pretentii – inexisten?a culpei mandatarului in indeplinirea insarcinarilor care i-au fost incredintate; inexisten?a unui prejudiciu in patrimoniul societatii mandante

Deliberand asupra prezentei cauze, in conformitate cu dispozitiile art. 395 alin. 1 Cod procedura civila, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti, Sectia a VIII-a Conflicte de munca si asigurari sociale, la data de 29.12.2014, sub nr. …., reclamanta S.T.B.R.C.M., prin avocat R.G.D., a solicitat in contradictoriu cu parata S.E., ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratei la plata sumei de 109.581 lei, reprezentand prejudiciu, compusa din suma de 59.257 lei, reprezentand suma neta acordata nelegal angajatului, drepturi salariale acordate si incasate necuvenit, suma de 26.502 lei, reprezentand contributii sociale individuale si impozit aferent salariilor acordate necuvenit, retinute si virate de angajator; suma de 23.822 lei, reprezentand contributii sociale angajator aferente salarii brute acordate nelegal. Totodata, reclamanta a solicitat cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamanta a sustinut ca parata a fost incadrata in cadrul T.B.R.C.M. S.A., care este in subordinea Casei Nationale de Pensii Publice, in functia de director general, pana la data de 25.02.2010, in baza Contractului nr. 53 din data de 11.09.2012, in aceasta calitate creand prejudiciul ce se solicita a fi recuperat, care a fost constatat prin raportul de audit nr. 384/15.11.2012. A mentionat ca parata se face vinovata de faptul ca a incheiat si semnat actul aditional nr. 02/2010 la CIM nr. 69/2009, prin care domnului M.P. i s-a acordat spor de confidentialitate – 25 %, a semnat actul aditional nr. 3/13.12.2010 la acelasi CIM, prin care s-a marit salariul de baza de la 1.445 lei la 1.546 lei, a incheiat si semnat actele aditionale nr. 4/2011 si 4C/2012 la CIM prin care a modificat felul muncii contrar prevederilor H.G. nr. 1832/2011, aceeasi nelegalitate fiind savarsita si in ceea ce priveste actul aditional nr. 5/2012, prin care s-a majorat salariul de baza brut de la 1.546 la 2.200 lei. A afirmat ca, prin derularea contractului de munca nr. 69/2009 si a actelor aditionale ulterioare, fara a fi respectate dispozitiile legale in vigoare, societatea reclamanta a fost prejudiciata in perioada 1.04.2010-31.10.2012 cu suma totala de 109.581 lei. A invocat prevederile art. 1381 alin. 1 si art. 1385 alin. 3 Cod civil, considerand ca sunt indeplinite conditiile raspunderii civile contractuale, intrucat parata a incalcat atributiile de serviciu si obligatiile stipulate expres la art. 4 lit. b, prin incadrarea in conditii de nelegalitate a domnului M.P. pe postul de referent marketing.
In drept, cererea a fost intemeiata pe prevederile art. 192-art. 194 si urmatoarele Cod procedura civila si ale art. 1349 si urmatoarele Cod civil.
In dovedirea cererii, reclamanta a solicitat administrarea probelor cu inscrisuri si cu interogatoriul paratei.
Cererea de chemare in judecata este scutita de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 77 din Legea nr. 85/2006.
La data de 16.04.2015, in conformitate cu art. 201 alin. 1 Cod procedura civila, parata S.E., reprezentata de avocat E.M.H., a formulat intampinare, prin care a solicitat regularizarea cererii raportat la art. 194 lit. b), lit. c) si lit. e) Cod procedura civila, a invocat exceptia lipsei calitatii de reprezentant a domnului avocat R.G.D., exceptia inadmisibilitatii actiunii in raspundere patrimoniala, exceptia inadmisibilitatii actiunii in atragerea raspunderii delictuale, exceptia lipsei calitatii procesuale active pentru capatul de cerere privind obligarea la plata sumelor reprezentand contributiile de asigurari sociale individuale si impozit pe venit, retinute si virate de angajator, si exceptia prescriptiei dreptului la actiune al reclamantei,pentru sume de bani aferente perioadei 1.12.2009-30.12.2011.
Pe fondul cauzei, parata a invederat ca, la momentul la care a preluat functia de director general, domnul P.M. era angajat pe functia de controlor de gestiune, astfel incat nu i se poate impune incadrarea acestuia in functia de controlor de gestiune. A aratat ca, prin Hotararea nr. 25/17.12.2009, Adunarea generala a actionarilor reclamantei a dispus ca in posturile de controlor de gestiune sa poata fi angajate persoane cu studii superioare/medii, astfel incat acesta indeplinea conditiile pentru a fi angajat pe acest post. A considerat ca nu a incalcat nicio dispozitie legala prin acordarea sporului de confidentialitate, precum si ca nu se aplica dispozitiile H.G. nr. 720/1991, intrucat S.C. TBRCM S.A. este o societate comerciala pe actiuni, singurele dispozitii legale aplicabile fiind cele ale Codului muncii. A apreciat ca nu sunt indeplinite conditiile raspunderii patrimoniale, intrucat nu a avut calitatea de salariat, nu a savarsit nicio fapta ilicita in legatura cu munca, nu a cauzat niciun prejudiciu reclamantei, aceasta beneficiind de munca salariatului in schimbul platii salariului, iar contractul de munca al salariatului nu a fost anulat.
In drept, intampinarea a fost intemeiata pe prevederile art. 205 si urmatoarele Cod procedura civila si ale Codului Muncii.
In dovedirea intampinarii, parata a solicitat administrarea probei cu inscrisuri.
Reclamanta nu a formulat raspuns la intampinare in termenul prevazut de art. 201 alin. 2 Cod procedura civila.
Prin Sentinta civila nr. 8162 din 11.09.2015, Tribunalul Bucuresti, Sectia a VIII-a Conflicte de munca si asigurari sociale, a admis exceptia necompetentei materiale si a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
Cauza s-a inregistrat pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti la data de 28.12.2015, sub nr. …..
In urma reluarii procedurii prevazute de art. 200 Cod procedura civila, la data de 21.01.2016, reclamanta a depus cerere precizatoare, prin care a aratat ca invoca incalcarea de catre parata a dispozitiilor contractuale cuprinse la art. 2 B pct. 11 lit. d) din Actul aditional nr. 1/26.02.2010, temeiul in drept fiind art. 1350, art. 2018 si urmatoarele Cod civil.
Totodata, reclamanta a completat situatia de fapt, indicand prevederile legale incalcate la momentul incheierii contractelor individuale de munca ale celor 3 salariati:
1. P.M. a fost angajat intre 18.12.2009-28.12.2010 pe functia referent in comert si marketing cod COR 244104 avea doar studii medii, iar cerintele postului erau de studii superioare, incalcandu-se H.G. nr. 1352/2010; intre 28.12.2010 si 12.09.2012, acesta a ocupat functia de controlor de gestiune, incalcandu-se dispozitiile Normelor nr. 63943/1991 aprobate prin H.G. nr. 720/1991 ce prevedeau obligativitatea de studii economice medii sau superioare pentru o astfel de functie; pretentiile formulate au fost de 27.975 lei, reprezentand suma neta acordata angajatului; 12.514 lei, reprezentand contributii individuale si impozit aferent; 11.247 lei, reprezentand contributii sociale angajator.
2. B.C. a fost angajat incepand cu 9.05.2011 pe functia de controlor de gestiune, iar apoi din 5.08.2011 pe functia de „sef serviciu corp control”, incalcandu-se dispozitiile Normelor nr. 63943/1991 aprobate prin H.G. nr. 720/1991 ce prevedeau 2 conditii: studii economice medii sau superioare si o vechime minima de 3 ani pe functii economice, conditie pe care nu o indeplinea; pretentiile formulate au fost de 29.110 lei, reprezentand suma neta acordata angajatului; 13.071 lei, reprezentand contributii individuale si impozit aferent; 11.717 lei, reprezentand contributii sociale angajator.
3. I. (M.) A.G. a fost angajata inspector resurse umane incepand cu 24.11.2011 a primit necuvenit sporul de ecran, intrucat contractul acesteia a intervenit dupa expirarea CCM la nivel de unitate unde acest spor era prevazut; pretentiile formulate au fost de 2.172 lei, reprezentand suma neta acordata angajatului; 917 lei, reprezentand contributii individuale si impozit aferent; 858 lei, reprezentand contributii sociale angajator.
La data de 8.03.2016, parata a depus note scrise prin care a invocat tardivitatea modificarii actiunii, sustinand ca cererea precizatoare modifica cererea initiala si ca aceasta a fost depusa cu depasirea termenului legal prevazut la art. 204 Cod procedura civila.
Prin Incheierea din 8.03.2016, instanta a respins ca neintemeiata exceptia tardivitatii cererii precizatoare depusa de reclamanta la data de 21.01.2016, in conformitate cu art. 200 Cod procedura civila.
La data de 7.04.2016, parata a depus intampinare la cererea precizatoare, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active pentru capatul de cerere privind obligarea la plata sumelor reprezentand contributiile de asigurari sociale individuale si impozit pe venit, retinute si virate de angajator, si exceptia prescriptiei dreptului la actiune al reclamantei pentru sume de bani aferente perioadei 1.12.2009-30.12.2011.
In ceea ce priveste fondul cauzei, parata a reiterat apararile din intampinarea initiala cu privire la angajarea domnului P.M., a aratat ca H.G. nr. 720/1991 nu se aplica nici cu privire la angajatul B.C., reclamanta fiind o societate comerciala pe actiuni, si a afirmat ca salariata I. a beneficiat de drepturile stipulate in contractul individual de munca, ca urmare a negocierii individuale, fiind respectat bugetul de venituri si cheltuieli.
In dovedirea intampinarii, parata a solicitat administrarea probelor cu inscrisuri, cu expertiza si cu martori.
La data de 20.04.2016, reclamanta a depus raspuns la intampinare, prin care a solicitat respingerea exceptiilor invocate de catre parata. Cu privire la sustinerile paratei in sensul ca reclamantei nu i s-ar aplica prevederile H.G. nr. 720/1991, a aratat ca H.G. nr. 1152/2012 a inlocuit Normele nr. 63943/1991 aprobate prin H.G. nr. 720/1991, ca prevede ca aceste norme sunt aplicabile operatorilor economici prevazuti la art. 3 pct. 5 lit. a)-e) din O.U.G. nr. 94/2011 si ca art. 3 pct. 5 lit. c) din O.U.G. nr. 94/2011 include societatile comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritoriala detine o participatie majoritara.
Prin Incheierea din data de 7 iunie 2016, instanta a respins ca neintemeiate exceptia lipsei calitatii procesuale active si exceptia prescriptiei, invocate de parata, prin intampinare.
Instanta a incuviintat si a fost administrata, la solicitarea ambelor parti, proba cu inscrisuri, fiind respinse probele cu martori si cu expertiza contabila judiciara, solicitate de parata, iar reclamanta renuntand la proba cu interogatoriu.
Analizand probele administrate, instanta retine urmatoarele:
Intre reclamanta S.C.T.B.R.C.M. si parata S.E. a fost incheiat Contractul de mandat nr. 30/15.10.2009, prin care adunarea generala a actionarilor societatii a imputernicit-o pe parata, in calitate de Director General Adjunct, sa realizeze conducerea activitatii societatii.
Prin Actul aditional nr. 1/26.02.2010 a fost modificat Contractul de mandat nr. 30/15.10.2009, in sensul ca mandatarul E.S. a dobandit calitatea de Director General al reclamantei.
Prin clauza cuprinsa la art. 2 B pct. 11 lit. d) din Actul aditional, a carei incalcare este invocata de catre reclamanta, s-a stabilit obligatia Directorului General sa desfasoare activitatea astfel incat sa conduca la incadrarea in valorile stabilite de A.G.A., conform obiectivelor si criteriilor de performanta, in care scop are urmatoarele prerogative: negociaza contractele individuale de munca ale salariatilor de la sediul societatii, a directorilor adjuncti si directorilor economici/contabililor sefi ai sucursalelor, in limitele prevederilor legale si contractuale aplicabile.
Calitatea paratei de Director General al societatii reclamante a incetat la data de 12.09.2012, dupa cum se mentioneaza in Nota depusa de reclamanta la filele 117-130, Vol. I.
Parata S.E., in calitate de Director General al societatii reclamante a semnat Actele aditionale nr. 2/01.04.2010, nr. 3/13.12.2010, nr. 4/18.05.2011, nr. 4C/16.01.2012 si nr. 5/30.03.2012 (filele 29-33, Vol. I), la Contractul individual de munca nr. 69/18.12.2009 incheiat cu salariatul P.M.-M., prin care i s-au acordat salariatului un spor de confidentialitate de 25%, i s-a marit salariul de baza lunar brut la 1.546 lei, respectiv de la 1.546 lei la 2.200 lei.
De asemenea, parata a semnat Contractul individual de munca nr. 90/06.05.2011 (filele 43-47, Vol. I), prin care domnul B.C. a fost angajat in functia de controlor de gestiune al reclamantei, precum si Actul aditional nr. 1/05.08.2011 (filele 48-52, Vol. I), prin care functia/ocupatia angajatului a fost stabilita ca fiind cea de sef serviciu corp control.
Parata a mai semnat, in calitate de Director General al societatii reclamante, Contractul individual de munca nr. 79/24.01.2011 si Actul aditional nr. 2/01.07.2011 (filele 54-56, Vol. I), in care s-a mentionat ca salariatul M.A.G. beneficiaza de spor ecran de 10%.
Avand in vedere situatia de fapt retinuta, instanta constata ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 969 si art. 1075 raportate la art. 1540 alin. 1 Cod civil din 1864, pentru angajarea raspunderii civile contractuale a paratei S.E., in calitate de mandatar al reclamantei, pentru incalcarea obligatiilor asumate prin art. 2 B pct. 11 lit. d) din Actul aditional nr. 1/26.02.2010 la Contractul de mandat nr. 30/15.10.2009.
Avand in vedere ca atat contractul de mandat, cat si actul aditional la acesta au fost incheiate inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, in conformitate cu art. 3 din Legea nr. 71/2011, instanta stabileste ca raspunderea civila contractuala a paratei este supusa prevederilor Codului civil din 1864.
Astfel, in conformitate cu art. 969, art. 1075 si art. 1540 alin. 1 Cod civil din 1864, pentru a obtine angajarea raspunderii civile contractuale a reclamantei prin plata despagubirilor solicitate prin cererea de chemare in judecata, reclamanta ar fi trebuit sa justifice o culpa a mandatarului in indeplinirea insarcinarilor care i-au fost incredintate, precum si producerea unui prejudiciu in patrimoniul societatii mandante.
In speta, nu a existat incalcarea obligatiilor asumate de mandatar prin clauza cuprinsa la art. 2 B pct. 11 lit. d) din Actul aditional nr. 1/26.02.2010 la Contractul de mandat nr. 30/15.10.2009, intrucat incheierea de catre parata a contractelor individuale de munca si a actelor aditionale la acestea a reprezentat tocmai exercitarea prerogativelor acordate de reclamanta, in limitele prevederilor legale si contractuale aplicabile.
In privinta contractelor individuale de munca, respectiv a actelor aditionale incheiate cu angajatii P.M.-M. si B.C., reclamanta a invocat, in mod vadit nelegal, incheierea acestora cu incalcarea conditiilor de angajare prevazute prin Normele nr. 63943 din 30 septembrie 1991, reprezentand Anexa 1 la H.G. nr. 720/1991.
Avand in vedere prevederile art. 1 din H.G. nr. 720/1991, conform carora normele aprobate privesc organizarea si exercitarea controlului financiar propriu la ministere, departamente, alte organe centrale de stat, prefecturi si Primaria municipiului Bucuresti, institutii de stat de subordonare centrala sau locala, precum si la regiile autonome, conditiile stabilite prin Normele nr. 63943 din 30 septembrie 1991 nu se aplicau contractelor individuale de munca incheiate cu cei doi angajati, reclamanta fiind organizata ca societate comerciala pe actiuni.
Referirile reclamantei, cuprinse in raspunsul la intampinare, la H.G. nr. 1152/2012 sunt eronate, Hotararea de Guvern care a inlocuit Normele nr. 63943/1991 fiind H.G. nr. 1151/2012, publicata in Monitorul Oficial nr. 808 din 3.12.2012. Avand in vedere ca aceste norme au intrat in vigoare ulterior incheierii contractelor individuale de munca si ulterior incetarii calitatii paratei de Director General al reclamantei, H.G. nr. 1151/2012 nu se poate aplica retroactiv si nu a fost incalcat de catre parata. Mai mult, prin art. 3 din H.G. nr. 1151/2012 a fost abrogata expres H.G. nr. 720/1991, reclamanta aflandu-se in eroare si atunci cand invoca actul normativ din 2012 pentru a justifica extinderea aplicarii Normelor nr. 63943 din 30 septembrie 1991.
In privinta contractului individual de munca si actului aditional incheiate cu salariatul M. (I.) A.G., reclamanta nici macar nu a invocat incalcarea unor prevederi legale sau contractuale aplicabile, stabilirea salariului, incluzand acordarea sporului de ecran, reprezentand exercitarea de catre parata a prerogativelor acordate in mod expres prin clauza cuprinsa la art. 2 B pct. 11 lit. d) din Actul aditional nr. 1/26.02.2010 la Contractul de mandat nr. 30/15.10.2009. Pretinsa expirare a contractului colectiv de munca nu a fost dovedita si nu prezinta nicio relevanta cu privire la legalitatea contractelor individuale de munca, avand in vedere ca nu exista nicio prevedere legala care sa interzica acordarea unor drepturi salariale care nu sunt prevazute prin contractul colectiv de munca, in urma negocierilor dintre angajator si salariat purtate cu prilejul incheierii sau modificarii contractului individual de munca.
De asemenea, instanta constata ca prejudiciul invocat de catre reclamanta nu exista, avand in vedere ca drepturile salariale platite celor trei salariati nu reprezinta o pierdere pentru societate, ci contravaloarea muncii prestate de catre angajati. Avand in vedere ca nici macar nu s-a invocat neindeplinirea atributiilor de serviciu de catre persoanele cu care au fost incheiate contractele individuale de munca, ca nu s-a solicitat anularea contractelor individuale de munca sau restituirea de catre angajati a unor drepturi salariale pretins incasate necuvenit, nu se poate retine ca angajatorul a fost pagubit prin plata drepturilor salariale in cuantumul stabilit in urma negocierii dintre salariati si reprezentantul sau mandatat de catre adunarea generala a actionarilor.
Avand in vedere ca cererea de chemare in judecata inregistrata initial in Dosarul nr. …. a fost informa, ca aceasta contine numeroase erori juridice si ca este lipsita de orice temei faptic si legal, problema prejudicierii societatii reclamante se poate pune in legatura cu cheltuielile de judecata angajate pentru sustinerea prezentei actiuni, insa aceasta nu este imputabila paratei si excede limitelor procesuale cu care a fost investita instanta.
Pentru toate considerentele expuse, constatand ca parata nu a incalcat obligatia asumata prin art. 2 B pct. 11 lit. d) din Actul aditional nr. 1/26.02.2010 la Contractul de mandat nr. 30/15.10.2009, precum si ca societatea reclamanta nu a suferit niciun prejudiciu ca urmare a executarii contractelor individuale de munca si actelor aditionale semnate de parata, in calitate de director general, in exercitarea prerogativelor acordate prin contractul de mandat, instanta va respinge cererea de chemare in judecata ca neintemeiata.
In conformitate cu art. 453 alin. 1 Cod procedura civila, instanta va constata ca parata nu a solicitat cheltuieli de judecata.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:

Respinge ca neintemeiata cererea de chemare in judecata, astfel cum a fost precizata, formulata de reclamanta S.T.B.R.C.M., ….., in contradictoriu cu parata S.E., …...
Constata ca parata nu a solicitat cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul si motivele de apel se depun la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 14.06.2016.

PRESEDINTE,                                                              GREFIER,