Ordonanta presedintiala - suspendarea executarii obligatiei de plata a ratelor lunare.

reclamantului exista aparenta de drept, va putea sa ordone masuri provizorii in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari. Pe cale de ordonanta presedintiala nu pot fi dispuse masuri care sa rezolve litigiul in fond si nici masuri a caror executare nu ar mai face posibila restabilirea situatiei de fapt (alin. 5).
 Institutia ordonantei presedintiale, reglementata in art. 997-1002 din noul Cod de procedura civila, reprezinta un mijloc procedural rapid si lipsit de formalism pentru luarea unor masuri provizorii in anumite cazuri ce reclama urgenta.
Ca atare, actiunea avand ca obiect luarea unor masuri pe calea ordonantei presedintiale trebuie sa indeplineasca pe langa cerintele generale pentru exercitarea oricarei actiuni - interesul, calitatea procesuala, capacitatea procesuala si formularea unei pretentii -  si anumite conditii particulare, precum: aparenta dreptului, caracterul provizoriu al masurilor, existenta unor cazuri grabnice, neprejudecarea fondului.
Cu privire la fondul ordonantei presedintiale, instanta retine ca aparenta de drept este in favoarea reclamantului daca pozitia acestuia, in cadrul raportului juridic pe care se grefeaza ordonanta presedintiala, este preferabila din punct de vedere legal, in conditiile unei sumare caracterizari si analize a situatiei de fapt.
In prezenta cauza se solicita pe calea ordonantei presedintiale obligarea  paratei ca pana la solutionarea dosarului nr., sa suspende executarea contractului de credit nr. 421902J1540372377/29.11.2007 sau, in subsidiar, sa continue derularea contractului in conditiile recalcularii si incasarii ratelor de credit prin raportare la cursul CHF- RON de la data contractarii creditului.
-
Prin clauza cuprinsa la art. 8 din Contractul de credit partile cu convenit ca imprumutatul va restitui suma necesara rambursarilor in valuta in care a fost acordat imprumutul.
Pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti este inregistrat dosarul nr. -, prin care reclamantii au solicitat constatarea caracterului abuziv si anularea clauzei cuprinse in cap. II pct. 3.2, pct. 4 si pct. 5 din contractul de credit nr. 421902J1540372377/29.11.2007. De asemenea, reclamantii au solicitat obligarea paratei sa recalculeze nivelul dobanzii, sa actualizeze contractul de credit prin semnarea unui act aditional, sa restituie sumele incasate cu titlu de dobanda in plus peste marja fixa a bancii existenta la data semnarii contractului plus valoarea indicelui de referinta; constatarea caracterului abuziv al clauzei de risc valutar; obligarea paratei sa recalculeze toate ratele creditului prin raportare la valoarea cursului de schimb valutar CHF- RON de la data contractarii creditului si sa restituie sumele reprezentand diferente de curs valutar achitate in plus; continuarea contractului de credit in conditiile recalcularii ratelor de credit prin raportare la cursul CHF- RON de la data contractarii creditului.
Analizand situatia de fapt si de drept dedusa judecatii, instanta apreciaza ca reclamantii nu se pot prevala de aparenta dreptului, urmand a respinge ca nefondate sustinerile acestora in sensul ca, printr-un examen sumar al cauzei, fara a se proceda la analiza fondului raportului juridic dedus judecatii prevederile contractuale in baza carora se deruleaza raporturile juridice dintre partile litigante au caracter abuziv.
In plus, legislatia referitoare la clauzele abuzive este o aplicatie a solidarismului contractual, clauzele abuzive fiind o fateta specifica legislatiei protectiei consumatorului cu privire la leziune, care este un dezechilibru contractual originar si care, potrivit art. 6 din Legea 193/2000, lipseste de efect clauzele abuzive. Mai mult, potrivit art. 4 si art. 14 din Legea 193/2000, clauzele abuzive sunt nule, administratia sau sistemul judiciar avand atributia de a constata, chiar si din oficiu, aceasta nulitate.
Cu toate acestea, in prezenta cauza, avand ca obiect suspendarea executarii obligatiei de plata a ratelor lunare si, in subsidiar, obligarea paratei de a recalcula si incasa ratele de credit prin raportare la cursul CHF- RON de la data contractarii creditului (stabilizarea cursului), pe calea ordonantei presedintiale, instanta apreciaza ca reclamantii nu se bucura de aparenta dreptului in sensul instituit de art. 997 C proc civ.
Astfel, pentru ca reclamantii sa se prevaleze de aparenta dreptului, este necesar ca in prealabil o instanta de judecata sa analizeze si sa constate in baza temeiurilor de drept mai sus aratate, caracterul abuziv al clauzelor contractuale. Or, o asemenea cercetare a raporturilor juridice dintre parti reprezinta chiar fondul litigiului, ce face obiectul dosarului nr. - de pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
In ceea ce priveste caracterul provizoriu al masurilor ce se pot dispune in procedura ordonantei presedintiale, acesta se refera pe de o parte la continutul reversibil al masurilor, in conditiile in care pe calea ordonantei presedintiale nu se pot lua masuri a caror executare nu ar mai face posibila restabilirea situatiei de fapt. Pe de alta parte, caracterul provizoriu se refera la durata limitata temporar a acestor masuri.
Avand in vedere si considerentele mai sus aratate cu privire la neindeplinirea conditiei aparentei dreptului in favoarea reclamantilor, instanta constata ca nici conditia caracterului provizoriu al masurii nu este indeplinita, intrucat o asemenea interventie in modalitatea de derulare a conventiei partilor ar denatura intreaga reglementare a intinderii obligatiilor partilor.
Vremelnicia masurilor solicitate nu poate fi raportata doar la litigiul de fond, ci trebuie justificata si prin raportare la natura si efectele masurilor solicitate. Iar solicitarea reclamantilor, privind suspendarea partiala si temporara a efectelor contractului de credit si stabilizarea cursului valutar pana la solutionarea litigiului de fond avand ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze din contract nu reprezinta o masura cu caracter temporar, ci una cu caracter definitiv raportat la dreptul pretins.
Caracterul urgent al masurii trebuie stabilit prin raportare la scopul luarii acesteia, si anume: pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere; prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.
O obligatie de a face nu poate fi dispusa prin ordonanta presedintiala decat in cazurile in care se tinde la incetarea unor acte abuzive, deoarece numai in felul acesta se pastreaza caracterul vremelnic al masurilor luate.
In aceste conditii, instanta apreciaza ca reclamantii nu au probat caracterul abuziv, in sensul art. 997 C proc civ, al derularii contractului de credit in conditiile convenite de catre parti la momentul semnarii contractului.
De altfel, reclamantii nu au probat urgenta nici din perspectiva unei pagube care nu poate fi reparata sau a carei reparare ar fi deosebit de dificila. Reclamantii se marginesc sa invoce incalcarea grava a drepturilor, fara sa aduca nicio argumentare privind necesitatea unor masuri imediate. Desigur ca orice incalcare a unui drept reclama o interventie cat mai rapida pentru restabilirea ordinii juridice, dar art. 997 C.proc.civ. prevede, pentru materia ordonantei presedintiale, o urgenta deosebita, speciala, care trebuie sa depaseasca simpla idee de incalcare a unui drept.
In plus, nici cea de a treia conditie de admisibilitate a ordonantei presedintiale care prevede ca masura luata sa nu prejudece fondul dreptului, nu este indeplinita in cauza de fata, intrucat a obliga  parata ca pana la solutionarea dosarului nr. - avand ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale, sa recalculeze si incaseze  ratele de credit prin raportare la cursul CHF- RON de la data contractarii creditului (stabilizarea cursului de schimb), implica, in mod evident, prejudecarea fondului si stabilirea chiar a caracterului abuziv al clauzelor contractuale.
Or, o asemenea constatare face obiectul dosarului nr. -, in care reclamantii trebuie sa-si sustina si dovedeasca cererea.
In baza acestor considerente, apreciind ca in cauza nu sunt indeplinite conditiile de admisibilitate a actiunii prevazute de art. 997 C.pr.civ., instanta va respinge cererea de ordonanta presedintiala ca neintemeiata.
Avand in vedere solutia dispusa, instanta urmeaza a respinge si capatul de cerere privind obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata, ca neintemeiat. In ceea ce priveste cererea formulata de catre parata cu privire la obligarea reclamantilor la plata cheltuielilor de judecata, instanta urmeaza a o respinge ca neintemeiata deoarece parata nu a facut dovada efectuarii acestor cheltuieli, astfel cum impun dispozitiile art. 452 C.proc.civ.