pretentii - calitate procesuala pasiva in dosar avand ca obiect recuperarea contravalorii lucrarilor de reparatii efectuate asupra unui autovehicul avariat de caderea unui copac pe un drum national

Deliberand asupra prezentei cauze, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 16.06.2016, sub nr. ….., astfel cum a fost completata (f. 100), reclamanta S.C. G.A.R. S.A. a solicitat, in contradictoriu cu paratii C S.A., COMUNA I PRIN PRIMAR, R.N.P.R. ca, prin hotararea ce se va pronunta, sa se dispuna obligarea paratilor in solidar la plata sumei de 37.548,11 lei plus dobanda legala calculata de la data pronuntarii hotarararii, suma ce reprezinta contravaloarea lucrarilor de reparatii efectuate asupra autovehiculului Iveco cu numar de inmatriculare ….. avariat de caderea unui copac la data de 03.03.2015 pe DN7, la km 411+800m, plus cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca, la data de 03.03.2015, a fost avariat autotractorul marca Iveco cu numar de inmatriculare … care tracta semiremorca marca Krone cu numarul de inmatriculare ……, circuland pe directia Arad-Deva. Astfel cum s-a consemnat in procesul verbal seria CP nr. ….. emis de IPJ Hunedoara, autovehiculul a fost avariat ca urmare a caderii unui copac pe DN7 la km 411+800m.
Reclamanta a aratat ca, la data producerii accidentului, autovehiculul era asigurat CASCO de reclamanta, iar acesta a achitat despagubiri in valoare totala de 37.548,11 lei, conform extrasului de cont din data de 04.06.2015, valoarea reparatiilor fiind justificata prin factura fiscala si devizul de reparatie.
A sustinut ca avarierea autovehiculului s-a produs ca urmare a caderii unui copac pe carosabil, culpa paratilor constand in aceea ca nu au luat cu celeritate masurile ce se impuneau de identificare si indepartare a copacilor de pe marginea drumului DN7 care prezentau un risc iminent de cadere pe carosabil, punand in pericol circulatia si siguranta rutiera, in conditiile in care, insa din anul 2009, paratii au fost sesizati de C  S.A. cu privire la aceste aspecte, conform adresei nr. 2542/2009.
Reclamanta a sustinut ca, in calitate de asigurator al persoanei pagubite, conform art. 2210 alin. 1 C.civ., a operat subrogarea in drepturile asiguratului, iar potrivit art. 1376 C.civ., oricine este obligat sa repare prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa, independent de orice culpa.
In drept, au fost invocate prevederile art. 2210, art. 1376 si urmatoarele C.civ., OG nr. 43/1997, HG nr. 540/2000, OG nr. 84/2003.
In sustinerea cererii, reclamanta a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri, proba testimoniala, proba cu interogatoriul paratilor si proba cu expertiza tehnica de specialitate.
Cererea a fost legal timbrata, conform chitantei depuse la dosar (f. 56), cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 1.731,44 lei, potrivit art. 3 din OUG nr. 80/2013.
La data de 18.08.2016 parata C S.A. a formulat intampinare, prin care a invocat exceptia necompetentei teritoriale si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, sens in care a aratat ca in zona respectiva copacii se afla in proprietatea comunei I si in administrarea R.N.P.R.
A indicat ca, potrivit Anexei 1 la OG nr. 43/1997 padurea de unde a cazut pomul nu se afla in paza juridica a paratei. A precizat ca nu are in obiectul de activitate administrare/intretinere paduri, atributiile sale fiind indeplinite prin aceea ca pe segmentul de drum mentionat zona este protejata cu zid de sprijin, masura luata tocmai pentru a evita caderile de bolovani si alte obiecte pe partea carosabila.
Parata a sustinut ca a avizat organele competente inca din anul 2009 cu privire la posibilitatea punerii in pericol a conditiilor de circulatie si a traficului rutier pe portiunea Lesnic-Sacamas.
Cu privire la fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata, aratand ca este incidenta o cauza de forta majora, fiind vorba despre un eveniment imprevizibil, inevitabil si irezistibil, fiind intrunite toate conditiile art. 1351 C.civ. A mai aratat ca nu exista legatura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu si nu se poate stabili culpa paratei, drept urmare cererea se impune a fi respinsa ca neintemeiata.
In drept, a indicat dispozitiile OG nr. 43/1997, OUG nr. 195/2002, C.proc.civ.
In probatiune, a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri.
La data de 05.10.2016 parata R.N.P.R. a formulat intampinare, prin care a invocat exceptia necompetentei teritoriale.
Cu privire la fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata, aratand ca sunt incidente prevederile art. 1351 C.civ. cu privire la cazul fortuit, sens in care a sustinut ca evenimentul nu a putut fi prevazut si nici impiedicat deoarece don cauza umiditatii ridicate a solului s-a produs o mica alunecare de teren care a antrenat si caderea copacului. A mai aratat ca si conducatorul auto trebuia sa manifeste o conduita rutiera prudenta si sa conduca cu viteza adaptata pana la limita evitarii oricarui pericol.
De asemenea, a sustinut ca avariile mentionate nu se coroboreaza cu cele constatate la fata locului, fiind avarii produse ca urmare a imprejurarii ca autovehiculul si-a continuat deplasarea aproximativ 450 km de la locul producerii accidentului.
In drept, a indicat dispozitiile art. 205 C.proc.civ.
In probatiune, a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri.
La data de 14.10.2016 parata COMUNA I prin primar a formulat intampinare, prin care a invocat exceptia necompetentei teritoriale a instantei.
Cu privire la fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata, aratand ca accidentul s-a produs pe fondul unui eveniment de forta majora, ruperea unui arbore fiind un eveniment care nu putea fi prevazut sau evitat.
A mai aratat ca a efectuat toate demersurile care ii incumbau, emitand adrese catre titularul dreptului de administrare inca din anul 2014, solicitand sa intervina cu privire la taierea vegetatiei care reprezinta un pericol major.
In drept, a indicat dispozitiile art. 205-206 C.proc.civ.
In probatiune, a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri.
La data de 12.09.2016, respectiv 31.10.2016, reclamanta a formulat raspuns la intampinare, solicitand respingerea exceptiei necompetentei teritoriale, precum si a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratei C S.A.
Cu privire la fondul cauzei, a sustinut ca nu sunt indeplinite conditiile privind forta majora sau cazul fortuit intrucat, la o simpla inspectie de teren, se putea constata riscul de cadere al copacilor si se putea dispune taierea sau defrisarea acestora. A mentionat ca paratii aveau cunostinta de acest risc inca din anul 2009.
In sedinta publica din data de 22.11.2016 instanta a respins ca neintemeiata exceptia necompetentei teritoriale si a unit cu fondul cauzei exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de parata C S.A.
In temeiul art. 258 rap. la art. 255 C.proc.civ., instanta a incuviintat reclamantei administrarea probei cu inscrisuri, a probei cu interogatoriul paratilor, a probei testimoniale, iar paratilor proba cu inscrisuri si proba cu expertiza tehnica, la solicitarea paratei R.N.P.R.
In sedinta publica din data de 20.12.2016 a fost audiat martorul D.A.G., iar la data de 05.01.2017 a fost depus raportul de expertiza tehnica (f. 22).
Analizand actele si lucrarile dosarului, in vederea solutionarii exceptiilor invocate si a fondului cauzei, instanta retine urmatoarele:
In ce priveste procedura aplicabila prezentei cereri, instanta retine aplicabilitatea Codului de procedura civila 2010 – Legea nr. 134/2010, publicata in M.Of. nr. 545 din 03.08.2012, republicata in temeiul art. 80 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010, publicata in M.Of. din 30.05.2012 – intrat in vigoare la data de 15 februarie 2013.
Cauza de fata a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti la data de 16.06.2016 prin urmare procedura se va desfasura conform Codului de procedura civila intrat in vigoare la 15 februarie 2013.
Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului C S.A., invocata prin intampinare, instanta urmeaza a o respinge ca neintemeiata, retinand urmatoarele:
Conform art. 21 alin. 1 din OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor „Ministerul Transporturilor este administratorul drumurilor de interes national, direct sau prin Compania Nationala de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A., care isi realizeaza atributiile prevazute de prezenta ordonanta in conditiile contractului de concesiune incheiat intre acestea”.
Avand in vedere ca evenimentul s-a produs pe un sector de drum national, DN7 km411+800m, fiind, astfel, in administrarea paratei C S.A., iar temeiul de drept pe care se intemeiaza cererea este reprezentat de art. 1349 si art. 1376 C.civ. (raspundere civila delictuala pentru prejudiciile cauzate de lucruri aflate in paza juridica proprietarului sau a celui care, in temeiul legii, exercita in mod independent controlul si supravegherea asupra lucrului), instanta retine ca, in speta, calitatea procesuala pasiva apartine si paratei C S.A. in calitatea sa de administrator al drumului national pe care a avut loc incidentul.
Conform art. 40 alin. 1 din OG nr. 43/1997 „Drumurile trebuie sa fie semnalizate si mentinute in stare tehnica corespunzatoare desfasurarii traficului in conditii de siguranta de catre administratorul drumului”. Prin urmare, in mod corect cererea de chemare in judecata formulata cu privire la eventuale prejudicii produse ca urmare a neindeplinirii acestor obligatii este in mod corect indreptata impotriva administratorului drumului care, in aceasta calitate, avea obligatia de a mentine drumul in stare tehnica corespunzatoare pentru desfasurarea traficului in conditii de siguranta, inclusiv prin indeplinirea obligatiei care rezulta din paza juridica.
In consecinta, instanta urmeaza a respinge ca neintemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei C S.A., celelalte aparari vizand intrunirea sau nu a conditiilor raspunderii civile delictuale urmand a fi analizate odata cu solutionarea fondului cauzei.
In ceea ce priveste fondul cauzei, instanta urmeaza a admite in parte cererea de chemare in judecata, pentru urmatoarele considerente:
In fapt, instanta retine ca asiguratul reclamantei, S.C. P.E. S.R.L. este proprietarul autovehiculului marca Iveco, numar de identificare …., numar de inmatriculare ….., asigurat CASCO de reclamanta conform politei de asigurare nr. ……, valabila pentru perioada 01.02.2015-31.01.2016 (f. 9-10).
Asa cum rezulta din procesul-verbal de contraventie seria CP nr. ……. (f. 7), autovehiculul anterior mentionat a fost avariat ca urmare a caderii unui copac pe DN7 la km 411+800m, la iesirea din loc. Sacamas, jud. Huneadoara, pe sensul de deplasare Arad-Deva, fiind produse urmatoarele daune: partea laterala dreapta, rezervor spart motorina, spoiler fata, lampi semnalizare fata, lampi ceata, faruri fata, alte elemente (f. 8). Avariile au fost mentionate in Autorizatia de reparatii seria CR nr. 2046013 din data de 03.03.2015 (f. 8), dar si din plansele foto depuse in probatiune la dosarul cauzei, aceleasi concluzii fiind mentionate si in cuprinsul raportului de expertiza depus la dosarul cauzei (f. 29).
Din coroborarea tuturor probelor administrate in cauza rezulta ca accidentul s-a produs ca urmare a desprinderii unui copac din radacini. Respectivul copac cu un diametru al trunchiului de aproximativ 30 cm si o lungime de aproximativ 20m s-a prabusit pe carosabil, blocand ambele sensuri de mers.
Analizand atat declaratia martorului audiat in cauza (conducatorul autovehiculului), cat si aspectele consemnate in procesul verbal emis de organele de politie rutiera prezente la fata locului, precum si concluziile raportului de expertiza efectuat in cauza, instanta retine ca, anterior prabusirii, copacul era situat pe dealul din apropiere.
Potrivit art.14 din OG nr. 43/1997 „Zona drumului public cuprinde: ampriza, zonele de siguranta si zonele de protectie.”, iar conform Anexei nr. 1, in cazul drumurilor nationale, zona de siguranta este cuprinsa de la limita exterioara a amprizei drumului pana la 3.00 m de la marginea de sus a taluzului, pentru drumurile in debleu cu inaltimea pana la 5.00 m inclusiv. Zona de protectie este cuprinsa intre marginile exterioare ale zonelor de siguranta si marginile zonei drumului, pe o distanta de 22 m de la axul drumului pana la marginea exterioara a zonei drumului.
Conform adresei nr. 2682/30.07.2014 (f. 79), sectorul de drum unde a avut loc accidentul – DN 7 km 411+800m – este incadrat in categoria drum in debleu, cu o inaltime medie de 4.00 m (f. 81).
Prin urmare, zona drumului public, aflata in administrarea paratei C S.A., cuprinde ampriza, zona de siguranta (3 m de la marginea de sus a taluzului) si zona de protectie (22 m de la axul drumului).
Avand in vedere ca zona drumului cuprinde zona de siguranta care, in cazul drumurilor in debleu, se calculeaza prin raportare la marginea de sus a taluzului, instanta retine ca, pentru toata suprafata de teren incadrata in zona drumului public se aplica aceleasi reguli ale raspunderii civile delictuale.
In drept, instanta retine ca, potrivit art. 1349 alin. 3 C.civ., in cazurile anume prevazute de lege, o persoana este obligata sa repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum si de ruina edificiului. De asemenea art. 1376 alin. 1 C.civ. prevede ca oricine este obligat sa repare, independent de orice culpa, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa.
Astfel, este reglementata raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri prezumandu-se, pana la proba contrara, ca proprietarul lucrului este paznicul juridic al acestuia, iar raspunderea proprietarului, considerata o raspundere obiectiva, va fi angajata indiferent de existenta vinovatiei lui. In consecinta, pentru a antrena raspunderea civila delictuala, trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: sa existe un prejudiciu, sa existe o fapta ilicita, sa existe un raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, sa existe paza juridica asupra lucrului care a provocat prejudiciul.
Fapta ilicita, ca element al raspunderii civile delictuale este orice fapta prin care, incalcandu-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinand altei persoane.
Prin urmare, avand in vedere dispozitiile legale anterior mentionate, instanta constata ca orice omisiune sau actiune cauzatoare de prejudicii a paratilor cu privire la zonele aflate in administrare (inclusiv in ceea ce priveste arborii aflati pe acele terenuri) atrage raspunderea delictuala a acestora.
Instanta retine ca fapta ilicita consta in aceea ca paratii nu au luat toate masurile necesare pentru ca arborii aflati pe domeniul public, in zona drumului, sa nu produca prejudicii bunurilor mobile si imobile ale altor persoane, respectiv sa nu perturbe traficul rutier pe segmentul de drum al DN7 km411+800m..
Conform art. 1380 C.civ., nu exista obligatie de reparare a prejudiciului, atunci cand acesta este cauzat exclusiv de fapta victimei insesi ori a unui tert sau este urmarea unui caz de forta majora. Astfel, contrar sustinerilor paratilor, cazul fortuit nu are caracterul unei cauze exoneratoare de raspundere, ci doar cazul de forta majora.
Potrivit art. 1351 alin. 2 C.civ., forta majora este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil si inevitabil.
Paratii au sustinut ca evenimentele meteorologice din ziua de 03.03.2015 ce s-au manifestat sub forma unor ploi abundente si care au determinat desprinderea copacului din radacini au caracterul unui caz de forta majora, insa instanta va inlatura aceste afirmatii ca fiind neintemeiate.
Astfel, instanta apreciaza ca ploile la care au facut paratii referire, cu consecinta desprinderii copacului din radacini, nu pot fi considerate un eveniment imprevizibil in raport de perioada in care s-a produs (luna martie), fiind de notorietate faptul ca evenimentele meteorologice de natura celor invocate de catre parati sunt frecvente primavara.
Instanta retine, totodata, ca reaua-credinta a paratilor este evidenta in conditiile in care la dosarul cauzei exista mai multe inscrisuri (inclusiv din cursul anului 2009) potrivit carora fiecare dintre parati avea cunostinta despre alunecarile de teren din zona, cu evidentierea expresa a riscului de dezradacinare a copacilor situati in zona drumului public.
Parata C S.A. mentioneaza expres in cuprinsul adresei nr. 2542/2009 (f. 78) ca sunt necesare masuri de indepartare din zona drumului DN7 a copacilor care  pe timp de ploaie sau ninsoare abundenta prezinta pericol de desradacinare sau rupere a crengilor.
Si parata R.N.P.R. mentioneaza in adresa nr. 2682/2014 pericolul iminent pe care il reprezinta arborii care pericliteaza circulatia de DN 7 in zona loc. Sacamas (f. 79).
De altfel, la data de 16.05.2016 (la mai mult de un an de la data producerii accidentului), paratii C S.A. si R.N.P.R. au efectuat lucrari de extragere a arborilor din zona impadurita a drumului care constituie pericol pentru siguranta traficului rutier (f. 88).
 Astfel, parata UAT Comuna I a prestat diligentele necesare si a notificat paratii C S.A. si R.N.P.R. cu privire la eventualele riscuri cauzate de materialul arboricol din zona (demersurile acestora fiind efectuate la sesizarea paratei UAT Comuna I – f. 79), insa acestia nu au luat masurile care se impun si nu au asigurat copacii din zona respectiva.
Totodata, instanta considera notorii fenomenele meteorologice de tipul ploilor abundente in sezonul de primavara, fenomene care conduc la alunecari de teren si desprinderea arborilor din radacini si care fac necesara, pentru evitarea unor dezastre semnificative, sporirea masurilor de ingrijire a domeniului public, in special a copacilor prezenti pe acesta, cu atat mai mult cu cat sunt situati in zona drumului public.
In cauza de fata prejudiciul cauzat este relativ redus si este doar material, insa, in ipoteza in care ingrijirea materialului arboricol si a zonei drumului este in continuare neglijata, poate fi amenintata viata si sanatatea participantilor la trafic.
Prejudiciul, ca element al raspunderii civile delictuale, reprezinta rezultatul negativ al incalcarii ilicite a unui drept subiectiv si trebuie sa fie cert si sa nu fi fost reparat inca. Caracterul cert al prejudiciului, ceea ce presupune ca acesta este sigur, atat in privinta existentei, cat si in privinta posibilitatii de evaluare, rezulta din inscrisurile depuse la dosar. Astfel, prejudiciul consta in avariile aduse autovehiculului cu nr. …., costurile aducerii autovehiculului la starea tehnica si estetica dinaintea accidentului fiind in cuantum total de 37.548,11 lei, conform calcului de reparatie, confirmat si de expertul desemnat in cauza.
Astfel, reclamanta a depus la dosarul cauzei planse foto din care, fara putinta de tagada, rezulta reperele avariate ale autovehiculului asiguratului reclamantei, acestea fiind identificate initial de agentul politiei rutiere prezent la fata locului si confirmate ulterior, atat de unitatea service reparatoare, cat si de expertul desemnat in cauza.
Instanta retine ca sunt neintemeiate sustinerile paratei R.N.P.R., expertul desemnat mentionand (in conformitate si cu declaratiile martorului audiat in cauza) ca deplasarea vehiculului in continuare pana la destinatie s-a realizat in regim de avarie, insa nu a fost apta sa produca daune suplimentare autovehiculului.
Totodata, a fost depusa la dosarul cauzei dovada achitarii despagubirii de catre reclamanta catre asiguratul sau.
De asemenea, instanta retine ca, in cauza, nu au fost administrate probe ca prejudiciul produs ar fi fost reparat de catre parati.
Instanta constata ca si conditia existentei raportului de cauzalitate intre prejudiciu si fapta ilicita este indeplinita in cauza, intrucat, asa cum rezulta din inscrisurile administrate, efectul produs, adica prejudiciul cauzat, a fost provocat de actiunea cauzatoare, in speta fapta ilicita a paratei. Legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu rezulta din plansele foto depuse la dosar.
Prin urmare, instanta apreciaza ca, urmare a evenimentelor meteorologice din ziua de 03.03.2015 (ploaie abundenta), din cauza faptului ca paratii nu au luat toate masurile necesare pentru ca arborii aflati in administrarea proprie sau in zona drumului public aflat in administrare sa fie intretinuti in mod corespunzator, autovehiculul cu numar de inmatriculare ….. a fost avariat prin caderea unui copac.
Pentru ca raspunderea civila a celui care a cauzat prejudiciul sa fie angajata nu este de ajuns sa fi existat o fapta ilicita aflata in raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesar ca aceasta fapta sa fie produsa de un bun care se afla in paza juridica a persoanei care este trasa la raspundere delictuala.
Instanta retine ca paza juridica incumba celui care profita de pe urma lucrului, apartinand celui care are puterea, folosinta, controlul si supravegherea bunului.
Desi parata a sustinut ca nu s-a facut dovada faptului ca arborele care a avariat autoturismul reclamantei se afla situat in zona drumului public, instanta urmeaza sa inlature aceste afirmatii ca nefiind intemeiate.
Astfel cum s-a retinut anterior, conform dispozitiilor art. 21 alin. 1 din OG nr. 43/1997, parata C S.A. are in administrare sectorul respectiv de drum care, asa cum s-a retinut anterior, cuprinde si zona de pe care s-a desprins copacul. Astfel, instanta retine caracterul neintemeiat al sustinerilor paratei C S.A. care a sustinut ca zona de pe care s-ar fi desprins copacul nu se afla in administrarea sa.
Instanta retine ca respectivul copac s-a desprins de pe versantul din apropiere si nu din zona imediat apropiata drumului. Insa, prin raportare la zona de siguranta identificata, instanta retine ca respectivul arbore era situat pe fata interna a dealului, spre partea carosabila, incadrandu-se ca amplasare initiala in zona de siguranta a drumului (3.00 m de la marginea de sus a taluzului). Un amplasament diferit ar fi generat prabusirea copacului pe exteriorul versantului, nu spre suprafata carosabila, avand in vedere delimitarea facuta prin raportare la marginea de sus a taluzului.
Or, conform art. 40 alin. 1 din OG nr. 43/1997 „Drumurile trebuie sa fie semnalizate si mentinute in stare tehnica corespunzatoare desfasurarii traficului in conditii de siguranta de catre administratorul drumului”, iar prabusirea arborilor pe drumul public este de natura a impiedica desfasurarea traficului in conditii de siguranta.
Pe de alta parte, instanta retine ca, potrivit art. 36 alin. 2 lit. c din Legea nr. 215/2001 Consiliul Local (autoritate deliberativa a unitatii administrativ teritoriale) exercita atributii privind administrarea domeniului public si privat al comunei, orasului sau municipiului.
Conform inscrisurilor depuse a dosarul cauzei, padurea din care s-a desprins copacul se afla in proprietatea paratei UAT Comuna I, prezumtia simpla fiind in sensul ca aceasta, in calitate de proprietar, are si paza juridica a bunului.
Cu toate acestea, parata UAT Comuna I a incheiat cu parata R.N.P.R. contractul de administrare a fondului forestier, in virtutea caruia paza juridica a fondului forestier a fost transferata catre parata R.N.P.R., fiind incidente dispozitiile art. 1376 teza a II-a C.civ., conform carora raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri apartine proprietarului sau celui care, in temeiul unei dispozitii legale, a unui contract ori chiar numai in fapt, exercita in mod independent controlul si supravegherea asupra lucrului.
In consecinta, instanta urmeaza a respinge ca neintemeiata actiunea formulata in contradictoriu cu parata UAT Comuna I, la data producerii faptei ilicite, aceasta neavand paza juridica a lucrului.
In raport de persoana indreptatita sa culeaga despagubirea, instanta retine ca la data producerii evenimentului autovehiculul era asigurat la societatea reclamanta prin Contractul de Asigurare atestat prin Politia CASCO nr. ….(f. 9).
Totodata, conform dispozitiilor art. 2210 alin. (1) C.civ. „In limitele indemnizatiei platite, asiguratorul este subrogat in toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurarii impotriva celor raspunzatori de producerea pagubei, cu exceptia asigurarilor de persoane”.
Potrivit art. 54 alin. (1) din Legea nr. 136/1995, „Despagubirea se stabileste si se efectueaza conform art. 43 si 49, iar in cazul stabilirii despagubirii prin hotarare judecatoreasca, drepturile persoanelor pagubite prin accidente produse de vehicule aflate in proprietatea persoanelor asigurate in Romania se exercita impotriva asiguratorului de raspundere civila, in limitele obligatiei acestuia, stabilita in prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor raspunzatoare de producerea accidentului in calitate de intervenienti fortati”.
In consecinta, achitand persoanei pagubite contravaloarea reparatiilor efectuate, potrivit contractului de asigurare facultativa (f. 39), societatea reclamanta a preluat actiunea de care asiguratul sau beneficia, ceea ce ii confera dreptul de a chema in judecata direct pe persoana vinovata.
In raport de cele mentionate, rezulta ca sunt indeplinite cerintele legale cuprinse in art. 1349 alin. 3 C.civ. si art. 1376 alin. 1 C.civ. pentru angajarea raspunderii delictuale a paratilor C S.A. si R.N.P.R., astfel ca reclamanta este indreptatita la obtinerea sumei de 37.548,11 lei reprezentand contravaloare despagubire.
Pe cale de consecinta, pentru toate aceste considerente, instanta va admite in parte cererea si ii va obliga pe paratii C S.A. si R.N.P.R. la plata catre reclamanta a sumei de 37.548,11 lei reprezentand contravaloare despagubire, alaturi de dobanda legala calculata asupra debitului principal de la data pronuntarii prezentei hotarari si pana la achitarea integrala a debitului
Pentru considerentele expuse anterior, instanta urmeaza a respinge ca neintemeiata cererea formulata in contradictoriu cu parata UAT Comuna I.
In temeiul art. 453 C.pr.civ., fiind in culpa procesuala, paratii C S.A. si R.N.P.R. urmeaza a fi obligati, in solidar, la plata cheltuielilor de judecata catre reclamanta, in cuantum total de 4.251,44 lei, reprezentand taxa judiciara de timbru – 1.731,44 lei (f. 56) si onorariu avocatial 2.520 lei (f. 115-117).
De asemenea, instanta urmeaza a lua act ca paratii UAT Comuna I, C S.A. si R.N.P.R nu au solicitat cheltuieli de judecata.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE

Respinge ca neintemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei C S.A., invocata prin intampinare.
Admite in parte cererea formulata de reclamanta S.C. G.A.R. S.A., in contradictoriu cu paratii C S.A., COMUNA I prin PRIMAR, R.N.P.R..
Obliga paratele C S.A. si R.N.P.R, in solidar, la plata catre reclamanta a sumei de 37.548,11 lei cu titlul de despagubiri, precum si la plata dobanzii legale, calculata de la data pronuntarii prezentei hotarari si pana la achitarea integrala a debitului.
Respinge actiunea formulata in contradictoriu cu parata UAT Comuna I, ca neintemeiata.
Obliga paratele C S.A. si R.N.P.R., in solidar, la plata catre reclamanta a sumei de 4.251,44 lei, reprezentand cheltuieli de judecata.
Ia act ca paratele nu au solicitat cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmand a fi depusa la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 14.02.2017.

PRESEDINTE,   GREFIER,