Contestatie la executare, suspendare executare, intoarcere executare.

Instanta retine ca potrivit art. 711 alin. (1) C.proc.civ. „Impotriva executarii silite, a incheierilor date de executorul judecatoresc, precum si impotriva oricarui act de executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare. […]”

Criticile contestatoare sunt, in opinia instantei, nefondate.
In primul rand, instanta constata ca -potrivit art. 656 alin. (1) lit. d) si alin. (2) C.proc.civ., incheierile executorului judecatoresc trebuie sa cuprinda, sub sanctiunea nulitatii. De asemenea, potrivit art. 782 alin. (3) C.proc.civ., adresa de infiintare a popririi trebuie sa cuprinda si sediul persoanei urmarite.
Pe de o parte, instanta constata ca art. 656 alin. (2) C.proc.civ. sanctioneaza cu nulitatea lipsa mentiunii cu privire la sediul debitorului, iar nu si erorile cu privire la sediul acestuia. Or, in cauza, din incheierile si actele de executare efectuate de executorul judecatoresc nu lipsesc mentiunile cu privire la sediul debitorului, ci sediul indicat este incomplet, sediul social fiind mai extins, respectiv cuprinzand si numerele -.
Pe de alta parte, instanta apreciaza ca, in ipoteza unei nulitati expres prevazute de lege (cum este cazul art. 656 alin. (2) C.proc.civ.), partea interesata poate face dovada contrara vatamarii prezumate, potrivit art. 175 alin. (2) C.proc.civ.. In speta, aceasta dovada contrara a fost adusa. Indicarea incompleta a sediului debitoarei nu a produs contestatoarei nicio vatamare, aceasta primind actele de executare intocmite (sub semnatura si stampila la data de 24.12.2014- fila 169 vol. I) si supunand, prin formularea prezentei contestatii la executare, criticile sale analizei instantei de executare. De asemenea, identificarea debitoarei urmarite este neechivoca, prin indicarea denumirii si celorlalte date de identificare.
Mai mult, contestatoarea nu a facut dovada existentei unei vatamari cu privire la mentionarea incompleta a sediului sau in adresele de infiintare a popririi, vatamare care sa nu poata fi inlaturata, in sensul dispozitiilor art. 175 alin. (1) C.proc.civ. In ipoteza art. 782 alin. (3) C.proc.civ., nulitatea nefiind expresa, pentru a interveni este obligatorie dovada existentei unei vatamari care sa nu poate fi inlaturata decat prin anularea actului.

In al doilea rand, instanta constata ca executorul judecatoresc a mentionat in mod eronat in cuprinsul incheierii privind stabilirea cheltuielilor de executare un termen de 5 zile pentru formularea contestatiei la executare, in loc de 15 zile, cum era corect. Aceasta eroare nu poate atrage, insa, nulitatea actelor de executare.
Astfel cum rezulta din art. 656 alin. (1) lit. i) si art. 656 alin. (2) C.proc.civ. coroborate cu art. 175 alin. (1) C.proc.civ., pentru a interveni nulitatea actelor de executare este necesara dovedirea unei vatamari care sa nu poata fi inlaturata decat prin anulare, nefiind vorba despre o nulitate expresa pentru care vatamarea sa fie prezumata.
Or, in speta, contestatoarea nu a dovedit existenta unei vatamari, contestatia fiind formulata in interiorul termenului legal, termen de altfel mai lung decat cel indicat in incheierea de stabilire a cheltuielilor de executare. Mai mult, termenul de atac este stabilit de dispozitiile legale (art. 36 din Legea nr. 138/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila), iar nu de executorul judecatoresc, iar contestatoarea nu poate invoca necunoasterea legii.

In al treilea rand, instanta retine ca nu exista nicio dispozitie legala potrivit careia numai cheltuielile de executare platite anterior de catre creditor pot fi recuperate de la debitor.
Din contra, potrivit art. 669 alin. (2) C.proc.civ., debitorul este tinut sa suporte cheltuielile de executare stabilite sau, dupa caz, efectuate dupa inregistrarea cererii de executare, iar potrivit art. 669 alin. (5) C.proc.civ., sumele stabilite de executor vor fi platite de creditor, daca nu pot fi recuperate de la debitor (ceea ce implica faptul ca nu au fost in prealabil achitate de creditor).
Mai mult, in temeiul art. 39 alin. (3) din Legea nr. 188/2000, executorii judecatoresti nu pot conditiona punerea in executare a hotararilor judecatoresti (situatia din cauza) de plata anticipata a onorariului.
„Dovezile prezentate” de care fac vorbire dispozitiile art. 669 alin. (4) C.proc.civ., invocate de contestatoare, se refera la dovada cheltuielilor ocazionate de executarea silita (facturi privind onorariul de avocat, onorariul de expert, onorariul traducatorului , onorariul interpretului, etc.), iar nu neaparat si la plata efectiva a acestora.
Interpretarea contrara a contestatoarei face inaplicabile dispozitiile art. 669 alin. (5) (privind recuperarea cheltuielilor de executare de la creditor) si art. 864 alin. (1) lit. a) C.proc.civ. (privind ordinea de preferinta in care se distribuie sumele realizata prin urmarirea silita).

In al patrulea rand, instanta constata ca onorariul executorului judecatoresc a fost stabilit in mod legal, prin raportare la cuantumul creantei urmarite si la art. 39 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/2000.
Avand in vedere cuantumul creantei urmarite- 28.785.999,52 lei (necontestata si compusa din 22.473.832,45 lei, indemnizatia datorata in temeiul art. 22 din Legea nr. 509/2002, dobanda legala in cuantum de 5.670.332,64 lei, calculata de la data de 12.03.2014 si pana la data de 22.12.2014, aferenta indemnizatiei, 68.661,4 euro echivalent in lei a sumei de 307.259,77 lei calculata la cursul BNR 1 euro = 4,4750 reprezentand sume retinute in mod gresit de - fata de dispozitiile clauzei claw back, dobanda legala aferenta sumei de 68.661,4 euro in suma de 19.729,34 euro, care este echivalentul in lei a sumei de 88.288,78 lei calculata de la data de 12.03.2010 si pana la data de 22.12.2014 la cursul BNR 1 euro = 4,4750 lei si 246.285,88 lei cheltuieli de judecata), executorul judecatoresc a calculat suma de 293.160 lei, respectiv 6.300 lei + 1% din 28.685.999,52 lei (28.785.999,52-100.000).
Societatea Civila Profesionala de Executori Judecatoresti este platitoare de TVA, deci in mod legal sumele cuprinse in procesul-verbal de cheltuieli contin TVA. Din moment ce executorul judecatoresc are obligatia legala de a vira catre bugetul statului cota reprezentand TVA, aceasta trebuie suportata de beneficiarul final al serviciului prestate de executor, respectiv de debitor. Vointa legiuitorului a fost, sub acest aspect, aceea de a limita suma cuvenita executorului judecatoresc cu titlu de onorariu, in sensul ca a stabilit un plafon maxim in ceea ce priveste suma efectiv incasata de executorul judecatoresc.
In continuare, instanta retine ca, potrivit art. 669 alin. (4) C.proc.civ., poate cenzura cuantumul cheltuielilor de executare, trebuind sa verifice daca aceste cheltuieli stabilite prin incheierea executorului au fost necesare pentru efectuarea executarii, daca sunt reale si daca sunt disproportionate fata de valoarea si complexitatea cauzei ori de circumstantele cauzei.
Cu toate acestea, instanta apreciaza ca nu poate interveni pentru a micsora sau mari cuantumul onorariului de executor, avand in vedere ca in prezent Legea nr. 188/2000 reglementeaza plafoane minime si maxime intre care trebuie sa fie stabilit, oferind astfel protectie debitorului. Onorariul executorului judecatoresc, calculat in limita impusa de art. 39 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, nu poate fi disproportionat de mare fata de munca depusa de executor, intrucat textul de lege inlatura orice disproportie vadita.
In subsidiar, instanta apreciaza ca suma stabilita de executor cu titlu de onorariu este rezonabila fata de valoarea pricinii si de raspunderea executorului pentru actele de executare indeplinite.

In al cincilea rand, instanta constata ca nicio dispozitie legala nu impune executorului judecatoresc mentionarea contului in care se va distribui suma obtinuta prin executare, ca nementionarea acestui cont nu a produs contestatoarei nicio vatamare si ca nu s-a facut dovada ca suma cuvenita creditoarei s-a distribuit intr-un alt cont decat contul unic indicat prin cererea formulata de creditoare la data de 24.12.2014 (fila 160 vol. I).

In al saselea rand, desi instanta a retinut ca noul motiv de contestatie la executare a fost formulat tardiv, instanta va retine, in subsidiar, ca acesta este si intemeiat, avand in vedere procesul-verbal din data de 14.01.2015, potrivit caruia debitorului i s-a predat titlul executoriu in original la finalizarea executarii silite.