O.U.G. nr. 195/2002R

SENTINTA CIVILA NR. 1446 - SEDINTA  PUBLICA DIN DATA DE 15.03.2011 - O.U.G. nr. 195/2002R -



Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 10.02.2011 sub nr. 1134/279/2011, petentul xx a formulat, in contradictoriu cu intimatul xx, plangere contraventionala impotriva procesului-verbal de contraventie seria CC nr. 7869424 din data de 05.02.2011, prin care a fost sanctionat cu avertisment si 4 puncte amenda in valoare de 134 lei pentru faptele de a fi condus un autovehicul pe drumurile publice, fara a purta centura de siguranta si folosind telefonul mobil in timpul mersului, fara utilizarea dispozitivului „maini libere”.
In motivarea plangerii, petentul a aratat ca faptele consemnate in procesul-verbal nu corespund realitatii, deoarece agentul constatator nu putea observa aspecte din interiorul autoturismului sau, din moment ce acesta este dotat cu folie neagra, autorizata.
In consecinta, a solicitat anularea procesului-verbal.
Plangerea nu a fost intemeiata in drept.
In sustinerea actiunii, petentul a atasat plangerii procesul-verbal de contraventie contestat, certificat de garantie seria RO/2009/3783 si copia actului sau de identitate.
Plangerea este scutita de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001, si de plata timbrului judiciar, conform art. 1 alin. 3 din O.G. nr. 32/1995.
Intimatul nu a formulat intampinare.
Analizand materialul probator administrat in cauza prin prisma dispozitiilor legale aplicabile, instanta retine urmatoarele:
La data de 05.02.2011, petentul xx a fost sanctionat contraventional de catre un agent din cadrul xx - Biroul Rutier cu avertisment si amenda in cuantum de 134 lei, pentru savarsirea faptelor prevazute de art. 36 pct. 1 si 3 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice.
S-a retinut in procesul-verbal seria CC nr. 7869424 ca, la data mentionata, orele 14:22, petentul a condus autoturismul marca Audi, cu nr. de inmatriculare xx, pe b-dul Traian din Piatra Neamt, si nu a folosit centura de siguranta. De asemenea, a folosit telefonul mobil in timpul mersului, fara utilizarea dispozitivului „maini libere” ( fila 3 ).
In temeiul dispozitiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, instanta are indatorirea de a verifica legalitatea si temeinicia procesului-verbal, hotarand asupra sanctiunii.
In ceea ce priveste legalitatea procesului-verbal de contraventie contestat prin plangerea care formeaza obiectul prezentei cauze, instanta, analizand din oficiu continutul acestuia prin prisma dispozitiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, constata ca procesul-verbal a fost legal intocmit, cuprinzand toate elementele prevazute de articolul mentionat sub sanctiunea nulitatii absolute exprese.
In ceea ce priveste temeinicia procesului-verbal, instanta constata ca procesul-verbal atacat indeplineste conditiile de temeinicie pentru sanctionarea in mod valabil a contravenientului, avand in vedere urmatoarele considerente:
In primul rand, analizand hotararea pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza Anghel impotriva Romaniei, instanta retine ca trebuie respectate in materie contraventionala garantiile cuprinse in art. 6 CEDO, referitoare, in principal, la prezumtia de nevinovatie si incidenta principiului potrivit caruia orice indoiala profita acuzatului (in dubio pro reo), dar si la existenta unei prezumtii relative ca reflecta adevarul, in favoarea continutului actului de constatare incheiat ca urmare a perceptiilor proprii ale agentului constatator.
Astfel, in jurisprudenta Curtii de la Strasbourg, obligatorie pentru statele semnatare ale Conventiei (spre deosebire de hotararile judecatoresti pronuntate de instantele nationale, care nu au valoare de izvor de drept), s-au conturat trei criterii alternative in vederea stabilirii naturii penale a unei fapte, in vederea atragerii garantiilor si drepturilor corespunzatoare in beneficiul persoanei care a savarsit-o, respectiv calificarea faptei in dreptul intern, natura faptei incriminate (aplicabilitatea generala a acesteia) si natura si gravitatea sanctiunii aplicate.
Mergand pe linia de rationament a Curtii Europene a Drepturilor Omului, instanta retine ca primul si cel de-al doilea criteriu, mentionate in cele ce preced, nu sunt aplicabile spetei de fata: primul, deoarece contraventia, in dreptul intern, se apropie cel mai mult de procedura civila, iar cel de-al doilea, intrucat norma de incriminare, respectiv H.G. nr. 1391/2006, se adreseaza unui grup restrans de persoane, format din indivizi cu o anumita calitate, anume aceea de posesori ai unui permis de conducere.
Pe de alta parte, potrivit ultimului criteriu, faptele petentului pot fi asimilate unora penale sub aspectul sanctiunilor aplicate, deoarece  aplicarea avertismentului si amendarea cu suma de 134 lei au un caracter deopotriva sanctionator si preventiv, nefiind destinate acoperirii vreunui prejudiciu.
In consecinta, contravenientul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie, pe care nu poate fi obligat sa o rastoarne, sarcina probei revenind institutiei al carei angajat este agentul constatator, respectiv intimatului.
Sub acest aspect, instanta retine ca procesul-verbal, beneficiind de o prezumtie relativa de autenticitate si veridicitate, face dovada deplina a celor retinute de agentul constatator si constatate personal de acesta.
In acest context, instanta aminteste ca, potrivit jurisprudentei instantei de contencios european al drepturilor omului, ar fi lipsit de logica sa le fie recunoscut statelor parte la Conventie dreptul de a investi organe administrative cu competenta de sanctionare a unor fapte minore (a se vedea in acest sens cauza Lauko impotriva Slovaciei, hotararea din 2 septembrie 1998, §64), fiind conforma Conventiei procedura de aplicare si executare a unei sanctiuni contraventionale pe baza unui act necontestat in fata unei instante, avand implicit si valoare probatorie, iar in momentul formularii unei contestatii judiciare impotriva unui alt act de acelasi gen, acordarea unei relevante probatorii acestuia sa contravina CEDO.
Totodata, Curtea a mai reamintit ca, potrivit unei jurisprudente constante, jurisdictiilor nationale le revine in principal sarcina de a aprecia elementele de proba administrate in fata lor si de a se pronunta asupra pertinentei acelor probe pe care partile doresc sa le propuna in vederea administrarii.
Prin urmare, chiar daca forta probanta a procesului-verbal este relativa, aceasta nu inseamna ca ea ar putea fi rasturnata prin simpla sustinere a contravenientului ca acesta este netemeinic, in conditiile in care nu a prezentat probe in acest sens. Cu alte cuvinte, desi a contestat exactitatea datelor inserate in procesul-verbal, petentul nu a dovedit existenta unei stari de fapt diferita de cea retinuta de agentul constatator, sustinerile sale din plangerea contraventionala fiind lipsite de suport probator si contrazise de probele prezentate de intimat in sustinerea acuzarii.
Instanta subliniaza ca daca simpla nerecunoastere a faptei de catre persoana sanctionata ar face proba impotriva constatarii directe a agentului de politie, s-ar lasa la latitudinea persoanei sanctionate inlaturarea propriei raspunderi contraventionale, iar agentul constatator ar fi lipsit de principala sa atributie, aceea de a constata direct faptele contraventionale.
Fata de cele expuse, instanta apreciaza ca intimatul si-a indeplinit obligatia de a rasturna prezumtia de nevinovatie de care beneficiaza petentul, fiind indeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptelor contraventionale retinute in sarcina petentului, iar conduita acestuia se situeaza in sfera ilicitului contraventional.
Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sanctiunea se aplica in limitele actului normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite.
Din acest punct de vedere, instanta constata ca petentul a fost sanctionat pentru faptele descrise cu avertisment si amenda in cuantum de 134 de lei, sanctiuni minime prevazute de dispozitiile legale, astfel incat se  retine ca fiind indeplinita cerinta proportionalitatii sanctiunii aplicate cu gradul de pericol social al faptei savarsite.
In conditiile in care faptele prezinta un grad semnificativ de pericol social, in contextul numarului ridicat de accidente rutiere, iar petentul, prin atitudinea sa, nu a dovedit ca a constientizat importante respectarii regulilor de circulatie pe drumurile publice, instanta apreciaza ca nu s-ar justifica inlocuirea amenzii contraventionale cu un simplu avertisment, o astfel de sanctiune nepecuniara nefiind apta, in situatia evocata, sa isi atinga scopul preventiv.
Astfel fiind, tinand seama de toate considerentele de fapt si de drept expuse mai sus, instanta urmeaza sa respinga plangerea contraventionala, ca neintemeiata.
Fata de principiul disponibilitatii care guverneaza procesul civil, dat fiind ca nu au fost solicitate cheltuieli de judecata, se va lua act de atare situatie.