Actiune in constatare a dreptului de proprietate.

Avand in vedere ca dispozitiile art.492-494 C.civil 1864 (art.577, art.579 din noul Cod civil) referitoare la accesiunea imobiliara artificiala reglementeaza raportul juridic nascut intre, pe de o parte, proprietarul terenului, iar, de pe alta parte, constructorul de buna/rea-credinta sau proprietarul bunului accesoriu unit cu bunul principal, vazand ca reclamantii nu a invocat in cuprinsul actiunii ca intre acestia si paratul - s-ar fi nascut un astfel de raport juridic, instanta apreciaza ca, in speta, paratul - nu are calitate procesuala pasiva.
Prin urmare, instanta va admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului -, invocata de parat, si va respinge cererea formulata de reclamanti in contradictoriu cu acest parat, ca fiind introdusa impotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasiva.
Cu privire la exceptia inadmisibilitatii actiunii, avand in vedere faptul ca introducerea actiunii in constatarea dobandirii dreptului de propriete prin accesiune imobiliara artificiala nu este conditionata de indeplinirea vreunei proceduri prealabile in sensul dispozitiilor art.193 C.pr.civila, instanta va respinge exceptia inadmisibilitatii, ca neintemeiata.
Ca atare, motivele ce au stat la baza invocarii exceptiei sus-mentionate reprezinta aparari de fond asupra carora instanta se va pronunta in cele ce urmeaza.
Pe fondul cauzei, in fapt, -.
Potrivit art.644 si art. 645 C.civ. de la 1864, dreptul de proprietate se poate dobandi prin succesiune, prin legate, prin conventie, prin traditiune, prin accesiune sau incorporatiune, prin prescriptie, prin lege sau prin ocupatiune.
In baza art.488 C.civ., „tot ce se uneste si se incorporeaza cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului, potrivit regulilor statornicite mai jos”, deci in conditiile art.489 – 503 din Codul civil de la 1864.
Accesiunea consta in incorporarea materiala a unui lucru considerat mai putin important intr-un lucru mai important.
In cazul in care cele doua lucruri au apartinut unor proprietari diferiti, titularul dreptului de proprietate asupra lucrului mai important devine ?i proprietar al lucrului mai putin important, astfel incat accesiunea apare ca un mod de dobandire a proprietatii asupra lucrului mai putin important.
Accesiunea imobiliara artificiala presupune interventia omului, si, spre deosebire de cea naturala, implica plata unor despagubiri catre cei in detrimentul carora opereaza. In alte cuvinte, accesiunea imobiliara artificiala are loc cu titlu oneros, spre deosebire de accesiunea imobiliara naturala, care are loc cu titlu gratuit.
Codul civil de la 1864 reglementeaza doar doua cazuri de accesiune imobiliara artificiala, si anume constructiile, plantatiile sau alte lucrari facute de proprietar pe terenul sau cu materialele altei persoane (art.493 C.civ. 1864), respective constructiile, plantatiile sau alte lucrari facute de o persoana cu materialele sale pe terenul proprietatea altei persoane (art.494 C.civ.1864).
In conceptia legiuitorului, in ambele cazuri, lucrul mai important il reprezinta terenul, asa incat proprietarul terenului devine, prin accesiune, si proprietar al constructiei edificate pe terenul respectiv.
Aceasta solutie se sprijina pe art.492 C.civ.1864, potrivit caruia orice constructie, plantatie sau lucru facut in pamant sau asupra pamantului sunt prezumate a fi facute de proprietarul acelui pamant cu cheltuiala sa si ca sunt ale lui, pana ce se dovedeste din contra.
Textul de lege instituie doua prezumtii relative.
Prima prezumtie, trasa din faptul ridicari unei constructii pe un anumit teren, se refera la imprejurarea ca o asemenea lucrare s-a facut de insusi proprietarul terenului respectiv, pe cheltuiala sa in ce priveste valoarea materialelor si a manoperei. Aceasta prezumtie poate fi rasturnata, dovedindu-se fie ca proprietarul a construit cu materialele apartinand altuia, caz in care devine incident art.493 C.civ.1864, fie ca o alta persoana a ridicat constructia, caz in care isi va gasi aplicare art.494 C.civ.
Asadar, potrivit Codului civil de la 1864, problema accesiunii imobiliare artificiale se pune numai atunci cand, inainte de efectuarea constructiei, plantatiei sau altei lucrari, nu s-a incheiat o conventie intre proprietarul terenului si proprietarul materialelor sau a constructiei insesi.
Prin intermediul art.579 alin.2 din noul Cod civil, legiuitorul a mai adaugat doua ipoteze privind chestiunea accesiunii imobiliare artificiale, in sensul ca proba contrara se poate face cand s-a constituit un drept de superficie, cand proprietarul imobilului nu si-a intabulat dreptul de proprietate asupra lucrarii noi sau in alte cazuri prevazute de lege.
Ca atare, in cazul realizarii unei lucrari de catre proprietarul imobilului, cu materialele sale, nu se pune problema dobandirii dreptului de proprietate prin accesiune, ci aceea a exercitarii dreptului de dispozitie materiala din continutul dreptului de proprietate asupra imobilului, motiv pentru care legiuitorul a pus la dispozitia persoanelor interesate procedura in baza careia ar putea fi recunoscut dreptul de proprietate asupra constructiei noi sau asupra unei extinderi la o constructie existenta.
In alta ordine de idei, conform art.36 alin.1 din Legea nr.7/1996 (in vigoare la momentul introducerii actiunii), „dreptul de proprietate asupra constructiilor se inscrie in cartea funciara in baza autorizatiei de construire si a procesului-verbal de receptie la terminarea lucrarilor semnat de reprezentantul autoritatii locale sau a unui certificat eliberat de autoritatea locala pe raza careia este edificata constructia, precum si a unei documentatii cadastrale.”
Cat priveste documentatia necesara pentru inscrierea unei constructii noi sau a unei extinderi de constructii, pentru un imobil inscris in cartea funciara, instanta retine ca aceasta ar trebui sa cuprinda, printre altele, conform art.17 lit. k) din Ordinul nr.634/2006 (in vigoare pana la data de 29 august 2014), autorizatie de construire si proces-verbal de receptie la terminarea lucrarilor sau, dupa caz, certificat de atestare a edificarii/extinderii constructiei, eliberat de primaria localitatii unde este situat imobilul, in conditiile art. 55 alin. (1) din Legea cadastrului si publicitatii imobiliare nr. 7/1996.
Conform art.1 alin.1 din Legea nr.50/1991, “Executarea lucrarilor de constructii este permisa numai pe baza unei autorizatii de construire sau de desfiintare, emisa in conditiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren si/sau constructii - identificat prin numar cadastral, in cazul in care legea nu dispune altfel.”
Potrivit art.2 alin.1 din Legea nr.50/1991, autorizatia de construire constituie actul final de autoritate al administratiei publice locale pe baza caruia este permisa executarea lucrarilor de constructii corespunzator masurilor prevazute de lege referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea si postutilizarea constructiilor.
In baza art.6 alin.5 din Legea nr.50/1991, se retine ca certificatul de urbanism nu confera dreptul de a executa lucrari de constructii.
Conform art.37 alin.5 teza I din Legea nr.50/1991, „constructiile executate fara autorizatie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum si cele care nu au efectuata receptia la terminarea lucrarilor, potrivit legii, nu se considera finalizate si nu pot fi intabulate in cartea funciara”.
Prin urmare, legea speciala prevede in caz de nerespectare a dispozitiilor acesteia mai multe sanctiuni, constand in faptul ca, in speta, constructia nu poate fi considerata finalizata, constructia nu poate fi intabulata, amenda contraventionala si, respectiv, posibilitatea desfiintarii constructiei.
Fata de cele mai sus expuse, avand in vedere faptul ca, pe de o parte,  reclamantii au recunoscut ca efectuarea extinderii constructiei situate in Bucuresti, str. -, sector 1, astfel cum a fost prezentata in raportul de expertiza intocmit in cauza, s-a realizat dupa anul 2010 si in lipsa autorizatiei de construire absolut necesara pentru constatarea dreptului de proprietate asupra extinderii, iar, pe de alta parte, faptul ca in cauza nu sunt aplicabile dispozitiile accesiunii imobiliare artificiale, instanta va respinge cererea ca neintemeiata, intrucat cei care efectueaza constructii nu se pot sustrage de la obligatia de a obtine in prealabil autorizatia de construire, prin intentarea de actiuni in care sa solicite constatarea dreptului de proprietate stiind ca nu au o astfel de autorizatie.
In ceea ce priveste reaua-credinta a reclamantilor si incidenta dispozitiilor Legii nr.50/1991, instanta constata ca notiunea de „constructor de buna-credinta” este consacrata legislativ de dispozitiile art.494 Cod civil 1864, potrivit carora daca plantatiile, cladirile si operele au fost facute de catre o a treia persoana de buna-credinta, proprietarul pamantului nu va putea cere ridicarea acestor plantatii, cladiri si lucrari, dar va avea dreptul sau de a inapoia valoarea materialelor si pretul muncii, sau de a plati o suma de bani egala cu aceea a cresterii valorii fondului (alineatul 3, ultima teza).
Avand in vedere faptul ca reclamantii au efectuat lucrari de extindere a locuintei fara a detine autorizatie de construire, instanta apreciaza ca lucrarile sus-mentionate au fost realizate cu rea-credinta.
Pentru a ajunge la aceasta concluzie, instanta a retinut ca prin Legea nr.50/1991 privind autorizarea executarii constructiilor si unele masuri pentru realizarea locuintelor (in vigoare incepand cu data de 07 august 1991),  legiuitorul nu a facut decat sa completeze dispozitiile Codului civil din 1864, in special cu privire la amplasarea, proiectarea, executarea si functionarea constructiilor.
-
Nu in ultimul rand, pentru a ajunge la concluzia ca, in speta, cererea reclamantilor de a se constata dreptul de proprietate asupra extinderii este neintemeiata, instanta a tinut cont si de art.35 C.pr.civila, care prevede ca „cel care are interes poate sa ceara constatarea existentei sau neexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului pe orice alta cale prevazuta de lege”.
Instanta a analizat cererea prin raportare, in special, la dispozitiile vechiului Cod civil, intrucat, pe de o parte, potrivit art.58 din Legea nr.71/2011, in toate cazurile in care accesiunea imobiliara artificiala presupune executarea unui drept de optiune de catre proprietarul imobilului, efectele accesiunii sunt guvernate de legea in vigoare la data inceperii lucrarii, iar, pe de alta parte, reclamantii au recunoscut ca lucrarile au fost incepute anterior datei de 01 octombrie 2011.