauza.
Prin Dispozitia nr. 12152/16.09.2009 a Primarului General al Municipiului Bucuresti (filele 136-137 din dosarul nr. 3803/299/2007, Vol. I) s-a dispus restituirea in proprietatea cesionarului I.D. a imobilului situat in Bucuresti…., cu exceptia apartamentelor vandute in baza Legii nr. 112/1995, printre care si apartamentul revendicat. Iar, prin Dispozitia nr. 12153 din 16.09.2009 a Primarului General al Municipiului Bucuresti (filele 138-139 din dosarul nr. 3803/299/2007, Vol. I) s-a propus acordarea de masuri reparatorii in echivalent cesionarului I.D. pentru o parte din apartamentele ce nu i-au fost restituite, insa nu si pentru apartamentul revendicat in prezentul dosar.
Avand in vedere circumstantierea notiunii de „bun” prin raportarea acestuia exclusiv la imobilul in litigiu, astfel cum se desprinde din cauza Maria Atanasiu si altii impotriva Romaniei, tribunalul constata ca pentru imobilul apartament in litigiu, desi s-a formulat in temeiul Legii nr. 10/2001 notificare, urmata de emiterea celor Dispozitii ale Pimarului General al Municipiului Bucuresti anterior mentionate, niciuna dintre acestea nu vizeaza imobilul litigios, iar apelantul reclamant nu a mai efectuat niciun alt demers in vederea recuperarii apartamentului in litigiu, apartament ce nu a fost niciodata restituit in natura si nici acordate masuri reparatorii prin echivalent pentru acesta. Mai mult decat atat, in cuprinsul Dispozitiei nr. 12153/16.09.2009, se mentioneaza ca apelantul reclamant a solicitat, prin cererea nr. 828779/11.05.2009, acordarea de masuri reparatorii prin echivalent pentru 11 apartamente, printre care nu se regaseste si imobilul in litigiu. In acest sens, tribunalul retine ca apelantul-reclamant ar fi avut la indemana procedura contestatiei pusa la dispozitie de Legea speciala nr. 10/2001 prin intermediul careia ar fi avut posibilitatea de a contesta cele doua Dispozitii mentionate, mijloc procedural la care, insa, nu a apelat.
Totodata, se observa ca cererea avand ca obiect desfiintarea contractului de vanzare-cumparare nr. 287/112 din 2000 (fila 9 din dosarul nr. 8772/2005) incheiat intre Municipiul Bucuresti prin mandatar S.C. ROM-VIAL S.A. si intimata-parata F.M.R. in conditiile reglementate de Legea nr. 112/1995 a fost respinsa ca prescrisa, solutia intrand in puterea lucrului judecat prin sentinta civila nr. 8342/8.09.2005 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in Dosarul nr. 8772/2005, definitiva prin decizia civila nr. 913A/05.05.2006 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civila in dosarul nr. 35086/3/2005 (nr. vechi 5130/2005) si ramasa irevocabila prin Decizia civila nr. 793/R/8.12.2006 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a civila si pentru cauze privind proprietatea intelectuala.
Acesta solutie conduce la concluzia ca dreptul de proprietate al intimatei-parate s-a consolidat si ca detine la randul sau un „bun”, o „speranta legitima” de a pastra bunul, in sensul avut in vedere de art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventie. Asa fiind, tribunalul constata ca, desi apelantul-reclamant a cunoscut existenta contractului de vanzare-cumparare avand ca obiect apartamentul in litigiu, in urma demersurilor intreprinse in vederea redobandirii si a acestui apartament, nu a obtinut o hotarare sau dispozitie favorabila.
In privinta intimatei-parate, tribunalul constata ca aceasta detine un „bun” in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului. In acest sens, prin contractul de vanzare-cumparare nr. 287/2000 incheiat cu Municipiul Bucuresti prin mandatar S.C. ROM-VIAL S.A., in calitate de vanzator, intimata-parata a dobandit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 1 situat in Bucuresti, ….
Raportand aspectele rezultate din jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, la situatia de fapt dedusa judecatii, tribunalul apreciaza ca apelantul-reclamant nu este indreptatit la restituirea in natura a bunului imobil, ci doar la acordarea de despagubiri, in conditiile in care, imobilul a fost preluat in mod abuziv, iar acesta nu a parcurs in totalitate procedura prevazuta de legea speciala si in situatia in care potrivit dispozitiilor acesteia, restituirea in natura nici nu ar fi fost posibila, fata de faptul ca titlul intimatei-parate, contractul de vanzare-cumparare incheiat in temeiul Legii nr. 112/1995 nu a fost anulat, iar valabilitatea sa nu mai poate fi pusa in discutie la acest moment.
In plus, tinand cont de sensul autonom al notiunii de “bun” si de criteriile retinute in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, rezulta fara putinta de tagada ca apelantul-reclamant nu are un “bun actual”, nicio instanta sau autoritate administrativa nerecunoscandu-i dreptul la restituirea in natura a imobilului apartament in litigiu. Numai intr-o astfel de ipoteza, refuzul administratiei de a se conforma unei asemenea hotarari ar fi constituit o ingerinta in dreptul la respectarea bunurilor, circumscrisa primului alineat al art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie.
Constatarea nationalizarii abuzive a imobilului nu atrage dupa sine in mod automat un drept de restituire a bunului, ci da dreptul doar la despagubire.
In consecinta, actiunea apelantului-reclamant nu poate fi solutionata facand abstractie de reglementarile speciale existente cu privire la dreptul sau de proprietate si modalitatea de ocrotire a acestuia, aplicabila fiind cu prioritate norma speciala, care prevede acordarea de despagubiri. Astfel, potrivit dispozitiilor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, in cazul in care imobilul a fost vandut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinta, trecute in proprietatea statului, cu modificarile ulterioare, persoana indreptatita are dreptul la masuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piata corespunzatoare imobilului, stabilita potrivit standardelor internationale de evaluare. De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 18 lit. c din acelasi act normativ, masurile reparatorii se stabilesc numai in echivalent, in cazul in care imobilul a fost instrainat cu respectarea dispozitiilor legale. Din aceste reglementari legale, rezulta ca legiuitorul a inteles sa acorde preferabilitate titlului fostilor chiriasi, care au cumparat cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995.
In consecinta, nu se poate aprecia ca singurul criteriu de analiza al actiunii in revendicare il reprezinta compararea titlurilor din perspectiva regulilor clasice a titlurilor infatisate de parti, ci si atitudinea subiectiva a subdobanditorului cu titlul oneros a bunului proprietatea altei persoane, criteriu impus prin vointa legiuitorului si in considerarea caruia titlul paratului este preferabil.
De altfel nici cadrul juridic instituit de art. 480 Cod civil, astfel cum a fost interpretat constant de jurisprudenta si de literatura de specialitate nu garanteaza restituirea bunului in natura, fiindca este posibil sa existe cauze obiective care sa constituie un impediment in acest sens, situatie in care persoana detinatoare a unui titlu de proprietate nu ar putea obtine decat despagubiri.
Fata de toate considerentele ce preced, tribunalul, apreciind ca actiunea in revendicare nu mai poate fi primita, in conditiile in care apelantul-reclamant nu mai are un drept absolut la restituirea efectiva in natura a bunului preluat abuziv, ci are un drept la despagubire in conditiile legii speciale, vazand si dispozitiile art. 296 Cod procedura civila, va respinge apelul formulat de apelantul-reclamant I.D. ca nefondat.
Va lua act ca intimata-parata nu a solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul parat I.D., impotriva sentintei civile nr. 7915.20.04.2010 pronuntata in dosarul nr. 3803/299/2007 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti in contradictoriu cu intimata-parata F.M.R., si intimatii-chemati in garantie Statul Roman prin MFP, Municipiul Bucuresti prin Primar General, cu si S.C. ROM VIAL S.A.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 05.04.2011.
PRESEDINTE, JUDECATOR, GREFIER,
Evelina Oprina Sanda Paun Alina Laura Dirva
Red. EO/Dact. EO/7 ex.
Jud. Sectorul 1, Jud. Marius Stancu
ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI - SECTIA A V-A CIVILA
DECIZIA CIVILA nr. 344
SEDINTA PUBLICA DE LA 05.04.2011
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PRESEDINTE EVELINA OPRINA
JUDECATOR SANDA PAUN
GREFIER ALINA LAURA DIRVA
Pe rolul Tribunalului se afla solutionarea apelului civil formulat de apelantul-reclamant I.D. impotriva sentintei civile nr. 7915.20.04.2010 pronuntata in dosarul nr. 3803/299/2007 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti in contradictoriu cu intimata-parata F.M.R. si intimatii-chemati in garantie Statul Roman prin MFP, Municipiul Bucuresti prin Primar General si S.C. ROM VIAL S.A., avand ca obiect „revendicare imobiliara”.
La apelul nominal facut in sedinta publica au raspuns apelantul-reclamant, prin avocat si intimata-parata, prin avocat, lipsa intimatii-chemati in garantie.
Procedura de citare este legal indeplinita.
Se face referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, exceptii de invocat sau probe de administrat, Tribunalul acorda cuvantul asupra apelului.
Apelantul-reclamant, pune concluzii de admitere a apelului, desfiintarea sentintei atacate, admiterea actiunii principale, cu cheltuieli de judecata pe cale separata si amanarea pronuntarii pentru a depune la dosar concluzii scrise. Cu privire la cererea de chemare in garantie arata ca o lasa la aprecierea instantei.
Intimata-parata, prin avocat pune concluzii de respingere a apelului, mentinerea sentintei atacate ca fiind legala si temeinica, apreciind ca apelantul nu detine un bun actual in sensul art. 1 din Protocolul CEDO. De asemenea, invedereaza ca apelantul-reclamant a dobandit imobilul in urma cumpararii de drepturi litigioase. Solicita instantei a avea in vedere faptul ca legea speciala se aplica cu prioritate, fata de faptul ca fostilor proprietari li s-a retrocedat un numar de apartamente mai putin cele solicitate in temeiul dispozitiilor Legii nr. 112/1995. Cu cheltuieli de judecata pe cale separata. In ceea ce priveste cererea de chemare in garantie, solicita admiterea acesteia, cu obligarea chematilor in garantie la plata contravalorii stabilita prin raportul de expertiza, admiterea cererii reconventionale.
Tribunalul retine cauza spre solutionare.
TRIBUNALUL
Deliberand asupra apelului de fata, retine urmatoarele:
Prin cererea inregistrata initial pe rolul acestei instante la data de 15.04.2005, sub nr. 8772/2005 (nr. nou 8926/299/2005), reclamantii P.E.F., F.D.E. si F.L .au solicitat instantei ca, prin hotararea ce o va pronunta, in contradictoriu cu paratele F.M.R., Primaria Municipiului Bucuresti si S.C. ROM-VIAL S.A., sa se constate nevalabilitatea titlului statului asupra apartamentului nr. 1, situat in Bucuresti, …., sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare nr. 287/112/2000 incheiat intre paratele F.M.R.si S.C. ROM-VIAL S.A. si sa se dispuna obligarea paratilor sa le lase reclamantilor in deplina proprietate si linistita posesie apartamentul nr. 1 din imobilul de la adresa de mai sus.
In motivarea cererii, reclamantii au aratat ca sunt mostenitorii autorului lor, F.C., ca acesta din urma a dobandit imobilul-constructie situat in Bucuresti, …. prin Actul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 7208/15.03.1929, ca, ulterior, prin mai multe cumparari succesive, a dobandit terenul in suprafata de 1.923 m.p., situat la adresa de mai sus si ca, in anul 1950, imobilul in litigiu a trecut in stapanirea statului in mod abuziv, in baza Decretului nr. 92/1950. Au mai aratat reclamantii ca apartamentul nr. 1 al acestui imobil a fost instrainat cu rea-credinta catre parata F.M.R. printr-un contract de vanzare-cumparare incheiat in baza Legii nr. 112/1995, ca preluarea imobilului de catre statul roman s-a facut fara titlu valabil si ca se impune, in urma compararii titlurilor de proprietate ale reclamantelor si paratei, a se da castig de cauza titlului exbihat de catre reclamanti.
In drept, actiunea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 480 si 481 Cod civil, ale art. 46 si urmatoarele din Legea nr. 10/2001 si ale art. 112 si art. 274 Cod procedura civila.
In dovedirea actiunii, reclamantii au solicitat proba cu inscrisuri si proba cu interogatoriul paratilor.
La data de 16.05.2006, parata F.M.R. a formulat intampinare (filele 50-51), prin care a invocat exceptia netimbrarii actiunii si exceptia inadmisibilitatii actiunii in revendicare, iar, pe fond, a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, invederand ca contractul de vanzare-cumparare nr. 287/112/2000 a fost incheiat cu respectarea tuturor prevederilor legale, parata fiind cumparatoare de buna-credinta, fiind indeplinite toate cerintele art. 9 din Legea nr. 112/1995. A invocat principiul aparentei validitatii de drept si al ocrotirii drepturilor tertului subdobanditor de buna-credinta si cu titlu oneros al unui imobil. A mai sustinut ca autorul reclamantilor, numitul F.C., nu mai era proprietar, astfel cum rezulta din Decretul nr. 92/1950 (pozitia 7918).
In drept, intampinarea a fost intemeiata pe prevederile art. 115-118 Cod procedura civila, ale Legii nr. 112/1995 si ale Legii nr. 10/2001.
In dovedirea sustinerilor sale, parata a solicitat proba cu inscrisuri si proba cu interogatoriul reclamantilor.
La data de 17.05.2005, paratul Municipiul Bucuresti, prin Primar General, a formulat intampinare (filele 44-45), prin care a invocat exceptia prescrierii dreptului la actiune in nulitatea contractului de vanzare-cumparare nr. 287/112/2000, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Municipiul Bucuresti pe capatul de cerere privind revendicarea imobilului in litigiu.
In drept, intampinarea a fost intemeiata pe prevederile art. 115-118 Cod procedura civila.
In dovedirea sustinerilor sale, paratul a solicitat proba cu inscrisuri.
Prin cererea precizatoare formulata la data de 08.09.2005 (fila 73), reclamantii au invederat ca inteleg sa se judece in contradictoriu cu parata Primaria Municipiului Bucuresti, pe capatul 1 al cererii introductive, cu paratele S.C. ROM-VIAL S.A. si F.M.R., pe capatul 2 al cererii si cu parata F.M.R., pe capatul 3 de cerere, privind revendicarea imobilului in litigiu.
Prin Sentinta civila nr. 8342/8.09.2005 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in Dosarul nr. 8772/2005, instanta a admis exceptia prescriptiei, a respins ca prescris capatul de cerere privind nulitatea contractului de vanzare-cumparare, a admis exceptia inadmisibilitatii si a respins capetele de cerere privind revendicarea si nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului in litigiu ca inadmisibile.
Prin Decizia civila nr. 913A/05.05.2006 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civila in dosarul nr. 35086/3/2005 (nr. vechi 5130/2005), ramasa irevocabila prin Decizia civila nr. 793/R/8.12.2006 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a, instanta a desfiintat in parte sentinta apelata si a trimis cauza la instanta de fond pentru rejudecarea actiunii in revendicare, mentinand celelalte dispozitii ale sentintei apelate.
Cauza a fost reinregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti la data de 13.02.2007 sub nr. 3803/299/2007.
Prin Incheierea din data de 20.03.2007 (fila 14), instanta a luat act ca obiectul cauzei il constituie revendicarea apartamentului nr. 1, situat in Bucuresti, …., bazata pe comparare de titluri si ca are calitatea de parata - F.M.R..
La termenul de judecata din data de 24.04.2007, parata F.M.R.a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor, fata de Contractul de vanzare-cumparare de drepturi litigioase autentificat sub nr. 4202/17.11.2005, depus de reclamanti.
Prin Sentinta civila nr. 6529 din 24.04.2007 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in Dosarul nr. 3803/299/2007, instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor si a respins actiunea pentru ca formulata de persoane fara calitate procesuala activa.
Prin Decizia civila nr. 630/A din 21.04.2008 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila a fost admis recursul formulat de recursul formulat de reclamanti, iar sentinta a fost casata si cauza trimisa spre rejudecare. Instanta de recurs a retinut ca prin instrainarea drepturilor litigioase a intervenit trasmisiunea calitatii procesuale active si ca instanta nu putea ignora solicitarea reclamantilor de a se lua act de aceasta transmisiune intervenita la data de 17.11.2005, opozitia paratei fiind irelevanta.
Dosarul s-a reinregistrat pe rolul acestei instante la data de 03.11.2008.
Reclamanta a depus Contractele de vanzare-cumparare de drepturi litigioase autentificate sub nr. 4202 din 17.11.2005 si sub nr. 3234 din 21.06.2007 de B.N.P…., dobanditorul drepturilor litigioase fiind numitul I.D..
La data de 24.02.2009, parata a formulat cerere de chemare in garantie (fila 40) a Statului Roman prin Ministerul Finantelor Publice, Municipiului Bucuresti prin Primarul General si S.C. Rom Vial S.A., prin care a solicitat ca, in situatia in care va cadea in pretentii, instanta sa dispuna obligarea chematilor in garantie la plata contravalorii imobilului la valoarea de piata, in conformitate cu art. 501 din Legea nr. 10/2001 si la plata tuturor cheltuielilor de judecata efectuate in proces.
In drept, cererea de chemare in garantie a fost intemeiata pe prevederile art. 1337, art. 1341, art. 1347 Cod civil si ale art. 60-63 Cod procedura civila.
La aceeasi data, parata a formulat cerere reconventionala (fila 41) prin care a solicitat ca in situatia in care se va admite cererea de chemare in judecata, instanta sa constatate ca parata a redobandit calitatea de chiriasi si ca s-a prelungit de drept contractul de inchiriere, continuand locatiunea in conformitate cu art. 1 si art. 7 din O.U.G. nr. 40/1999, iar reclamantii sa fie obligati sa incheie contract de inchiriere pentru o perioada de 5 ani.
Parata a reiterat exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor P.E.F., F.D.E., F.L. si P.D.C., exceptia inadmisibilitatii introducerii in cauza a numitilor V.S. si B.D.I. si exceptia inadmisibilitatii actiunii in revendicare (filele 41-44).
Prin Incheierea din 24.03.2009 (filele 57-58), instanta a respins exceptiile reiterate de parata, avand in vedere dispozitivul si considerentele deciziilor pronuntate in caile de atac si a constatat ca I.D. are calitatea de reclamant, in urma transmiterii dreptului litigios prin Contractele de vanzare-cumparare de drepturi litigioase autentificate sub nr. 4202 din 17.11.2005 si sub nr. 3234 din 21.06.2007 de B.N.P…., F.M.R. are calitatea de parata, iar obiectul cererii principale cu care a ramas investita instanta este revendicarea apartamentului nr. 1, situat in Bucuresti, …...
Prin aceeasi incheiere, instanta a incuviintat, pe cererea principala, proba cu inscrisuri, in cadrul careia s-a emis adresa catre P.M.B. - Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 pentru a comunica daca reclamanta a formulat cerere de restituire a imobilului revendicat, precum si toate inscrisurile existente in dosarul constituit, pe cererea de chemare in garantei, proba cu expertiza in specialitatea constructii, iar pe cererea reconventionala, proba cu inscrisuri.
Raportul de expertiza tehnica imobiliara intocmit de expertul judiciar B…, a fost atasat la dosar (filele 114-120), stabilindu-se ca valoarea totala a imobilului revendicat este de 318.122 lei.
Relatiile solicitate de la Primaria Municipiului Bucuresti, Directia Juridic, Contencios, Legislatie, Serviciul analiza contestatii si evidenta dispozitii Legea nr. 10/2001 au fost atasate la dosar (filele 133-409).
Analizand probele administrate, instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt:
Prin „Actul de vindere-cumparare” autentificat de Tribunalul Ilfov, Sectia Notariat, sub nr. 7208 din 15.03.1929 (filele 20-21, Dosar 8772/2005), autorul reclamantului, numitul C.F.a cumparat de la numitul G.S.imobilul situat in Bucuresti, …., in toata intinderea sa, astfel cum era stapanit de vanzator. Prin Actele de vanzare-cumparare nr. 9318 din 11.04.1932 (filele 23-24) si 15083 din 24.05.1929 (filele 25-26), C.F.a cumparat de la numitul Anton Berbec doua portiuni de teren aflate in continuarea terenului Bucuresti…...
Prin procesul-verbal din 09.11.1945 (fila 27) s-a consemnat ipotecarea imobilului in favoarea Federatiei pentru Sprijinirea Sinistratilor.
Prin Decretul nr. 92/1950, imobilul a fost preluat de catre stat, numitul T.C. figurand la pozitia nr. 7918 din Anexa la Decret (fila 32) cu 25 de apartamente situate in Bucuresti, str. Cobalcescu, , str. Stirbei Voda, , str. 16 Februarie, Prelungirea Giulesti, si str. Eduard Grand.
Prin Contractul de vanzare-cumparare in rate nr. 287/112 din 2000 (fila 9), Municipiul Bucuresti, prin S.C. ROM-VIAL S.A. a vandut paratei F.M.R. locuinta situata in Bucuresti, str. Grigore Cobalcescu, cota indiviza de 2,75% din partile de folosinta comuna ale imobilului si suprafata de 12,55 m.p. teren situat sub constructie, pentru pretul de 51.341.421 lei ROL. Valoarea actuala a acestui imobil este de 318.122 lei RON, astfel cum s-a stabilit prin raportul de expertiza tehnica imobiliara intocmit de expertul judiciar.
Numitul F.C. a decedat la data de 14.03.1961, fiind mostenit de P.E.P. si B.G.E., dupa cum reiese din Certificatul de mostenitor nr. 84 din 2.06.2000 eliberat de B.N.P. .. (fila 36).
Numita B.G.E. a decedat la data de 20.09.2004, fiind mostenita de F.L. si F.D.E., dupa cum reiese din Certificatul de mostenitor nr. 72 din 14.10.2004 eliberat de B.N.P. …. (fila 14).
Mostenitorii lui F.C. au efectuat demersuri pentru restituirea imobilului nationalizat. Cu privire la apartamentul ce face obiectul prezentului dosar, la data de 13.08.2001, P.E.F. si B.G.E. au formulat notificarea nr. 1024, inregistrata la Primaria Municipiului Bucuresti sub nr. 12968 (fila 264, Dosar 3803/299/2007, Vol. I), prin care au solicitat restituirea in natura, intrucat a fost preluat abuziv de catre stat.
Prin Contractul de vanzare-cumparare de drepturi litigioase autentificat sub nr. 4202 din 17.11.2005 de B.N.P. … (filele 13-17), vanzatorii P.E.F., F.D.E. si F.L. au instrainat catre cumparatorii V.S., B.D.I. si C.C.C. toate drepturile litigioase cu privire la imobilul situat in Bucuresti, …, izvorate din notificarea inregistrata sub nr. 3264/1996 adresata in temeiul Legii nr. 112/1995 si din notificarile adresate in temeiul Legii nr. 10/2001, inclusiv nr. 1024/2001, precum si din actiunile intentate in instanta in vederea revendicarii dreptului de proprietate si a restituirii in natura a imobilului.
Sustinerile paratei in sensul ca nu s-ar fi transmis dreptul litigios ce face obiectul prezentului dosar sunt vadit neintemeiate, avand in vedere ca se mentioneaza cu claritate ca se instraineaza dreptul litigios privind intregul imobil, inclusiv actiunile in revendicare aflate pe rolul instantelor si se precizeaza numarul notificarii prin care vanzatorii au solicitat restituirea in natura a apartamentului nr. 1 din Corpul B, cumparat de parata.
Prin Contractul de cesiune de drepturi litigioase autentificat sub nr. 715 din 15.04.2006 de B.N.P. (filele 25-26), cedentul C.C.C. a transmis catre cesionarii V.S. si B.D.I. cota sa din drepturile litigioase.
Prin Contractul de vanzare-cumparare de drepturi litigioase autentificat sub nr. 3234 din 21.06.2007 de B.N.P. … (filele 18-20), vanzatorii V.S. si B.D.I. au instrainat catre cumparatorul I.D. drepturile litigioase cu privire la cele trei corpuri de cladire si terenul pe care sunt amplasate acestea, asadar si dreptul litigios ce face obiectul prezentului dosar.
In urma acestor contracte de cesiune a dreptului litigios a intervenit transmiterea conventionala a calitatii procesuale active de la reclamantii initiali catre reclamantul I.D., in conformitate cu art. 1403 Cod civil. Sunt vadit neintemeiate sustinerile paratei in sensul ca reclamantul nu are calitate procesuala activa pe motiv ca nu si-ar fi manifestat intentia de a continua procesul. Nu exista nicio norma de procedura care sa impuna o asemenea manifestare de vointa; atata vreme cat reclamantul a cumparat dreptul litigios se presupune ca acestea doreste castigarea litigiului, avand in vedere ca nu a formulat nicio cerere de renuntare la judecata.
Prin Dispozitia nr. 12152 din 16.09.2009 a Primarului General al Municipiului Bucuresti (filele 136-137) s-a dispus restituirea in proprietatea cesionarului I.D. a imobilului situat in Bucuresti, …….., cu exceptia apartamentelor vandute in baza Legii nr. 112/1995, printre care si apartamentul revendicat. Prin Dispozitia nr. 12153 din 16.09.2009 a Primarului General al Municipiului Bucuresti (filele 138-139) s-a propus acordarea de masuri reparatorii in echivalent cesionarului I.D. pentru o parte din apartamentele ce nu i-au fost restituite, insa nu si pentru apartamentul revendicat in prezentul dosar.
Deliberand cu privire la cererea principala, avand ca obiect revendicare, instanta retine urmatoarele:
Reclamantul solicita compararea titlului sau de proprietate reprezentat de „Actul de vindere-cumparare” autentificat de Tribunalul Ilfov, Sectia Notariat, sub nr. 7208 din 15.03.1929 cu titlul de proprietate al paratei reprezentat de Contractul de vanzare-cumparare in rate nr. 287/112 din 2000.
In urma compararii titlurilor de proprietate, potrivit regulilor de drept comun aplicabile actiunii in revendicare, se da castig de cauza titlului mai bine caracterizat. Compararea nu se poate face dupa criteriul vechimii, intrucat dreptul de proprietate a fost transmis succesiv de la autorul reclamantului, numitul F.C., catre stat prin Decretul nr. 92/1950, iar de la stat catre parata F.M.R.. Chiar daca preluarea imobilului de catre stat a fost abuziva, aspect recunoscut prin prevederile art. 2 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001, aceasta nu transforma transmiterea succesiva a dreptului de proprietate intr-una paralela, pentru a fi aplicabil criteriul vechimii.
Prin preluarea in patrimoniul statului al imobilului situat in Bucuresti, …., acest bun a iesit din patrimoniul autorului reclamantului, iar apartamentul nr. 1 din corpul B nu s-a mai intors in acest patrimoniu sau in cel al succesorilor lui in drepturi. In aceste conditii, titlul invocat de reclamant nu face dovada dreptului de proprietate, intrucat acest drept s-a transmis (este adevarat, in mod fortat si abuziv) catre stat. Statul nu a putut restitui apartamentul cumparat de parata, intrucat nu se mai afla in patrimoniul sau.
In cazul transmisiunilor succesive, este mai bine caracterizat ultimul titlu de proprietate valabil, acesta fiind Contractul de vanzare-cumparare in rate nr. 287/112 din 2000. Instanta va acorda preferinta acestui titlu de proprietate cu atat mai mult cu cat valabilitatea sa nici nu mai poate fi pusa in discutie, fiind prescrisa chiar si actiunea in constatarea nulitatii absolute, aspect stabilit in mod irevocabil prin Sentinta nr. 8342 din 8.09.2005, care a fost mentinuta in caile de atac sub aspectul solutiei pronuntate cu privire la capatul de cerere avand ca obiect constatarea nulitatii contractului de vanzare-cumparare.
Totodata, din analiza dispozitiilor Legii nr.10/2001, astfel cum a fost modificata, rezulta ca legiuitorul a inteles sa dea alta reglementare de drept material, derogatorie de la dreptul comun, situatiei in care statul care a preluat imobilul fara titlu valabil si a vandut imobilului unei terte persoane.
Astfel, potrivit Legii nr.10/2001, intr-o astfel de situatie, persoana indreptatita la masuri reparatorii poate solicita doar restituirea prin echivalent si anume, prin raportare la valoarea de circulatie a imobilului, insa numai daca a formulat notificare in termenele si conditiile prevazute de legea speciala.
Din analiza actelor existente la dosarul cauzei, precum si din sustinerile partilor, se constata ca autorii reclamantului au urmat procedura prevazuta de Legea nr. 10/2001 obtinand restituirea in natura a imobilului cu exceptia mai multor apartamente, prin care si cel care face obiectul litigiului de fata, pentru care i s-a recunoscut dreptul la obtinere de despagubiri in masura in care a formulat cereri in acest sens.
In aceste conditii, instanta apreciaza fata de situatia de fapt retinuta, ca reclamantul nu are un bun apt de a fi protejat de art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale ale Omului.
Pentru a exista o astfel de protectie, care sa impuna prevalenta dreptului subiectiv afirmat de reclamant este necesar, potrivit jurisprudentei Conventiei Europene a Drepturilor Omului (obligatorie pentru statele semnatare ale Conventiei, in egala masura ca si normele acesteia), sa fie vorba de un bun actual al acestuia (aflat in patrimoniul lui), calitatea de titular al dreptului sa-i fie recunoscuta printr-o hotarare judecatoreasca sau pe calea unor masuri legislative de restituire, concretizand in patrimoniul partii existenta unei sperante legitime, de redobandire a bunului in materialitatea sa.
Or, in speta, nu numai ca reclamantului nu i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra imobilului printr-o hotarare judecatoreasca, ci acest drept a fost confirmat ca apartinand patrimoniului paratei, prin respingerea actiunii in constatarea nulitatii.
In plus, este de retinut ca dispozitiile art. 1 din Protocolul nr. 1 nu garanteaza dreptul la restituirea unui bun preluat in orice mod de autoritatile statelor inainte de intrarea in vigoare a Conventiei cu privire la statul in cauza, decat in masura in care acest stat si-a asumat o asemenea obligatie concretizata cel putin intr-o „speranta legitima" de redobandire a bunului.
Cata vreme reclamantul nu a obtinut o hotarare judecatoreasca de natura celei prevazute de art. 2 din Legea nr. 10/2001, nu se poate retine ca acesta are un bun in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1. Dimpotriva, parata este cea care, la data solutionarii actiunii in revendicare are un bun in sensul Conventiei, deoarece titlul ei de proprietate a fost confirmat de instantele judecatoresti prin respingerea actiunii in anularea contractului de vanzare-cumparare.
De asemenea, reclamantul nu poate pretinde existenta unei „sperante legitime” de redobandire a bunului in materialitatea lui, ca urmare a masurilor legislative de restituire adoptate de stat, raportat la situatia de fapt concreta.
Potrivit art. 18 alin. 1 lit. c din Legea nr. 10/2001 (republicata) masurile reparatorii se stabilesc numai prin echivalent, atunci cand imobilul a fost instrainat cu respectarea dispozitiilor legale.
A considera ca indiferent de circumstantele concrete, dobanditorul imobilului trebuie deposedat de bun pentru ca acesta sa poata fi restituit in natura fostului proprietar ar insemna sa se accepte ca diminuarea vechilor atingeri ale proprietatii sa creeze noi prejudicii disproportionate, in sarcina dobanditorului actual.
In acest sens, in jurisprudenta Conventiei Europene a Drepturilor Omului s-a statuat ca persoanele care si-au dobandit bunurile cu buna-credinta nu trebuie sa fie aduse in situatia de a suporta ponderea responsabilitatii statului care a confiscat in trecut aceste bunuri.
Altminteri, s-ar incalca criteriul proportionalitatii, dobanditorul bunului neavand la indemana o actiune care sa duca la acordarea unei compensatii, cu o valoare apropiata, in mod rezonabil, de valoarea imobilului. Legea nr. 1/2009 prevede acordarea de despagubiri, dar numai pentru chiriasii ale caror contracte de vanzare-cumparare au fost desfiintate, nu si pentru cei ale caror contracte sunt valabile (fie declarate ca atare in instanta, fie necontestate).
Ca atare, norma de protectie a art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului este incidenta situatiei paratei si de natura sa conduca la respingerea actiunii indreptate impotriva ei.
Pentru considerentele de fapt si de drept aratate anterior, instanta urmeaza sa respinga ca neintemeiata cererea referitoare la obligarea paratei sa lase in deplina proprietate si posesie a reclamantului imobilul situat in Bucuresti, ….
In ceea ce priveste celelalte capete ale cererii de chemare in judecata, instanta constata ca au fost solutionate irevocabil prin Sentinta civila nr. 8342 din 8.09.2005, cauza fiind trimisa spre rejudecare numai in ceea ce priveste actiunea in revendicare.
Deliberand cu privire la cererea reconventionala, instanta retine urmatoarele:
Cererea formulata de parata in sensul obligarii reclamantului sa incheie contract de inchiriere pe o perioada de 5 ani va ramane fara obiect, fata de faptul ca instanta a acordat prioritate titlului de proprietate invocat de parata, constatand implicit ca reclamantul nu este proprietarul imobilului revendicat.
Deliberand cu privire la cererea de chemare in garantie, instanta retine urmatoarele:
Fata de faptul ca cererea de chemare in judecata va fi respinsa in totalitate, cererea de chemare in garantie ramane fara obiect, parata nefiind obligata in prezentul dosar. Instanta nu va mai analiza nici exceptiile invocate cu privire la aceasta cerere.
In ceea ce priveste cheltuielile de judecata, fata de declaratiile reprezentantilor partilor formulate la ultimul termen de judecata, instanta va lua act ca acestea nu au solicitat cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul I.D. solicitand admiterea acestuia, schimbarea sentintei apelate in sensul admiterii actiunii si obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea apelului, s-au invocat urmatoarele:
1. Existenta contradictiei intre considerente si dispozitiv, in sensul ca, desi initial se recunoaste contractul ca titlu ce se compara si dupa ce se invoca si criteriul vechimii, ulterior instanta de fond creaza alte argumente.
Prin aplicarea Decretului nr. 92/1950, imobilul revendicat a fost preluat de statul roman pe numele T.C., nationalizarea pe numele altei persoane decat proprietarul ducand la nulitatea actului de nationalizare, aceasta facandu-se fara titlu. Aceasta imprejurare echivaleaza cu nelegalitatea masurii de nationalizare.
Astfel, avand in vedere ca titlul apelantului provine de la autorul sau, proprietar inca din anul 1929, iar titlul paratei provine de la un detentor precar, atata vreme cat imobilul nu a intrat niciodata in patrimoniul statului, urmeaza sa se dea eficienta titlului ce provine de la autorul al carui drept este preferabil. Aceasta solutie se intemeiaza si pe principiul nemo plus juris ad alium transfere potest, quam ipse habet. Este de necontestat ca titlul apelantului este mai puternic intrucat a dobandit imobilul prin mostenire de la adevaratul proprietar, autor necontestat, in timp ce paratii au dobandit imobilul de la un non-proprietar, care l-a preluat in mod abuziv si cu nerespectarea Constitutiei si a legilor in vigoare la acea data.
2. Instanta a facut o gresita aplicare si interpretare a legii.
Astfel, in privinta bunei-credinte, apelantul a aratat ca aceasta este irelevanta in actiunea in revendicare, aceasta putand fi analizata numai in situatia in care niciuna dintre parti nu are titlu de proprietate, situatie in care se da castig de cauza celui care are posesia mai bine caracterizata. Astfel, instanta de fond a facut in mod gresit aprecieri pe buna-credinta la incheierea actului.
A mai aratat apelantul ca exista o diferenta de reglementare a problemei lipsirii de proprietate intre dispozitiile Legii nr. 10/2001 si cele ale Protocolului nr. 1 la CEDO. Legea nr. 10/2001 nu are incidenta in litigiile avand ca obiect conflictul de interese dintre proprietarii deposedati de statul comunist si cumparatorii in baza Legii nr. 10/2011, conflict care se rezolva exclusiv prin actiunea in revendicare. Singurele dispozitii din Legea nr. 10/2011 care au incidenta in ce priveste dreptul comun si care vizeaza raporturile dintre adevaratul proprietar si cumparatorul de la stat, sunt dispozitiile art. 46 a caror aplicare este, insa, limitata la actiunea in nulitatea contractului.
3. Instanta a incalcat grav dispozitiile art. 44 si art. 20 alin. 2 din Constitutia Romaniei si art. 1 din Protocolul Aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Instanta era obligata sa verifice valabilitatea titlului chiriasului prin prisma dreptului vanzatorului, autorul acestuia si sa constate ca acesta nu a avut niciodata proprietatea imobilului si deci nu a avut ce transfera. Neprocedand astfel, instanta a privat pe reclamant de dreptul de proprietate, nesocotind dispozitiile art. 44 din Constitutia Romaniei si violand in mod grav art. 1 din Protocolul aditional la CEDO.
Apelantul a mai aratat ca instanta era datoare sa interpreteze Legea nr. 10/2001 in mod sistematic, prin raportare la normele juridice superioare ca forta juridica.
4. Pe fondul cauzei, apelantul a aratat ca instanta a ignorat o serie de aspecte de drept.
Statul roman nu a dobandit niciodata “de jure” dreptul de proprietate asupra imobilului, ci a intrat doar in posesia acestuia in mod illegal si abuziv, exercitata prin intermediul autoritatilor publice locale.
Analiza titlurilor de proprietate ale partilor impune in primul rand stabilirea faptului daca, prin preluarea imobilului de stat in baza Decretului nr. 92/1950, autorii apelantului si-au pierdut dreptul de proprietate asupra acestuia, iar raspunsul nu poate fi decat negativ, intrucat actul normativ in baza caruia s-a facut preluarea era contrar prevederilor art. 8 din Constitutia Romaniei si anul 1948. Potrivit art. 6 din Legea nr. 213/1998, valabilitatea titlului statului este conditionata de conformitatea Decretului de nationalizare si a actelor administrative de aplicare a acestuia cu constitutia, tratatele internationale la care Romania era parte si legile in vigoare la data la care bunurile in cauza au intrat in patrimonial statului.
Apelantul a mai aratat ca ca se impune o precizare si in ce priveste modul in care a actionat vanzatorul. Astfel, in baza Legii nr. 112/995, se puteau instraina imobile preluate cu titlu de stat, or, statul nu putea exhiba un titlu valabil de preluare. Modul de a actiona al statului se circumscrie unei modalitati generale prin care acesta a inteles sa-si exercite atributiile si care a fost criticata si sanctionata de CEDO.
Prin urmare, apelantul a dobandit dreptul de proprietate asupra apartamentului in litigiu de la autorii sai, in vreme ce intimata invoca drept titlu contractul de vanzare-cumparare incheiat cu un neproprietar si in frauda legii. Toate aceste aspecte nu au fost avute in vedere de instanta de fond.
Apelantul a mai aratat ca, desi buna-credinta, nu duce prin ea insasi la dobandirea dreptului de proprietate, se impune o observatie, in sensul ca, la data incheierii contractului de vanzare-cumparare, nu s-a efectuat nicio operatiune de verificare a situatiei imobilului de catre parata.
In plus, prin raportare la cauza Raicu c. Romaniei, CEDO a statuat ca orice inegrinta in folosinta proprietatii trebuie sa raspunda unui criteriu de proportionalitate.
In drept, s-au invocat dispozitiile art. 282-297 Cod procedura civila.
Analizand apelul declarat prin raportare la motivele invocate si care constituie limitele devolutiunii, conform dispozitiilor art. 295 Cod procedura civila, tribunalul constata urmatoarele:
Apelantul reclamant a intemeiat cererea dedusa judecatii pe prevederile art. 480 Cod civil, imprejurare fata de care tribunalul considera ca solicitarea acestuia nu poate fi analizata decat in acord cu intreaga reglementare in materie si avand in vedere desigur si decizia nr. 33/2008 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, obligatorie pentru instante, potrivit prevederilor art. 329 alin 3 Cod procedura civila, dar si jurisprudenta recenta a Curtii Europene a Drepturilor Omului, cu referire expresa la cauza Maria Atanasiu si altii impotriva Romaniei. Astfel, tribunalul considera ca schimbarea practicii instantei europene sub aspectul drepturilor fostilor proprietari de a obtine in natura restituirea imobilelor confiscate in perioada comunista, determina in mod necesar o examinare a prezentei cauze prin raportare la aceasta.
Tribunalul observa ca potrivit principiului general de drept, specialia generalibus derogant, concursul dintre legea speciala si legea generala se rezolva in favoarea legii speciale, insa cu amendamentul ca instanta sesizata cu solutionarea unei cereri in revendicare fundamentata pe dreptul comun, este tinuta sa verifice, daca aceasta din urma lege speciala este in concordanta cu Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in caz contrar fiind prioritara, urmand a examina daca securitatea raporturilor juridice ori un alt drept de proprietate ar fi afectate. Dupa cum se mentioneaza in decizia in interesul legii nr. 33/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, nu se poate aprecia ca existenta Legii nr. 10/2001 exclude, in toate situatiile, posibilitatea de a se recurge la actiunea in revendicare, caci este posibil ca reclamantul intr-o atare actiune sa se poata prevala la randul sau de un „bun” in sensul art. 1 din Primul Protocol aditional si trebuie sa i se asigure accesul la justitie.
In ceea ce priveste notiunea de „bun”, insa, tribunalul constata ca urmare a schimbarii jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului (cauza Maria Atanasiu si altii impotriva Romaniei), nu se mai recunoaste in patrimoniul fostilor proprietari deposedati un ”bun”, respectiv un vechi drept de proprietate asupra bunului preluat abuziv, ci este adusa in discutie existenta unui nou drept de proprietate, care isi are originea in temeiul unei legislatii adoptate de catre un stat, prin care se urmareste restituirea totala sau partiala a unor bunuri confiscate anterior (paragraful 136 din cauza Maria Atanasiu si altii impotriva Romaniei). Daca in jurisprudenta anterioara anului 2010, Curtea a subliniat in toate cauzele impotriva Romaniei ca, in patrimoniul fostului proprietar se afla un drept de proprietate vechi si ca hotararile judecatoresti prin care se constata nelegalitatea nationalizarii reprezenta o recunoastere explicita si retroactiva a supravietuirii vechiul drept, in cursul anului 2010, si-a schimbat viziunea, fara a mai recunoaste in favoarea fostului proprietar un drept de proprietate vechi, referindu-se la existenta unui nou drept ce se naste in temeiul legislatiei adoptate de catre statele membre, situatie in raport de care nu mai este suficient sa se constate preluarea abuziva printr-o hotarare judecatoreasca, ci trebuie sa se urmeze modalitatea de restituire, in natura sau prin echivalent, stabilita de catre statul membru, respectiv Legea nr. 10/2001.
Drept urmare, aprecierea ca in patrimoniul fostului proprietar se naste un nou drept, Curtea Europeana a statornicit ca acesta nu mai are un drept absolut la restituirea efectiva in natura a bunului preluat abuziv, ci are un drept la despagubire, daca restituirea in natura nu mai este posibila si daca a urmat calea deschisa de legislatia interna, respectiv Legea nr. 10/2001. De asemenea, instanta europeana a considerat ca, prin constatarea caracterului abuziv al preluarii imobilului, se naste un interes patrimonial, care intra sub protectia art. 1 pct. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie si care naste un drept de indemnizatie, iar nu unul la restituirea efectiva a bunului in natura (paragraful 142 din cauza Maria Atanasiu si altii impotriva Romaniei).
In plus, Curtea a mai observat ca hotararile de constatare a caracterului ilegal al nationalizarii nu constituie un titlu executoriu pentru restituirea imobilului, in conditiile in care nicio instanta sau autoritate administrativa interna nu a recunoscut reclamantului in mod definitiv un drept de a i se restitui imobilul in litigiu. Astfel, Curtea a retinut ca existenta unui „bun actual” in patrimoniul unei persoane este in afara oricarui dubiu daca, printr-o hotarare definitiva si executorie, instantele i-au recunoscut acesteia calitatea de proprietar si daca in dispozitivul hotararii ele au dispus in mod expres restituirea bunului (paragraful 140 din cauza Maria Atanasiu si altii impotriva Romaniei). Ca atare, se constata o circumstantiere a notiunii de „bun” prin raportarea acestuia exclusiv la imobilul in litigiu.
Asa fiind, in ceea ce-l priveste pe apelantul reclamant, se retine ca, prin „Actul de vindere-cumparare” autentificat de Tribunalul Ilfov, Sectia Notariat, sub nr. 7208 din 15.03.1929 (filele 20-21 din dosarul nr. 8772/2005), autorul reclamantului, numitul C.F. a cumparat de la numitul G.S. imobilul situat in Bucuresti, …, in toata intinderea sa, astfel cum era stapanit de vanzator. Prin Actele de vanzare-cumparare nr. 9318 din 11.04.1932 (filele 23-24 din dosarul nr. 8772/2005) si 15083 din 24.05.1929 (filele 25-26 din dosarul nr. 8772/2005), C.F. a cumparat de la numitul Anton Berbec doua portiuni de teren aflate in continuarea terenului.
Prin procesul-verbal din 09.11.1945 (fila 27 din dosarul nr. 8772/2005) s-a consemnat ipotecarea imobilului in favoarea Federatiei pentru Sprijinirea Sinistratilor.
De pe urma defunctului F.C., decedat la data de 14.03.1961, au ramas in calitate de mostenitori P.E.P. si B.G.E., in calitatea de descendenti, astfel cum rezulta din Certificatul de mostenitor nr. 84/02.06.2000 eliberat de notar public (fila 36 din dosarul nr. 8772/2005). Iar, de pe urma defunctei B.G.E., decedata la data de 20.09.2004, au ramas drept mostenitori F.L. si F.D.E., in calitate de descendenti, astfel cum reiese din Certificatul de mostenitor nr. 72/14.10.2004 eliberat de notar public (fila 14 din dosarul nr. 8772/2005).
Prin Decretul nr. 92/1950, imobilul a fost preluat de catre stat, numitul T.C. figurand in calitate de proprietar la pozitia nr. 7918 din Anexa la Decret (fila 32 din dosarul nr. 8772/2005) cu 25 de apartamente situate in Bucuresti, str. 16 Februarie, Prelungirea Giulesti, si str. Eduard Grand.
Ulterior, prin Contractul de vanzare-cumparare in rate nr. 287/112 din 2000 (fila 9 din dosarul nr. 8772/2005), Municipiul Bucuresti prin mandatar S.C. ROM-VIAL S.A. a vandut intimatei parate F.M.R. locuinta situata in Bucuresti, …, cota indiviza de 2,75% din partile de folosinta comuna ale imobilului si suprafata de 12,55 m.p. teren situat sub constructie, pentru pretul de 51.341.421 lei ROL.
Mostenitorii defunctului F.C. au efectuat demersuri pentru restituirea in natura a imobilului in litigiu, apartament nr. 1, situat in Bucuresti,…, astfel cum rezulta din notificarea nr. 1024/2001, inregistrata la Primaria Municipiului Bucuresti sub nr. 12968/13.08.2001 (fila 264 din dosarul nr. 3803/299/2007, Vol. I).
Prin Contractul de vanzare-cumparare de drepturi litigioase autentificat sub nr. 4202/17.11.2005 de notar public … (filele 13-17 din dosarul nr. 3803/299/2007, Vol. I), vanzatorii P.E.F., F.D.E. si F.L. au instrainat catre cumparatorii V.S., B.D.I. si C.C.C. toate drepturile litigioase cu privire la imobilul situat in Bucuresti, …., izvorate din notificarea inregistrata sub nr. 3264/1996 adresata in temeiul Legii nr. 112/1995 si din notificarile adresate in temeiul Legii nr. 10/2001, inclusiv nr. 1024/2001, precum si din actiunile intentate in instanta in vederea revendicarii dreptului de proprietate si a restituirii in natura a imobilului.
Ulterior, prin Contractul de cesiune de drepturi litigioase autentificat sub nr. 715/15.04.2006 de notar public (filele 25-26 din dosarul nr. 3803/299/2007, Vol. I), cedentul C.C.C. a transmis catre cesionarii V.S. si B.D.I. cota acestuia din drepturile litigioase anterior mentionate.
Iar, prin Contractul de vanzare-cumparare de drepturi litigioase autentificat sub nr. 3234/21.06.2007 de notar public (filele 18-20 din dosarul nr. 3803/299/2007, Vol. I), vanzatorii V.S. si B.D.I. au instrainat catre cumparatorul I.D. drepturile litigioase cu privire la cele trei corpuri de cladire si terenul pe care sunt amplasate acestea, inclusiv si dreptul litigios ce face obiectul prezentului dosar.
Tribunalul retine, astfel, ca, prin aceste contracte de cesiune a dreptului litigios, apelantul reclamant a preluat calitatea procesuala activa in cauza.
Prin Dispozitia nr. 12152/16.09.2009 a Primarului General al Municipiului Bucuresti (filele 136-137 din dosarul nr. 3803/299/2007, Vol. I) s-a dispus restituirea in proprietatea cesionarului I.D. a imobilului situat in Bucuresti…., cu exceptia apartamentelor vandute in baza Legii nr. 112/1995, printre care si apartamentul revendicat. Iar, prin Dispozitia nr. 12153 din 16.09.2009 a Primarului General al Municipiului Bucuresti (filele 138-139 din dosarul nr. 3803/299/2007, Vol. I) s-a propus acordarea de masuri reparatorii in echivalent cesionarului I.D. pentru o parte din apartamentele ce nu i-au fost restituite, insa nu si pentru apartamentul revendicat in prezentul dosar.
Avand in vedere circumstantierea notiunii de „bun” prin raportarea acestuia exclusiv la imobilul in litigiu, astfel cum se desprinde din cauza Maria Atanasiu si altii impotriva Romaniei, tribunalul constata ca pentru imobilul apartament in litigiu, desi s-a formulat in temeiul Legii nr. 10/2001 notificare, urmata de emiterea celor Dispozitii ale Pimarului General al Municipiului Bucuresti anterior mentionate, niciuna dintre acestea nu vizeaza imobilul litigios, iar apelantul reclamant nu a mai efectuat niciun alt demers in vederea recuperarii apartamentului in litigiu, apartament ce nu a fost niciodata restituit in natura si nici acordate masuri reparatorii prin echivalent pentru acesta. Mai mult decat atat, in cuprinsul Dispozitiei nr. 12153/16.09.2009, se mentioneaza ca apelantul reclamant a solicitat, prin cererea nr. 828779/11.05.2009, acordarea de masuri reparatorii prin echivalent pentru 11 apartamente, printre care nu se regaseste si imobilul in litigiu. In acest sens, tribunalul retine ca apelantul-reclamant ar fi avut la indemana procedura contestatiei pusa la dispozitie de Legea speciala nr. 10/2001 prin intermediul careia ar fi avut posibilitatea de a contesta cele doua Dispozitii mentionate, mijloc procedural la care, insa, nu a apelat.
Totodata, se observa ca cererea avand ca obiect desfiintarea contractului de vanzare-cumparare nr. 287/112 din 2000 (fila 9 din dosarul nr. 8772/2005) incheiat intre Municipiul Bucuresti prin mandatar S.C. ROM-VIAL S.A. si intimata-parata F.M.R. in conditiile reglementate de Legea nr. 112/1995 a fost respinsa ca prescrisa, solutia intrand in puterea lucrului judecat prin sentinta civila nr. 8342/8.09.2005 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in Dosarul nr. 8772/2005, definitiva prin decizia civila nr. 913A/05.05.2006 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civila in dosarul nr. 35086/3/2005 (nr. vechi 5130/2005) si ramasa irevocabila prin Decizia civila nr. 793/R/8.12.2006 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a civila si pentru cauze privind proprietatea intelectuala.
Acesta solutie conduce la concluzia ca dreptul de proprietate al intimatei-parate s-a consolidat si ca detine la randul sau un „bun”, o „speranta legitima” de a pastra bunul, in sensul avut in vedere de art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventie. Asa fiind, tribunalul constata ca, desi apelantul-reclamant a cunoscut existenta contractului de vanzare-cumparare avand ca obiect apartamentul in litigiu, in urma demersurilor intreprinse in vederea redobandirii si a acestui apartament, nu a obtinut o hotarare sau dispozitie favorabila.
In privinta intimatei-parate, tribunalul constata ca aceasta detine un „bun” in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului. In acest sens, prin contractul de vanzare-cumparare nr. 287/2000 incheiat cu Municipiul Bucuresti prin mandatar S.C. ROM-VIAL S.A., in calitate de vanzator, intimata-parata a dobandit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 1 situat in Bucuresti, ….
Raportand aspectele rezultate din jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, la situatia de fapt dedusa judecatii, tribunalul apreciaza ca apelantul-reclamant nu este indreptatit la restituirea in natura a bunului imobil, ci doar la acordarea de despagubiri, in conditiile in care, imobilul a fost preluat in mod abuziv, iar acesta nu a parcurs in totalitate procedura prevazuta de legea speciala si in situatia in care potrivit dispozitiilor acesteia, restituirea in natura nici nu ar fi fost posibila, fata de faptul ca titlul intimatei-parate, contractul de vanzare-cumparare incheiat in temeiul Legii nr. 112/1995 nu a fost anulat, iar valabilitatea sa nu mai poate fi pusa in discutie la acest moment.
In plus, tinand cont de sensul autonom al notiunii de “bun” si de criteriile retinute in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, rezulta fara putinta de tagada ca apelantul-reclamant nu are un “bun actual”, nicio instanta sau autoritate administrativa nerecunoscandu-i dreptul la restituirea in natura a imobilului apartament in litigiu. Numai intr-o astfel de ipoteza, refuzul administratiei de a se conforma unei asemenea hotarari ar fi constituit o ingerinta in dreptul la respectarea bunurilor, circumscrisa primului alineat al art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie.
Constatarea nationalizarii abuzive a imobilului nu atrage dupa sine in mod automat un drept de restituire a bunului, ci da dreptul doar la despagubire.
In consecinta, actiunea apelantului-reclamant nu poate fi solutionata facand abstractie de reglementarile speciale existente cu privire la dreptul sau de proprietate si modalitatea de ocrotire a acestuia, aplicabila fiind cu prioritate norma speciala, care prevede acordarea de despagubiri. Astfel, potrivit dispozitiilor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, in cazul in care imobilul a fost vandut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinta, trecute in proprietatea statului, cu modificarile ulterioare, persoana indreptatita are dreptul la masuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piata corespunzatoare imobilului, stabilita potrivit standardelor internationale de evaluare. De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 18 lit. c din acelasi act normativ, masurile reparatorii se stabilesc numai in echivalent, in cazul in care imobilul a fost instrainat cu respectarea dispozitiilor legale. Din aceste reglementari legale, rezulta ca legiuitorul a inteles sa acorde preferabilitate titlului fostilor chiriasi, care au cumparat cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995.
In consecinta, nu se poate aprecia ca singurul criteriu de analiza al actiunii in revendicare il reprezinta compararea titlurilor din perspectiva regulilor clasice a titlurilor infatisate de parti, ci si atitudinea subiectiva a subdobanditorului cu titlul oneros a bunului proprietatea altei persoane, criteriu impus prin vointa legiuitorului si in considerarea caruia titlul paratului este preferabil.
De altfel nici cadrul juridic instituit de art. 480 Cod civil, astfel cum a fost interpretat constant de jurisprudenta si de literatura de specialitate nu garanteaza restituirea bunului in natura, fiindca este posibil sa existe cauze obiective care sa constituie un impediment in acest sens, situatie in care persoana detinatoare a unui titlu de proprietate nu ar putea obtine decat despagubiri.
Fata de toate considerentele ce preced, tribunalul, apreciind ca actiunea in revendicare nu mai poate fi primita, in conditiile in care apelantul-reclamant nu mai are un drept absolut la restituirea efectiva in natura a bunului preluat abuziv, ci are un drept la despagubire in conditiile legii speciale, vazand si dispozitiile art. 296 Cod procedura civila, va respinge apelul formulat de apelantul-reclamant I.D. ca nefondat.
Va lua act ca intimata-parata nu a solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul parat I.D., impotriva sentintei civile nr. 7915.20.04.2010 pronuntata in dosarul nr. 3803/299/2007 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti in contradictoriu cu intimata-parata F.M.R., si intimatii-chemati in garantie Statul Roman prin MFP, Municipiul Bucuresti prin Primar General, cu si S.C. ROM VIAL S.A.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 05.04.2011.
PRESEDINTE, JUDECATOR, GREFIER,
Evelina Oprina Sanda Paun Alina Laura Dirva
Red. EO/Dact. EO/7 ex.
Jud. Sectorul 1, Jud. Marius Stancu
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Contracte; Despagubiri; penalitati; Revendicare (actiuni; bunuri; drepturi)
BANCI - Sentinta civila nr. **** din data de 05.12.2017Fond funciar - Hotarare nr. **** din data de 27.07.2017
Obligarea la virarea soldului disponibil in contul unic de lichidare - Sentinta civila nr. **** din data de 03.07.2017
Obligare emitere act administrativ - Sentinta civila nr. **** din data de 14.10.2015
Anulare act administrativ - Sentinta civila nr. **** din data de 18.11.2016
Actiune in raspundere delictuala - Hotarare nr. **** din data de 19.05.2017
Uzucapiune - Hotarare nr. **** din data de 29.06.2017
Uzucapiune - Decizie nr. **** din data de 15.06.2017
Pretentii - Sentinta civila nr. **** din data de 18.05.2017
Granituire - Decizie nr. **** din data de 04.01.2017
Anulare act - Sentinta civila nr. **** din data de 24.10.2016
Drepturi banesti - Sentinta civila nr. **** din data de 04.03.2016
Contestatie decizie de concediere - Sentinta civila nr. **** din data de 07.09.2016
Obligatia de a face - Sentinta civila nr. **** din data de 28.09.2016
Recalculare pensie - Sentinta civila nr. **** din data de 23.06.2016
Drepturi banesti - Sentinta civila nr. **** din data de 21.03.2017
Contestatie decizie de concediere - Sentinta civila nr. **** din data de 13.04.2017
NULITATE ACT JURIDIC - Sentinta civila nr. **** din data de 08.05.2017
Actiune in constatare-obligatia de a face - Decizie nr. **** din data de 27.06.2016
Obligatia de a face - Decizie nr. **** din data de 07.12.2015