Actiune in anularea contractului de cesiune marca

Dosar nr. 31487/3/2011


ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI-SECTIA A VII-A CIVILA
SENTINTA CIVILA NR.8045
SEDINTA PUBLICA DE LA 09.07.2012
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN :
PRESEDINTE: JUDECATOR-SINDIC: PREPELITA NICOLAE
GREFIER: IUCIUC STEFAN ADRIAN


Pe rol fiind solutionarea cauzei comerciale, avand ca obiect actiunea in anulare formulata in temeiul Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, privind pe reclamantul FI, in contradictoriu cu paratii UE, RE prin administratorul special TED si PI.
           Dezbaterile in fond ale cauzei a avut loc in sedinta publica de la data de 25..06.2012 fiind consemnate in incheierea de sedinta de la aceasta data, ce face parte integranta din prezenta, cand Tribunalul avand nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitate partilor sa depuna concluzii scrise a amanat pronuntarea la data de 05.07.2012 si 09.07.2012.     

TRIBUNALUL

Deliberand asupra actiunii comerciale de fata constata urmatoarele:
Prin cererea, legal timbrata, inregistrata la data de 16 octombrie 2009 pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a VII-a comerciala sub nr. 40988/3/2009 creditorul DH a solicitat, in baza Legii 85/2006, deschiderea procedurii insolventei impotriva debitorului RE, care se afla in stare de insolventa si fata de care detine o creanta certa, lichida si exigibila in suma  de 444.898,03 lei plus penalitati de intarziere in cuantum de 155.898,03 lei.
In motivarea in fapt creditoarea arata ca intre IC si RS, proprietari la data de 2 martie 2006 a imobilului din str. B, sector 1, Bucuresti, si debitoare s-a incheiat un contract de inchiriere care ulterior, ca urmare a vanzarii imobilului catre creditoare, a fost preluat de catre aceasta.
In temeiul contractului creditoare a emis mai multe facturi ce au fost achitate de catre debitoarea RE doar in parte, ramanand de achitat suma de 444.371,02 lei. La aceasta suma creditoarea a calculat penalitati de 155.898,03 lei.
In drept, s-au invocat dispozitiile din Legea 85/2006.
Cerere a fost legal timbrata si insotita de facturile emise de creditoare, copia contractului de inchiriere, a actelor aditionale la acesta, notificare.
Conform art. 33 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cererea creditorului a fost comunicata debitorului, acesta contestand starea de insolventa prin contestatia depusa la dosar la data de 6 noiembrie 2009.
Prin sentinta comerciala nr. 897 pronuntata la data de 01 februarie 2010 Tribunalul Bucuresti Sectia a VII-a Comerciala, prin judecatorul sindic, a respins contestatia debitoarei si a a admis cererea creditorului; in baza art. 33 alin. 6 din Legea 85/2006 a deschis procedura generala a insolventei impotriva debitorului, desemnand administrator judiciar FI.
Prin sentinta comerciala nr. 2626 pronuntata la data de 22.03.2010 Tribunalul Bucuresti Sectia a VII-a Comerciala, prin judecatorul sindic, a dispus trecerea la faliment in procedura simplificata fata de debitoarea RE numind ca lichidator judiciar pe  FI.
La data de 2 mai 2011 a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a VII-a comerciala sub nr. 31487/3/2011 cererea lichidatorului judiciar al RE – respectiv FI, in contradictoriu cu paratii UE, RE prin administratorul special TED si PI, prin care acesta a solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta instanta sa dispuna anularea contractului de cesiune marca prin care RE a instrainat catre UE marca „E" si, pe cale de consecinta, anularea actelor subsecvente, repunerea partilor in situatia anterioara si sa se dispuna restituirea marcii in patrimoniul debitoarei, iar in cazul in care nu se poate dispune restituirea marcii in patrimoniul debitoarei sa fie obligata parata la plata contravalorii actuale a acesteia.
In motivarea in fapt a cererii reclamantul arata ca prin sentinta comerciala nr. 2626/22.03.2010 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a Vll-a Comerciala, in dosarul nr. 40988/3/2009, s-a deschis procedura de faliment in forma simplificata impotriva debitoarei RE si numirea FI in calitate de lichidator judiciar.
Prin contractul de cesiune atestat la data de 28.10.2008 de av. MM debitoarea RE, fosta CH, a cesionat toate drepturile cu privire la denumirea „E", ca element figurativ, inregistrat in urma deciziei OSIM nr. 235719/12.04.2007, catre UE, la pretul de 1500 lei+TVA.
Conform extrasului din registrul online al marcilor, titularul actual al marcii "E" este PI.
Potrivit Procesului-verbal din 21.12.2010. Adunarea Creditorilor a RE a considerat oportuna formularea unei actiuni in anulare a contractului de cesiune a marcii "E" incheiat intre REA (fosta CH) si UE.
Lichidatorul judiciar apreciaza ca sunt aplicabile, in speta, dispozitiile art. 80 alin. 1, lit. b, intrucat pretul instrainarii a fost mult inferior valorii marcii „E".
Totodata, analizand pretul de vanzare al marcii „E", respectiv 1.500 lei, in mod evident pretul instrainarii nu este serios, sustine reclamantul.
Instrainarea marcii „E" a avut loc in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii de insolventa impotriva RE.
Frauda consta in actiunea concertata a celor doi cocontractanti, care au stabilit un pret net inferior pretului de piata. Prin incheierea acestuia debitorul a urmarit fraudarea creditorilor prin scoaterea din patrimoniul debitoarei a marcii „E". Cumparatorul a urmarit achizitionarea marcii „E" la un pret mult inferior fata de valoarea lui reala.
Art. 85 alin. 3 din lege instituie o prezumtie relativa de frauda in dauna creditorilor. Pentru a fi fraudulos, actul trebuie sa afecteze drepturile creditorilor, respectiv sa produca prejudicii materiale acestora.
Prin instrainarea marcii „E", s-a creat un prejudiciu material creditorilor, debitoarea diminuandu-si patrimoniul prin sustragerea bunului de la urmarirea lui. Astfel, creditorii nu-si mai pot satisface creantele pe care le au impotriva debitoarei RE in lipsa altor active de valoare in patrimoniul acesteia.
Pretul fiind fictiv, iar contractul de cesiune marca avand o cauza falsa, care s-a si realizat, fraudarea creditorilor, rezulta ca in cauza se impune anularea contractului de cesiune.
Intre reprezentantii/asociatii debitoarei si reprezentantii/asociatii UE, la data incheierii contractului de cesiune marca, exista legaturi de rudenie, fiind membrii aceleiasi familii.
De asemenea vanzarea marcii a avut o consecinta negativa asupra activitatii societatii, marca fiind folosita si de alte companii cu acelasi obiect de activitate, ceea ce a condus la scaderea clientilor si astfel la diminuarea activitatii, rezultand asadar starea de incapacitate de plata.
In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 80 alin. 1 lit. b si alin. 2, lit. e din Legea 85/2006 privind procedura insolventei.
Cererea, scutita de plata taxei de timbru, a fost insotita de copii de contractul de cesiune in cauza, Decizia OSIM nr. 235719/12.04.2007.
Parata PI a depus intampinare in care a invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiune, iar pe fond a solicitat respingerea actiunii
La data de 4 iulie 2011 judecatorul sindic a respins exceptia tardivitatii formularii actiunii, exceptie invocata de parata PI la acest termen, exceptia  prescriptiei dreptului la actiune, invocata prin intampinare, nemaifiind sustinuta de aceasta parata.
Pe fondul cererii parata sustine ca aceasta este neintemeiata.
Parata sustine ca, in speta, pretul nu este sub valoarea marcii E, UE a platit pentru marca Elements suma de 1.500 lei + TVA, suma ce depaseste cu mult cheltuielile efectuate de RE. ‘pentru inregistrarea la OSIM a marcii - aproximativ 600 lei.
De asemenea, cauza in contractul sus mentionat este reala, scopul RE. nu a fost de a frauda creditorii ci de a incasa pretul. Cauza este falsa atunci cand partile sau numai una dintre ele au avut credinta gresita ca scopul pentru care au incheiat contractul exista, este realizabil, pe cand in realitate acesta nu exista.
In ceea ce priveste cererea de anularea a actului subsecvent, respectiv Contractul de cesiune a marcii Elements incheiat la 24.03.2010 intre UEL., in calitate de cedent pe de o parte, si PI., in calitate de cesionar pe de alta parte, parata PI arata ca ca ar trebui respinsa pentru ca a achitat UE. pretul cesiunii, respectiv 106.646,85 lei si nu a avut cunostinta ca actul prin care a dobandit cedenta dreptul asupra marcii este susceptibil de a fi anulat.
Chiar daca s-ar dispune anularea contractului de cesiune prin care RE. a transmis dreptul de proprietate asupra marcii E catre UE, in vederea asigurarii securitatii si stabilitatii circuitului civil, dar si tinand cont de buna-credinta a PI, dobanditoare cu titlu oneros a dreptului de proprietate asupra marcii E, se impune totusi mentinerea Contractul de cesiune.
Desi textul art. 85 alin. 3 din Legea 85/2006 instituie o prezumtie relativa de frauda in dauna creditorilor, aceasta nu se extinde la tertul dobanditor sau subdobanditor.
In cauza a fost efectuata o expertiza tehnica care a avut ca obiectiv evaluarea marcii „E” la data primei vanzari, 28 octombrie 2008, aceasta expertiza stabilind ca valoarea acestei marci a fost de 519.000 euro.

Fata de inscrisurile de la dosar se retine ca situatie de fapt:
La data de 28 octombrie 2008 debitorul RE a cesionat toate drepturile cu privire la denumirea „E", ca element figurativ, inregistrat in urma deciziei OSIM nr. 235719/12.04.2007, catre UE, la pretul de 1500 lei+TVA.
La data de 22 martie 2010 Tribunalul Bucuresti Sectia a VII-a comerciala a pronuntat, in dosarul nr. 40988/3/2009, Sentinta comerciala nr. 2626 prin care s-a deschis procedura de faliment in forma simplificata impotriva debitoarei RE fiind numit FI in calitate de lichidator judiciar.
La data de 24 martie 2010 acelasi elemente figurativ a fost cesionat de catre UE catre PI in schimbul pretului de 22.000 euro plus TVA.
Prin cererea de fata lichidatorul judiciar FI solicita anularea celor doua cesiuni incheiate, prima intre RE si UESRL si, a doua, intre UE si PI.
Se mai retine ca, potrivit expertizei de specialitate efectuate in cauza, la data primei cesiuni, 28 octombrie 2008 marca „E” era evaluata la suma de 519.000 euro.

Avand in vedere aceasta situatie de fapt instanta constata ca cesiunea de marca incheiata la 28 octombrie 2008 intre RE, in calitate de vanzator, si UE, in calitate de cumparator, privind marca „E” a fost incheiata in conditiile art. 80 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, respectiv prestatia debitorului depaseste vadit pe cea primita, pretul fiind neserios, derizoriu, iar operatiunea a fost efectuata in cei trei ani anteriori deschiderii procedurii.
Proba care sustine aceasta opinie a judecatorului sindic este expertiza de specialitate facuta in cauza.
Judecatorul sindic apreciaza ca si in lipsa unei expertize de specialitate care sa evalueze marca la data cesiunii, concluzia ar fi fost aceiasi, respectiv ca pretul este neserios, atat timp cat pretul platit, la prima cesiune, de cumparatorul UE abia acopera taxele legale minime care se platesc la autoritatea de specialitate pentru inregistrare unei marci. Deci fara a mai vorbi de un eventual onorariu care se plateste unei persoane calificate care poate fi mandatat sa indeplineasca acest serviciu. 
Este lesne de observat ca pretul este la fel de derizoriu si in ceea ce priveste cel de-al doilea contract de cesiune, incheiat la data de 24 martie 2010, la doua zile de la data deschiderii procedurii insolventei in privinta primului titular al marcii „E”, intre UE si PI.
Pentru aceste considerente instanta apreciaza ca sunt indeplinit toate conditiile prevazute de lege pentru a admite cererea reclamantului FI, in calitate de lichidator judiciar al debitorului RE - in faliment, in contradictoriu cu paratii UE, RE prin administratorul special TED si PI si de a dispune anularea contractului de cesiune de marca incheiat la data de 28 octombrie 2008 intre paratii RE si UE, prin care s-a instrainat marca „E” in schimbul pretului de 1500 lei plus TVA, precum si, in temeiul adagiului resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis,  a contractului de cesiune de marca incheiat la data de 24 martie  2010 intre paratii UE si PI, prin care s-a instrainat marca „E” in schimbul pretului de 22.000 euro plus TVA.
Se va dispune repunerea partilor in situatia anterioara incheierii contractelor si restituirea marcii „E” in patrimoniul debitoarei RE.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:

Admite cererea reclamantului FI cu sediul in sector 4, Bucuresti, , in calitate de lichidator judiciar al debitorului RE - in faliment, in contradictoriu cu paratii UE cu sediul in sector 3, Bucuresti, RE cu sediul in sector 4, Bucuresti, prin administratorul special TED cu domiciliul in sector 3, Bucuresti, si PI cu sediul in sector 1, Bucuresti.
Dispune anularea contractului de cesiune de marca incheiat la data de 28 octombrie 2008 intre paratii RE si UE, prin care s-a instrainat marca „E” in schimbul pretului de 1500 lei plus TVA.
Dispune anularea contractului de cesiune de marca incheiat la data de 24 martie  2010 intre paratii UE si PI, prin care s-a instrainat marca „E” in schimbul pretului de 22.000 euro plus TVA.
Dispune repunerea partilor in situatia anterioara incheierii contractelor.
Dispune restituirea marcii „E” in patrimoniul debitoarei RE.
Executorie.
Cu recurs in 7 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 9 iulie 2012.

Presedinte, Grefier,
 Pentru grefier de sedinta aflat
in concediu de odihna semneaza
Grefierul sef al Sectiei a VII-a

Red. NP
3 ex./6 septembrie 2012