Taxa pentru televiziune si radiodifuziune. Actiune in pretentii.

Conform art. 40 din legea 41/1994 (2) persoanele fizice cu domiciliul in Romania au obligatia sa plateasca o taxa pentru serviciul public de radiodifuziune si o taxa pentru serviciul public de televiziune, in calitate de beneficiari ai acestor servicii, cu exceptia celor care declara pe propria raspundere ca nu detin receptoare de radio, respectiv de televiziune, si a celor care, potrivit legii, beneficiaza de scutire de la plata acestor taxe. 
   (3) persoanele juridice cu sediul in Romania, inclusiv filialele, sucursalele, agentiile si reprezentantele acestora, precum si reprezentantele din Romania ale persoanelor juridice straine, au obligatia sa plateasca o taxa pentru serviciul public de radiodifuziune si o taxa pentru serviciul public de televiziune, in calitate de beneficiari ai acestor servicii. 
Prin decizia nr. 297 din 6 iulie 2004 a Curtii Constitutionale s-a retinut ca prevederile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 care dispun cu privire la obligatia persoanelor juridice romane sau straine cu sediul in Romania de a plati, in calitate de beneficiari, o taxa pentru serviciul public de radiodifuziune si o taxa pentru serviciul public de televiziune nu sunt contrare Legii Fundamentale.
Obligatia prevazuta de text este doar in sarcina persoanelor juridice care beneficiaza, in diferite modalitati, de serviciile publice respective, adica a acelor entitati in folosul carora se realizeaza activitatea de informare de catre cele doua servicii publice.
Legiuitorul nu a prevazut taxa radio si taxa TV se datoreaza de toate persoanele juridice romane, indiferent de faptul daca detin sau nu aparate de receptionare a informatiei radio si tv, insa a prezumat calitatea de beneficiar al serviciului de radio si de televiziune a tuturor persoanelor fizice si juridice cu sediul in Romania, proba contrara putandu-se efectua in cazul persoanelor fizice prin simpla sustinere(declaratie pe propria raspundere), in cazul persoanelor juridice proba contrara  putand fi facuta prin alte mijloace(avand in vedere ca detin un patrimoniu propriu afectat realizarii unui scop/activitati), spre exemplu dovada suspendarii  activitatii.
In speta, societatea reclamanta, desi a sustinut, nu a dovedit ca ca are suspendata activitatea, conform certificatului ONRC de la fila 39, rezulta ca starea firmei este in functiune.
Deci, simpla sustinere ca nu detine receptoare nu este suficienta, in cazul persoanelor juridice, declaratia pe propria raspundere este prevazuta expres numai pentru  persoanele fizice. Mai mult decat atat, cat timp reclamanta detine o adresa de e-mail rezulta implicit ca detine un receptor -calculator, prin intermediul caruia beneficiaza de servicii de radio sau televiziune.
Prin urmare,  reclamanta nu a facut dovada contrara prezumtiei privind calitatea de beneficiar al serviciilor de radio si de televiziune, astfel ca  instanta va respinge cererea ca neintemeiata.
Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei ELECTRICA FURNIZARE SA sub aspectul cererii din data de 09.10.2015 prin care reclamanta a precizat capetele 3 si 4 de cerere, solicitand obligarea paratei ELECTRICA FURNIZARE S.A. sa radiere reclamanta din evidentele sale cu privire la taxa pentru televiziune si radiodifuziune, instanta retine ca nu este intemeiata, insasi parata sustinand ca poate sa o radieze pe reclamanta din evidentele sale, in temeiul unei hotarari judecatoresti.