Inapoiere minor

sentinta civila nr. 3286/10.06.2010 – inapoiere minor





Deliberand asupra cauzei de fata, constata urmatoarele:
Prin actiunea formulata si inregistrata pe rolul  Judecatoriei Piatra Neamt la data de 12.04.2010, sub nr. xx, reclamantul xx a solicitat ca, in contradictoriu cu paratii xx si xx, sa dispuna inapoierea minorului xx, nascut la data de xx, de la bunicii materni care il tin fara drept.
In motivarea actiunii, reclamantul a invederat instantei urmatoarele:
A fost casatorit cu numita xx, iar din casatorie a rezultat un copil – xx, nascut la data de xx.
Prin sentinta civila nr. xx pronuntata de catre Judecatoria Piatra Neamt, s-a desfacut casatoria, iar minorul xx a fost incredintat spre crestere si educare mamei.
Dupa desfacerea casatoriei reclamantul a continuat sa convietuiasca cu numita xx, perioada in care a fost conceput minorul xx.
Deoarece nici dupa desfacerea casatoriei relatiile dintre cei doi parinti nu au decurs in mod normal, in anul 1999 acestia s-au despartit definitiv, cand susnumita era insarcinata in luna a patra.
La data de 25.03.2009, numita xx a decedat, iar minorul xx a ramas in grija bunicilor materni, iar minorul xx a dorit sa mearga cu reclamantul in Italia unde se afla si in prezent.
Reclamantul a aratat ca este plecat la munca in strainatate si in toata aceasta perioada, in mod permanent a luat legatura cu minorul, i-a trimis pachete si bani, iar momentul in care venea in tara, mergea la bunicii materni pentru a lua minorul sa locuiasca cu el in perioada sederii in Romania.
Deoarece situatia materiala a reclamantului s-a imbunatatit, si-a intemeiat o noua familie si manifesta o afectiune deosebita fata de minorul xx, iar bunicii materni nu se pot ocupa de cresterea minorului, nu prezinta garantiile morale si materiale in acest sens, reclamantul a apreciat ca este in interesul minorului de a fi inapoiat cu atat mai mult cu cat minorul Simion Iulian doreste sa fie impreuna cu fratele sau.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 103 din Codul familiei.
Actiunea a fost legal timbrata in conformitate cu art. 13 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Paratii prezenti in fata instantei de judecata au declarat ca nu sunt de acord cu actiunea, subliniind ca, inca de la nastere, s-au ocupat de cresterea, supravegherea si ingrijirea minorului, iar dupa decesul mamei ei, in calitate de bunici materni, au fost cei care s-au ocupat exclusiv de copil. Tatal reclamant nu s-a interesat de copil, nici nu a sprijinit material cresterea si ingrijirea acestuia. Paratii au considerat ca minorul nu s-ar adapta in familia tatalui sau intrucat nu o cunoaste nici pe partenera acesteia si nici pe fratele sau si, mai mult decat atat, toti locuiesc in Italia.
La termenul de judecata din data de 27.05.2010, reclamantul si-a completat actiunea solicitand incetarea efectelor hotararii judecatoresti privind instituirea masurii plasamentului minorului xx la bunicii materni xx si xx, ce a fost stabilita in dosarul nr. xx de catre Tribunalul Neamt.
In sustinerea actiunii, reclamantul a solicitat proba cu inscrisuri, depunand la dosarul cauzei fotocopii ale umatoarelor acte: un certificat de inscriere la evidenta populatiei a cetatenilor Uniunii Europene, eliberat de autoritatile italiene, o scrisoare de angajare a reclamantului in Italia, o declaratie privind situatia locativa a reclamantului, toate trei inscrisuri in traducere autorizata, un document in limba italiana, doua facturi fiscale eliberate de Posta Romana, doua declaratii olografe semnate xx si xx, sentinta civila nr. xx a Judecatoriei Piatra Neamt actul de nastere nr. xx al minorului xx si un certificat de solutie privind dosarul nr. xx al Tribunalului Neamt. De asemenea, a solicitat administrarea probei testimoniale, propunand audierea numitului Pisaltu Ioan.
Paratii, in contraproba, au solicitat audierea in calitate de martora a numitei Mereuta Mihaela.
Serviciul Autoritate Tutelara din cadrul comunei Rediu a depus la dosar, in copie, sentinta civila nr. xx a Judecatoriei Piatra Neamt.
Instanta a incuviintat probele propuse de parti, audiind martorii propusi de parti, ale caror declaratii au fost consemnate si atasate la dosar. Totodata, in temeiul art. 129 alin. 5 C.proc.civ., a solicitat opinia serviciului specializat de la domiciliul paratilor, concretizata in raportul de ancheta sociala anexat la dosar si informatii de la Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Neamt in legatura cu instituirea masurii plasamentului fata de copil, institutia respectiva dand curs solicitarii. De asemenea, in considerarea prevederilor art. 24 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 privind proptectia si promovarea drepturilor copilului, a audiat minorul in varsta de 9 ani in camera de consiliu.
Analizand si coroborind actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
In fapt, prin sentinta civila nr. xx a Judecatoriei Piatra Neamt, s-a dispus desfacerea casatoriei incheiate la data de 15.10.1994 intre reclamant si numita xx, iar minorul rezultat din casatorie – xx, nascut la data de 14.11.1996 a fost incredintat mamei.
Ulterior ramanerii definitive si irevocabila a sentintei anterior mentionate, s-a nascut minorul xx, la data de 29.01.2002, paternitatea acestuia fiind stabilita prin sentinta civila nr. xx a Judecatoriei Piatra Neamt prin care s-a stabilit ca tatal minorului esate reclamantul si s-a dispus incredintarea acestuia mamei cu obligarea tatalui la plata unei contributii de intretinere.
Numita xx s-a ocupat de cresterea si ingrijirea minorului cu ajutorul parintilor sai – parati in prezenta cauza, iar dupa decesul mamei, care a intervenit la inceputul anului 2009, bunicii materni au exercitat efectiv obligatiile si drepturile parintesti, in conditiile in care tatal reclamant are, de cativa ani, resedinta in strainatate unde si-a intemeiat o noua familie, compusa din cinci membri, si anume: minorul xx, nascut din casatoria reclamantului cu numita xx, actuala sotie a reclamantului, un copil al acesteia dintr-o relatie anterioara si un copil din prezenta casatorie.
In perioada in care reclamantul s-a aflat in strainatate, iar copilul xx in grija mamei si, ulterior, a bunicilor materni, legaturile parentale intre cei doi au fost izolate, imprejurare confirmata de martora xx.
Prin sentinta civila nr. xx, Tribunalul Neamt, la solicitarea D.G.A.S.P.C. Neamt, a instituit plasamentul minorului xx la bunicii materni, drepturile si obligatiile parintesti urmand a fi exercitate de catre presedintele Consiliului Judetean Neamt.
In drept, potrivit art. 103 alin. 1 din Codul familiei, „parintii au dreptul sa ceara inapoierea copilului de la orice persoana care il tine fara drept”, iar art. 98 alin. 2 prevede ca „daca unul dintre parinti este mort, celalalt parinte exercita singur drepturile parintesti", in cauza existand premizele vizate de dispozitiile legale enuntate anterior.
Insa, pe de alta parte, art. 103 alin. 2 din acelasi act normativ, da posibilitatea instantei de a aprecia in ce masura inapoierea este in interesul copilului si sa respinga cererea daca se constata ca acest interes este incalcat.
Prevederea respectiva trebuie coroborata cu art. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului in care se stipuleaza ca „reglementarile adoptate in domeniul respectarii si promovarii drepturilor copilului, precum si orice act juridic emis sau, dupa caz, incheiat in acest domeniu se subordoneaza cu prioritate principiului interesului superior al copilului”, principiu ce „este impus inclusiv in legatura cu drepturile si obligatiile ce revin parintilor, altor reprezentanti legali ai sai, precum si oricaror persoane carora acesta le-a fost plasat in mod legal”. In alineatul 3 al aceluiasi articol se prevede ca „ principiul interesului superior al copilului va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, intreprinse de autoritatile publice si de organismele private autorizate, precum si in cauzele solutionare de instantele judecatoresti”.
Pornind de la dispozitiile legale invocate mai sus si avand in vedere prevalenta principiului interesului superior al copilului in orice masura care il vizeaza, instanta considera ca, in speta, se impune ca minorul xx sa ramana la bunicii materni pentru urmatoarele considerente:
Din probele administrate in cauza, in mod special, din raportul de ancheta sociala existent la dosar, reiese ca bunicii materni s-au ocupat permanent si indeaproape de cresterea ingrijirea, educarea si supravegherea minorului, alaturi de mama, iar dupa decesul acesteia, exclusiv, prezentand garantiile morale si materiale pentru dezvoltarea armonioasa a minorului din punct de vedere fizic, moral si intelectual, care justifica masura ramanerii copilului in familia paratilor cu atat mai mult cu cat prezenta tatalui in viata copilului a fost ocazionala.
Avand in vedere varsta minorului (9 ani), faptul ca acesta se afla in plin proces de dezvoltare afectiva, emotionala si psihica si de formare a personalitatii sale, instanta apreciaza ca primordiala in aceasta perioada este satisfacerea nevoilor de ordin afectiv ale copilului care presupune asigurarea unui mediu familial si social stabil, fara modificarea reperelor umane si morale care constituie fundamentul formarii sale ca adolescent si, ulterior, ca adult. Or, mutarea copilului in strainatate, la o varsta atat de frageda, intr-o familie si o lume total necunoscute, nu poate avea decat consecinte negative asupra dezvoltarii sale ulterioare si ar crea un dezechilibru afectiv al acestuia.
In plus, trauma suferita de copil prin decesul mamei ar putea fi dublata prin ruperea sa de latura materna a familiei, fiind evident ca, in situatia inapoierii lui tatalui si plecarii definitive in strainatate, nu vor mai exista decat legaturi sporadice si neconsistente cu bunicii materni.
Pe de alta parte, trebuie avut in vedere ca aspectele de ordin material au un rol secundar in perioada copilariei, in sensul ca important este ca unui copil sa i se asigure nevoile curente pentru o dezvoltare fizica normala, existenta unor posibilitati financiare superioare celor oferite de parati, invocata de reclamant, nefiind un argument suficient pentru a justifica mutarea acestuia intr-un mediu total diferit de cel in care a fost crescut intrucat aceste posibilitati nu pot suplini lipsurile de ordin afectiv si emotional cu care s-ar putea confrunta in noul mediu si care ar putea avea consecinte iremediabile asupra echilibrului interior al omului in devenire si, totodata, traumatizante, putand genera o criza de identitate pe fondul dificultatilor de adaptare.
In acest context trebuie subliniat faptul ca daca reclamantul a contribuit material, in mai mica sau mai mare masura, la cresterea minorului in intervalul de timp in care acesta s-a aflat sub protectia familiei materne nu are nici o relevanta tinand seama de imprejurarea ca interesul superior al copilului presupune, in mod special, prezenta activa si directa a parintelui in viata acestuia. Or, se observa ca, in conditiile in care contactele si legaturile directe intre tata si copil au fost sporadice si lipsite de consistenta, practic baiatul nu mai are sentimentul de apartenenta parentala si nu isi percepe tatal ca pe o persoana importanta in viata sa.
Argumentele expuse anterior nu trebuie interpretate in sensul ca interesul copilului exclude mentinerea legaturilor cu tatal sau, ci ca in acest moment al dezvoltarii sale este necesar, pentru protejarea minorului, ca aceste relatii sa fie dezvoltate treptat prin contacte directe frecvente si prin cunoasterea membrilor actualei familii a reclamantului, in asa fel incat sa nu se produca o ruptura cu repercusiuni negative in viata copilului si sa se construiasca o relatie tata-fiu durabila, bazata pe incredere si afectiune reciproce.  
Fata de cele ce preced, instanta va respinge ca neintemeiata actiunea cu a carei solutionare a fost investita.