Contestatie la executare. Cerere de constatare a fractiei executate din pedeapsa. Calificare juridica. Rolul activ al instantei de judecata. Consecinte

1. Contestatie la executare. Cerere de constatare a fractiei executate din pedeapsa. Calificare juridica. Rolul activ al instantei de judecata. Consecinte

Cod penal, art. 61
Cod procedura penala, art.461

In conditiile in care executarea unei fractiuni de pedeapsa este una din conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca condamnatul pentru acordarea liberarii conditionate, institutie complementara regimului de executare a pedepsei inchisorii si care nu se rezolva pe calea contestatiei la executare, in virtutea rolului activ, instanta trebuia sa puna in discutie calificarea cererii formulate de petentul-condamnat si, observand ca nu se poate constata, in cadrul unui proces prealabil, executarea fractiei de pedeapsa prevazuta de lege in vederea liberarii conditionate, sa califice aceasta cerere drept cerere de liberare conditionata, sesizand instanta competenta in acest scop.

(TRIBUNALUL BUCURESTI – SECTIA I PENALA, DECIZIA NR. 253/R  DIN 25.02.2009)

Asupra recursului penal de fata:
Prin sentinta penala nr.29/14.01.2009, pronuntata de Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti, in dosarul penal nr.85/303/2009, s-a respins contestatia la executare formulata de condamnatul T.A.S., ca inadmisibila.
In baza art.192 al.2 Cod procedura penala, a fost obligat contestatorul la plata sumei de 120 lei cheltuieli judiciare catre stat, onorariul avocatului din oficiu a fost avansat din fondurile Ministerului Justitiei.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 07.01.2009, ce face obiectul dosarului nr.85/303/2009, condamnatul T.A.S., nascut la data de 16.03.1967 fiul lui Octavian si Maria, in prezent detinut in penitenciarul Rahova, a solicitat instantei in baza art. 461 lit. c din Codul de procedura penala sa admita contestatia la executare si sa constate ca a executat fractia de pedeapsa necesara solicitarii liberarii conditionate.
In motivarea cererii contestatorul a aratat ca a fost condamnat la pedeapsa detentiunii pe viata prin hotararea Tribunalului Regional Nurnberg din data de 18.12.1992 pentru savarsirea infractiunii de omor, in concurs real cu infractiunea de talharie in forma agravata. Contestatorul arata ca in anul 1997 a facut cerere de transfer pentru executarea restului de pedeapsa in Romania si ca in urma procedurilor initiate de autoritatile romane si germane in baza Conventiei europene asupra transferarii persoanelor condamnate adoptate la Strasbourg in 1983 si ratificata de Romania prin Legea nr.76/1996, Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti a recunoscut pe cale principala hotararea pronuntata de Tribunalul Regional Nunberg prin sentinta penala nr.606 din 07.05.1999.
Contestatorul a aratat ca, potrivit art. 9 din Conventia europeana asupra transferarii persoanelor condamnate, ratificata prin Legea nr.7/1996 autoritatile competente ale statului de executare, in speta Romania, erau competente fie sa continue executarea condamnarii imediat sau in baza unei hotarari judiciare sau administrative, fie sa schimbe condamnarea printr-o hotarare judiciara sau administrativa, inlocuind sanctiunea aplicata in statul de condamnare printr-o sanctiune prevazuta de legislatia romaneasca. Contestatorul a apreciat ca in cazul sau s-a ales varianta executarii, fara ca instanta sesizata cu recunoasterea hotararii sa adapteze sanctiunea pronuntata la pedeapsa prevazuta de legislatia romaneasca, si ca, astfel, devin incidente prevederile art.145 din Legea nr.302/2004, care prevede ca in cazul in care Statul Roman opteaza pentru continuarea executarii pedepsei aplicate in statul de condamnare, el trebuie sa respecte felul si durata pedepsei prevazute in hotararea de condamnare.
Contestatorul a aratat ca, potrivit legislatiei statului german in baza caruia a fost condamnat, putea fi eliberat conditionat dupa executarea efectiva a 15 ani de detentie, iar instanta este obligata la aceasta in baza principiului neagravarii situatiei condamnatului.
La dosarul cauzei au fost depuse urmatoarele acte: sentinta penala nr.609/7.05.1999 ( fila 4), adresa penitenciarului din Nurnberg (fila 5-9).
Examinand actele dosarului, instanta a retinut ca contestatorul T.A.S. a fost condamnat la pedeapsa detentiunii pe viata prin hotararea Tribunalului Regional Nurnberg din data de 18.12.1992, pentru savarsirea infractiunii de omor in concurs real cu infractiunea de talharie in forma agravata. Prin sentinta penala nr. 609/7.05.1999, pronuntata de Judecatoria sectorului 6 Bucuresti, hotararea Tribunalului Regional Nurnberg din data de 18.12.1992 a fost recunoscuta pe cale principala si s-a dispus transferarea condamnatului in Romania pentru continuarea executarii pedepsei privative de libertate pronuntate impotriva acestuia. Potrivit art.144 alin.3 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, executarea pedepsei este guvernata de legea statului de executare.
Analizand dispozitiile art.461 din Codul de procedura penala, instanta a retinut ca motivul invocat de contestator, constatarea fractiei din pedeapsa pe care a executat-o, nu se incadreaza in niciunul dintre cazurile de contestatie la executare prevazute de acest articol.
Astfel, contestatia la executare este un mijloc procesual, jurisdictional prin care s-a rezolvat incidentele privind executarea, legea prevazand expres cazurile in care poate fi folosita contestatia la executare, iar orice contestatie tacuta in afara acestor cazuri a fost respinsa, ca inadmisibila.
Pe de alta parte, executarea unei fractiuni de pedeapsa este una din conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca condamnatul pentru acordarea liberarii conditionate, institutie complementara regimului de executare a pedepsei inchisorii si care nu se rezolva pe calea contestatiei la executare.
In ceea ce priveste includerea cazului invocat de contestator si prevazut de art.461 lit.c din Codul de procedura penala, acela de existenta a unei nelamuriri cu privire la hotararea ce se executa, instanta a retinut ca nelamuririle se refera la redactari gresite a dispozitivului hotararii, si astfel constatarea unei fractiuni din pedeapsa nu poate fi interpretata ca reprezentand o nelamurire cu privire la pedeapsa ce se executa. De asemenea, instanta a constatat ca contestatorul nu invoca existenta unei nelamuriri cu privire la hotararea ce se executa, ceea ce ar fi putut atrage admisibilitatea contestatiei la executare potrivit celei de-a doua ipoteze prevazute de art.461 alin.1 lit.c Cod procedura penala.
Instanta a apreciat ca in cauza nu este incident nici cazul prevazut de art. 461 lit. d Cod procedura penala, privind existenta unei cauze de stingere sau de micsorare a pedepsei sau a unui alt incident ivit in cursul executarii, intrucat sustinerile contestatorului privitoare la aplicabilitatea unei legi mai favorabile pentru liberarea sa conditionata, nu se incadreaza in niciuna dintre ipotezele mentionate, prevazute de art.461 al.1 lit.d Cod procedura penala.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs penetul condamnat T.A.S., criticand hotararea pentru nelegalitate si netemeinicie, aratand ca instanta trebuia sa admita cererea sa si sa constate ca executata fractia de pedeapsa necesara in vederea liberarii conditionate.
Examinand hotararea recurata in raport de motivele de recurs invocate cat si din oficiu, conform art.385/6 Cod procedura penala, Tribunalul constata ca recursul este fondat.
Intr-adevar, dupa cum a retinut si prima instanta, motivul invocat de contestator, constatarea fractiei din pedeapsa pe care a executat-o, nu se incadreaza in niciunul dintre cazurile de contestatie la executare prevazute expres si limitativ la articolul 461 din Codul de procedura penala.
Pe de alta parte, executarea unei fractiuni de pedeapsa este una din conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca condamnatul pentru acordarea liberarii conditionate, institutie complementara regimului de executare a pedepsei inchisorii si care nu se rezolva pe calea contestatiei la executare.
Or, in aceste conditii, in virtutea rolului activ, instanta trebuia sa puna in discutie calificarea cererii formulate de petentul-condamnat si, observand ca nu se poate constata, in cadrul unui proces prealabil, executarea fractiei de pedeapsa prevazuta de lege in vederea liberarii conditionate, sa califice aceasta cerere drept cerere de liberare conditionata, sesizand instanta competenta in acest scop.
In consecinta, fata de cele de mai sus, in baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedura penala, Tribunalul va admite recursul declarat de petentul condamnat T.A.S.impotriva sentintei penale nr.29/14.01.2009 a Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti – Sectia Penala.
Va casa sentinta penala recurata si rejudecand, in fond:
Va califica cererea petentului condamnat T.A.S.drept cerere de liberare conditionata.
Va declina competenta de solutionare a cererii de liberare conditionata a petentului in favoarea Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti.
Conform art.192 al.3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat vor ramane in sarcina acestuia.
Onorariul avocatului din oficiu, de 100 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justitiei.