constatate masa succesorala – Potrivit dispozitiilor art. 6 coroborat cu art. 12 alin 3 din Legea nr. 105/1992 legea romana se aplica numai in privinta mostenirii privind bunurile imobile aflate pe teritoriul Romaniei, nu si in privinta bunurilor aflate p

Prin cererea formulata la data de 05.07.2012 si inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti sub nr. 25112/300/2012, reclamantul D.B. in contradictoriu cu paratul B.A. a solicitat sa se suplineasca consimtamantul paratului si sa se pronunte o hotarare care sa tina loc de contract de vanzare – cumparare a tuturor drepturilor succesorale, cu privire la toate bunurile aflate pe teritoriul Romaniei, dobandite de catre numita B.I. de pe urma defunctei A.F., decedata la data de 14.03.1992, cu ultimul domiciliu in Germania.
In motivarea cererii, reclamantul a invederat in esenta faptul ca la daza de 05.11.2008 a incheiat cu defuncta B.I. in calitate de promitenta vanzatoare un antecontract de vanzare-cumparare de drepturi succesorale, prin care promitenta- vanzatoare se obliga sa vanda pana la data de 05.11.2009 toate drepturile succesorale catre reclamant, ca s-a achitat suma de 50.000 euro din totalul pretului de 500.000 euro, convenind ca plata sa se faca proportional pe masura obtinerii certificatelor de mostenitor pentru cei  9 defuncti si, astfel, rezulta ca pretul convenit pentru drepturile succesorale de pe urma unui defunct este de 55.555 euro.
A aratat reclamantul ca promitenta - vanzatoare nu si-a executat niciuna dintre obligatiile asumate, ca unele din drepturile succesorale au fost instrainate cu nesocotirea prevederilor promisiunii.
A aratat ca la data de 14.12.2010 B.I. decedeaza fara urmasi.
Cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 969 C.civ., art. 970 C.civ., art. 1073 C.civ., art. 1077 C.civ.
In sustinerea cererii, au fost depuse la dosar inscrisuri.
La data de 14.02.2013, in sedinta de judecata, aparatorul reclamantului a depus cerere modificatoare prin care solicita sa se constate, in temeiul art. 646, 652 si 680 C.civ., ca S.R. este mostenitorul legal al defunctei B.I., decedata la data de 14.12.2010, cu ultimul domiciliu in Belgia, sa se suplineasca consimtamantul Statului Roman si sa pronunte o hotarare care sa tina loc de contract de vanzare – cumparare a tuturor drepturilor succesorale, cu privire la toate bunurile aflate pe teritoriul Romaniei, dobandite de catre doamna B.I. de pe urma defunctei A.F, decedata la data de 14.03.1992, cu ultimul domiciliu in Germania.
Paratul S.R. a depus la data de 23.04.2013  intampinare, prin care a invocat lipsa calitatii procesuale pasive.
In motivare, paratul a invederat in esenta faptul ca nu s-a facut dovada ca statul este ultimul proprietar al imobilului, ca nu poate avea calitate decat promitenta-vanzatoare, ca S.R. nu a fost parte in antecontractul de vanzare-cumparare. A aratat ca vacanta succesorala se constat in procedura reglementata de art. 85 din Legea nr. 36/1995, ca aceste certificat nu ar avea efect constitutiv si declarativ, dar pentru producerea acestui efect este obligatorie eliberarea certificatului de vacanta succesorala de catre notarul public. A mai aratat ca in cazul  bunurilor imobile de pe raza unei unitati administrativ teritoriale, bunul s-ar regasi in patrimoniul si administrarea Municipiului Bucuresti potrivit Legii nr. 18/1991. A mai invocat art. 5 alin 8 din HG 731/2007.
In drept, a invocat disp. art.5 alin.8 din HG nr.731/04.07.2007, Legea nr.36/1995, art.680 C.civ.
La termenul din data de 12.02.2015 instanta din oficiu a invocat exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti.
Prin sentinta civila  nr. 1961/19.02.2015 pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti s-a admis exceptia necompetentei teritoriale si s-a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
Pe rolul acestei instante s-a constituit dosarul nr. 42133/299/2015.
Deliberand cu prioritate, in temeiul art. 137 alin 2 C.pr.civ, asupra exceptiei lipsei de calitate procesuala pasiva a paratei, instante o retine neintemeiata pentru urmatoarele motive:
In ceea ce priveste motivul intemeiat pe dispozitiile art. 85 din Legea nr. 36/1995, referitor la neparcurgerea procedurii notariale, desi acest incident era de esenta exceptie inadmisibilitatii actiunii, fiind in fapt invocat un fine de neprimire, instanta il va analiza raportat la calitatea procesuala pasiva a paratei si va retine ca dispozitiile art. 72 alin 4 din Legea nr. 36/1995 in forma in vigoare la data sesizarii instantei sunt aplicabile procedurii speciale si facultative in fata notarului public. Caracterul facultativ al procedurii determina posibilitatea celui ce initiaza demersul judiciar de a alege intre procedura necontencioasa in fata notarului public si procedura contencioasa in fata instantei de judecata.
In ceea ce priveste calitatea de reprezentant al statului indreptatit a sta in judecata in cadrul unei actiuni avand ca obiect vacanta succesorala, instanta retine ca titularul dreptului este Statul Roman, distinctiile fiind sub aspectul institutiei ce reprezinta statul in demersul judiciar, deci discutia vizeaza terenul calitatii de reprezentant legal al statului in fata instantei de judecata si nu calitatea procesuala pasiva, de titular in raportul juridic civil nascut din succesiune. Atat art. art. 5 alin 8 din HG 731/2007 in forma in vigoare la data sesizarii instantei, 05.07.2012, cat si art. 82 din Legea nr. 36/1995 in forma in vigoare la data sesizarii instantei, 05.07.2012, fac referire la S.R. ca titular al dreptului la succesiunea vacanta, justificand fie calitatea procesuala activa a acestuia daca actiunea civila este exercitata de S.R., sau justificand calitatea procesuala pasiva, atunci cand actiunea civila avand ca obiect  constatarea vacantei succesorale si a titularului bunurilor din masa succesorala vacanta este exercitata de alt subiect de drept cu indeplinirea conditiilor generale pentru exercitarea formelor de manifestare a actiunii civile, respectiv calitate, capacitate, interes, pretentie.
Ca urmare, instanta retine ca in cazul succesiunilor vacante, Statul Roman are calitate procesuala pasiva.
Sub aspectul reprezentantului legal al S.R., instanta retine ca potrivit art. 25 alin 2 din Decretul nr. 31/1954 Statul Roman este reprezentat in raporturile juridice de catre M.F. ca regula generala, ce se aplica in lipsa unei norme juridice speciale si derogatorii. Or, nu se poate retine ca in situatia cererii de chemare in judecata in procedura contencioasa avand ca obiect constatarea vacantei succesorale exista instituita o regula speciala si derogatorie.
Art. 5 alin 8 din HG 731/2007 in forma in vigoare la data sesizarii instantei, 05.07.2012, care prevedea ca in succesiunile ce urmeaza a fi declarate vacante, directiile generale ale finantelor publice judetene sau a municipiului Bucuresti reprezinta statul ca subiect de drepturi si obligatii si sunt citate de notarii publici in cadrul procedurii succesorale; reprezentarea acestora in cadrul procedurii succesorale se face prin serviciul (biroul) juridic din cadrul directiilor generale ale finantelor publice judetene sau a municipiului Bucuresti, instituia o norma speciala si derogatorie in materia procedurii notariale, de stricta interpretare si aplicare, ce nu poate fi extinsa prin analogie la alte situatii similare, or, nu ne regasim in ipoteza unei proceduri notariale, ci in situatia unei actiuni dedusa judecatii unei instante judecatoresti, norme precitata nefiind aplicabila decat prin analogie cu incalcare regulii generale precitate.
Ca urmare, instanta urmeaza a retine caracterul neintemeiat al acestui motiv al exceptiei lipsei de calitate procesuala pasiva.
Pe fond, in ceea ce priveste capatul de cerere avand ca obiect constatarea deschiderii succesiunii defunctei B.I. instanta retine ca:
La data de 05.11.2008 s-a incheiat antecontractul de vanzare-cumparare drepturi succesorale, autentificat sub nr. 3152 de BNPA L.C., prin care defuncta B.I. s-a obligat sa dobandeasca toate actele necesare, sa deschida si sa obtina certificatele de mostenitor si sa vanda pana  la data de 05.11.2009 toate drepturile succesorale al caror titular este cu privire la toate bunurile aflate pe teritoriul Romaniei. Din cuprinsul acestuia rezulta ca la data de 14.03.1992 a decedat numita A.F.
La data de 14.12.2010 a decedat numita B.I., asa cum rezulta din traducerea actului de deces nr. 4182/15.12.2010 emisa de Ofiterul Starii Civile al Orasului Liege (f. 10 dosarul Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti).
Potrivit actului nr. 11-629/127.09.2012 sotul supravietuitor al defunctei B.I., numitul B.A a renuntat pur si simplu la succesiunea defunctei B.I. (f. 23 dosar).
Potrivit adresei nr. C 5445/09.06.2015 emisa de Camera Notarilor Publici Bucuresti, procedura succesorala de pe urma defunctei B.I., decedata la data de 14.12.2010, cu ultimul domiciliu in Belgia nu a fost inregistrata pe rolul vreunui Birou Notarial Public (f. 25-26).
Potrivit adresei nr. 2262/19.06.2015 (f. 28), din verificarile efectuate in Registrul National Notarial de Evidenta a Succesiunilor RNNES rezulta ca succesiunea defunctei B.I. nu este atribuita niciunui birou notarial in vederea dezbaterii.
Din declaratia martorului I.M. (f. 38-39) rezulta ca defuncta nu a avut copii nici din prima casatorie, nici din a doua casatorie, ca a avut un singur frate predecedat fara copii si o singura matusa care i-a lasat ei toate bunurile sale.
Nu s-au indicat bunuri in masa succesorala a defunctei B.I..
In drept, potrivit art. 66 din Legea nr. 105/1992, mostenirea este supusa:
a) in ce priveste bunurile mobile, oriunde acestea s-ar afla, legii nationale pe care persoana decedata o avea la data mortii; b) in ce priveste bunurile imobile si fondul de comert, legii locului unde fiecare din aceste bunuri este situat.
Potrivit art. 651 C.civ. din 1864, succesiunile se deschid prin moarte.
Potrivit art. 724 C.civ. din 1864, daca dupa expirarea termenelor pentru facerea inventarului si pentru deliberare, nu se prezinta nimeni ca sa reclame succesiunea si daca nu este nici un erede cunoscut, sau daca erezii cunoscuti    s-au lepadat de succesiune, succesiunea este privita ca vacanta.
Potrivit art. 406 C.civ., se da eredelui din ziua deschiderii succesiunii 3 luni pentru facerea inventarului; alin 2 i se mai acorda pentru a delibera asupra acceptarii sau repudierii succesiunii un termen de 40 zile, care va incepe a curge din ziua expirarii a celor 3 luni date pentru inventar, sau din ziua incheierii inventarului, daca s-a terminat mai inainte de expirarea celor 3 luni.
In ceea ce priveste capatul unu de cerere avand ca obiect deschiderea succesiunii defunctei Frenkian Irina, prin raportare la disp. art. 6 coroborat cu art. 12 alin 3 din Legea nr. 105/1992 in forma in vigoare la data deschiderii succesiunii, instanta retine ca legea romana se aplica numai in privinta mostenirii privind bunurile imobile aflate pe teritoriul Romaniei, pentru bunurile imobile fiind aplicabila legea statului unde defuncta avea domiciliu la data decesului, respectiv Belgia, iar in privind bunurilor imobile nu sunt aplicabile disp. art. 66 lit b din Legea nr. 105/1992. Astfel, raportat la competenta generala a instantelor romane, instanta urmeaza a se pronunta exclusiv asupra calitatii de mostenitor de pe urma defunctei B.I. pentru bunurilor imobile ce s-ar afla pe teritoriul Romaniei.
Instanta retine ca raportat la activul succesoral privind bunurile imobile situate pe teritoriul Romaniei, sunt aplicabile regulile devolutiunii legale a mostenirii, in lipsa mostenitorilor- rude din clasele I-IV de mostenire si in situatia neacceptarii succesiunii in termenul de prescriptie de 6 luni de la data deschiderii succesiunii de catre sotul supravietuitor la mostenirea defunctei, succesiunea se cuvine Statului Roman.
La implinirea termenului legal de acceptare a succesiunii prev. de art. 700 C.civ., respectiv la data de 14.06.2011, s-a stins dreptul sotului supravietuitor de a accepta succesiunea si, cu efect retroactiv, si titlul sau de mostenitor, consolidandu-se titlul statului. Declaratia de renuntare la mostenire facuta de sotul supravietuitor ulterior acestui moment este lipsita de efecte juridice, acesta fiind decazut prin efectul legii din dreptul succesoral.
In cauza, sunt implinite termenele legale pentru efectuarea inventarului mostenirii si termenul pentru acceptarea sau renuntarea la succesiune defipt de art. 406 C.civ. precum si termenul pentru exercitarea dreptului de optiune succesorala prev. de art. 700 C.civ., fara ca un succesibil din clasele I –IV de mostenire sau sotul supravietuitor sa fi acceptat succesiunea defunctei B.I..
Va retine instanta ca nu s-a facut proba existentei unor succesibili in grad de rudenie cu defuncta care sa fie chemati prin efectul legii la succesiunea defunctei, ca sotul supravietuitor este decazut din dreptul succesoral ca urmare a implinirii termenului de prescriptie al dreptului de optiune succesorala, devenind incidente dispozitiile referitoare la mostenirile vacante, cu consecinta constatarii calitatii de mostenitor in favoarea Statului Roman pentru bunurile imobile situate pe teritoriul Romaniei.
Fata de imprejurarea ca cererea de chemare in judecata nu este circumstantiata in acord cu distinctia instituita de art. 66 coroborat cu art. 12 alin 3 din Legea nr. 105/1992, solutia asupra capatului unu de cerere avand ca obiect succesiune urmeaza sa fie de admitere in parte, numai in ce priveste bunurile imobile situate pe teritoriul Romaniei, pentru bunurile mobile fiind aplicabila legea nationala astfel cum este determinata prin art. 12 alin 3 din Legea nr. 105/1992 in forma in vigoare la data deschiderii mostenirii, iar pentru bunurile imobile ce nu sunt situate in Romania domeniul de aplicare al Legii nr. 105/1992 fiind depasit.
In ceea ce priveste capatul al doilea de cerere, avand ca obiect pronuntare a unei hotarari care sa tina loc de contract de vanzare-cumparare a tuturor drepturilor succesorale cu privire la toate bunurile aflate pe teritoriul Romaniei de pe urma defunctei A.F, pentru a pronunta o hotarare care sa tina loc de act autentic de vanzare – cumparare in conditiile art. 1669 C.civ., instanta trebuie sa verifice daca exista un antecontract valabil incheiat intre parti care sa fie dovedit in conditiile dreptului comun, daca exista refuzul nejustificat al partii actionate in instanta de incheia contractul in forma prevazuta de lege, daca reclamantul si-a indeplinit obligatiile asumate prin antecontractul incheiat si daca promitentul - vanzator este proprietarul bunului promis, iar promitentul - cumparator nu este incapabil de a dobandi acel bun la data pronuntarii hotararii.
Prealabil va avea in vedere considerente similare legate de legea aplicabila prin raportare la art. 52 din Legea nr. 105/1992 in privinta drepturilor succesorale ale promitentei-vanzatoare de pe urma defunctei A.F, decedata, cu ultimul domiciliu in Germania.
In cauza contractul autentificat sub nr. 3152/05.11.2008 de BNPA L.C. indeplineste conditiile generale de validitate ale actului juridic.
Sub aspectul refuzului nejustificat al promitente-i vanzatoare, instanta retine ca nu se poate retine un caz de culpa in sarcina acesteia prin raportare la conventia partilor partea finala (pagina 7 paragraful 4 dosarul Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti) partile convenind expres ca nu constituie un caz de culpa din partea promitentei- vanzatoare imprejurarea de a nu obtine certificatele de mostenitor sau situatia in care se constata ca autorii decedati nu mai aveau proprietati, ca urmare, raportat la vointa partilor, care se impune reclamantului , imprejurarea de a nu se fi obtinut certificatul de mostenitor al defunctei A.F nu constituie un caz de culpa care sa realizeze conditia refuzului nejustificat al promitentei-vanzatoare de a incheia contractul de vanzare-cumparare. De asemenea, nu s-a facut proba existentei unor bunuri in proprietatea defunctei A.F, caz in care promitenta vanzatoare nu mai era tinuta de obligatia de a vinde drepturile succesorale ale defunctei A.F, potrivit conventiei partilor, obligatorie si limitativa in privinta obiectului obligatiei partilor.
Mai retine instanta si lipsa de efecte juridice a obligatiei de a face a promitentei-vanzatoare si a dreptului corelativ al reclamantului urmare a nerealizarii conditiei suspensive simple potestative din partea promitentei-vanzatoare ca modalitate a actului juridic civil.
Astfel, instanta retine ca prin promisiunea unilaterale de vanzare-cumparare din parte promitentei – vanzatoare din data de 05.11.2008 (f. 6-8 dosarul Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti) s-a nascut in beneficiul reclamantului din prezenta cauza un drept afectat de conditia suspensiva simpla potestativa din partea promitentei - vanzatoare de a deschide procedura succesorala de pe urma defunctei A.F, de a obtine certificatul de mostenitor de pe urma defunctei A.F si de a incheia contractul de vanzare-cumparare pana la data de 05.11.2009.
Conditia ce afecteaza dreptul beneficiarului promisiunii la incheierea contractului de vanzare-cumparare nu s-a realizat, succesiunea defunctilor indicati in antecontract nefiind deschisa de promitenta - vanzatoare si nefiind obtinute certificatele de mostenitor, nerealizarea conditiei suspensive determinand efectul lipsirii de consecinte juridice a antecontractului de vanzare-cumparare. Ca urmare, reclamantul nu se poate prevala de dreptul corelativ obligatiei de a incheia contractul de vanzare-cumparare drepturi succesorale, obligatie apartinand promitentei-vanzatoare, care in lipsa realizarii conditiei suspensive este lipsit de efecte juridice.
Conditia nici nu se mai poate realiza prin raportare la imprejurarea ca partile au stabilit expres data pana la care conditia suspensiva trebuie realizata, respectiv data de 05.11.2009, data pana la care nu s-au deschis succesiunile defunctilor indicati in promisiune si nici nu s-au obtinut certificatele de mostenitor.
Instanta retine ca ,chiar daca obligatia de a face sumata de promitenta-vanzatoare putea fi divizibila prin natura ei si astfel nu se mai impune a se analiza situatia juridica a realizarii conditiilor in privind celorlalti defuncti, ajungerea la data calendaristica stipulata in conventie fara a se fi realizat conditia impusa de a se obtine certificatul de mostenitor al defunctei A.F determina stingerea fara efecte juridice a obligatiei si dreptului corelativ la a se  incheia contractul de vanzare-cumparare.
De asemenea, instanta retine ca nu este indeplinita nici conditia executarii de catre reclamant in calitate de beneficiar al promisiunii a obligatiei de plata integrala a pretului, in cauza nefiind platit pretul vanzarii drepturilor succesorale al defunctei A.F. Din antecontract rezulta ca s-a platit un avans de 50.000 euro din totalul de 500.000 euro stabilit prin conventie, astfel ca nici sub aspectul verificarii acestei conditii, cererea reclamantului nu este intemeiata.
Din modul de stabilire al pretului vanzarii, respectiv global, pentru toate drepturile succesorale de pe urma a 9 defuncti rezulta ca vointa partilor semnatare a fost de a incheia un singur contract de vanzare-cumparare care sa cuprinda drepturile succesorale ale tuturor defunctilor indicati, astfel ca nu se poate proceda la impartirea pretului contractului astfel cum doreste a acredita reclamantul in parti egale pentru fiecare succesiune in parte, nu aceasta a fost vointa partilor semnatare ale conventiei, iar instanta nu poate adauga sau modifica conventia partilor sub acest aspect. Pentru aceste considerente instanta a respins si capatul doi de cerere avand ca obiect pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract de vanzare-cumparare ca neintemeiat.