6. CONTESTATIE LA EXECUTARE. Invocarea dispozitiilor art. 1, 2 si 3 din O.G. nr. 22/2002.

Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:
La data de 16.09.2015, intimata din prezenta cauza a solicitat BEJA T.  in baza sentintei civile nr 254/24.02.2014 pronuntata de Tribunalul Bucuresti in dosarul nr.39529/3/2012, executarea silita a debitoarei A.  pentru realizarea obligatiei de a face, respectiv de a emite o noua dispozitie prin care sa acorde creditorului despagubiri in cuantum de 37567,30 lei reprezentand contravaloarea unui numar de actiuni de 114.200 si pentru obligatia de a plati suma de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorariu expert, formandu-se dosarul de executare nr. 200/2015.
Prin incheierea de la data de 16.09.2015 a fost incuviintata executarea silita impotriva debitoarei A.  (f 32, dosar nr. 18001/302/2015), la data de 22.09.2015 fiind emisa somatia nr. 200/2015.
Prin incheierea de la 22.09.2015 (f 35, dosar nr. 18001/302/2015) au fost stabilite cheltuieli de executare in cuantum de 672 lei.
La data de 22.09.2015 a fost emisa Adresa de Infiintare a popririi pentru suma de 3672 lei, din care suma de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata conform titlului executoriu si suma de 672 lei reprezentand cheltuieli de executare catre tertul poprit si catre creditoare.
In drept, in ceea ce priveste contestatia la executare, se retine ca aceasta este o cale speciala de atac aplicabila in faza executarii silite prin care se poate obtine anularea actelor de executare efectuate cu incalcarea dispozitiilor legale. Pentru a interveni anularea actelor de executare silita este necesar sa fie indeplinite urmatoarele conditii, prevazute de art. 711 alin. (1) coroborat cu art. 175 C.proc.civ.: 1. sa existe nerespectarea dispozitiilor privitoare la executarea silita insasi sau la efectuarea oricarui act de executare; 2. sa se fi produs o vatamare a unui drept sau interes legitim; 3. aceasta vatamare sa nu poata fi inlaturata decat prin desfiintarea actului.
Analizand contestatia la executare raportat la motivele invocate de catre contestatoare cu privire la nerespectarea dispozitiilor art. 1, 2 si 3  din O.G. nr. 22/2002 instanta constata ca acestea sunt neintemeiate pentru urmatoarele considerente:
Potrivit dispozitiilor art. 1 din O.G. nr. 22/2002, asa cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 110/2007, creantele stabilite prin titluri executorii in sarcina institutiilor publice se achita din sumele aprobate in acest scop prin bugetele acestora, iar dispozitiile art. 2 din acelasi act normativ statueaza ca, in situatia in care executarea creantei stabilite prin titluri executorii nu incepe sau continua din cauza lipsei de fonduri, institutia debitoare este obligata ca, in termen de 6 luni (termen care curge de la data la care debitorul a primit somatia de plata comunicata de organul competent de executare, la cererea creditorului), sa faca demersurile necesare pentru a-si indeplini obligatia de plata.
Din interpretarea sistematica a  prevederilor legale anterior mentionate, instanta constata ca obligatia institutiei publice debitoare ca, in termen de 6 luni, sa faca demersurile necesare pentru a-si indeplini obligatia de plata, exista doar in ipoteza in care executarea creantei stabilite prin titluri executorii nu incepe sau continua din cauza lipsei de fonduri.
Per a contrario, daca exista fonduri pentru a se executa de catre institutia publica debitoare creanta stabilita prin titlul executoriu, nu mai sunt aplicabile prevederile art. 2 din OG nr.22/2002, asa cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 110/2007 si debitoarea nu mai are la dispozitie un termen de gratie de 6 luni pentru efectuarea platii.
Prin urmare daca exista fonduri pentru a se executa de catre institutia publica debitoare creanta stabilita prin titlul executoriu, nu se justifica neefectuarea de catre contestatoare a platii.
In acelasi sens este si jurisprudenta constanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului in aplicarea prevederilor art. 6 din C.E.D.O., care este obligatorie pentru instante, fata de prevederile art. 11 si 20 din Constitutie.
Potrivit acestei jurisprudente executarea unei sentinte sau a unei decizii, indiferent de instanta care o pronunta, trebuie considerata ca facand parte din „proces”, in sensul art. 6 par. 1 din C.E.D.O., iar dreptul de acces la justitie ar fi iluzoriu daca ordinea juridica interna a unui stat contractant ar permite ca o hotarare definitiva n- in sensul de executorie- si obligatorie sa ramana fara efect in detrimentul uneia dintre parti.
In cauza Sacaleanu impotriva Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a subliniat ca, atunci cand administratia refuza sau omite sa execute o hotarare judecatoreasca ori intarzie in executarea acesteia, chiar si in cazul aplicarii unui act normativ derogatoriu de la dreptul comun, cum este O.G. nr. 22/2002, garantiile art. 6 din C.E.D.O. de care a beneficiat justitiabilul in fata instantelor isi pierd orice ratiune de a fi.
Se constata astfel in prezenta cauza ca nu exista nici un motiv intemeiat pentru care institutia contestatoare sa refuze a da curs executarii silite declansate impotriva sa. Astfel,  contestatoarea nu a facut dovada ca nu are fonduri special alocate pentru executarea obligatiei din titlul executoriu si nici ca a efectuat demersuri pentru obtinerea de fonduri, desi ii incumba sarcina probei conform art. 249 C.proc.civ., motiv pentru care aceasta sustinere este neintemeiata, prevederile art. 2  si urmatoarele din O.G. nr. 22/2002 nefiind incidente. Mai mult decat atat, orice intarziere in executarea unui titlu executoriu ar putea duce la incalcarea art. 6 al C.E.D.O.., cu atat mai mult cu cat debitorul este o institutie a statului.
Fata de toate aceste considerente, instanta va respinge contestatia la executare, ca neintemeiata.
Data fiind solutia de mai sus si in raport de disp. art. 719 alin. 1 si art. 651 alin. 4 CPC care prevad caracterul executoriu al hotararilor instantei de executare, instanta urmeaza a respinge ca ramasa fara obiect cererea de suspendare a executarii silite.
Avand in vedere ca intoarcerea executarii poate fi dispusa numai in cazul anularii executarii, prin raportare la solutia ce urmeaza a fi dispusa privitor la primul capat de cerere, instanta va respinge si cererea de intoarcere a executarii silite ca neintemeiata.
. In temeiul art 717 alin 2 NCPC  va obliga contestatoarea la plata catre B.E.J.A. T. a sumei de 19 lei, reprezentand cheltuieli ocazionate de fotocopierea si transmiterea dosarului de executare (f. 26, dosar 18001/301/2015)
In temeiul art. 453 Cpc, va lua act ca  intimata nu a solicitat cheltuieli de judecata la termenul de judecata din data de 04.04.2016.
In baza art. 720 alin. (4) C.proc.civ., prezenta hotarare va fi comunicata executorului judecatoresc, dupa ramanerea sa definitiva.