Atragerea raspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere

Dosar nr. 26554/3/2010/a1


ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI - SECTIA A VII-A CIVILA
SENTINTA CIVILA NR. 10246
SEDINTA PUBLICA DE LA 11.10.2012
Tribunalul constituit  din:
PRESEDINTE – JUDECATOR SINDIC — B. A.
GREFIER —I. M. D

Pe rol fiind solutionarea cauzei civile, avand ca obiect cererea de atragere a raspunderii patrimoniale intemeiata pe dispozitiile Legii 85/2006 privind procedura insolventei formulata de reclamanta IM cu sediul Bucuresti, in contradictoriu cu paratul  ND cu domiciliul in com. Mogosoaia,
Dezbaterile in fond ale cauzei au avut loc in sedinta publica de la 27.09.2012, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la aceea data, ce face parte integranta din prezenta cand, Tribunalul,  avand nevoie de timp pentru a delibera , a amanat pronuntarea la data de 11.10.2012, cand a pronuntat prezenta sentinta.

TRIBUNALUL


In cadrul procedurii de insolventa desfasurate impotriva debitorului SDF lichidatorul judiciar IM  a formulat o cerere pentru atragerea raspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere  impotriva paratului ND ,  pentru urmatoarele:
„ MOTIVE:
In fapt: Prin Sentinta Civila nr. 7528 din data de 20.10.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a VII-a Civila in dosarul nr. 26554/3/2010 s-a deschis procedura de insolventa impotriva debitoarei DF, fiind desemnat in calitate de administrator judiciar al debitoarei IM
Raspunderea membrilor organelor de conducere ale societatii comerciale supusa procedurii prevazuta de Legea 85/2006, este o raspundere civila delictuala speciala, care presupune indeplinirea cumulativa a celor 4 conditii generale ale raspunderii civile delictuale:
? existenta prejudiciului – in speta prejudiciul este cel al creditorilor inscrisi la masa  credala cu suma de 1.522.885,68 lei;
? existenta fapte ilicite prevazute de art 138 alin (1) din Legea 85/2006
• lit c)”au dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea, in mod vadit, persoana juridica in incetare de plati”;
• lit e) „au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au marit in mod fictiv pasivul acesteia”.
? raportul de cauzalitate intre prejudiciu si fapta ilicita in speta.
? existenta vinovatiei vor fi mentionate pentru fiecare fapta in parte.
Actiunea in raspunderea civila delictuala a membrilor organelor de conducere ale societatii comerciale aflate in insolventa, are un dublu temei de fapt: atat starea de insolventa a debitoarei, cat si savarsirea in speta a faptelor expres prevazute de art. 138 alin (1) lit d) si e) din Legea 85/2006.

INCIDENTA DISPOZITIILOR ART 138 ALIN (1) LIT  C) DIN LEGEA 85/2006

Asa cum am aratat si prin raportul intocmit in conformitate cu dispozitiile art. 59 alin. (1) din Legea 85/2006 consideram ca sunt incidente dispozitiile art 138 alin. (1) lit c), in sensul ca «au dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea in mod vadit debitoarea in incetare de plati ».
In conditiile in care societatea inregistreaza datorii incepand cu anul 2008 in cuantum de 888.965 lei reiese in mod evident ca din anul 2008 cand societatea a incheiat anul pe pierdere, nemaiavand disponibil in vederea achitarii obligatiilor sale, se afla in incetare de plati.
In consecinta administratorul debitoarei in loc sa procedeze in temeiul art 27 alin. (1) din Legea 85/2006 „la formularea unei cereri de deschidere a procedurii de insolventa in termen de 30 de zile de la data aparitiei starii de insolventa”, a hotarat continuarea activitatii in vederea obtinerii unui profit personal, provenind din:
? remuneratia obtinuta pentru indeplinirea functiei de administrator de catre, in materie comerciala mandatul administratorului fiind prezumat a fi cu titlu oneros;
Din cele mentionate mai sus reiese in mod evident ca toate aceste fapte au fost efectuate in mod constient si voit in vederea fraudarii creditorilor, care nici pana la data prezentei nu au putut sa-si recupereze creanta.
Astfel ca administratorul societatii nu a dovedit o simpla incapacitate manageriala, ci apreciem ca atat administratorul cat si asociatul debitoarei au efectuat fapte cu caracter ilicit, urmarind deturnarea activitatii de la realizarea scopului pentru care a luat fiinta societatea si satisfacerea intereselor personale, raspunderea sa fiind de necontestat.
In masura in care acestia nu au respectat obligatia prevazuta de lege de a solicita deschiderea procedurii de insolventa impotriva debitoarei si astfel sa nu mai acumuleze datorii pe care in prezent sa nu le achite, constienti fiind de starea de incetare de plati in care se gasea debitoarea inca de la sfarsitul anului 2008, consideram ca sunt incidente dispozitiile art 138 alin. 1 lit c) din legea 85/2006.

INCIDENTA DISPOZITIILOR ART 138 ALIN (1) LIT  E) DIN LEGEA 85/2006

Fapta prevazuta de art. 138 lit. e) consta in deturnarea sau ascunderea unei parti din activul persoanei juridice ori au marit in mod fictiv pasivul acestei respectiv fapta ilicita prin care unei parti a activului debitorului sau unor bunuri individual determinate, inclusiv drepturi patrimoniale apartinand acestuia, li se schimba destinatia lor normala ori acestea sunt dosite fata de terti. De exemplu, deturnarea unei parti din activului debitorului prin retragerea aportului adus in natura, disparitia unor acte contabile justificative sau falsificarea lor in sensul schimbarii unor bunuri sau a naturii acestora.
Faptele respective, sunt de regula, de natura contabila, scriptica, dar nu in mod exclusivist, scoaterea in fapt a unui bun din patrimoniul debitorului pentru ascunderea lui.
 Mentionam ca potrivit raspunsului primit de la Directia Generala de Impozite si Taxe Locale a Sectorului 1 debitoarea figureaza in patrimoniu cu un autoturism Daewoo, serie sasiu, serie motor, care nu a fost predat administratorului judiciar pentru a-l ascunde de la urmarirea creditorilor (anexa 1).
Invederam instantei ca potrivit bilantului contabil depus de debitoare la organul fiscal pe anul 2010 in care figureaza ca in patrimoniul debitoarei se regasesc (anexa 2):
? active imobilizate – 551.062 lei;
? active circulante – 245.978 lei
? stocuri–183.487 lei;
? creante de recuperat – 29.405 lei;
? casa de conturi si banci – 33.086 lei.
Din atitudinea administratorului debitoarei de a nu depune la dosarul cauzei documentele prevazute de art 28 din Legea 85/2006, reiese intentia acestuia de a ascunde creditorilor ce s-a intamplat cu activul societatii, asa cum apare inregistrat in bilantul intocmit de debitoare pentru anul 2010, fiind astfel incidente dispozitiile art 138 alin (1) lit e) din Legea 85/2006 impotriva administratorilor debitoarei         
Faptele prevazute de art 138 din Legea 85/2006 trebuie savarsite cu vinovatie in orice forma a acesteia (intentie directa, indirecta, imprudenta sau neglijenta ). In speta desi administratorul societatii are cunostinta de prezent procedura (anexa 3), primind notificarea noastra sunt incidente dispozitiile art 138 alin (1) lit e) din Legea 85/2006 datorita imposibilitatii de valorificare a bunurilor debitoarei si a recuperarii creantelor acestei.
Fata de cele de mai sus solicitam instantei admiterea cererii asa cum a fost formulata in temeiul art 138 alin (1) lit c) si e) si din Legea 85/2006 privind procedura insolventei impotriva asociatului si administratorului debitoarei dnul ND si sa dispuna suportarea intregului pasiv al debitoarei.
In drept: art. 138 alin. (1) lit c) si e) din Legea 85/2006, art 27 alin. Probe: inscrisuri precum si orice alte probe care ar rezulta din dezbateri”

Asupra cererii de fata:
La data de 31.05.2010, creditorul B. a inregistrat o cerere pentru deschiderea procedurii de insolventa impotriva debitorului  DF, in vederea recuperarii .
Prin sentinta civila nr.7528/20.10.2011 judecatorul sindic a admis cererea creditorului, iar in baza art.33 alin.6 din Legea nr.85/2006  a deschis procedura generala de insolventa fata de debitorul DF. si a desemnat lichidatorul  judiciar.
Acesta a adus la indeplinire atributiile prevazute de art.20 din lege, a efectuat notificarile partilor, a verificat declaratiile de creanta inregistrate,  a intocmit tabelul preliminar al obligatiilor care a fost afisat la 20.12.2011 la usa instantei.
In raportul de activitate intocmit in conformitate cu prevederile art.54 din lege, administratorul judiciar a propus trecerea la procedura simplificata de faliment. Debitoarea nu a predat documentele enumerate la art.28 din legea insolventei. In ceea ce priveste bunurile, din informatiile primite  se retine ca societatea apare inregistrata in calitate de proprietar al unor autovehicule.
A fost formulata o plangere penala impotriva fostului administrator pentru refuzul de  a prezenta actele contabile.
Prin sentinta civila nr.1451/02.02.2012 instanta a dispus trecerea la procedura simplificata de insolventa.
In raportul de activitate nr.2 lichidatorul judiciar informeaza ca nu a reusit sa identifice bunuri in patrimoniul debitoarei, astfel ca propune inchiderea procedurii de insolventa.
In aceste conditii, lichidatorul judiciar a propus inchiderea procedurii in temeiul art.131 din lege.
Lichidatorul judiciar a formulat  o cerere pentru atragerea raspunderii patrimoniale a fostului administrator, cererea urmand a fi solutionata separat, in conditiile prevazute la art.138 alin.5 din Legea nr.85/2006.
Natura juridica a raspunderii reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este cea a unei raspunderi speciale care imprumuta cele mai multe din caracteristicile raspunderii delictuale.
Fiind vorba de o raspundere delictuala, inseamna ca, pentru a fi angajata, trebuie indeplinite conditiile generale ale raspunderii civile delictuale, care reies din art. 998-999 C.civ. (fapta ilicita, prejudiciul, legatura de cauzalitate si culpa), conditii care capata in aceasta situatie unele conotatii speciale.
Faptele enumerate in dispozitiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 trebuie sa fi cauzat ajungerea debitoarei in stare de insolventa.
Lichidatorul judiciar a prezentat  adresa nr.2928/12.12.2011 emisa de Directia de Impozite si Taxe Locale Bucuresti sector 1 ( fila 4-5), conform careia  societatea figura inregistrata cu un mijloc de transport Daewoo, pentru care datoreaza si impozitul aferent. Apoi, conform bilantului prescurtat de la 31.12.2010 publicat de Ministerul Finantelor ( fila 6) debitoarea apare inregistrata cu active imobilizate in valoare de 551.062 lei, cu active circulante in valoare de 245.978 lei, din care suma de 183.487 lei reprezinta stocuri,  suma de 29.405 lei reprezinta creante, iar suma de 33.086 lei reprezinta disponibil in casa si conturi,   insa cu toate demersurile intreprinse nu a reusit identificarea acestor bunuri. Debitoarea a incheiat exercitiul financiar 2010 cu o pierdere de 17.748 lei.
Potrivit art. 138 lit. e din Legea nr. 85/2006 judecatorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de supraveghere sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa, prin aceea ca  au deturnat sau ascuns o parte din activul societatii. 
Fapta paratului consta in aceea ca a ascuns o parte din averea debitoarei, respectiv activele imobilizate in valoare de 551.062  lei existente la nivelul anului 2010 , precum si activele circulante in valoare de 245.978 lei. Valorificarea acestora ar fi condus la acoperirea unei parti din datoriile inregistrate de societate, datorii care au crescut la suma de 912.166 lei in anul 2010.
Desi a fost notificat, paratul nu a pus la dispozitia lichidatorului judiciar actele contabile ale societatii, respectiv nu a justificat situatia acestor bunuri, iar cele autoturismul inregistrat in patrimoniul societatii nu a putut fi gasit, prezumtia fiind aceea a utilizarii sale de catre reprezentantul debitoarei, in interes personal.
Potrivit art. 35 din Legea nr. 85/2006, debitoarei ii revine obligatia de a depune la dosar actele si informatiile prevazute la art. 28 din lege, in termen de 10 zile de la data deschiderii procedurii.
Lipsa documentelor contabile, ulterior datei de 31.12.2010, cand a fost intocmita ultima raportare contabila, care a consemnat existenta in patrimoniul debitoarei a unor active , coroborata cu imposibilitatea identificarii in fapt a tuturor bunurilor, este de natura sa nasca prezumtia folosirii acestora intr-un alt interes decat cel societar.
Potrivit art. 1199 C.civ., „prezumtiile sunt consecintele ce legea sau magistratul trage din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut".
Este cunoscut ca in bilantul intocmit la data de 31.12.2010 in patrimoniul debitoarei erau inscrise active , dupa cum este cunoscut si ca in patrimoniul societatii falite  exista un autovehicul, bunuri care nu au putut fi valorificate.
Aceste fapte cunoscute, coroborate cu lipsa inregistrarilor contabile ulterior datei de 31.12.2010, in care sa fie expusa modalitatea de iesire din patrimoniu a bunurilor, sunt de natura sa nasca prezumtia folosirii lor in alt interes decat cel societar.
Doar paratul  ar fi putut proba modalitatea in care bunurile au iesit din patrimoniul falitei,  nu este legal sa se impuna lichidatorului sa administreze o asemenea dovada - aceasta fiind, de altfel, imposibil de administrat, atat timp cat nu se poate face proba faptului negativ, ci doar a celui pozitiv contrar.
Retinand ca paratul nu si-a indeplinit obligatia legala de a depune la organul fiscale raportarile contabile ulterior datei de 31.12.2010, dar si ca o asemenea imprejurare, care se coroboreaza cu imposibilitatea identificarii in fapt a bunurilor, naste prezumtia folosirii acestora intr-un alt interes decat cel societar, instanta constata ca in sarcina paratului se intrunesc faptele prevazute de art. 138 lit.d) si e) din Legea nr. 85/2006.
Aceste fapte au determinat aparitia starii de insolventa, legatura de cauzalitate fiind data de imprejurarea ca atat timp cat in patrimoniul societatii nu se regasesc  principalele sale valori si mijloace pentru a-si putea continua activitatile comerciale curente si sa-si achita obligatiile,  s-a ajuns la o lipsa de fonduri necesare desfasurarii activitatii , respectiv la incetarea activitatii. Valoarea bunurilor  si a creantelor cu care societatea debitoare era inregistrata in contabilitate in 2010 creeaza prezumtia ca, debitoarea a intrat in incapacitate de plata din cauza faptului  ca activele au fost folosite  de catre parat in interes  propriu, pentru ca in situatia in care ar fi valorificat  bunurile,  din sumele obtinute ar fi putut achita datoriile societatii.
Pentru a se face aplicarea 138 lit.c din lege, trebuie  dovedit interesul personal al paratului in continuarea activitatii.
Reclamantul trebuie sa explice in ce au constat faptele, activitatile desfasurate de catre parat in interes personal si care ar fi dus in mod inevitabil debitorul la incetarea de plati, nefiind suficienta enuntarea textului de lege. In lipsa indicarii naturii activitatilor angajate de catre acestia pentru promovarea intereselor personale, afirmatia prin care reclamantul acuza paratul de continuarea in interes personal a activitatii debitorului ramane nedovedita.
Nu exista nici o legatura intre conditia specificata la lit.c a art.138 – continuarea in interes personal a activitatii societatii care ducea la incetare de plati si argumentele prezentate de creditor, conform carora administratorul avea obligatia de a solicita el insusii aplicarea dispozitiilor legii insolventei. Fapta reprezentantului legal al debitorului de a nu introduce cererea de deschidere a procedurii in termenul prevazut, constituie infractiunea de bancruta simpla (art.143 din lege) si nu o cauza distincta de atragere a raspunderii in temeiul art.138.
In ceea ce priveste valoarea  pasivului pana la care urmeaza sa fie angajata raspunderea paratului, instanta apreciaza ca atat timp cat s-a stabilit deja ca prin faptele sale paratul  a cauzat aparitia starii de insolventa,  este justificat ca acesta sa suporte intregul pasiv al debitoarei, neacoperit.
Numai o asemenea solutie poate da eficienta deplina procedurii pe care Legea nr. 85/2006 o reglementeaza si, in fapt, finalitatii pe care ea o afirma in art. 2 - acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa, pasiv constand in totalitatea creantelor inscrise in tabelul definitiv consolidat, care nu a fost contestat in cadrul procedurii de insolventa.
Ca urmare, in temeiul prevederilor art.138 lit. e din Legea nr.85/2006 instanta va admite cererea lichidatorului judiciar si va obliga paratul ND sa suporte din averea personala pasivul societatii debitoare DF  in suma de 1.522.885,68  lei, conform tabelului definitiv al obligatiilor debitoarei  .
In conf.cu art.142 alin.1 din Legea 85/2006, executarea silita se va efectua conf. dispozitiilor Codului de procedura civila.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:

Admite cererea formulata de lichidatorul judiciar IMcu sediul sector 6, Bucuresti, impotriva paratului ND cu domiciliul in com. M, avand ca obiect angajarea raspunderii patrimoniale.
Obliga paratul sa suporte din averea personala pasivul societatii debitoare DF.  in suma de 1.522.885,68  , conform tabelului definitiv al obligatiilor debitoarei.
In conf.cu art.142 alin.1 din Legea 85/2006, executarea silita se va efectua conf. dispozitiilor Codului de procedura civila.
Definitiva. Cu recurs in termen de 7 zile de la comunicare. Pronuntata in sedinta publica din data de 11.10.2012.

   PRESEDINTE                                      GREFIER
A.S.B                              I.M.D





Red B.A.
Tehn B.A.
2 ex/ 29.  10.2012