PRETENTII – DAUNE MORALE. Raspundere civila delictuala.

In ceea ce priveste exceptia netimbrarii cererii de interventie accesorie in favoarea paratei, formulata la data de 23.12.2015, la termenul din data de 18.01.2016, instanta a admis exceptia, pentru motivele aratate in incheierea de sedinta de la acel termen (fila 150), care face corp comun cu prezenta sentinta, motiv pentru care urmeaza sa anuleze aceasta cerere, ca netimbrata.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Urmare a cererii de deschidere a procedurii succesorale din data de 09.09.2005 (fila 101), pe rolul BNPA B. a fost inregistrat dosarul notarial nr. 80/2005, avand ca obiect dezbaterea succesiunii de pe urma defunctului TS, decedat la data de 09.10.2003, cu ultimul domiciliu in N.,  S.U.A. Instanta retine ca cererea de deschidere a procedurii succesorale a fost formulata de numita TME, prin mandatar TM, conform procurii generale autentificate sub nr. 3966/4381/17.08.2005 de Consulatul General al Romaniei la N. fila 107).
Astfel, in dosarul notarial nr. 80/2005, parata BBA, in calitate de notar public, a eliberat certificatul de mostenitor nr. 69/19.10.2005 (fila 126), mentionand drept mostenitori pe numitii TME, in calitate de sotie, cu o cota de ¼ parti, si TMI, in calitate de fiu, cu o cota de ¾ parti. De asemenea, parata a invederat ca acestia au acceptat succesiunea in mod tacit si in termenul legal de optiune succesorala, respectiv ca reclamanta F. (nascuta T.) M.I., fiica defunctului, a renuntat la succesiune conform declaratiei de renuntare semnata in fata av. A. D.– notar din I., Tel Aviv, avand autentificare de semnatura nr. 1267/2005, purtand apostila prevazuta de Conventia de la Haga din 05.10.1961 sub nr. 4427349/18.08.2005, tradusa si legalizata sub nr. 4418/16.09.2005 de BNPA BG si BBA (filele 113-119).
Instanta mai retine ca in certificatul de mostenitor nr. 69/19.10.2005 a fost mentionat faptul ca masa succesorala de pe urma defunctului TS se compune numai din bunuri mobile, respectiv dintr-o garnitura de dormitor formata dintr-un sifonier cu doua usi, un pat dublu si 2 noptiere.
Prin sentinta civila nr. 9315/23.04.2013 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr. 22580/299/2012 (filele 30-31), astfel cum a fost indreptata prin incheierea din 21.11.2013 (fila 29), instanta a constatat nulitatea certificatului de mostenitor nr. 69/19.10.2005, a constatat deschisa succesiunea de pe urma defunctului TS, a constatat ca numitul TIM si reclamanta din prezenta cauza sunt straini de succesiune prin renuntare expresa, respectiv ca numita TME, in calitate de sotie supravietuitoare, este unica mostenitoare a defunctului prin acceptare tacita cu o cota de 1/1.
Instanta constata ca in prezenta cauza reclamanta a solicitat angajarea raspunderii civile delictuale a paratei BBA pentru emiterea certificatului de mostenitor nr. 69/19.10.2005, avand la baza sentinta civila nr. 9315/23.04.2013 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr. 22580/299/2012 prin care s-a constatat nulitatea absoluta a acestui inscris.
Conform art. 998 C.civ. 1864 (in vigoare la data emiterii certificatului de mostenitor) „orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala  s-a ocazionat, a-l repara”, iar, potrivit art. 999 din acelasi act normativ, „omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa.”
Astfel, pentru antrenarea raspunderii civile delictuale a unei persoane, trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: sa existe o fapta ilicita, sa existe un prejudiciu, sa existe un raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, sa existe vinovatia autorului faptei ilicite si prejudiciabile.
Fapta ilicita, ca element al raspunderii civile delictuale este orice fapta prin care, incalcandu-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinand altei persoane. In ceea ce priveste vinovatia, potrivit art. 999 C.civ., autorul prejudiciului raspunde pentru cea mai usoara culpa.
Desi parata a sustinut ca sentinta civila nr. 9315/23.04.2013 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr. 22580/299/2012 nu produce niciun efect juridic avand in vedere ca au fost incalcate atat dispozitiile de drept procedural referitoare la citarea numitei TM (care a avut calitatea de parata), respectiv la comunicarea catre aceasta parte a actelor de procedura, cat si cele de drept substantial referitoare la interpretarea si aplicarea dispozitiile legale incidente  (inclusiv in ceea ce priveste valabilitatea declaratiei de renuntare din 18.08.2005), instanta va inlatura aceste afirmatii ca vadit neintemeiate.
In acest sens, contrar sustinerilor paratei, instanta retine ca, asa cum rezulta din mentiunile efectuate de catre grefa Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti pe exemplarul depus la dosar (fila 31), sentinta civila nr. 9315/23.04.2013 este definitiva si irevocabila. Astfel, avand in vedere ca hotararea anterior mentionata se bucura de autoritate de lucru judecat, nefiind desfiintata in nicio cale ordinara sau extraordinara de atac, instanta este tinuta de solutia pronuntata in cauza respectiva, fara a putea face aprecieri cu privire la legalitatea si temeinicia acesteia.
De asemenea, instanta apreciaza ca ceea ce a fost stabilit de prima instan?a nu poate fi contrazis prin hotararea din prezenta cauza, deoarece o hotarare definitiva exprima realitatea raporturilor juridice dintre par?i, conform principiului res iudicata pro veritate habetur, neputandu-se primi o dovada contrara ulterioara. Aceasta statuare a instan?ei in dosarul nr. 22580/299/2012 nu poate fi supusa unei reevaluari ulterioare, fara incalcarea efectului pozitiv al puterii de lucru judecat, efect de care se bucura nu doar dispozitivul unei hotarari, ci ?i considerentele care sprijina in mod necesar hotararea instan?ei, acestea facand corp comun cu dispozitivul.
Astfel, pentru a pronunta sentinta civila nr. 9315/23.04.2013, instanta a retinut ca certificatul de mostenitor nr. 69/19.10.2005„este lovit de nulitate absoluta, fiind emis prin frauda la lege in scopul prejudicierii reclamantei (a numitei TME), care este singura acceptanta a succesiunii defunctului TS in mod tacit, ceilal?i mo?tenitori – fiii defunctului fiind renun?atori in mod expres”.
In acest sens, instanta a retinut ca „TMI a renun?at la succesiunea defunctului TS – decedat la 09.10.2005, prin declara?ia autentificata la notarul public din Ohio, in care se consemneaza ca nu a facut niciun act de acceptare expresa, for?ata sau tacita a succesiunii defunctului sau tata (declara?ie autentificata la 18.08.2005 – fila 9 dosar)”. De asemenea, instanta a constatat faptul ca „ulterior la 30.09.205, TMI imputernice?te pe mandatarul TM sa-l reprezinte la succesiunea tatalui sau TS”, respectiv sa accepte in numele sau succesiunea, retinand ca „aceasta procura se afla in dosarul succesoral 80/2005 al BNPA, insa declara?ia autentificata de renun?are expresa la succesiune a lui TMI nu se afla la dosarul succesoral 80/2005”.
Analizand inscrisurile existente in dosarul succesoral nr. 80/2005 (filele 99-127), instanta constata ca declaratia de renuntare la succesiune din 18.08.2005 (fila 25), prin care numitul TMI a declarat faptul ca intelege sa ramana strain de succesiunea defunctului sau tata TS, nu se regaseste in dosarul succesoral anterior mentionat.
Conform art. 76 alin. 4 din Legea nr. 36/1996 a notarilor publici si a activitatii notariale (forma in vigoare la data emiterii certificatului de mostenitor), declaratiile de renuntare la succesiune si cele de acceptare sub beneficiu de inventar se inscriu intr-un registru special. 
Instanta retine ca reclamanta nu a facut dovada faptului ca declaratia de renuntare la succesiune din 18.08.2005 ar fi fost inscrisa in registrul special mentionat la art. 76 alin. 4 din Legea nr. 36/1996, respectiv ca parata, in deplina cunostinta de cauza, a ales sa ignore aceasta declaratie de renuntare si sa dea efecte juridice procurii din 30.09.2005 prin care numitul TMI l-a imputernicit pe mandatarul TM sa accepte succesiunea in numele sau.
Astfel, chiar daca in sentinta civila nr. 9315/23.04.2013 s-a retinut faptul ca certificatul de mostenitor nr. 69/19.10.2005 a fost emis prin frauda la lege, instanta constata ca in cuprinsul acestei hotarari nu se face referire la vreo fapta ilicita a notarului ori la incalcarea vreunei norme legale de catre acesta in momentul emiterii certificatului de mostenitor.
In ceea ce priveste bunurile care compun masa succesorala, instanta retine ca, potrivit art. 76 alin. 1 din Legea nr. 36/1995 (forma in vigoare la data de 19.10.2005), in cadrul procedurii succesorale, notarul public stabileste calitatea mostenitorilor si legatarilor, intinderea drepturilor acestora, precum si compunerea masei succesorale. De asemenea, conform art. 77 alin. 1 din acelasi act normativ, bunurile ce compun masa succesorala se dovedesc prin inscrisuri sau orice alte mijloace de proba admise de lege.
Asa cum rezulta din cuprinsul sentintei civile nr. 9315/23.04.2013, „din dosarul succesoral nu exista niciun element care sa confirme existenta unui dormitor – mobila ce este men?ionata in certificatul de mo?tenitor 80/2005, mandatarul depa?ind con?inutul mandatului ce i-a fost incredin?at prin  inserarea acestui bun mobil.”
Astfel, instanta retine ca nici cu privire la acest aspect nu s-a retinut incalcarea dispozitiile legale de catre notar, ci doar faptul ca mandatarul TM a depasit continutul mandatului ce i-a fost incredintat de catre numita TME.
  Pe cale de consecinta, retinand atat dispozitiile legale enuntate, cat si considerentele sentintei civile nr. 9315/23.04.2013, instanta apreciaza faptul ca parata nu a incalcat nicio dispozitie legala in momentul in care a emis certificatul de mostenitor nr. 69/19.10.2005, motiv pentru care nu se poate aprecia ca aceasta se face vinovata de savarsirea vreunei fapte ilicite in sensul art. 998-999 C.civ. 1864, sustinerile in sens contrar ale reclamantei nefiind probate de catre aceasta din urma.
Prejudiciul reprezinta rezultatul negativ al incalcarii ilicite a unui drept subiectiv si trebuie sa fie cert si sa nu fi fost reparat inca. Instanta retine ca reclamanta a invocat un prejudiciu moral constand in atingerea adusa valorilor individuale ce ii definesc personalitatea, fiind afectate sentimentele de afectiune, cinstea, demnitatea si onoarea pe care le-a avut fata de mama sa TME. De asemenea, aceasta a sustinut ca i-a fost lezata increderea deplina pe care i-a purtat-o mamei sale, in sensul ca aceasta a incercat sa o inlature de la mostenire, folosind in fata notarului public doar declaratia sa de renuntare la succesiune. Cu toate acestea, caracterul cert al prejudiciului, ceea ce presupune ca acesta este sigur, atat in privinta existentei, cat si in privinta posibilitatii de evaluare, nu rezulta din probele administrate in cauza.
Potrivit declaratiei martorei DM  (fila 17 vol. II): „relatia reclamantei cu mama ei era foarte buna, acestea nu s-au certat niciodata (…) nu au existat relatii tensionate intre mama reclamantei si reclamanta.”
In acest sens, instanta retine ca suferintele psihice invocate de catre reclamanta, respectiv lezarea relatiilor de afectiune si suport moral datorate in virtutea gradului apropiat de rudenie, nu au fost probate in nici un fel de catre reclamanta. Instanta constata ca, potrivit art. 249 C.pr.civ., cel care face o sustinere in cursul procesului trebuie sa o dovedeasca, in afara de cazurile anume prevazute de lege. Astfel, avand in vedere ca reclamanta nu a facut dovada sustinerilor sale, instanta nu poate aprecia, doar pe baza simplelor sustineri ale acesteia, ca, in urma emiterii certificatului de mostenitor, relatiile cu mama sa au fost profund si iremediabil vatamate.
In consecinta, avand in vedere ca nu se poate stabili nici existenta faptei ilicite si nici a caracterului cert al prejudiciului, instanta apreciaza de prisos cercetarea celorlalte conditii ale raspunderii civile delictuale.
In raport de cele mentionate, rezulta ca nu sunt indeplinite cerintele legale cuprinse in art. 998-999 C.civ. 1864 pentru angajarea raspunderii delictuale a paratei, astfel ca reclamanta nu este indreptatita la obtinerea sumei de 10.000 euro solicitate cu titlu de daune morale
Pentru toate aceste considerente, instanta va respinge ca neintemeiata cererea.
In ceea ce priveste cererea de interventie accesorie formulata la data de 03.03.2016, instanta retine ca, potrivit art. 59 alin. 2 si alin. 3 din Legea nr. 36/1995, asigurarea de raspundere civila a notarilor publici este obligatorie si se realizeaza prin casa de asigurari constituita in acest scop, iar notarii publici au obligatia sa incheie contractul de asigurare inainte de inceperea activitatii.
Astfel, fiind o simpla aparare in favoarea paratei, solutia ce se va da cu privire la aceasta depinde de solutia asupra cererii de chemare in judecata. Pe cale de consecinta, avand in vedere solutia data asupra cererii principale, instanta va admite cererea de interventie accesorie in favoarea paratei, formulata la data de 03.03.2016.
Instanta va lua act ca parata va solicita cheltuieli de judecata pe cale separata.