sechestru asigurator - simplul fapt ca debitorul nu a dat curs notificarii prin care reclamanta i-a solicitat achitarea debitului restant nu este suficient pentru a justifica necesitatea instituirii unui sechestru asigurator asupra bunurilor.

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti la data de 11.01.2016 sub nr. 1199/299/2016, reclamanta ID in contradictoriu cu parata AR a solicitat instantei indisponibilizarea bunurilor mobile si imobile urmaribile ale debitorului, aflat in posesia sa sau a unui tert, pana la concurenta sumei de 883,23 lei, suma pretinsa pe calea actiunii in pretentii depusa pe rolul instantelor sub nr. de dosar 107218/299/2015.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca intre acesta in calitate de vanzator si parata  in calitate de cumparator s-au desfasurat relatii comerciale in baza carora a fost emisa factura nr. 2553/07.01.2015 ce a fost achitata partial, debitul restant fiind de 883,23 lei, motiv pentru care, in scopul valorificarii bunurilor indisponibilizate in momentul obtinerii titlului executoriu, solicita pana la solutionarea cererii de chemare in judecata indisponibilizarea bunurilor debitoarei.
In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art.951-952 C. proc.civ.
In dovedirea cererii, reclamantul a solicitat incuviintarea probei cu inscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 100 lei conform art. 11 alin 1 lit. b din OUG 80/2013, astfel cum rezulta din chitanta f.1.
Analizand cererea de infiintare a popririi asiguratorii, instanta retine urmatoarele:
Prin prezenta cerere creditoarea reclamanta a solicitat instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile si imobile pe care debitoarea AR le detine sau sunt in posesia unui tert, invederand instantei ca reclamanta creditoare a introdus actiune in pretentii impotriva debitoarei pentru plata acestui debit, actiune care formeaza obiectul dosarului nr. 107218/299/2015 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
Analizand obiectul dosarului nr. 107218/299/2015 instanta constata ca reclamanta a invederat instantei ca debitoarea nu a achitat c/val facturii nr. 2553/07.01.2015 emisa in baza relatiilor contractuale dintre parti creditoarea introducand actiune in pretentii impotriva debitoarei pentru plata acestui debit de 883,23 lei, cu cheltuieli de judecata.
Textul art. 952 C.pr.civ. stabileste in alineatul 1 posibilitatea creditorului care nu are titlu executoriu, dar a carui creanta este constatata prin act scris si este exigibila, de a solicita infiintarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale debitorului, daca dovedeste ca a intentat cerere de chemare in judecata, putand fi obligat la plata unei cautiuni in cuantumul stabilit de catre instanta.
In raport de aceste ipoteze, instanta constata, sub un prim aspect, faptul ca in cauza sunt incidente dispozitiile aliniatului 1 al art. 952 C.proc.civ. Astfel, creanta invocata de catre reclamanta este o creanta constatata prin act scris si exigibila. Astfel, instanta constata ca reclamanta isi intemeiaza pretentiile pe factura nr. 2553/07.01.2015 ce a fost achitata partial, debitul restant fiind de 883,23 lei.
Cu toate acestea, instanta retine din intreaga reglementare a sechestrului asigurator ca aceasta masura asiguratorie este un mijloc procesual care are drept scop indisponibilizarea bunurilor urmaribile ale debitorului pentru a se evita disparitia sau degradarea lor ori diminuarea activului patrimonial al debitorului, care, in acest mod, nu mai poate dispune de bunurile mobile si imobile asupra carora se instituie sechestrul.
Legea ofera creditorului posibilitatea de a se asigura, prin indisponibilizarea bunurilor urmaribile ale debitorului, asupra posibilitatii de realizare efectiva a executarii silite daca va obtine titlu executoriu. Astfel, instanta apreciaza ca masura indisponibilizarii bunurilor urmaribile ale debitorului inainte de solutionarea definitiva a cauzei, este o masura exceptionala ce nu poate fi dispusa de fiecare data cand pe rolul instantei exista o actiune avand ca obiect plata unei sume de bani, la simpla cerere a creditorului, ci numai in cazuri temeinic justificate.
In speta, reclamanta nu a sustinut ca paratul incearca sa isi ascunda ori risipeasca averea, nu a invocat vreo fapta sau imprejurare concreta din care sa rezulte si sa se poate retine o conduita previzibila a paratului in sensul mentionat, simplul fapt ca acesta nu a dat curs notificarii prin care reclamanta i-a solicitat achitarea debitului restant nefiind suficient pentru a justifica necesitatea instituirii unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale paratului. Pentru aceste considerente, instanta a respins ca neintemeiata cererea de infiintare a sechestrului asigurator.