Daune cominatorii. Executare silita

Daune cominatorii. Executare silita

Daunele cominatorii reprezinta un mijloc de constrangere a debitorului obligatiei de a face sau a nu face si nu sunt susceptibile de executare silita decat in masura convertirii lor in daune interese

Prin sentinta civila nr. 4129 din 16 decembrie 2008 Judecatoria Roman a admis in parte contestatia la executare formulata de contestatorul debitor urmarit J.I. in contradictoriu cu intimatii C.V., C.E. si S.C. J S.R.L. Bahna, anuland in parte actele de executare indeplinite de executorul judecatoresc la data de 16 octombrie 2007 in ceea ce priveste plata daunelor cominatorii in suma de 94.400 RON, mentinandu-se executarea in ceea ce priveste celelalte sume datorate creditorilor urmaritori.
Contestatorul a motivat ca prin sentinta civila nr. 501 din 14 martie 2005 a Judecatoriei Roman, astfel cum a ramas irevocabila prin decizia civila nr. 1324 din 23 noiembrie 2006 a Curtii de Apel Bacau, a fost admisa actiunea civila in obligatia de a face formulata de intimatii C.V. si C.E. si a fost obligat sa demoleze o constructie amplasata pe terenul acestora, sa le plateasca suma de 5.100 RON reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta a terenului si daune cominatorii in suma de cate 100 RON pentru fiecare zi de intarziere in executarea obligatiei de demolare stabilite prin hotarare. Contestatorul a aratat ca aceasta constructie a fost evaluata la 13.400 RON, ca s-a dispus prin hotarare ca aceasta sa ramana in proprietatea reclamantilor C.V. si C.E. si ca in cadrul procedurii de executare silita declansate la solicitarea creditorilor s-a incheiat un proces-verbal in luna martie 2007 prin care s-a convenit sa nu se mai demoleze constructiile si sa fie atribuite acestora, consemnandu-se, in acelasi timp, ca debitorul mai are o datorie de 80.417 RON reprezentand daune cominatorii, pe care acesta nu a fost de acord sa o plateasca. Din acest motiv debitorul a formulat o contestatie la executare, ce a format obiectul dosarului nr. 1178/291/2007 al Judecatoriei Roman si a fost admisa prin sentinta civila nr. 1166 din 24 aprilie 2007, prin care s-a luat act ca obligatia principala de demolare a constructiei si de plata a contravalorii lipsei de folosinta a terenului au fost executate potrivit procesului-verbal din 5 martie 2007. Prin aceeasi hotarare s-a mentionat ca executorul judecatoresc poate doar actualiza creanta in raport cu rata inflatiei de la data cand hotararea a devenit executorie, efectuarea altor calcule insemnand sa adauge la hotararea judecatoreasca. Cu toate acestea, executorul judecatoresc a continuat sa emita si alte forme de executare, respectiv procesul-verbal nr. 8/65 si publicatia de vanzare imobiliara nr. 2/65 din 16 octombrie 2007, prin care se refera din nou la suma de 80.417 RON, reprezentand daune cominatorii mentionate in actele de executare anterioare, precum si la suma de 34.300 RON, reprezentand daune cominatorii calculate pana in luna octombrie 2007. S-a aratat ca practica judiciara a stabilit in mod constant ca daunele cominatorii reprezinta un mijloc de constrangere si nu au nici o legatura cu prejudiciul incercat de creditor ca urmare a neexecutarii obligatiei de catre debitor. Ele nu se acorda cand este posibila executarea silita a obligatiei prin intermediul executorului judecatoresc sau de creditor in contul debitorului, cum este cazul in speta. In ceea ce priveste raporturile dintre parti, contestatorul a precizat ca in nici un moment nu s-a pus problema refuzului de a aduce la indeplinire obligatia de demolare, ba, mai mult, prin procesul-verbal din 5 martie 2007 s-a convenit ca aceasta obligatie sa nu se mai execute.
Intimatii creditori urmaritori s-au aparat sustinand ca, in fapt, contestatorul nu a negat obligatia de plata a daunelor cominatorii, dar se opune ca acestea sa fie calculate de la data nasterii obligatiei de demolare a constructiilor, asa cum a fost efectuat calculul de executorul judecatoresc. Motivele invocate prin prezenta contestatie au mai fost invocate si prin contestatiile ce au format obiectul dosarelor nr. 1178/291/2007 (solutionat irevocabil prin sentinta civila nr. 1166 din 24 aprilie 2007 a Judecatoriei Roman) si nr. 3071/291/2007 (solutionat definitiv prin sentinta civila nr. 2392 din 4 octombrie 2007 a aceleiasi instante). Prin procesul-verbal din 5 martie 2007 debitorul a recunoscut ca datoreaza creditorilor suma de 80.417 RON, debitul fiind calculat inclusiv pentru luna februarie 2007, si urma sa se faca o esalonare de plata, dar ulterior debitorul nu a mai efectuat platile convenite, asa incat creditorii au staruit in executarea silita. Urmare pronuntarii sentintei civile nr. 1166 din 24 aprilie 2007 a Judecatoriei Roman executorul judecatoresc a refacut actele de executare desfiintate de instanta, intocmind procesul-verbal si somatia din 22 iunie 2007, impotriva carora debitorul a formulat din nou contestatie la executare, respinsa prin sentinta civila nr. 2392 din 4 octombrie 2007 a Judecatoriei Roman. Motivul respingerii contestatiei a fost ca debitorul nu-si indeplinise obligatia de a face nici pana la data solutionarii cauzei, asa incat datoreaza in continuare daune cominatorii de 100 RON pentru fiecare zi de intarziere, si nici nu facuse vreun demers in vederea realizarii compensarii partiale a creantei. Debitorul nu a executat nici una din obligatiile stabilite prin titlul executoriu, iar sustinerile sale referitoare la puterea de lucru judecat a sentintei civile nr. 1166 din 24 aprilie 2007 a Judecatoriei Roman nu pot fi primite. Procesul-verbal prin care debitorul a recunoscut obligatia de plata a daunelor cominatorii a fost mentinut de instanta, asa incat trebuie pus in executare. La data promovarii prezentei contestatii la executare debitorul cunostea faptul ca prin sentinta civila nr. 2392 din 4 octombrie 2007 Judecatoria Roman in respinsese contestatia anterioara, asa incat este evidenta intentia sa de a se sustrage executarii si reaua sa credinta.
Pentru a admite contestatia si a desfiinta actele de executare silita cu privire la sumele pretinse cu titlul de daune cominatorii, instanta a retinut ca obiectul prezentei cauze se reduce la stabilirea caracterului legitim de a executa silit creanta rezultata din calculul daunelor cominatorii stabilite pentru intarzierea in executarea obligatiei de demolare a constructiilor si de ridicare a materialelor amplasate pe suprafata de teren in litigiu. Partile au exprimat opinii divergente cu privire la modul de calcul al sumelor datorate cu acest titlu si al justetei executarii silite a acestora.
Instanta retine ca aceasta chestiune a fost deja transata nu doar in doctrina si in jurisprudenta anterioara a instantelor judecatoresti, ci si de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia nr. XX din 12 decembrie 2006, pronuntata intr-un recurs in interesul legii. Sectiile Unite au retinut ca daunele cominatorii constituie un mijloc juridic subsidiar de infrangere a rezistentei debitorului la executarea silita si au un caracter provizoriu, fiind acordate pana cand acesta isi va indeplini obligatia asumata si cu posibilitatea ca instanta de judecata sa le modifice daca va considera necesar. Fara sa reprezinte un mijloc, direct sau indirect, de executare silita asupra bunurilor debitorului, aceste daune constituie totusi o modalitate de constrangere ce rezulta din amenintarea cu o atare executare daca debitorul nu isi indeplineste obligatia asumata. Fata de caracterul lor provizoriu, in cazul in care debitorul executa obligatia, daunele cominatorii vor trebui sa fie reduse la cuantumul despagubirilor datorate pentru intarzierea executarii, iar in cazul in care debitorul refuza executarea, cuantumul lor ar trebui convertit totusi la valoarea exacta a prejudiciului suferit prin neexecutare, o alta solutie nefiind posibila. Intr-adevar, in sistemul nostru de drept, despagubirea nu poate depasi valoarea prejudiciului pentru ca diferenta s-ar transforma intr-o pedeapsa civila in favoarea creditorului, care s-ar imbogati in acest mod fara justa cauza. Ca urmare, nici executarea silita nu s-ar putea porni pe baza cuantumului provizoriu al daunelor cominatorii, dat fiind caracterul lor incert si nelichid. Fiind de principiu, deci, ca daunele cominatorii reprezinta doar un mijloc de constrangere a debitorilor la indeplinirea obligatiei convenite, precum si ca suma stabilita in cadrul acestor daune nu poate fi considerata certa si lichida, revine instantei de judecata indatorirea ca, dupa executarea obligatiei respective, sa transforme acele daune in daune compensatorii, stabilind, potrivit regulilor dreptului comun privind raspunderea civila, suma ce reprezinta prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin intarzierea executarii. In atare situatie, concluzia ce se impune sub acest ultim aspect este aceea ca hotararea judecatoreasca prin care s-au stabilit daune cominatorii nu este susceptibila de executare silita, fiind necesar ca aceste daune sa fie transformate mai intai de instanta de judecata, la cererea creditorului, in daune compensatorii.
Instanta a considerat ca nu exista echivoc in interpretarea considerentelor pentru care Sectiile Unite au admis recursul in interesul legii. Este cert ca sumele acordate cu titlul de daune cominatorii, avand doar aptitudinea de a realiza constrangerea in vederea executarii obligatiei principale, nu pot fi aditionate la sumele eventual stabilite cu titlul de prejudiciu pentru intarzierea in executare (daune interese moratorii) sau neexecutarea in natura a obligatiei (daune interese compensatorii). De aceea, s-a considerat ca sumele constand in daune cominatorii se cuvin creditorului numai in conditiile in care, subsecvent executarii obligatiei principale, se stabileste existenta unui prejudiciu rezultat din executarea cu intarziere.
Fata de toate considerentele ce preced instanta a apreciat ca in mod nelegal s-a inceput si continuat executarea silita impotriva debitorilor J.I. si S.C. J. S.R.L. in ceea ce priveste sumele stabilite cu titlul de daune cominatorii, asa incat actele de executare contestate prin prezenta cerere sunt lovite de nulitate absoluta cu privire la acest aspect.