Contestatie la executare. Cheltuieli de executare. caracterul executoriu al hotararii judecatoresti ce se pune in executare.

Procesul civil finalizat cu sentinta nr. - a fost declansat prin introducerea cererii de chemare in judecata la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti la data de 22.11.2012, adica anterior intrarii in vigoare a noului cod de procedura civila, la data de 15 februarie 2013.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 76/2012, dispozitiile Codului de procedura civila se aplica numai proceselor si executarilor silite incepute dupa intrarea acestuia in vigoare, astfel, in cauza de fata, instanta constata ca sentintei civile in baza careia se efectueaza executarea silita contestata in prezenta cauza ii sunt aplicabile dispozitiile Codului de procedura civila din 1865.
Hotararea in discutie, pronuntata intr-un proces inceput inainte de intrarea in vigoare a noului cod de procedura civila, este executorie, avand in vedere dispozitiile art.7208 Cod procedura civila din 1865 „Hotararile date in prima instanta privind procesele si cererile in materie  comerciala sunt executorii. Exercitarea apelului nu suspenda de drept executarea”.
In ceea ce priveste dispozitiile art. 5 din legea 76/2012 invocate de catre contestatoare, instanta apreciaza ca aceasta se refera la faptul ca dispozitiile Codului de procedura civila privitoare la titlurile executorii se aplica si hotararilor judecatoresti pronuntate inainte de intrarea in vigoare a Codului de procedura civila, care pot fi puse in executare chiar daca nu au fost investite cu formula executorie. Astfel, instanta apreciaza ca articolul invocat de contestatoare se refera strict la dispensarea hotararilor judecatoresti si a altor inscrisuri de formalitatea investirii cu formula executorie, avand in vedere ca potrivit art. 269 alin. 1 din Codul de procedura civila din 1865, hotararile judecatoresti necesitau investirea cu formula executorie, daca legea nu prevedea altfel.
Instanta nu poate retine sustinerile contestatoarei referitoare la pierderea caracterului executoriu al sentintei pronuntata intr-un proces guvernat de dispozitiile Codului de procedura din 1865 dar solutionat in fond in perioada de aplicabilitate a Codului de procedura civila din 2010 dat fiind ca acesta s-ar raporta la dispozitiile Codului din 2010 care nu mai reglementeaza distinct o procedura speciala privitoare la litigiile dintre profesionisti. Potrivit rationamentului contestatoarei, dispozitiile Codului de Procedura civila din 2010  prin prisma art. 5 din legea 76/2012 s-ar aplica si hotararilor judecatoresti pronuntate in procese guvernate de dispozitiile Codului de procedura din 1865, ceea ce ar semnifica retroactivarea dispozitiilor Codului de procedura civila din 2010, concluzie ce instanta apreciaza ca nu rezulta nici expres nici implicit din dispozitiile invocate de contestatoare.
Instanta constata intr-adevar ca executarii silite incepute la data de 12.02.2015, astfel cum rezulta din viza executorului f. 26, ii sunt aplicabile dispozitiile Codului de procedura din 2010 prin raportare la dispozitiile art. 24 si art. 662 alin 2 din C. proc. civ. din 2010, insa acest lucru semnifica ca executarii silite ii sunt aplicabile noile dispozitii cu privire drepturile si obligatiile partilor in executare silita, competenta executorului si a instantei de executare, procedura de urmat in cazul incidentelor ce pot aparea in executare silita.
In ceea ce priveste caracterul executoriu al hotararii judecatoresti ce se pune in executare, instanta apreciaza, astfel cum a sustinut si intimatul, ca acesta este un element exterior si anterior declansarii procedurii de executare silita. Astfel, in speta de fata, hotararea judecatoreasca ce se pune in executare fiind pronuntata intr-un litigiu guvernat de dispozitiile Codului de procedura din 1865 ii sunt aplicabile dispozitiile Codului de procedura din 1865, inclusiv dispozitiile art. 7208 care se refereau la caracterul executoriu al hotararile date in prima instanta privind procesele si cererile in materie  comerciala.
In ceea ce priveste sustinerea contestatoarei referitor la faptul ca aspectele de drept in cuprinsul prezentei contestatii au fost transate deja de Inalta Curte de Casatie si Justitie in decizia 2144/2014, instanta constata ca decizia de care face vorbire contestatoarea este o decizie de speta ce in sistemul de drept romanesc nu constituie izvor de drept.
Cat priveste caracterul excesiv al cheltuielilor de executare, instanta constata urmatoarele: Potrivit art. 39 alin. 1 lit. d din Legea 188/2000 Executorii judecatoresti au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale si maximale stabilite de Ministrul Justitiei, cu consultarea Consiliului Uniunii Nationale a Executorilor Judecatoresti. In cazul executarii silite a creantelor avand ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt urmatoarele: pentru creantele in valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de pana la 1% din suma care depaseste 100.000 lei din valoarea creantei ce face obiectul executarii silite.
In cauza de fata, instanta constata ca au fost respectare dispozitiile articolului mentionat, nefiind in mod evident stabilite peste limita legala impusa de art. 39 din Legea 188/2000, astfel cum in mod neintemeiat a sustinut contestatoarea. Astfel, instanta constata suma ce s-a solicitat a fi recuperata in cadrul prezentei executari silite a fost de 42635,85  lei plus penalitati de 1% pe zi de intarziere calculate pentru perioada 06.08.2012-12.02.2015 (921 zile), conform titlului executoriu-sentinta civila nr. 20035/2014 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, respectiv  42635,85 lei debit principal si 392,676,18 lei penalitati de intarziere, corect calculate, conform incheierii din data de 12.02.2015 f. 31. La suma totala de 435312,03 lei solicitata a fi recuperata pe calea executarii silite, executorul a stabilit onorariu conform art. 39 alin 1 lit d din Legea 188/2000, 6300 lei plus 3353,1203 (1% din 335312,03- suma care depaseste 100.000 lei din valoarea creantei ce face obiectul executarii silite), rezultand un cuantum de 9653,12 la care se adauga TVA in cuantum de 24%.
Avand in vedere ca onorariul de executor a fost in mod corect stabilit, instanta apreciaza ca nu poate interveni pentru a mari sau micsora cuantumul cheltuielilor de executare reprezentate de onorariul de executor, avand in vedere ca legea a reglementat plafoanele minime si maxime intre care trebuie sa fie stabilit, oferind astfel protectie debitorului. De asemenea, TVA-ul fiind o taxa pe care executorul nu o retine pentru el, ci o vireaza imediat la bugetul de stat, nu se include in cuantumul onorariului propriu-zis si nu se are in vedere la aplicarea algoritmului de calcul prevazut de art.39 din Legea nr.188/2000, dar se imputa tot celui ce se face vinovat pentru declansarea procedurii de executare silita.
In ceea ce priveste cheltuielile necesare desfasurarii executarii silite contestate in fata instantei in sedinta publica, instanta apreciaza ca acestea nu sunt disproportionate avand in vedere ca s-a dispus si s-a comunicat infiintarea popririi asupra conturilor contestatoarei la 31 de banci, s-au efectuat si comunicat adrese la DITL, adrese la Administratia Financiara, s-a emis si s-a comunicat somatia imobiliara, s-a notat urmarirea silita imobiliara in Cartea Funciara. Astfel, instanta apreciaza ca aceste cheltuieli sunt reale si justificate prin raportare la actele intocmite in dosarul de executare.
Cu privire la onorariul de avocat in faza de executare silita, sustinerea contestatoarei potrivit careia onorariul perceput de avocatul creditorului ar fi disproportionat de mare nu este intemeiata. Executarea creantei a presupus activitatea avocatului imputernicit constand in obtinerea titlului executoriu (copie legalizata a sentintei civile nr.- a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti), consultatii acordate creditorului, formularea cererii de incepere a executarii silite, plata taxelor aferente, deplasari la biroul executorului judecatoresc, urmarirea procedurii de executare. Totodata, fata de valoarea creantei, care este de 10 ori mai mare decat onorariul perceput, onorariul avocatului creditorului nu apare ca fiind disproportionat.
Avand in vedere considerentele de mai sus, instanta apreciaza ca executarea silita inceputa in dosarul de executare nr. - s-a derulat cu respectarea dispozitiilor legale, motiv pentru care va respinge ca neintemeiata contestatia la executare formulata de contestatoare.