pretentii daune morale si materiale (malpraxis) – antrenarea raspunderii spitalului pentru vatamari produse pacientului de instrumentele si echipamentele medicale in baza contractului de servicii medicale incheiat cu reclamanta

Deliberand asupra cauzei de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 22.09.2015 sub numarul ….., reclamanta S.V.C. a solicitat in contradictoriu cu S.G.  si M.H., obligarea in solidar a paratilor la plata sumelor de 400 lei cu titlu de daune materiale si 500.000 lei cu titlu de daune morale si plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea in fapt a cererii, reclamanta a invederat instantei ca a suferit o interventie chirurgicala constand in debridarea artroscopica a umarului, in cadrul spitalului M.H.  in urma careia a fost externata constatandu-se o arsura de gradul 1, o treima proximala F ant.coapsa dreapta 1,5 cm/6 cm cu flictena decapata, edem perilezional, exsudatie cauzata de electrolitul neutru pus pe coapsa pacientei.
A mai aratat reclamanta ca la 3 zile de la externare, in data de 25.05.2015 aceasta s-a prezentat la Spitalul Clinic de Urgenta de Chirurgie Plastica Reparatorie si Arsuri Bucuresti unde, in urma examinarii medicale s-a constatat faptul ca arsura suferita de pacienta este de gradul III, fapt care atesta eroarea medicala savarsita si consemnata de altfel in inscrisurile eliberate de furnizorul de medicale si incercarea de inducere in eroare a reclamantei asupra gravitatii actului medical vatamator savarsita de prepusii furnizorului de servicii medicale.
Reclamanta a invederat instantei si ca s-a prezentat la INML care i-a emis certificatul medico-legal nr…….. in care se constata o arsura prin contact placa cauter 0 gr.IIB-III fata anterioara coapsa dreapta aproximativ 0,3% sc, veche de 3 zile iar fapta paratei poate fi incadrata notiunii de malpraxis medical, astfel cum se prevede in literatura de specialitate potrivit art.642 alin.1 lit.b din Legea nr.95/2006.
A mai aratat reclamanta ca sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale ale comitentului M.H. pentru fapta prepusului, medicul S.G.   mentionand ca nu contesta corectitudinea efectuarii interventiei chirurgicale pentru care s-a prezentat la prestatorul de servicii medicale insa fapta prejudiciabila s-a datorat culpei exclusive a echipei care a efectuat interventia.
Aceasta a aratat ca medicul S.G.  a stabilit in mod eronat diagnosticul mentionand in foaia de externare un diagnostic care era mult mai grav si constatat ulterior de un alt medic si in acest mod a incalcat prevederile art.70 din Codul deontologic al medicilor.
Reclamanta a mentionat ca in afara de diagnosticarea eronata, intentionata de altfel, incidentul care a dus la vatamarea corporala a reclamantei a fost cauzat si de gresita aplicarea a aparatului electrocauter de personalul din echipa de interventie, coordonata de medicul parat in prezenta cauza iar acesta nu a stabilit in mod corect tratamentul ce trebuia urmat si a recomandat aplicarea unui unguent care nu a avut niciun efect terapeutic asupra arsurii produse din culpa paratilor.
In drept, reclamanta a invocat dispozitiile art.642 alin.1 lit.b, art.644 alin.1 si 2 din Legea 95/2006 raportat la art.1349, art.1357 si art.1373 C.civ.
In dovedirea cererii reclamanta a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri, interogatoriul paratilor si proba cu expertiza medicala.
Prin incheierea din data de 10.11.2015 reclamanta a fost scutita de la plata taxei judiciare de timbru in cuantum de 8505 lei.
Prin intampinarea depusa la data de 17.12.2015, parata M.H. a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata.
In motivarea cererii parata a aratat ca medicul curant a respectat toate protocoalele medicale, sesizand de indata seful de sectie, a consemnat evenimentul in foaia de observatie, a intocmit raport de incident si a solicitat sprijinul medical din partea unui specialist. A precizat parata ca reclamanta a fost consulatata la data de 21.05.2015 de un medic specialist chirurgie plastica, medic S.V.S. a pus un diagnostic si a recomandat evaluare la 24 de ore fara ca reclamanta sa mai revina.
Parata a invederat instantei ca medicul si asistenta medicala au actionat in conformitate cu practicile medicale si in limitele competentelor iar arsura suferita nu este rezultatul unei erori medicale. In ceea ce priveste evolutia unei arsuri este posibil ca gradul acesteia sa varieze in timp, in acest sens aratand opinia Consiliului Medical al Spitalului M.H..
Parata a aratat si faptul ca reclamanta nu s-a adresat spitalului cu o reclamatie vizand incidentul din data de 20.05.2015 ci a inteles sa se adreseze direct instantei de judecata si sa solicite plata despagubirilor pentru daune materiale si morale iar echipamentul utilizat la momentul producerii incidentului avea reviziile tehnice necesare si functiona in parametri normali.
Parata a aratat instantei faptul ca nu exista o fapta ilicita savarsita de prepus care sa atraga raspunderea sa ca si comitent intrucat acestia au respectat toate standardele si practicile medicale iar aparatul utilizat in cadrul interventiei ar fi semnalizat amplasarea incorecta a electrodului.
In ceea ce priveste prejudiciul, parata a aratat ca reclamanta a contribuit la producerea daunelor intrucat nu a respectat indicatie medicului plastician sa se prezinte la control dupa 24 ore iar urmarirea si tratarea arsurii sub indrumare medicala ar fi fost de natura sa limiteze consecintele si sa ajute la o vindecare mai rapida si mai eficienta.
Parata a invederat si ca daunele morale nu se justifica fata de lipsa faptei ilicite si a vinovatiei personalului medical si a aratat ca raporturile juridice dintre parti au caracter contractual iar conform art.5.1 din contract partile au inteles sa limiteze aceasta raspundere.
In drept, parata a invocat Titlul XVI din Legea 95/2006 art.1371, 1373, 1387, 1391 C.civ.
In dovedirea cererii parata a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri.
La data de 23.12.2015 paratul S.G. a depus intampinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata.
In motivarea cererii paratul a aratat instantei ca pe durata efectuarii operatiei nu s-au inregistrat incidente in ceea ce priveste aparatura utilizata iar dupa finalizarea operatiei a constatat o arsura tegumentara in zona electrodului neutru al electrocauterului moment in care a realizat toate diligentele medicale si administrative cu privire la aceasta problema, respectiv a sesizat in scris seful de sectie, a verificat consemnarea incidentului in foaia de observatie, a solicitat consult de specialitate iar ulterior a prescris tratamentul specific arsurilor indicat de medicul plastician.
A invederat paratul, cu privire la diagnostic, ca acesta are specialitatea de medic specialist ortopedie traumatologie si nu are nici calitatea si nici dreptul sa emita diagnostice in specialitati in care nu are pregatire iar reclamanta ascunde faptul ca a fost consultata de un medic specialist plastician care i-a prescris si tratamentul.
A mai precizat paratul ca imprejurarea referitoare la mentionarea de catre acesta, in biletul de externare, a diagnosticului si tratamentului este consecinta procedurii administrative de emitere a acestui bilet iar reclamanta afirma in mod fals ca acesta a ascuns gravitatea diagnosticului din moment ce aceasta a fost consultata de un medic specialist la recomandarea sa.
Paratul a precizat si faptul ca reclamanta s-a prezentat la UPU dupa 4 zile de la externare fara a reveni la consult si fara a beneficia de tratament adecvat fapt ce a produs in mod cert o agravare a arsurii.
Cererea nu a fost motivata in drept iar in dovedirea cererii a incuviintarea probei cu inscrisuri si proba cu interogatoriul reclamantei.
La data de 19.01.2016 reclamanta a formulat cerere aditionala prin care si-a majorat cuantumul pretentiilor solicitand despagubiri materiale in cuantum de 6550 lei si a inteles sa solicite despagubirile si in contradictoriu cu paratele I.A. si S.V.S..
In motivarea cererii aceasta a precizat ca a aflat din intampinari numele asistentei medicale care a participat la operatie, respectiv I.A. si numele medicului care a efectuat consultul de specialitate, respectiv medicul S.V.S..
A mai aratat reclamanta ca anterior consultului medicului specialist S.V.S., la data de 20.05.2015 i s-a eliberat de catre un alt medic, respectiv P.P.D., medic specialist chirurgie generala, o reteta care cuprinde componenta unui unguent pe care urma sa il aplice.
Reclamanta mai mentioneaza ca s-a prezentat pentru consult, astfel cum i s-a pus in vedere la data de 22.05.2015 iar medicul specialist in chirurgie plastica i-a recomandat sa aplice crema de galbenele.
In ceea ce priveste culpa paratei I.A. aceasta rezulta din inscrisurile depuse de ceilalti parati respectiv ca nu si-a indeplinit obligatiile de pregatire, informare si instruire a pacientei pre-operator.
A mai aratat reclamanta ca modificarea cuantumului daunelor materiale de la 400 la 6550 este motivata de consultul de specialitate efectuat la o clinica de specialitate unde i s-a recomandat un tratement cu laser.
In drept, reclamanta a invocat dispozitiile art.642 alin.1 lit.b, art.644 alin.1 si 2 din Legea 95/2006 raportat la art.1349, art.1357 si art.1373 C.civ.
In dovedirea cererii reclamanta a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri, interogatoriul paratilor si proba cu expertiza medicala.
Prin raspunsul la intampinare depus de reclamanta la data de 21.01.2016, reclamanta a reiterat in esenta motivele de fapt si drept invocate anterior si a mentionat ca sustinerea paratului conform careia aceasta nu s-a prezentat in vederea evolutiei arsurii dupa 24 de ore si ca nu a putut supraveghea corespunzator evolutia acesteia nu are relevanta in contextul in care relatia medic pacient presupune increderea celui din urma in competentele profesionale si succesul tratamentului celui dintai. A mai precizat reclamanta ca fata de imprejurarea ca in biletul de externare s-a cautat in mod evident atenuarea gravitatii diagnosticului si nu s-a mentionat absolut nicio recomandare legata de acesta este justificat refuzul reclamantei de a mai fi sub observatia personalului medical al paratei si decizia de a se prezenta la o alta clinica de specialitate.
A mai aratat reclamanta ca din inscrisurile depuse rezulta vina furnizorului de servicii medicale si a precizat ca raspunderea comitentului, respectiv a paratei M.H. chiar si in situatia in care prepusii sai au actionat fara a fi vinovati de prejudiciul produs iar raspunderea comitentului este o raspundere directa si autonoma.
La data de 12.02.2016 parata M.H. a depus intampinare in completare prin care a aratat instantei afirmatiile contradictorii ale reclamantei facute prin cererea aditionala si raspunsurile la intampinare.
Prin sentinta civila nr. 5084/21.03.2016 instanta si-a declinat competenta in favoarea Tribunalului Bucuresti.
Prin sentinta civila nr.662/01.06.2016 Tribunalul Bucuresti si-a declinat competenta in favoarea Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti si a constatat ivit conflictul negativ de competenta.
Prin sentinta civila nr.110F/18.08.2016 Curtea de Apel Bucuresti a stabilit competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
In fapt:
Intre reclamanata S.V.C. si parata M.H. s-a incheiat contractul de servicii medicale cu spitalizare (filele 8-11) pentru efectuarea interventiei medicale constand in debridare artroscopica a umarului de catre medicul ales de reclamanta, respectiv paratul S.G.
Potrivit raportului de incident intocmit la data de 20.05.2015 (fila 90) s-a constatat la scoaterea electrodului neutru de pe coapsa pacientei s-a constatat o arsura in jurul acesteia de circa 10 cm in forma de semicerc.
Paratul S.G.  a intocmit nota informativa (fila 91) prin care anunta seful de sectie cu privire la constatarea unei arsuri de gradul I datorate electrodului folosit pentru electrocauter.
La aceeasi data de 20.05.2015 i s-a recomandat reclamantei din partea medicului P.P.D. din cadrul reclamantei un tratament, fara ca instanta sa poata descifra diagnosticul pentru a determina ce anume viza tratamentul descris (fila 23).
Potrivit foii clinice de observatie generala (filele 66-73) in data de 21.05.2015 la ora 08:00 (fila 72) reclamanta a fost consultata de parata S.V.S. medic specialist chirurgie plastica fiind pus diagnosticul arsura tisulara gr.I 1/3 prox. F. ant coapsa dr. 1,5/6cm cu flictena decapata, edem moderat perilezional, exsudatie minima pentru care s-a practicat toaleta locala, aplicare de crema pentru arsuri si pansament. S-a mai mentionat aplicarea de crema pentru arsuri si faptul ca reclamanta trebuia sa revina la control dupa 24 de ore.
Potrivit declaratiei scrise a paratei I.A. din data de 09.12.2015 (fila 117) aceasta a detaliat procedura de pregatire a folosirii electrocauterului aspectele relatate de aceasta coroborandu-se cu manualul de utilizare al echipamentului (filele 100-102).
Potrivit raportului de service (fila 108) si fisei de verificare electrosecuritate (fila 109) electrocauterul BOWA ARC 400 cu numar de serie 400065 despre care se afirma ca a fost folosit la interventia chirurgicala asupra reclamantei fusese verificat la datele de 22.12.2014 si 05.09.2015 acesta functionand in parametri normali.
In biletul de externare din data de 21.05.2015 semnat si parafat de medicul S.G.  (fila 92) s-a mentionat incidentul legat de provocarea arsurii de catre electrodul electrocauterului fiind mentionat diagnosticul pus de medicul chirurg plastician cu recomandarile acestuia, acest aspect reiesind cu evidenta din copierea mentiunilor din foaia de observatie si prin aplicarea semnelor citarii.
Desi prin sustine prin cererea aditionala ca s-a prezentat la control la data de 22.05.2016, instanta constata ca reclamanta nu a administrat niciun mijloc de proba din care sa rezulte acest aspect iar prin raspunsul la intampinare din data de 21.01.2016 reclamanta a mentionat ca sustinerea paratului conform careia aceasta nu s-a prezentat in vederea evolutiei arsurii dupa 24 de ore si ca nu a putut supraveghea corespunzator evolutia acesteia nu are relevanta in contextul in care relatia medic pacient presupune increderea celui din urma in competentele profesionale si succesul tratamentului celui dintai. A mai precizat reclamanta ca fata de imprejurarea ca in biletul de externare s-a cautat in mod evident atenuarea gravitatii diagnosticului si nu s-a mentionat absolut nicio recomandare legata de acesta este justificat refuzul reclamantei de a mai fi sub observatia personalului medical al paratei si decizia de a se prezenta la o alta clinica de specialitate.
In raport de considerentul ce precede instanta va retine ca reclamanta nu s-a prezentat la control dupa 24 de ore astfel cum i-a recomandat medicul specialist de chirurgie plastica.
Conform fisei UPU din data de 25.05.2015 emisa de Spitalul Clinic de Urgenta Chirurgie Plastica si reparatorie (filele 150 – 153) reclamatei i-a fost stabilit diagnosticul arsura prin contact gr.IIB-III fata anterioara coapsa dreapta aproximativ 0,3% sc veche de 5 zile.
La data de 13.08.2015 reclamantei i-a fost eliberat certificatul medico-legal nr.A2/2677/25.05.2015 (fila 15) din care rezulta ca reclamanta are nevoie de un numar de 12-14 zile de ingrijiri medicale.
Prin raportul explicativ din data de 02.12.2015 (fila 97) parata S.V.S. a mentionat ca reclamanta nu s-a mai prezentat la controlul indicat dupa 24 ore, recomandarea fiind justificata de faptul ca arsura respectiva putea prezenta o dinamica in evolutie, existand posibilitatea agravarii.
In drept,
Potrivit art.653 alin.1 lit. b din Legea 95/2006 malpraxisul este eroarea profesionala savarsita in exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicand raspunderea civila a personalului medical si a furnizorului de produse si servicii medicale, sanitare si farmaceutice.
Articolul 653 mentioneaza in alineatele subsecvente ca Personalul medical raspunde civil pentru prejudiciile produse din eroare, care includ si neglijenta, imprudenta sau cunostinte medicale insuficiente in exercitarea profesiunii, prin acte individuale in cadrul procedurilor de preventie, diagnostic sau tratament. Personalul medical raspunde civil si pentru prejudiciile ce decurg din nerespectarea reglementarilor prezentului titlu privind confidentialitatea, consimtamantul informat si obligativitatea acordarii asistentei medicale. Personalul medical raspunde civil pentru prejudiciile produse in exercitarea profesiei si atunci cand isi depaseste limitele competentei, cu exceptia cazurilor de urgenta in care nu este disponibil personal medical ce are competenta necesara. Raspunderea civila reglementata prin prezenta lege nu inlatura angajarea raspunderii penale, daca fapta care a cauzat prejudiciul constituie infractiune conform legii. 
Conform art.657 din Legea 95/2006 Unitatile sanitare publice sau private, furnizoare de servicii medicale, si producatorii de echipamente si dispozitive medicale, substante medicamentoase si materiale sanitare raspund potrivit legii civile pentru prejudiciile produse pacientilor in activitatea de preventie, diagnostic si tratament, generate in mod direct sau indirect de viciile ascunse ale echipamentelor si dispozitivelor medicale, substantelor medicamentoase si materiale sanitare, in perioada de garantie/valabilitate, conform legislatiei in vigoare.
Trecand peste numeroasele aspecte, unele controversate legate de raspunderea medicilor cu precaderii a naturii acestei raspunderi atunci cand medicul nu acorda asistenta medicala gratuita, instanta va analiza potrivit dreptului comun si in limitele investirii sale raspunderea civila delictuala a medicilor si asistentei parate si raspunderea paratei M.H. in calitate de comitent cat si in raport de raspunderea sa autonoma si independenta astfel cum a mentionat reclamanta, cu precadere prin raportare la Legea 95/2006 pe care reclamanta a invocat-o.
Potrivit art.1373 alin.1 si 2 C.civ. Comitentul este obligat sa repare prejudiciul cauzat de prepusii sai ori de cate ori fapta savarsita de acestia are legatura cu atributiile sau cu scopul functiilor incredintate. Este comitent cel care, in virtutea unui contract sau in temeiul legii, exercita directia, supravegherea si controlul asupra celui care indeplineste anumite functii sau insarcinari in interesul sau ori al altuia.
Pentru a se angaja raspunderea comitentului pentru fapta prepusului este necesara intrunirea elementelor conditiilor raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a prepusului, existenta la data savarsirii faptei a raportului de prepusenie si savarsirea faptei de catre prepus in legatura cu atributiile sau cu scopul functiilor ce i-au fost incredintate de comitent.
Pe fondul cauzei instanta urmeaza sa analizeze daca in ce il priveste pe paratul S.G. , sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale.
Potrivit art.1357 C.civ. Cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie, este obligat sa il repare., astfel  instanta va analiza incidenta raspunderii civile delictuale a paratului, respectiv daca exista fapta ilcita, prejudiciul, vinovatia si raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu.
Cu privire la fapta ilicita, aceasta este definita ca fiind orice actiune sau inactiune prin care, incalcandu-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv sau chiar interesului unei persoane, fapta ilicita fiind denumita delict civil. Dreptul obiectiv este dat in speta de prevederile Legii 95/2006 precum si de codul deontologic al medicilor.
Instanta constata ca reclamanta nu a indicat ce dispozitii legale a incalcat paratul ci a mentionat ca pentru producerea rezultatului prejudiciabil este responsabila echipa care a realizat interventia.
Instanta mai retine ca mijloacele de proba administrate in cauza ca paratului S.G.  nu ii se poate reprosa vreo lipsa de diligenta in acordarea asistentei medicale. Chiar reclamanta afirma ca nu ii poate reprosa nimic paratului in ceea ce priveste interventia pentru care a apelat la asistenta acestuia. Instanta mai retine ca paratul a actionat in mod diligent si a sesizat deindata incidentul constatat la finalul operatiei si a apelat la consultul unui medic de specialitate, respectiv parata S.V.S..
Reclamanta afirma ca paratul a stabilit un diagnostic eronat cu scopul de a atenua gravitatea incidentului insa acest fapt nu este sustinut de nici un mijloc de proba ci, dimpotriva, din probele administrate, respectiv foaia clinica de observatie (fila 72) rezulta ca diagnosticul pe care reclamanta il pretinde eronat a fost stabilit de medicul specialist chirurg plastician S.V.S., aspect coroborat cu raportul explicativ al medicului din data de 02.12.2015 (fila 97). De altfel paratul nici nu are o specializare care sa ii permita sa stabileasca un asemenea diagnostic iar mentiunea din biletul de externare cu privire la diagnosticul de arsura este in mod evident o redarea a diagnosticului stabilit de medicul specialist astfel cum rezulta din aplicarea semnelor citarii.
Reclamanta mai afirma ca fapta ilicita consta in aplicarea gresita a electrocauterului de personalul din echipa medicala pentru care paratul raspunde, insa instanta nu constata acest aspect din niciun mijloc de proba ci din declaratia paratei I.A. coroborata cu manualul de utilizare a electrocauterului constata ca aparatul nu ar fi permis pozitionarea gresita a electrodului negativ semnalizand acest lucru si impiedicand functionarea.
Instanta constata ca reclamanta insista asupra motivelor ce privesc producerea prejudiciului fara a stabili in concret faptele ilicite pe care le-au savarsit fiecare dintre parati.
Pentru considerentele anterior expuse instanta constata ca nu exista o fapta ilicita savarsita de paratul S.G. , inlaturand raspunderea sa delictuala pentru fapta proprie aspect din care rezulta atat inutilitatea analizarii celorlalte conditii ale raspunderii delictuale cat si faptul ca inexistenta faptei ilicite va exclude si raspunderea paratei M.H. pentru acest considerent, in calitate de comitent.
Prin cererea aditionala reclamanta a aratat instantei ca parata S.V.S. a stabilit un diagnostic in mod eronat cand de fapt diagnosticul era mult mai grav, astfel cum a fost stabilit la cinci zile distanta de catre un alt medic.
Cu privire la acest aspect prin raportare la existenta unei fapte ilicite care nu a fost expusa de reclamanta instanta retine urmatoarele aspecte.
Reclamanta nu a aratat in concret ce obligatii stabilite de Legea 95/2006 sau alte acte normative parata a nerespectat. Sub un alt aspect instanta retine ca parata nu a stabilit in mod gresit diagnosticul, identificand faptul ca este o arsura iar reclamanta nu a precizat de ce tratamentul prescris a fost inadecvat si i-a provocat prejudicii suplimentare. De altfel in ceea ce priveste diagnosticul s-a modificat doar gradul arsurii.
Instanta constata din coroborarea Raportului Consiliului Medical al medicilor din cadrul paratei M.H. (filele 98-99) cu primele rezultate ale motorului de cautare Google pentru interogarea evolutia dinamica a arsurilor electrice ca gradul arsurilor electrice se poate modifica in timp in sensul inrautatirii, cu atat mai mult cu cat chiar reclamanta nu s-a prezentat conform recomandarilor medicale in termen de 24 ore pentru reevaluare, astfel ca nu a oferit posibilitatea paratei de a reevalua diagnosticul si nici nu a mai aplicat tratamentul prescris astfel cum chiar aceasta recunoaste.
In raport de cele ce preced instanta apreciaza pe deplin probata explicatia inrautatirii diagnosticului initial cat timp reclamanta s-a prezentat dupa 5 zile la o alta unitate medicala, timp in care nu a beneficiat de un tratament adecvat.
Instanta mai constata ca reclamanta mai sustine ca nu a beneficiat de asistenta medicala adecvata din partea paratei M.H. insa acest argument nu poate fi primit din moment ce reclamanta a refuzat tratamentul gratuit oferit de parata acesteia in vederea inlaturarii prejudiciului suferit.
Pentru considerentele anterior expuse instanta constata ca nu exista o fapta ilicita savarsita de parata S.V.S., inlaturand raspunderea sa delictuala pentru fapta proprie aspect din care rezulta atat inutilitatea analizarii celorlalte conditii ale raspunderii delictuale cat si faptul ca inexistenta faptei ilicite va exclude si raspunderea paratei M.H. pentru acest considerent, in calitate de comitent.
In ceea ce priveste fapta ilicita a paratei I.A. reclamanta a aratat ca nu este in masura sa aprecieze daca electocauterul a fost corect sau gresit manipulat iar din inscrisurile depuse rezulta ca aceasta parata nu si-a indeplinit obligatiile de pregatire, informare si instruire a pacientei pre-operator, pentru a reduce riscurile asociate unei asemenea operatii.
Sub un prim aspect instanta constata ca, in concret, reclamanta nu arata care este fapta ilicita savarsita de parata, mentionand anumite obligatii dar fara a arata continutul acestor obligatii.
Sub un alt aspect instanta constata, contrar sustinerilor reclamantei, ca parata I.A. si-a indeplinit obligatiile pe care le avea in legatura cu amplasarea electrodului neutru si din mijloacele de proba administrate nu rezulta o alta situatie de fapt.
Pentru considerentele anterior expuse instanta constata ca nu exista o fapta ilicita savarsita de parata I.A., inlaturand raspunderea sa delictuala pentru fapta proprie aspect din care rezulta atat inutilitatea analizarii celorlalte conditii ale raspunderii delictuale cat si faptul ca inexistenta faptei ilicite va exclude si raspunderea paratei M.H. pentru acest considerent, in calitate de comitent.
Instanta reitereaza considerentul care priveste faptul ca reclamanta nu a motivat in fapt si in drept toate elementele necesare angajarii raspunderii civile delictuale ale paratilor, mentionand cu precadere aspectele legate de prejudiciul pe care l-a suferit.
In cauza, instanta constata ca e nedisputat de parti faptul ca reclamanta a suferit o arsura cu ocazia interventiei chirurgicale efectuate in cadrul paratei M.H. astfel ca in raport de situatia de fapt retinuta cat si fata de dispozitiile Legii 95/2006 si mentiunile reclamantei ca aceasta parata are o raspundere independenta si autonoma fata de prepusii sai, instanta va determina care este raspunderea paratei in raport de aceste considerente.
Pornind de la faptul ca reclamanta a suferit un prejudiciu cauzat de vatamarea pe care i-a produs-o electrocauterul folosit la interventia chirurgicala pe care a efectuat-o in spitalul paratei, instanta are a determina daca furnizorul de servicii medicale are o raspundere pentru aceasta situatie.
Opinia instantei este in sensul ca nu se poate admite, chiar in situatia in care electrocauterul BOWA ARC400 avea inspectiile tehnice periodice care sa arate conformitate functionarii, ca situatia astfel creata trebuie suportata de parata, intrucat este necontestat faptul ca vatamarea suferita a fost provocata de instrumentele medicale puse la dispozitie de parata, ori aceasta ar trebui sa raspunda pentru toate prejudiciile create de instrumentele folosite in scop profesional, respectiv in scopul de a obtine un profit.
Instanta constata, din prevederile contractului, ca potrivit art.4.1 lit.e din contractul de servicii medicale, furnizorul de servicii medicale se obliga sa puna la dispozitie echipamentele medicale, ori este necontestat, in cauza, ca echipamentul medical a produs o vatamare reclamantei careia nu i se poate imputa vreo culpa in ceea ce priveste propriile obligatii ce decurg din acest contract.
Instanta retine ca potrivit art.166 alin.2 din Legea 95/2006 Spitalul raspunde, in conditiile legii, pentru calitatea actului medical, pentru respectarea conditiilor de cazare, igiena, alimentatie si de prevenire a infectiilor nozocomiale, precum si pentru acoperirea prejudiciilor cauzate pacientilor.
In raport de considerentele anterior mentionate instanta constata ca parata M.H. raspunde pentru acoperirea prejudiciilor cauzate pacientilor.
Potrivit art.1386 alin.1 C.civ. Repararea prejudiciului se face in natura, prin restabilirea situatiei anterioare, iar daca aceasta nu este cu putinta ori daca victima nu este interesata de reparatia in natura, prin plata unei despagubiri, stabilite prin acordul partilor sau, in lipsa, prin hotarare judecatoreasca.
Potrivit art.1387 alin.1 C.civ. In caz de vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii unei persoane, despagubirea trebuie sa cuprinda, in conditiile art. 1.388 si 1.389, dupa caz, echivalentul castigului din munca de care cel pagubit a fost lipsit sau pe care este impiedicat sa il dobandeasca, prin efectul pierderii sau reducerii capacitatii sale de munca. In afara de aceasta, despagubirea trebuie sa acopere cheltuielile de ingrijire medicala si, daca va fi cazul, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viata ale celui pagubit, precum si orice alte prejudicii materiale.
Potrivit art.1371 alin.1 C.civ. In cazul in care victima a contribuit cu intentie sau din culpa la cauzarea ori la marirea prejudiciului sau nu le-a evitat, in tot sau in parte, desi putea sa o faca, cel chemat sa raspunda va fi tinut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o.
Aplicand dispozitiile precitate la situatia de fapt, instanta va constata ca parata nu a refuzat acoperirea prejudiciului suferit de reclamanta, aceasta a acordat ingrijirile medicale adecvate prin consultarea reclamantei de catre un chirurg plastician, i-a fost prescris un tratament si a fost chemata reclamanta pentru reevaluare.
Parata nu a refuzat acoperirea prejudiciului iar reclamanta nu a probat faptul ca parata i-ar fi solicitat o anumita suma de bani pentru ingrijirile medicale ulterioare.
Reclamanta nu s-a mai prezentat la spitalul parat unde i se oferea in mod gratuit ingrijirile necesare pentru acoperirea prejudiciului creat de vatamarea suferita iar prin faptul ca s-a prezentat la un alt spital dupa 5 zile in care a nerespectat recomandarea medicului chirurg plastician, timp in care nu a beneficiat de tratamentul adecvat leziunii sale, reclamanta a contribuit din culpa la marirea prejudicilui, diagnosticul sau agravandu-se din propria sa culpa.
Pretentiile reclamantei de a beneficia de tratament cu laser, la timp indelungat dupa ce a suferit leziunea, in conditiile in care a s-a opus in mod manifest la initiativa paratei de a acoperi prejudiciul prin acordarea gratuita de ingrijiri medicale va conduce instanta la decizia de respingere a cererii de acordarea a despagubirilor materiale, tocmai pentru ca a refuzat acoperirea acestuia de catre parata si a contribuit din culpa sa la majorarea acestui prejudiciu.
Potrivit art.1381 alin.1 C.civ. Orice prejudiciu da dreptul la reparatie. Instanta constata, ca totusi reclamanta a suferit si un prejudiciu nepatrimonial (pretium doloris) ca urmare a producerii unei arsuri pe coapsa piciorului, acest aspect, justificand in opinia instantei acordarea unei sume cu titlu de despagubire prin luarea in considerare, in raport de situatia de fapt retinuta de instanta, a atitudinii culpabile a reclamantei prin crearea acestei situatii conflictuale dar si prin refuzul de a beneficia de tratament adecvat din partea paratei pentru a inlatura prejudiciul suferit.
In acest sens instanta apreciaza adecvata suma de 1000 lei. Cat despre acordarea unei despagubiri in cuantum de 500.000 lei cu titlu de daune morale, instanta constata ca motivarea existentei si intinderii acestui prejudiciu lipseste cu desavarsire astfel ca nu poate acorda sume aleatorii cu acest titlu la simpla mentionare a reclamantei in petitul cererii.
Potrivit art.453 alin.2 C.proc.civ., fata de solutia de admitere in parte a cererii, instanta va dispune compensarea cheltuielilor de judecata soliciate de reclamanta cu cheltuielile de judecata solicitate de parata M.H..

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE

Admite in parte cererea formulata de reclamanta S.V.C. in contradictoriu cu paratii Societatea M.H., S.G. , I.A. si S.V.S.
Obliga parata Societatea M.H. la plata catre reclamanta a sumei de 1000 lei cu titlu de daune morale.
Respinge in rest cererea ca neintemeiata.
Compenseaza in totalitate cheltuielile de judecata.
Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.
Pronuntata in sedinta publica, azi 31.10.2016.