Indeplinirea obligatiilor asumate prin contractul de inchiriere

Dosar nr. 15949/303/2010
R O M A N I A

TRIBUNALUL BUCURESTI
SECTIA A-VI-A CIVILA

DECIZIE Nr. 2170/2012
Sedinta publica de la 24 Octombrie 2012
Completul compus din:
PRESEDINTE A M A
Judecator: A M M   
Judecator:     A L E E-H  
Grefier: O I G   


Pe rol se afla solutionarea recursului declarat de recurenta S.C. M S.A. impotriva sentintei civile nr 3049/20.04.2011 pronuntata de Judecatoria Sectorului 6, in contradictoriu cu intimata S.C. E S.R.L., avand ca obiect obligatie de a face.
La apelul nominal facut in sedinta publica a raspuns intimata, prin consilier juridic L K, cu  imputernicire pe care o depune in sedinta publica, lipsind recurenta.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefier, dupa care,
Instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul pe fondul cauzei.
Intimata, prin reprezentant, solicita respingerea recursului, metinerea sentintei recurate. Arata ca s-a incercat solutionarea litigiului pe cale amiabila, insa acest lucru nu a fost posibil. Totodata, solicita obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata.
                  INSTANTA

Prin cererea inregistrata pe rolul instantei la data de 05.08.2010 sub nr. 15949/303/2010, reclamanta S.C. E S.R.L. a chemat in judecata parata S.C. M S.A., pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratei la stornarea facturilor de chirie cu TVA si emiterea altor facturi fara TVA pentru perioada 01.01.2007-30.06.2008, obligarea paratei la plata sumei de 9252 lei compusa din 6046 lei TVA de plata si 3206 lei, penalitati de intarziere, cu cheltuieli de judecata.
Prin sentinta civila nr. 3049/20.04.2011, Judeatoria Sectorului 6 Bucuresti a admis in parte cererea formulata de reclamanta S.C. E S.R.L., in contradictoriu cu parata S.C. M S.A., a obligat parata la plata catre reclamanta a sumei de 9252 lei, despagubiri, precum si la plata sumei de  1849,11 lei, cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele:
Partile au incheiat contractul de colaborare nr. 1909/12.09.2005 si 6 acte aditionale (filele 56-62), prin care reclamanta s-a obligat sa achite contravaloarea folosintei incintei spatiului 2a, parter celulele E si F situat in Bucuresti, art. 3.2 lit. c, asumandu-si obligatia de a-l folosi conform obiectului de activitate care rezulta din contract, art. 3.2 lit. a, iar parata s-a obligat sa puna la dispozitie folosinta spatiului inchiriat, pe durata desfasurarii contractului, art. 3.1. lit. a.
Contractul a fost modificat sub aspectul spatiului pus la dispozitia reclamantei, prin actul aditional nr. 2/11.05.2006, fila 9, prin care s-a precizat ca activitatea acesteia se va desfasura in  obiect 2a. parter celulele C E si hol, ce va reprezenta punct de lucru la Bucuresti, parata asumandu-si obligatia de a presta servicii de administrare , paza si igienizare, prestari servicii aferente furnizarii de apa, evacuare canal, energie termica, fila 9.  
Reclamanta a obtinut avizul de functionare nr. 3166/20.10.2006, fila 11, pentru desfasurarea la adresa acestui punct  de lucru, din B-dul I M sector 6  a activitatilor de comert cu amanuntul al mobilei, al articolelor de iluminat si a altor articole de uz casnic, articole si aparate electrice de uz casnic, articole de fierarie, vopsitorie, sticla si articole de sticla. In desfasurarea raporturilor juridice dintre parti, parata a emis facturi fiscale in unele dintre acestea fiind mentionata expres natura sumelor pentru care au fost emise, fila 63, nr. A379/30.05.2008 fiind mentionat expres chirie pentru mai 2008, in cuantum de 780Eur si cheltuieli de administrare pentru aceeasi perioada, in cuantum de 130 Eur, sume in cuantum similar fiind indicate si in facturile emise pentru perioada anterioara.
Contractul a fost desfiintate prin acordul partilor la data de 20.06.2008, incepand cu aceasta data, fila 62, ulterior reclamanta folosind in continuare spatiul inchiriat, in desfasurarea raporturilor juridice dintre parti, parata emitand facturi fiscale in unele dintre acestea fiind mentionata expres natura sumelor pentru care au fost emise, fila 12, nr. A436/20.06.2008 fiind mentionat expres chirie pentru iunie 2008 si cheltuieli de administrare pentru perioada 01.06.2008-20.06.2008(20 de zile).Ulterior partile au incheiat un contract de inchiriere nr. 2017/03.02.2009, filele 92-106, pentru spatiul situat in Bucuresti, nr. 246, sectorul 6, obiectivul nr. 2B, parter in suprafata de 150,mp, denuntat de catre reclamanta la data de 05.02.2009, fila 91. Imprejurarile mai sus retinute, sub aspectul naturii contratului incheiate de catre parti se coroboreaza cu depozitia martorului L M, fila 107, din care rezulta ca acesta, in calitate de vanzator si gestionar, in perioada 2006-2008, al punctului de lucru al reclamantei din incinta S.C. M S.A. a achitat in numele acesteia o suma de 4 euro +TVA pe metru patrat, pentru cele doua hale cu  o suprafata totala de aproximativ 200mp, pentru folosinta acestuia, pe unele dintre facturile emise fiind mentionat expres natura sumelor ca fiind chirie.
Se va mai retine ca natura activitatii economice desfasurata de catre reclamanta la acest punct de lucru,  de comercializare produse din PVC este incompatibila cu activitatile de colaborare pretinse de catre parata, nefiind indicate actiuni specifice acestei categorii de raporturi juridice, care sa modifice natura contractului incheiat de catre parti, care a dat nastere unor drepturi si obligati specifice unui contract de inchiriere. 
Neindeplinirea ori indeplinirea defectuoasa a obligatiilor asumate de catre parata prin contract atrage o raspundere contractuala din partea acesteia, care presupune indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii : fapta ilicita – constand in indeplinirea defectuoasa a  obligatiilor prevazute de art. 1412 alin.2 pct. 6 llit. E si art. 1412 alin. 3 Cod fiscal ce ii reveneau in calitate de persoana impozabila prin emiterea facturilor cuprinzand TVA, prejudiciul reprezentat de contravaloarea TVA perceputa si penalitatile de intarziere corespunzatoare imputate de catre A.N.A.F. H, legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu – dovedita prin faptul emiterii facturilor cu valoarea TVA, desi operatiunea de inchiriere imobile este scutita de TVA, prejudiciul avand astfel o legatura directa cu modul de indeplinire defectuos al obligatiilor contractuale si vinovatia.
In ceea ce priveste prima si ultima conditie, instanta face precizarea ca in materia contractuala opereaza o dubla prezumtie (art.1082 Cod civil) – respectiv prezumtia de neexecutare a obligatiei de plata, creditorul avand obligatia doar sa dovedeasca existenta creantei (care in speta de fata rezulta din neindeplinirea obligatiei de a emite facturi fara TVA, pentru  o operatiune scutita de obligatia de plata a acestei taxe), precum si prezumtia ca nerespectarea obligatiei asumate provine din vina debitorului acesteia, prezumtii nerasturnate de catre parata.
Prin urmare, in temeiul dispozitiilor contractuale completate cu legale anterior mentionate, retinand ca prin emiterea facturilor cu TVA pentru operatiuni scutite de obligatia de plata a acestei taxe,  instanta va obliga parata la plata catre reclamanta a prejudiciului produs egal cu sumele imputate de catre ANAF Hunedoara, achitate cu OP nr. 149/01.06.2009 si nr. 183/10.07.2009, fila 13.
In ceea ce priveste cererea de la stornarea facturilor de chirie cu TVA si emiterea altor facturi fara TVA pentru perioada 01.01.2007-30.06.2008, instanta apreciaza ca nu poate fi admisa in conditiile in care prejudiciul produs reclamantei a fost acoperit prin admiterea capatului de cerere avand acest obiect, relevanta sa fiind strict fiscala.
Avand in vedere cerinta indeplinirii cumulative a celor  conditii de angajare a raspunderii civile contractuale, instanta apreciaza ca pretentiile reclamantei promovate sunt admise si cererea va fi admisa in parte.
In conformitate cu prevederile art. 274 Cod procedura civila, instanta poate obliga la cerere partea care a cazut in pretentii sa-i plateasca celeilalte parti cheltuielile de judecata ocazionate de desfasurarea procesului. Cheltuielile de judecata sunt reprezentate de acele sume de bani pe care partile trebuie sa le efectueze pentru desfasurarea regulata a procesului civil si sunt compuse in principiu din taxa judiciara de timbru si timbru judiciar, onorariu avocat, cheltuieli cu deplasarea martorilor, cheltuieli privind efectuarea expertizei si onorariul de expert, etc.
Efectuarea tuturor cheltuielilor amintite mai sus trebuie dovedita prin inscrisuri depuse in acest sens la dosarul cauzei de partea care a solicitat prin cererea de chemare in judecata sau cerere reconventionala ori intampinare obligarea la plata a partii ce a cazut in pretentii.
Cercetand din acest punct de vedere actele depuse la dosar de catre creditoare, instanta constata ca exista la dosar inscrisuri din care rezulta efectuarea unor cheltuieli de catre creditoare in vederea desfasurarii in bune conditii a procesului de fata, respectiv chitanta de plata a taxei de timbru si timbre judiciare, motiv pentru care, avand in vedere faptul ca, in speta de fata, debitoarea este partea care a cazut in pretentii, va admite cererea reclamantei si, prin urmare, va obliga parata sa plateasca in favoarea acesteia suma de 1849,11 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

Impotriva acestei hotarari  a formulat  recurs  parata  SC  M SA, solicitand  modificarea in tot a sentintei recurate, iar pe fondul cauzei, respingerea  capetelor  2 si 3 ale actiunii  initiale formulate  de catre  reclamanta-intimata  SC E SRL  si obligarea  intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii de recurs, recurenta a aratat ca  instanta de fond a dat o interpretare gresita dispozitiilor legale in materie, netinand cont de argumentele pe care ea le-a adus pe parcursul procesului, astfel:
1. Instanta  de  fond  nu  a  tinut  cont  de  aspectul  conform  caruia reclamanta-intimata nu a respectat in privinta capatului 2 de cerere, capat aflat in stransa legatura cu capatul 1 al cererii introductive, dispozitiile art. 720 indice 1 si urm. din C.proc.civ., cu privire la procedura incercarii de a solutiona litigiul pe cale amiabila.  De altfel acest aspect nici nu a fost relevat in considerentele hotararii judecatoresti.
2. Pe fondul cauzei, s-a aratat ca intre S.C. „M" S.A. si S.C. „E" S.R.L. s-a incheiat in anul 2005 un contract de colaborare cu numarul 1909, fapt recunoscut si de catre reclamanta in raspunsurile la interogatoriu propus de catre subscrisa. Acest contract de colaborare incheiat initial pe o durata determinata a fost prelungit de catre cele doua societati prin actul aditional nr. 2 din 11.05.2006 si alte acte aditionale, aceste aspecte fiind relatate si de catre reclamanta in actiunea introductiva.
3. S-a  aratat si dovedit ca obiectul contractului de colaborare este unul strict definit la art. 2.1 si anume ,,colaborarea intre parti pentru realizarea anumitor lucrari de amenajari interioare si constructii PVC" si nicidecum, inchirierea unui spatiu, asa cum a sustinut reclamanta in cererea introductiva si a retinut instanta de fond, total nejustificat.
4. Recurenta-parata a aratat ca, in analizarea solicitarilor reclamantei-intimate, trebuie tinut cont si de faptul ca pe parcursul derularii contractului S.C. „M" S.A. a beneficiat si ea in mod direct de lucrarile de amenajari realizate de catre S.C. „E" S.R.L., prin modernizarea si reabilitarea termica a cladirilor  sale.
5. Recurenta –parata a  aratat ca reclamanta-intimata a achitat facturile aferente contractului de colaborare, fara obiectiuni, ulterioara solicitare a acesteia de a se storna aceste facturi pentru perioada 01.01.2007-30.06.2008 fiind total nejustificata, recurenta-parata  indeplinindu-si obligatiile asumate contractual, prin punerea la dispozitie a unui spatiu, prin asigurarea utilitatilor necesare desfasurarii activitatii S.C. „E" S.R.L., prin colaborarea in mod direct cu reclamanta-intimata, pentru ca aceasta sa isi desfasoare si sa realizeze obiectul de activitate in bune conditiuni.
6.  Recurenta-parata a aratat ca plata TVA-ului, invocata de catre reclamanta nu poate constitui un temei de admitere a actiunii formulate de catre aceasta, deoarece fiind vorba de 2 societati comerciale platitoare de TVA, aceasta taxa oricum este datorata bugetului de stat, fiind obligatoriu sa fie achitata, indiferent de natura contractului (colaborare sau inchiriere). Se solicita sa se tina cont de faptul ca  recurenta-parata  a achitat TVA-ul aferent facturilor a caror stornare este solicitata de catre reclamanta, in mod legal statului roman, orice solutie contrara facand ca restituirea TVA-ului achitat in conditiile mai sus prezentate sa fie practic imposibila.
7.   S-a  aratat ca  raportul organelor  de inspectie fiscala, prin care S.C. „E" S.R.L. a fost obligata la plata TVA-ului si penalitatilor aferente, nu se datoreaza culpei recurentei-parate, ci unui control ale carui concluzii se considera  eronate, concluzii ce nu au fost contestate de catre reclamanta-intimata, in conformitate cu dispozitiile Codului de Procedura Fiscala.
De altfel, pentru sumele solicitate, intimata-reclamanta nu prezinta un calcul riguros al acestora, atat in ceea ce priveste facturile emise cu TVA de catre recurenta-parata, a caror stornare este solicitata, cat si in ceea ce priveste penalitatile de intarziere calculate la acestea , neindicand nici temeiul de drept in baza caruia solicita restituirea, respectiv plata acestora din urma.
8. recurenta-parata a  aratat ca, in conditiile in care se considera ca se afla in fata unui contract de inchiriere, schimband astfel total nejustificat intentia si natura juridica acordata contractului de colaborare semnat si asumat de catre partile litigante, trebuie observate dispozitiile art. 141, alin. 3 din Codul Fiscal, care prevad ca „orice persoana impozabila poate opta pentru taxarea prevazuta la alin. 2, lit e ...", text din care nu rezulta ca este obligatoriu ca facturile emise de catre recurenta-parata  sa fie scutite de plata taxelor legale impuse de catre statul roman.
9. S-a  aratat ca  actiunea reclamantei a fost introdusa la data de 05.08.2010, conditii in care, pentru facturile emise anterior datei de 05.08.2007, s-a implinit termenul de prescriptie de 3 ani, stabilit prin Decretul nr. 167/1958, privitor la prescriptia extinctiva.
In drept,  au fost invocate  disp. art. 299, art. 304, pct. 9 din C.proc.civ.
La data de 11.06.2012, prin Serviciul Registratura, intimata a depus la dosar intampinare (fila 15), prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Examinand hotararea atacata in raport de actele dosarului si de motivele invocate de recurenta-parata, Tribunalul apreciaza recursul ca nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Instanta de fond a retinut in mod corect situatia de fapt si a aplicat corespunzator normele legale incidente, respectiv art. 1412 alin. 2 pct. 6 lit. e, art. 1412 alin. 3 C. fiscal, art. 1082 C. civ. si 969 C. civ.
1. In ceea ce priveste exceptia prematuritatii cererii avand ca obiect obligarea paratei la restituirea sumei de 9.252 lei, pentru neindeplinirea procedurii de conciliere prevazute de art.7201 C.p.c., instanta retine urmatoarele:
Reclamanta a expediat notificarea nr. 781/01.06.2009 adresata paratei (fila 14 din dosarul de fond), invitand-o pe debitoare sa-i transmita in scris punctul sau de vedere fata de pretentiile ce i-au fost comunicate. In cuprinsul notificarii, au fost mentionate cuantumul pretentiilor si temeiul acestora, precum si actele doveditoare anexate. Aceasta notificare echivaleaza cu o veritabila convocare la conciliere, a fost expediata prin fax, fiind receptionata de parata, aspect necontestat, care a comunicat, la randul sau, refuzul de a da curs solicitarilor reclamantei (fila 15 din dosarul de fond).
Prin instituirea procedurii concilierii prealabile, legiuitorul a urmarit solutionarea litigiilor comerciale in mod amiabil, fara interventia instantelor de judecata. Prin expedierea de catre reclamanta a adresei mai sus-mentionate, Tribunalul considera ca scopul instituirii dispozitiilor art.7201 C.p.c., respectiv incercarea de solutionare pe cale amiabila a procesului, cu precizarea pozitiei debitorului, a fost atins.
Recurenta se prevaleaza de neindeplinirea prevederilor art.7201 C.p.c., fara a dovedi o vatamare in acest sens si fara a-si manifesta vointa de a rezolva litigiul pe cale amiabila, astfel incat sa paralizeze demersul in justitie al reclamantei. Mai mult, in cursul procesului in fata primei instante, parata nu a invocat vreun viciu al procedurii de conciliere sau lipsa acestei proceduri, astfel incat, prima instanta apreciind ca aceasta cerinta este satisfacuta, nu avea motiv pentru a face referiri la aceasta procedura in considerentele hotararii. Or, in practica judiciara s-a stabilit ca detaliile procedurii, respectiv modalitatea de convocare, continutul acesteia, invocarea temeiului legal al pretentiilor, anexarea actelor doveditoare si termenele sunt norme a caror incalcare este sanctionata cu nulitatea relativa, in conditiile art.105 alin.2 C.pr.civ. Prin urmare, parata trebuie sa dovedeasca vatamarea pricinuita si faptul ca aceasta nu poate fi inlaturata decat prin anularea actului (Decizia nr.348/2005 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia Comerciala).
Pentru aceste motive, Tribunalul apreciaza ca primul motiv de recurs referitor la exceptia prematuritatii invocata de recurenta este neintemeiat.
2. Al doilea motiv de recurs, referitor la gresita calificare a contractului incheiat intre partile litigante, urmeaza sa fie respins, ca neintemeiat, pentru considerentele aratate pe larg in cuprinsul hotararii recurate.
In mod corect prima instanta a stabilit natura juridica a contractului incheiat de parti ca fiind de inchiriere, iar nu de colaborare, avand in vedere specificul obligatiilor la care partile s-au obligat, respectiv asigurarea folosintei spatiilor astfel cum au fost identificate prin contractul de colaborare, actul aditional nr. 2 si, respectiv, contractul de inchiriere nr. 2017/03.02.2009.
Recurenta-parata insasi a emis mai multe facturi fiscale, in unele dintre acestea mentionandu-se expres natura sumelor pentru care au fost emise, cum este de exemplu factura fiscala nr. A436/20.06.2008, in cuprinsul careia se prezinta desfasurat cat este contravaloarea chiriei pe luna si cat reprezita celelalte cheltuieli ocazionate cu utilizarea spatiului apartinand paratei.
Mai mult decat atat, potrivit art. 3.2 lit. a,b, si g din contractul de colaborare nr. 1909/12.09.2005, partile au convenit ca intimata-reclamanta „sa foloseasca incinta pusa la dispozitie de catre SC M SA , conform obiectului de activitate, care rezulta din contract....”, „sa intretina pe cheltuiala sa incinta pe durata desfasurarii contractului”, or aceste clauze sunt specifice contractului de inchiriere, iar nu unuia de colaborare.
In plus, asa cum a aratat si instanta de fond, natura activitatii economice desfasurate de catre reclamanta in spatiile respective era incompatibila cu activitatile de colaborare pretinse de catre parata, aceasta din urma neproband, de altfel, ca, pe parcursul derularii contractului ar fi beneficiat in mod direct de lucrarile de amenajari realizate de catre intimata-reclamanta, prin modernizarea si reabilitarea termica a cladirilor  sale.
Contrar sustinerilor recurentei, instanta de fond a stabilit natura juridica a contractului ca fiind de inchiriere, interpretand vointa reala a partilor contractante, in conformitate cu disp. art. 977 C. civ., iar nu dupa sensul literal al termenilor folositi.
Recurenta insasi, in cuprinsul cererii de recurs, recunoaste ca si-a „indeplinit obligatiile asumate contractual prin punerea la dispozitie a unui spatiu, prin asigurarea utilitatilor necesare desfasurarii activitatii SC E SRL...”.
3. Referitor la lipsa temeiului legal al pretentiilor intimatei-reclamante, Tribunalul considera ca recurenta-parata a interpretat eronat dispozitiile art. 141 alin. 3 din Codul Fiscal, care prevad ca „orice persoana impozabila poate opta pentru taxarea prevazuta la alin. 2, lit e ...". Astfel, nu poate fi primita teza recurentei potrivit careia, din acest text de lege ar rezulta ca nu este obligatoriu ca facturile emise de catre recurenta-parata  sa fie scutite de plata taxelor legale impuse de catre statul roman, avand in vedere prevederile art. 1412 alin. 2 pct. 6 lit. e din Codul fiscal, care stipuleaza ca „sunt scutite de taxa: inchirierea de bunuri...” si cele de la pct. 40 din HG nr. 44/2004 privind Normele de aplicare a Codului Fiscal, potrivit carora, „daca o persoana impozabila a facturat in mod eronat cu taxa livrari de bunuri sau prestari de servicii scutite conform art. 141 din Codul Fiscal, este obligata sa storneze facturile emise” si, pe cale de consecinta, sa restituie sumele primite ca TVA.
Prin urmare, regula cu privire la inchiriere este emiterea facturilor fara TVA, iar exceptional, in masura in care persoana opteaza sa plateasca TVA, aceasta are indatorirea ca, in prealabil, sa notifice intentia sa catre ANAF, aducandu-i la cunostinta ca opteaza pentru taxare.
Aceasta concluzie este confirmata si de Raportul de Inspectie fiscla depus la filele 16-19 din dosarul de fond.
4. In ce priveste calculul sumelor solicitate, acesta rezulta clar din cuprinsul raportului de inspectie fiscala, recurenta-parata neproband care ar fi sumele calculate corect in opinia sa, care sunt motivele pentru care intelege sa conteste respectivul raport, sustinerile sale fiind lipsite de valoare probatorie.
5. Tribunalul urmeaza sa inlature si ultimul motiv de recurs referitor la prescriptia dreptului material la actiune, avand in vedere ca termenul general de 3 ani aplicabil in cauza a inceput sa curga de la data nasterii dreptului la actiune al intimatei-reclamante, in conformitate cu art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, drept care s-a nascut la data la care ANAF i-a imputat acesteia plata sumei de 9.052 lei (21.05.2009), or actiunea a fost introdusa la 02.08.2010, fata de disp. art. 104 C.p.c., deci in interiorul termenului de prescriptie.
Fata de toate aceste considerente, in temeiul art. 312 C.p.c., Tribunalul va respinge recursul, ca nefondat.
In baza art. 274 alin. 1 C.p.c. rap la art. 998-999 C. civ., va obliga recurenta la plata catre intimata a sumei de 505,04 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

PENTRU  ACESTE MOTIVE,
 IN NUMELE LEGII,
D E C I D E :
 
Respinge recursul formulat de recurenta SC  M  SA,  cu sediul  in Bucuresti,  impotriva  sentintei civile  nr.3049/20.04.2011 pronuntata de catre Judecatoria Sectorului  6 Bucuresti  in dosarul nr. 15949/303/2010,  in contradictoriu cu  intimata  SC E SRL,  cu sediul in Lupeni,  ca nefondat.
Obliga recurenta  la plata catre  intimata  a sumei de  505,04 lei  cheltuieli de judecata.
Irevocabila.  
Pronuntata in sedinta publica, azi, 24.10.2012.

                PRESEDINTE,                          JUDECATOR,                        JUDECATOR,        

                                                                                                            GREFIER,
                                                                                                       


Red.jud. A.L.E.E.H.
Dactilo. F.I../2 ex./30.10.2012
Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti  -  dosar nr.15949/303/2010
Judecator fond  - A C