Legea 221/2009

Dosar nr. 10.856/3/2010

ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI - SECTIA A V-A CIVILA
SENTINTA CIVILA nr. 1530
SEDINTA  PUBLICA DE LA 23.11.2010
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PRESEDINTE          EVELINA OPRINA
         GREFIER    ANDREEA MARIA COFARU

Ministerul Public - Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti este reprezentat prin procuror Cezar Sorin Voicu.
Pe rolul Tribunalului se afla solutionarea cererii de chemare in judecata formulata de reclamanta S.C. in contradictoriu cu paratul STATUL PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, avand ca obiect „pretentii - Legea 221/2009”.
La apelul nominal facut in sedinta publica a raspuns paratul, reprezentat prin consilier juridic, care depune la dosar delegatie, lipsa fiind reclamanta.
Procedura de citare este legal indeplinita.
Se face referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, care invedereaza instantei ca, prin Serviciul Registratura, la data de 01.11.2010, CNSAS a depus la dosar o adresa prin care aduce la cunostinta instantei ca nu au fost identificate documente/dosare cu privire la reclamanta, dupa care,
Tribunalul acorda cuvantul asupra exceptiei inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata, invocata de parat si asupra fondului cauzei.
Paratul, prin consilier juridic, solicita admiterea exceptiei si respingerea cererii ca fiind inadmisibila. Pe fond, solicita respingerea capatului de cerere privind daunele morale, avand in vedere deciziile Curtii Constitutionale si respingerea cererii ca fiind neintemeiata.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata ca neintemeiata, iar, pe fond, solicita respingerea cererii ca fiind neintemeiata.
Tribunalul retine cauza spre solutionare atat asupra exceptiei inadmisibilitatii invocata de parat, cat si asupra fondului cauzei.
Dupa ramanerea in pronuntare, dar inainte de terminarea sedintei de judecata, se prezinta reclamanta, prin avocat, care depune la dosar concluzii scrise si un set de inscrisuri.
                  
TRIBUNALUL
      
Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata la data de 02.03.2010, sub nr. 10.856/3/2010 pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a V-a Civila, reclamanta S.C. a chemat in judecata pe paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, solicitand instantei ca, prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna: obligarea paratului la plata sumei de 250 000 EURO echivalent in lei la cursul BNR din data efectuarii platii, reprezentand despagubiri pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a masurilor administrative abuzive, cu caracter politic, luate impotrivea mea prin dislocarea din zona frontierei de vest si stabilirea domiciliului obligatoriu, in perioada 18.06.1951 - 27.07.1955, masura luata prin Decizia M.A.I. nr. 200/1951 si ridicata prin Decizia M.A.I. nr. 6100/1955, conform dispozitiilor art. 5 si urmatoarele din Legea nr. 221/02.06.2009, precum si obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu prezentul proces, conform dispozitiilor art. 274 Cod procedura civila.
In motivarea in fapt a cererii, s-a aratat ca, la data de 18.06.1951, impreuna cu familia a fost stramutata din zona Frontierei de Vest, din localitatea Tomnatic - Timis, in comuna Marculesti - Ialomita, unde i-a fost instituit domiciliul obligatoriu in aceasta localitate, pentru faptul ca era macedoneanca, pana in 1955 cand au fot ridicate restrictiile respective prin Decizia M.A.I. nr. 6100.
Averea a fost confiscata, distrusa sau insusita de diversi "tovarasi", stiut fiind faptul ca au fost deportati cei mai instariti, cei mai gospodari si harnici, smulsi de la casele lor si dusi in necunoscut, lasati sub cerul liber. Acestia reprezentau un pericol, drept pentru care le-a fost stabilit si domiciliul obligatoriu, neavand voie sa se deplaseze decat in interiorul satului nou format.
Reclamanta a aratat ca, de nationalitate este macedoneana, fapt pentru care a avut numai de suferit, prin aceea ca a fost deportata, i s-a instituit domiciliul obligatoriu si alte masuri abuzive, a fost mereu marginalizata de intreaga societate, fiind considerata dusman al poporului, a fost traumatizata psihic si fizic neincetat, tratata cu ura si dusmanie, nu a avut acces la studii de specialitate.
Temeiul actiunii il constituie Legea nr. 221/02.06.2009, care, potrivit art. 5 alin. 1 lit. a) „orice persoana care a suferit condamnari cu caracter politic precum si, dupa decesul acestei persoane, sotul sau descendentii acestuia pana la gradul al II-lea inclusiv, pot solicita obligarea Statului la:
a) acordarea unor despagubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare”.
Urmare a masurilor cu caracter abuziv privind dislocarea si domiciliul obligatoriu au fost cauzate suferinte intregii familii prin neajunsuri create de lipsa unei locuinte, confort, asistenta sanitara, hrana, posibilitatea de a-si castiga existenta.
Reclamanta a mai aratat ca au fost indreptate asupra lor masuri de supraveghere permanenta din partea Organelor Securitatii Statului, ale Militiei. A suferit de foame, de sete, de caldura sau de frig. Nu aveau ce sa imbrace, fiind obligati sa-si acopere goliciunea cu materiale vegetale procurate de pe camp, nu a avut un acoperis deasupra capului ani in sir, nu putea sa ofere un trai decent copiilor. In acea perioada nu a stiut ce inseamna un doctor, accesul la sanatate era interzis, la fel ca si accesul la cultura, la scoala, la traditiile stramosesti.
Toate aceste abuzuri s-au intamplat in conditiile in care toate Constitutiile comuniste (1948, 1952) stipulau clar la capitolele "drepturi si indatoriri fundamentale ale cetatenilor", faptul ca cetatenilor li se garanteaza libertatea cuvantului, a rasei, a intrunirilor, a mitingurilor si a demonstratiilor".
Reclamanta considera ca prin toate aceste abuzuri i-au fost cauzate prejudicii materiale si morale ale caror consecinte s-au repercutat asupra vietii si evolutiei sale, fiindu-mi stirbit dreptul personal nepatrimonial la libertate, precum si atributele ce tin de relatiile sociale, respectiv onoarea si reputatia. De asemenea, toate acestea au produs consecinte si in planul vietii private a reclamantei, fiindu-i afectate viata de familie, imaginea si sursele de venit, impunandu-se repararea integrala de catre stat a pagubei pricinuite.
Situatia in care a fost plasata reclamanta a impiedicat-o sa-si dezvolte in conditii corespunzatoare personalitatea, sa evolueze din punct de vedere social si profesional si sa dobandeasca in timp util un statut corespunzator asteptarilor sale, datorita traumelor prin care a trebuit sa treaca copilul de la vremea respectiva. Reclamanta a mai mentionat faptul ca, la vremea respectiva era un copil, era la inceput de drum scolar, era in formarea personalitatii, avea vise ca orice copil de varsta ei, avea idealuri si aspiratii. Altele ar fi fost sansele in viata daca nu si-ar fi pus amprenta asupra ei toate aceste abuzuri din partea celor care se fac raspunzatori de aceste fapte.
Mai mult decat atat, la momentul mutarii fortate, intr-un timp foarte scurt, fiind anuntati cu o ora inainte, nu a putut sa ia cu ei nimic, fiecare avand o situatie care ii asigura un trai decent, dispunand de animale - oi, cai, porci, vaci, pasari, aveam casa, teren arabil si unelte agricole.
Timp de mai multe zile a circulat cu trenul, intr-un vagon destinat transportului de animale, inghesuiti pana la refuz incat nu aveau nici aer, oprind o data pe zi in diverse gari pentru a-si face nevoile si a li se da un pahar de lapte si paine, aceasta fiind singura masa pe zi, sau erau zile in care nu primeam nimic.
Dupa aceasta au fost lasati in camp liber impreuna cu alti deportati fara a li se da vreo explicatie sau cele necesare existentei. Fiecare a primit un numar de identificare, pe care erau obligati sa-l aiba tot timpul la vedere, fiind permanent sub stricta supraveghere.
Pentru a avea un acoperis deasupra capului au improvizat colibe din ierburi uscate sau au facut bordeie din pamant batut si le-au acoperit cu paie si stuf, scormonind cu mainile goale, iar hrana o procurau din ce gaseau in natura. Timp de mai multi ani, in urma fiecarei ploi mai puternice erau nevoiti toti cei care locuiau acolo sa se refugieze din calea apelor, locurile pe care aveau colibele fiind in zona inundabila.
Repararea daunelor morale prin despagubiri banesti o considera intemeiata pentru toate suferintele prin care a trecut, fiind nevoita sa reia viata de la capat de mai multe ori.
Criteriile de apreciere a prejudiciilor morale, stabilirea cuantumului despagubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial in mare parte, include o doza apreciabila de arbitrar, dar ceea ce trebuie evaluat este despagubirea care vine sa compenseze prejudiciul, si nu prejudiciul ca atare, fiind necesar a se face o corelare cu importanta prejudiciului moral sub aspectul importantei valorilor lezate.
In aprecierea importantei prejudiciului moral trebuie avute in vedere repercusiunile prejudiciului moral asupra starii generale a sanatatii, a vietii in general, precum si asupra posibilitatilor de a ma realiza din punct de vedere social, profesional si material in astfel de conditii. Stabilirea acestui cuantum nu presupune stabilirea "pretului" suferintelor fizice si psihice ale reclamantului, care sunt inestimabile, ci inseamna aprecierea tuturor consecintelor negative ale acestui prejudiciu cauzat si ale implicatiilor acestora pe toate planurile vietii sociale.
Reclamanta a mai invederat ca, prin Hotararea nr. 1842/20.01.1994 a Comisiei pentru Aplicarea unor Drepturi Persoanelor Persecutate din Motive Politice, conform D-L nr. 118/1990, s-a constatat ca a fost privata de libertate 4 ani, 1 luna si 9 zile si s-au stabilit in favoarea sa drepturile prevazute de aceasta lege, in completarea carora solicita prezentele despagubiri morale.
In temeiul Legii nr. 221/2009, legiuitorul da posibilitatea acordarii de despagubiri civile oricarei persoane care a suferit condamnari cu caracter politic in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic.
Masura dislocarii, precum si cea privind stabilirea domiciliului obligatoriu luate de Organele fostei Militii sau Securitatii Statului sunt privite ca masuri administrative cu caracter politic in conditiile stabilite prin dispozitiile articolului 3 din acest act normativ.
Prin Decizia nr. 2065/28.08.2008 i s-a recunoscut si calitatea de luptator in rezistenta anticomunista in temeiul dispozitiilor Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 214/1999.
Prejudiciul poate fi nu numai material, dar si moral, cand aduce atingere la cinstea, reputatia, onoarea, consideratiunea unei persoane, el fiind asadar elementul care determina obligatia de reparatiune.
Este constant in doctrina si jurisprudenta ca prejudiciul, desi de natura morala, poate fi reparat prin acordarea unei sume de bani, de mentionat fiind:
- Decizia nr. 148 din 15.01.2008 a ICCJ prin care au fost acordate 500.000 EURO daune morale;
- Decizia nr. 1779 din 17.03.2008 a ICCJ prin care au fost acordate 300.000 EURO daune morale;
- Sentinta civila nr. 244/15.03.2004 a Tribunalului Bucuresti, ramasa definitiva si irevocabila, prin care au fost acordate 400.000 EURO.
Daca valorile unui om nu pot fi pretuite in bani, atingerile aduse acestora se materializeaza in forme concrete, judecatorul avand caderea sa aprecieze intensitatea si gravitatea lor.
Este de netagaduit ca orice arestare si inculpare pe nedrept produc celor in cauza suferinte, ca astfel de masuri lezeaza demnitatea si onoarea, libertatea individuala, drepturile personal nepatrimoniale ocrotite de lege si ca, din acest punct de vedere, le produce un prejudiciu moral care justifica acordarea unei compensatii materiale.
In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile Legii nr. 221/02.06.2009.
Cererea este scutita de plata taxei de timbru si a timbrului judiciar.
In sustinerea cererii, s-au depus la dosar: copie buletin de identitate al reclamantei; decizia nr. 2065/28.08.2008; hotararea nr. 1842/20.01.1994; adresa nr. 75678/25.02.2001 a M.I..
Tribunalul a incuviintat pentru reclamanta proba cu inscrisuri.
La termenul de judecata din data de 17.05.2010, parata a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii.
La data de 09.08.2010, prin Serviciul Registratura, s-a depus la dosar adresa emisa de Casa de Pensii a Municipiului Bucuresti, iar, la data de 01.11.2010, adresa nr. 7538/28.10.2010 emisa de C.N.S.A.S..
Analizand actele si lucrarile dosarului in solutionarea exceptiei inadmsibilitatii, tribunalul constata ca exceptia este intemeiata, asa incat urmeaza a fi admisa, pentru urmatoarele considerente:
In fapt, se retine ca reclamanta invoca faptul ca a fost supusa unei masuri administrative in sensul Legii nr. 221/2009, intrucat impotriva acesteia s-a luat masura dislocarii din zona frontierei de vest si i s-a stabilit domiciliu obligatoriu, in perioada 18.06.1951 - 27.07.1955, prin decizia MAI nr. 200/1951. 
In drept, tribunalul are in vedere dispozitiile art. 5 alin. 1 lit. a, b din Legea nr. 221/2009, potrivit carora „orice persoana care a suferit condamnari cu caracter politic in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic, precum si, dupa decesul acestei persoane, sotul sau descendentii acesteia pana la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instantei prevazute la art. 4 alin. 4, in termen de 3 ani de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:
a) acordarea unor despagubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare in cuantum de pana la:
1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic;
2. 5.000 de euro pentru sotul/sotia si descendentii de gradul I;
3. 2.500 de euro pentru descendentii de gradul al II-lea;
b) acordarea de despagubiri reprezentand echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotarare de condamnare sau ca efect al masurii administrative, daca bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obtinut despagubiri prin echivalent in conditiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, cu modificarile si completarile ulterioare.
Cu toate acestea, tribunalul retine ca, prin Decizia nr. 1354/21.10.2010 pronuntata de Curtea Constitutionala, publicata in Monitorul Oficial nr. 761/15.11.2010 s-a stabilit ca dispozitiile art. I pct. 1 si art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sunt neconstitutionale, iar, prin Decizia nr. 1358/2010 pronuntata de Curtea Constitutionala, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 761 din 15/11/2010 s-a retinut ca prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza intai din Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificarile si completarile ulterioare, sunt neconstitutionale.
Prin urmare, tribunalul urmeaza a stabili care este efectul juridic al celor doua decizii pronuntate de Curtea Constitutionala. Astfel, art. 31 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale dispune ca „dispozitiile din legile si ordonantele in vigoare constatate ca fiind neconstitutionale isi inceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale, daca, in acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pune de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei. Pe durata acestui termen, dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt suspendate de drept”.
Pe cale de consecinta, efectele art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, atat in forma sa initiala, cat si in cea modificata potrivit O.U.G. nr. 62/2010, fiind suspendate timp de 45 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial a deciziilor instantei de control constitutional, inseamna ca acestea nu se produc in intervalul de timp mentionat. Efectul suspendarii consta in suprimarea temporara a actiunii normei juridice, astfel incat tribunalul urmeaza a nu se raporta in solutionarea cauzei la respectiva norma juridica.
In ceea ce priveste sustinerea reclamantei din cuprinsul notelor scrise in sensul aplicarii cu prioritate a Conventiei Europene a Drepturilor Omului si a Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, in conformitate cu dispozitiile art. 20 din Constitutia Romaniei, tribunalul retine ca legiuitorul roman a acordat o atentie deosebita reglementarilor referitoare la reparatiile pentru suferintele cauzate de regimul comunist din perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel incat nu se poate retine ca dispozitiile nationale privitoare la drepturile fundamentale ale omului sunt mai putin favorabile decat cele internationale
In acest sens, instanta de control constitutional a retinut ca, in ceea ce priveste reabilitarea persoanelor condamnate din motive de ordin politic, prin O.U.G. nr. 214/1999, persoanelor care au participat la actiuni de impotrivire cu arme si de rasturnare prin forta a regimului comunist instaurat in Romania li s-a recunoscut calitatea de luptator in rezistenta anticomunista, decizia pentru constatarea calitatii de luptator in rezistenta anticomunista putand fi folosita ca proba in fata institutiilor abilitate, in ceea ce priveste aprecierea caracterului politic al infractiunilor a caror savarsire a atras masura confiscarii bunurilor.
Curtea Constitutionala a mai retinut ca, in materia acordarii altor drepturi persoanelor persecutate de regimul comunist, exista o serie de acte normative cu caracter reparatoriu pentru anumite categorii de persoane care au avut de suferit atat din punct de vedere moral, cat si social, ca urmare a persecutiei politice la care au fost supuse in regimul comunist, legiuitorul fiind preocupat constant de imbunatatirea legislatiei cu caracter reparatoriu pentru persoanele persecutate din motive politice si etnice, acte normative care stabilesc o serie de drepturi, cum ar fi: dreptul la o indemnizatie lunara; scutire de plata impozitelor si a taxelor locale; asistenta medicala si medicamente, in mod gratuit si prioritar, atat in tratament ambulatoriu, cat si pe timpul spitalizarilor; transport urban gratuit cu mijloacele de transport in comun apartinand societatilor cu capital de stat sau privat (autobuz, troleibuz, tramvai, metrou); douasprezece calatorii gratuite, anual, pe calea ferata romana, la clasa I, pe toate categoriile de trenuri de persoane, cu mijloace de transport auto sau cu mijloace de transport fluviale; sotul (sotia) celui decedat, din categoria celor disparuti sau exterminati in timpul detentiei, internati abuziv in spitale de psihiatrie, deportati, prizonieri sau carora li s-a stabilit domiciliu obligatoriu, precum si sotul (sotia) celui decedat dupa iesirea din inchisoare, din spitalul de psihiatrie, dupa intoarcerea din stramutare, din deportare, din prizonierat sau dupa incetarea masurii de stabilire a domiciliului obligatoriu au dreptul la o indemnizatie lunara de 200 lei, neimpozabila, daca ulterior nu s-au recasatorit; restituirea bunurilor sau despagubiri reprezentand echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotarare de condamnare sau ca efect al masurii administrative, in conditiile Legii nr. 10/2001.
Prin urmare, tribunalul constata ca scopul acordarii de despagubiri pentru daunele morale suferite de persoanele persecutate in perioada comunista este nu atat repararea prejudiciului suferit, prin repunerea persoanei persecutate intr-o situatie similara cu cea avuta anterior - ceea ce este si imposibil - ci finalitatea instituirii acestei norme reparatorii este de a produce o satisfactie de ordin moral, prin insesi recunoasterea si condamnarea masurii contrare drepturilor omului. Astfel, Curtea Constitutionala a retinut ca nu poate exista decat o obligatie "morala" a statului de a acorda despagubiri persoanelor persecutate in perioada comunista, facand trimitere in acest sens chiar la jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (invocata de reclamanta) care a statuat, prin Hotararea din 12 mai 2009 in Cauza Ernewein si altii impotriva Germaniei si prin Hotararea din 2 februarie 2010 in Cauza Klaus si Iouri Kiladze contra Georgiei, ca dispozitiile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale nu impun statelor membre nicio obligatie specifica de a repara nedreptatile sau daunele cauzate de predecesorii lor. Totodata, instanta de la Strasbourg are o jurisprudenta constanta in sensul ca art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie nu garanteaza dreptul de a dobandi un bun (Hotararea din 23 noiembrie 1983 in Cauza Van der Mussele contra Belgiei, Hotararea din 9 octombrie 2003 in Cauza Slivenko contra Letoniei, Hotararea din 18 februarie 2009 in Cauza Andrejeva contra Letoniei).
Referindu-se la problema restituirii bunurilor confiscate de catre stat, aceeasi Curte a stabilit ca nu se poate interpreta ca ar exista vreo obligatie generala a statului de a restitui proprietati care au fost expropriate inainte de ratificarea Conventiei ori ca ar exista posibilitatea impunerii unor restrictii asupra libertatii statelor de a stabili scopul si conditiile oricarei restituiri catre fostii proprietari (Hotararea din 28 septembrie 2004 in Cauza Kopecky contra Slovaciei, Hotararea din 4 martie 2003 in Cauza Jantner contra Slovaciei, Decizia asupra admisibilitatii din 13 decembrie 2005 in Cauza Bergauer si altii contra Cehiei).
Astfel, tribunalul retine, din jurisprudenta constanta a instantei europene ca, in materia reglementarilor privind reabilitarea, restituirea proprietatilor confiscate sau acordarea de compensatii pentru acestea, statele contractante au o larga marja de apreciere in stabilirea masurilor specifice de implementare a politicilor sociale si economice, a conditiilor de acordare a despagubirilor (Hotararea din 23 noiembrie 2000 in Cauza Ex-Regele Greciei si altii contra Greciei). Acordarea de despagubiri pentru daune morale este lasata la libera apreciere a legiuitorului, care este competent sa stabileasca conditiile si criteriile de acordare a acestui drept. Parlamentul, elaborand politica legislativa a tarii, este in masura sa opteze pentru adoptarea oricarei solutii legislative de acordare a unor masuri reparatorii celor indreptatiti pentru daunele suferite in perioada comunista, dar cu respectarea prevederilor si principiilor Constitutiei.
Fata de considerentele expuse si deciziile Curtii Constitutionale care sunt general obligatorii si produc efecte de la data publicarii in Monitorul  Oficial, Tribunalul retine ca, nemaiexistand cadrul legal in limitele caruia reclamanta a inteles sa-si organizeze apararea, disparand temeiul de drept mentionat, in domeniul acordarii de despagubiri pentru daunele morale persoanelor persecutate din motive politice in perioada comunista, existand reglementari paralele si anume, Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, si O.U.G. nr. 214/1999, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 568/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, la care, insa, reclamanta a apelat anterior prezentului demers procesual si avand in vedere si aspectele deduse din jurisprudenta instantei europene, va admite exceptia inadmisibilitatii si va respinge actiunea ca inadmisibila.



PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE

Respinge cererea formulata de reclamanta S.C., cu domiciliul ales la …, in contradictoriu cu paratul STATUL ROMAN PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, cu sediul in …,ca inadmisibila.
Cu drept de apel in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica azi, 23.11.2010.

PRESEDINTE,   GREFIER,
  Evelina Oprina   Andreea Maria Cofaru






Red. EO/Dact. GZ /
4 ex./21.12.2010